Fond funciar. Decizia nr. 1654/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1654/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 5586/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1654
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător A. P.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurentele pârâte C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, împotriva sentinței civile nr. 3622/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. S. și intimata pârâtă C. națională CFR – Sucursala Căi Ferate C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant V. S., personal și asistat de avocat P. B., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, din oficiu,conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNCF CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate C..
Avocat P. B., pentru intimatul reclamant V. S., învederează instanței că pârâta a fost chemată în judecată pentru opozabilitate și solicită respingerea excepției invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat P. B., pentru intimatul reclamant V. S., solicită respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.02.2013 sub numărul de mai sus, reclamantul V. S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor C. L. de Fond Funciar C. și C. Județeană D. să-l pună în efectivă posesie, să întocmească documentația necesară și să –i elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 11.812,50 m.p, pe vechiul amplasament situat în municipiul C., în intravilan, cartier Bariera Vâlcii, conform sentinței civile nr. 4968 din 03.04.2008 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă .
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a formulat cerere de restituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 1,6956 ha, după autoarea mama sa iar prin HCJ nr. 1667/19.10.2007 a fost admisă propunerea Comisiei Locale C. fiind validat cu suprafața de 1,6956 ha în Anexa 23/I/5 poziția 16 pentru despăgubiri bănești motivându-se faptul că terenul nu poate fi restituit în natură. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat plângere și prin sentința civilă nr. 4368 din data de 03.04.2008 a Judecătoriei C. în dosarul cu nr._, definitivă și irevocabilă s-a admis în parte plângerea fiind obligate pârâtele să-l pună în posesie și să-i emită reclamantului titlul de proprietate pentru terenul de 11.812,50 m.p, pe vechiul amplasament care a fost găsit liber de construcții și obiective publice prin expertiză tehnică întocmită de expertul desemnat în cauză M. G..
Prin HCJ nr. 1087/2008 s-a dispus aplicarea sentinței civile arătată mai sus și prin Ordinul Prefectului D. nr. 516 din 26.XI.2008 i s-a atribuit în proprietate terenul de 11.812,50 m.p, situat pe . C. însă ulterior, la cererea C.M.C.F.R – Sucursala C., prin sentința civilă nr. 5839 din 28.03.2011 a Judecătoriei C., în dosarul nr. 24._ s-a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 516 al Prefectului D. reținându-se că terenul validat și atribuit a fost expropriat de Autonomia CFR pentru extinderea depoului de locomoție CDR C. și constituie domeniu public iar după anularea Ordinului Prefectului nu s-a mai emis reclamantului un alt titlu de proprietate .
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 8 și art. 9 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 iar în dovedire a solicitat proba cu înscrisurile arătate mai sus, depuse la dosar.
Legal citate în cauză pârâtele nu s-au prezentat la judecată și nu au formulat întâmpinări prin reprezentanții lor legali.
Prin sentința civilă nr.3622/07.03.2013, pronunțată Admite acțiunea formulată de reclamantul V. S., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Regională de Căi Ferate C..
Au fost obligate pârâtele C. L. de Fond Funciar a municipiului C. și C. Județeană de Fond Funciar D., în limitele atribuțiilor să procedeze la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 11.812,50 m.p, pe vechiul amplasament sau alt amplasament de aceeași natură și valoare, pe raza municipiului C. conform dispozițiilor sentinței civile nr. 4968 din 03.04.2008 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă dată în dosarul nr._ și să emită pe numele acestuia titlul de proprietate corespunzător .
Au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata daunelor cominatorii, în sumă de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la punerea în posesie efectivă a reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca situație de fapt, că prin sentința civilă nr. 4968 din 03.04.2008 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, în dosarul nr._ s-a dispus, printre altele, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafață de 11.812,50 m.p, în natură, pe vechiul amplasament, în P 77, de pe raza municipiului C., reținându-se disp. art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 coroborate cu art. 2 alin. 1 din legea nr. 1/2000 fiind întrunite condițiile disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar întrucât terenul identificat prin expertiză tehnică, având categoria intravilan arabil este liber de construcții și utilități publice.
Prin Ordinul Prefectului nr. 516 din 26.11.2008 s-a atribuit reclamantului terenul în suprafață de 11.812,50 m.p, situat pe . C., fără număr.
Ulterior acestui Ordin prin sentința civilă nr. 5839 din 28.03.2011 a Judecătoriei C., s-a dispus constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 516/2008 reținându-se că terenul atribuit reclamantului prin acest act juridic administrativ este domeniu public, afectat în totalitate de construcții și utilități publice aparținând Companiei Naționale de Căi Ferate – Sucursala Regională C. .
Observând conținutul raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul desemnat în această ultimă cauză, în analizarea legalității Ordinului Prefectului s-a constatat că, atribuirea terenului în suprafață de 11.812,50 m.p, în zona afectată de construcții și utilități publice ce aparține CFR C.- Sucursala C. prin sentința civilă nr. 4968 din 03.04.2008 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin nerecurare care a arătat că dispozitivul hotărârii delimitările și vecinătățile terenului în suprafață de 11.812,50 m.p, pentru care s-a statuat cu putere de lucru judecat, că reclamantul este îndreptățit la reconstituire . Astfel terenul identificat în această cauză are ca vecinătăți: la N. moștenitorii lui V. C. pe o d= 90 m ; la E – moștenitorii lui G. C., pe d= 135 m. ; la S – structura căii ferate, pe o d = 85 m.p și la V- moștenitorii lui I. C., pe o d= 135 m, aceste vecinătăți fiind cu totul altele decât vecinătățile identificate de expertul I. M. G. pentru terenul atribuit reclamantului prin O.P. nr. 516/2008 care sunt: la N- teren fotbal pe d= 88 m; la E- teren fotbal și zona CFR, pe d= 172 m ; la S- zona CFR, pe d= 80 m și la V- zona CFR, pe d= 145 m.
Față de împrejurările arătate mai sus rezultă că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată urmând a fi admisă întrucât sentința civilă nr. 4968 din 03.04.2008 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă și-a produs efecte, a rămas în puterea lucrului judecat pârâtele neatacând-o cu recurs au înțeles să o recunoască și i-au recunoscut reclamantului dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea mama sa în baza legilor fondului funciar și în acest sens au emis Hotărârea Comisiei Județene nr. 1078/2008 și Ordinul Prefectului nr. 516 din 26.11.2008 care a fost constatat nul absolut nu pentru faptul că s-a atribuit reclamantului în proprietate terenul de 11.812,50 m.p, că nu ar fi avut drept ci pentru amplasamentul în care i s-a atribuit în natură acest teren .
Dreptul reconstituit reclamantului a rămas valabil, recunoscut de pârâte astfel că acestea au rămas obligate să-l pună în posesie pe reclamant și să-i emită titlu de proprietate pentru terenul de 11.812,50 m.p în amplasamentul determinat de vecinătățile arătate în dispozitivul sentinței civile nr. 4968 din 03.04.2008 a Judecătoriei C. rămasă în puterea lucrului judecat întrucât bunul atribuit prin această hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă constituie bun în sensul art. 1 din Protocol nr. 1 la Convenția CEDO și reclamantul este îndreptățit să fie pus în posesie efectivă, în natură, cu acest bun întrucât i s-a creat o aparență juridică a dreptului său de proprietate și trebuie să se bucure de toate prevederile acestui drept inclusiv de a fi pus în posesie și de a-i culege fructele iar pârâtele sunt obligate să ducă la îndeplinire aceste dispoziții în respectarea unui proces echitabil derulat în favoarea reclamantului și la care acestea nu s-au opus.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor legale prev. de art. 6 din Convenția CEDO și art. 1 din Protocol nr. 1 la Convenția CEDO raportat la art. 8, art. 9, art. 27 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 va fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, critică sentința cu privire la acordarea daunelor cominatorii de către prima instanță care este o măsură nelegală., deoarece punerea în posesie este un atribut exclusiv al comisiilor locale de fond funciar
O altă critică se referă la faptul că, soluția din dispozitiv nu corespunde cu motivarea în drept a sentinței în privind daunelor cominatorii.
Prima instanță și-a motivat soluția pe dispozițiile art. 64 alin.1 li alin.2 din Legii nr.18/1991 și art. 36 din H.G. nr.890/2005.
Recurenta arată că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a fost dată cu încălcarea legii.
În recursul formulat C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. se arată că nu este posibilă punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 11.812,50 m.p. pe vechiul amplasament sau alt amplasament de aceeași natură și valoare, pe raza municipiului C. având în vedere faptul că, pe de o parte vechiul amplasament al reclamantului, respectiv P.77, se află la dispoziția comisiei locale de aplicare a Legilor Fondului funciar, ci a CFR, conform adresei nr.934/1947 cuprinzând planul de exproprieri și adresei nr.122/14/330/05.10.2004 emisă de către Sucursala CFR C., iar pe de altă parte comisia locală nu dispune de rezervă de teren la nivelul Municipiului C., conform adresei nr.406/25.09.2008 emisă de către Agenția Domeniilor Statului și adresei OCPI nr.276/2006.
Instanța a omis aspectele de mai sus și nu a luat în considerare materialul probator administrat în cauză: schițe, planuri parcelare. Expertiza tehnică trebuia apreciată la pronunțarea sentinței prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză,
De asemenea, prima instanță în baza rolului activ avea obligația să verifice dacă vechiul amplasament este liber și dacă pe raza municipiului C. la nivelul Comisiei Locale există un alt amplasament de aceeași natură și valoare liber.
Recurenta arată că la nivelul Comisiei locale nu există rezervă de teren, iar suprafețele de teren aflate la dispoziția acesteia au fost insuficiente și pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Recurenta menționează că Legea nr.18/1991 instituie o procedură specială, administrativă și judiciară, derogatorie de la dreptul comun, care circumstanțiază foarte clar procedura punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
Mai arată recurenta, că datorită numărului mare de cereri înregistrate la Primăria Municipiului C., în temeiul Legii nr.18/1991, precum și în baza Legi nr.247/2005, comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar nu dispune în prezent de rezervă de teren pentru a proceda la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor îndreptățite.
Punerea în posesie a reclamantului poate privi doar terenurile din rezerva comisiilor locale de funciar, în caz contrar ajungându-se la prejudicierea drepturilor altor proprietari doar pentru asigurarea unui amplasament convenabil pentru reclamant.
Cu privire la obligarea la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la punerea în posesie efectivă a reclamantului, apreciază că hotărârea este netemeinică întrucât în cauza dedusă judecății C. L. nu a refuzat înmânarea titlului de proprietate sau punerea în posesie.
Pentru ca reclamantul să poată obțină daune cominatorii trebuie ca pârâtul să fie responsabil de neexecutarea sau de tardivitatea executării obligației sale.Prin urmare, acesta nu este ținut a plăti daune cominatorii față de reclamant decât dacă neexecutarea se datorează culpei sale.
De asemenea, pentru obligarea la plata daunelor este necesar ca prejudiciul să se fi produs printr-o faptă ilicită, ce presupune nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Recurenta nu poate fi acuzată că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civ., legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce succed:
O analiza se impune a fi facuta inainte de a trece la solutionarea recursurilor formulate in legatura cu intimata CNCF CFR SA-Sucursala Regionala de Cai Ferate C. cu privire la care tribunalul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in cauza, exceptie pe care, fata de prevederile art 137, al 1 C., o va admite, dat fiind faptul ca reclamantul a investit prima instanta cu o actiune in obligarea celor doua comisii la punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate pentru suprafata de_,50 mp, el insusi justificand chemarea in judecata a intimatei mentionate doar pentru opozabilitate.
Or, . actiune calitate procesuala pasiva au doar cele doua comisii de fond funciar, fata de prevederile art 5 si 6 din HG 890/2005, hotararea astfel obtinuta fiind opozabila oricarui tert, astfel incat nu se justifica chemarea in judecata a unei parti doar pentru ca hotararea judecatoreasca obtinuta sa ii fie opozabila.
In aceste conditii, tribunalul va modifica sentinta recurata, urman a retine lipsa calitatii procesuale pasive a acestei intimate si a respinge actiunea formulata in contradictoriu cu ea ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Mergand mai departe, tribunalul retine ca sustinerile Comisiei Locale C. de aplicare a legilor fondului funciar in sensul ca suprafata de 11 812,50 mp nu poate fi reconstituita reclamantului intimat pe vechiul amplasament sunt intemeiate, dat fiind faptul ca prin sentinta civila nr 5839/28.03.2011 a Judecatoriei C. ramasa irevocabila prin respingerea recursului s-a constatat nulitatea absoluta a Ordinului Prefectului Judetului D. nr 516/26.11.2008, ordin prin care reclamantului intimat V. S. i se atribuise in proprietate privata aceasta suprafata de teren situata in C., ., pe vechiul amplasament conform sentintei civile nr 4968/03.04.2008 a Judecatoriei C., constatandu-se ca la momentul emiterii Ordinul Prefectului acest teren se afla in concesiunea CNCF CFR SA-Sucursala Regionala de Cai Ferate C. si in proprietatea publica a statului, asa incat nu i se putea reconstitui reclamantului intimat dreptul de proprietate asupra acestui teren in conditiile art 34 din Legea 1/2000.
Aceasta hotarare judecatoreasca se impune cu putere de lucru judecat, asa incat prima instanta nu mai putea dispune obligarea celor doua comisii de fond funciar sa il puna in posesie, sa intocmeasca documentatia premergatoare, respectiv sa emita titlul de proprietate in favoarea reclamantului pe aceasta suprafata de teren de 11 812,50 mp din C., ..
Astfel, actul jurisdicțional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumție).
În același timp, pentru că terții nu au participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce li se opune (și astfel, nu și-a putut face propriile apărări), ei au posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă, (caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art. 1202 alin. 2 Cod civil, aplicabil in baza principiului tempus regit actum doar în relațiile dintre părți).
Neintemeiate sunt insa sustinerile Comisiei Locale C. in sensul ca actiunea reclamantului ar fi trebuit respinsa, dat fiind faptul ca nu exista rezerva de teren la nivelul acestei comisii.
Potrivit dispozițiilor legii fondului funciar, identificarea terenurilor necesare punerii în posesie intră în atribuțiile comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar și este anterioară operațiunilor de întocmire a anexelor și respectiv, de înaintare a acestora spre validare, la comisia județeană, iar orice alte apărări sau argumente ulterioare validării propunerilor exced cadrului legislativ creat de legea 18/1991.
In acest sens sunt dispozitiile art. 5, lit. I din HG 890/2005 potrivit carora comisiile locale pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul, completeaza fisele de punere in posesie a acestora, dupa validarea de catre comisia judeteana a propunerilor facute si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.
Mai mult C. locală are posibilitatea legală de încheia protocoale cu alte autorități administrativ-teritoriale, care dețin teren excedentar, în vederea atribuirii în proprietate, către persoanele îndreptățite a suprafețelor validate.
Totodata, potrivit art.6, lit. F din acelasi act normativ comisiile judetene emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.
Instanta apreciaza ca punerea in posesie trebuie sa fie efectiva, adica sa priveasca intreaga suprafata de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate .
Or, reclamantului intimat V. S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de_,50 mp prin sentinta civila nr 4968/03.04.2008 a Judecatoriei C., chiar daca ulterior s-a constatat tot printr-o hotarare judecatoreasca ca reclamantul nu poate fi pus in posesie cu aceasta suprafata pe vechiul amplasament, insa aceste constatari nu sunt de natura sa anihileze dreptul de proprietate recunoscut reclamantului asupra terenului in litigiu, chiar daca pe un alt amplasament.
Rezulta astfel ca imposibilitatea reclamantului de a se bucura de dreptul sau asupra intregii suprafete de pamant reconstituita prin sentinta civila nr 4968/03.04.2008 a Judecatoriei C. constituie o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de prima faza a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia EDO (cauza Sbin P. contra Romaniei, Burdov impotriva Rusiei, cauza Jasiuniene impotriva Lituaniei).
Instanta apreciaza ca sustinerile comisiei locale in sensul ca nu are rezerva de teren nu sunt justificate, in conditiile in care aceasta, ., ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 10 din Hotararea nr. 890/04.08.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor. Astfel, in situatia in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau mostenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceeasi localitate sau .. Oferta va fi trimisa persoanelor indreptatite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primare. In plus, in situatia in care . nu mai exista suficient teren in rezerva comisiei de fond funciar, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localitati care vor pune la dispozitie terenurile ramase disponibile. Atunci cand nu mai exista teren in rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei judetene de fond funciar, institutiilor si autoritatilor publice care administreaza teren proprietatea statului.
Or, in cauza, C. Locala C. nu a facut dovada unor asemenea demersuri, ci s-a rezumat la a comunica instantei ca nu are rezerva de teren, caz in care, pentru punerea in posesie a petentului conform sentintei civile mentionate, pentru nu a aduce atingere dreptului acestuia de proprietate, trebuie sa faca aplicarea dispozitiilor susmentionate. In aceste conditii, revine comisiei locale de fond funciar, potrivit legii, obligatia de a stabili un amplasament, de a identifica terenul liber si de a face o propunere de amplasament beneficiarului.
Pronuntandu-se astfel, instanta are in vedere faptul ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Neamtiu impotriva Romaniei ), articolul 6 al Conventiei garanteaza fiecaruia dreptul de acces la justitie care are drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecatoresti defintive (cauza Hornsby impotriva Greciei) . Curtea EDO a stabilit ca executarea unei hotarari a instantei de judecata trebuie sa fie considerata a fi parte integranta din „proces” in sensul articolului 6 din Conventie. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti (Immobiliare Safii contra italiei ).
Cu toate acestea insa, accesul la un tribunal nu poate obliga statul sa dispuna executarea fiecarei hotarari de natura civila, indiferent care ar fi aceasta si indiferent care ar fi imprejurarile (cauza O. contra Romaniei, cauza Sanglier contra Frantei ). Sarcina care revina insa fiecarui stat contractant este sa se doteze cu un arsenal juridic adecvat pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care ii revin (cauzele M. si Schrepler impotriva Romaniei ).
Neexecutarea sentintei judecatoresti de catre cele doua comisii duce si la o restrangere a dreptului reclamantului reglementat de art. 1 din Protocului 1 potrivit caruia orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, instanta retinand ca notiunea de „bun” este una autonoma in jurisprudenta Curtii EDO. Astfel, instanta are in vedere faptul ca o sentinta judecatoreasca irevocabila favorabila reclamantului care nu a fost asadar niciodata anulata a dat nastere in patrimoniul sau la un „bun” in sensul reglementat de art. 1 din Protocolul 1.Ca atare, cum neexecutarea sentintei civile nr. 4968/03.04.2008 a Judecatoriei C. este imputabila autoritatilor administrative competente, respectiv Comisiei Locale C. si Comisiei Judetene D., decurge de aici imposibilitatea pentru reclamant de a obtine executarea completa a acestei sentinte, ceea ce echivaleaza cu o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor sale care este prevazut de prima fraza a primului alineat al articolului 1 din Protocolul 1 din Conventie (cauzele M. P. si altii contra Romaniei, R. contra Romaniei, P. contra RomanieiIoachimescu si I. contra Romaniei ).
Intemeiate sunt insa sustinerile atat ale Comisiei Judetene D., cat si ale Comisiei Locale C. in sensul ca in mod gresit prima instanta a dispus obligarea acestora la plata daunelor cominatorii fata de prevederile art 64 din Legea 18/1991.
Potrivit acestor prevederi legale, daca instanta admite plangerea, primarul va fi obligat sa execute punerea efectiva in posesie, sub sanctiunea condamnarii la daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere, anume stabilite de instanta.
Prin urmare, potrivit acestor dispozitii legale pe care reclamantul le invoca in sustinerea actiunii sale, numai primarul poate fi obligat la plata daunelor cominatorii, nu si C. Locala si C. Judeteana, motiv pentru care se impune reformarea solutiei primei instante si sub acest aspect.
Pentru toate aceste motive, fata de prevederile art 312 C., tribunalul va admite recursurile deduse judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNCF CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate C..
Admite recursurile declarate de recurentele pârâte C. L. C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, împotriva sentinței civile nr. 3622/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. S. și intimata pârâtă C. națională CFR – Sucursala Căi Ferate C..
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și obligă pârâtele C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D., în limitele atribuțiilor, să procedeze la întocmirea documentelor premergătoare, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantului intimat pentru suprafața de 11.812,50 m.p. pe un alt amplasament de aceeași natură și valoare pe raza municipiului C., conform sentinței civile nr. 4968/03.04.2008 a Judecătoriei C..
Respinge petitul având ca obiect obligarea pârâtelor C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D., la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiat.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, A. P. |
Grefier, A. B. |
Red/Tehnored/.jud.L.L.B./12.11.2013
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:M.V.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4686/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1362/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
