Acţiune în constatare. Decizia nr. 1703/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1703/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 18711/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1703
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător A. P.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă Ț. M., împotriva sentinței civile nr. 7478 din data de 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. prin Primar, C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă Ț. M., personal și asistată de avocat P. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, este motivat, netimbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat P. C., pentru recurenta reclamantă Ț. M., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 634 lei și un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat P. C., pentru recurenta reclamantă Ț. M., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii, arătând că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 23 din Legea nr. 18/1991 și asupra imobilului casă de locuit, ca efect al accesiunii imobiliare., construcția fiind edificată pe terenul care se află în intravilan, așa cum reiese din înscrisurile depuse la doar. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă promovată la această instanță și înregistrată cu nr._, așa cum a fost precizată la termenul din 25 octombrie 2011, reclamanta T. M. (fostă P.) i-a chemat în judecată pe pârâții Primăria C. prin Primar, C. L. de fond funciar C. și C. Județeană D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., ., compus din teren în suprafață de 230 mp și casă de locuit compusă din trei camere și dependințe.
In motivare, reclamanta a arătat că, autorii P. M. și P. C. au construit în anul 1962 un imobil casă de locuit cu trei camere și dependințe, realizată din cărămidă și acoperită cu tablă, pe o suprafață de teren de 230 mp, ambele situate în C., ., (fost 78), județul D. și că începând din anul 1962, a exercitat în mod continuu, neîntrerupt, public și netulburați atributele unei posesii utile de peste 30 de ani, asupra acestui imobil.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 1890 cod civil și art. 111 Cod procedură civilă iar în dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și expertiza de specialitate.
Instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de către reclamantă.
La data de 16.09.2011, pârâta Primăria C. prin Primar a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității procesul pasive și capacității de folosință.
În susținere a arătat că, constarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civi, în sensul că posesia reclamanților nu a fost publică în perioada de prescriere de 30 de ani, în sensul că nu a fost declarată la organele fiscale a pretinsului drept asupra terenului pentru impunerea fiscală.
La data de 25.11.2011, reclamanta și-a modificat acțiunea sub aspectul părților și a solicitat judecarea în contradictoriu doar cu C. locală de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar.
De asemenea, si-a precizat acțiunea si sub aspectul temeiului juridic și anume art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr.7478/13.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta T. ( fostă P.) M., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar, C. Locala de Fond Funciar C. și C. Județeană de Fond Funciar D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
În fapt,prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamanta T. M., a solicitat să se constate dreptul său de proprietate în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991 asupra imobilului teren în suprafață de 230 mp, situat în intravilanul localității în C., ., județul D., și constatarea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare asupra casei cu 3 camere și dependințe, conform art.492 C.civil.
Din actele de stare civilă și actele depuse la dosar a rezultat că reclamanta este unica moștenitoare a autorilor P. M., decedat la data de 01.09.1994 și P. C., decedată la data de 16.04.1993.
Conform adresei nr.9644/03.02.2012, emisă de către C. L. de Fond Funciar C. autorul P. M. nu figurează înscris în registrul agricol în perioada 1951-1955: 1956-1958: 1959-1963 la adresa . fost 78.
De asemenea pentru această suprafață de teren nu s-au formulat cereri de constituire/reconstituire și nu au fost emise titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar.
Conform adresei nr._/02.10.2012 emisă de către Primăria mun.C.-Serviciul Registrul Agricol terenul din litigiu face parte dintr-un cartier de locuințe particulare unde nu au fost aplicate decrete de expropriere și nu a fost zonă cooperativizată.
Din cuprinsul raportului de expertiză, specialitatea topografie rezultă că terenul în litigiu este situat în intravilanul localității C., . are suprafața de 304,26 m.p având categoria de folosință curți-construcții.
În conformitate cu prevederile art.23, alin.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Or, în cauză, din probele administrate rezultă că suprafața de 230 m.p nu reprezintă teren intravilan astfel cum este reglementat de art.23 din Legea 18/1991, ce a aparținut autorilor P. M. și P. C. a căror moștenitoare este reclamanta.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind constatarea dreptului său de proprietate în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991 asupra imobilului teren în suprafață de 230 m.p situat intravilanul localității C., . este neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere soluția pronunțată asupra capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 230 m.p situat în intravilanul localității C., instanța a constatat ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe acest teren, întrucât potrivit dispozițiilor art.492 C.civ numai proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcțiilor edificate pe teren.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că, întrucât i-a fost respinsă administrarea probei cu martori pentru a dovedi stare de fapt și anume faptul că a posedat și posedă suprafața de teren în litigiu de la autorii săi, P. M. și P. C., continuu și netulburați, fiind aferentă casei de locuit și nu a suferit modificări în timp, a depus la dosar înscrisuri din care rezultă acest lucru. Arată că a făcut dovada faptului că suprafața de teren de 304,26 m.p. identificată conform raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat în cauză a aparținut autorilor recurentei, că se află în prezent în posesia recurentei, că este aferentă casei de locuit și a figurat cu aceasta în Registrele agricole, iar pe acest teren se află situat imobilul casă de locuit ce face obiectul prezentei cauze.
În mod greșit prima instanță a respins cererea că motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr.18/1991, iar ca efect al respingerii primului capăt de cerere, în mod evident a respins și capătului de cerere ce viza accesiunea imobiliară.
Consideră că prima instanță s-a pronunțat greșit, respingând cererea, întrucât, așa cum a arătat a făcut dovada îndeplinirii tuturor cerințelor dispuse de lege pentru a putea să i se constate un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 304,26 m.p.
În mod eronat și fără o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, deoarece a depus la dosarul cauzei copii certificate de pe filele din Registrele Agricole din care rezultă că autorul recurentei figura cu rol agricol, această suprafață de teren făcând parte dintr-o zonă colectivizată la data preluării de către acesta.
Mai mult, întrucât nu a formulat în termenul prevăzut de lege o cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru aceasta suprafață de teren, recurenta nu mai poate urma procedura specială prevăzută de legea fondului funciar și, în consecință, nu mai are deschisă calea unei acțiuni în realizare, singurul mijloc pentru recunoașterea dreptului de proprietate fiind prezenta acțiune.
Recurenta menționează că în temeiul art. 23 din Legea nr.18/1991 nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietății prin efectul legii, astfel că nu se pune problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită pentru constatarea acestui drept și că în cauză sunt îndeplinitele cerințele acestui articol.
Aspectele expuse au fost reținute și prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, iar terenul în litigiu se află în intravilanul localității C., ., județul D. și este aferent casei de locuit.
Cum autorii recurentei au fost cei care au edificat construcția ce face obiectul prezentei cauze și care se află situată pe teren, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, consideră că se impunea admiterea și celui de-al doilea capăt de cerere ce avea ca obiect accesiune imobiliară.
În drept, invocă art. 3041 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimatii nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Recurenta reclamanta a investit prima instanta cu o actiune intemeiata pe prevederile art 23 din Legea 18/1991 vizand constatarea dreptului sau de proprietate, in calitate de mostenitoare a parintilor sai Projan M. si Projan C., asupra suprafetei de 230 mp din C., ., jud D., precum si cu un capat de cerere ce viza constatarea dreptului sau de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale asupra unei case de locuit edificata de parintii sai pe acest teren.
Prima instanta a respins capatul de cerere intemeiat pe prevederile art 23 din Legea 18/1991, retinand ca terenul in suprafata de 230 mp din . nu reprezinta teren intravilan.
Sustinerile recurentei in sensul ca retinerile primei instante sub acest aspect sunt contradictorii sunt intemeiate, prima instanta retinand din adresele inaintate de Primaria C. la dosar odata ca terenul se afla . locuinte particulare, iar pe de alta parte ca terenul nu este intravilan in sensul prevederilor art 23 din actul normativ mentionat.
Tribunalul retine ca dispozițiile art 23 (1) din Lg 18/1991 invocate de reclamanta in susținerea acțiunii precizate reglementează un caz de reconstituire a dreptului de proprietate de care beneficiază membrii cooperatori sau moștenitorii acestora care sunt proprietarii caselor de locuit si ai anexelor gospodărești, care sunt amplasate pe terenuri care după cooperativizare au fost atribuite de regula ca loturi in folosința către foștii proprietari
Obiectul dreptului de reconstituire al dreptului de proprietate il formează, potrivit art 23 (1) din Lg 18/1991 suprafețele de teren care sunt evidențiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare la data intrării in cooperativa agricola de producție.
Potrivit prevederilor art 23 din Lg 18/1991 sunt si raman in proprietatea cooperatorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinte conform art 8 din Decretul Lege nr 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii .
Dreptul de proprietate al persoanelor vizate de art 23 din Lg 18/1991 izvorăște din lege.
Reconstituirea dreptului de proprietate a intervenit ca efect al aplicarii Decretului lege nr 42/1990 efectul sau fiind menținut de art 23 alin 1 din Lg 18/1991
Ca atare, prevederile art. 23 din Lg 18/1991 reglementează un caz de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit si anexelor gospodărești care au fost proprietatea fostului membru cooperator, preluate apoi de CAP in orice mod si apoi atribuite ca lot in folosința acestui membru cooperator care trebuie sa fie proprietarul casei si anexelor gospodărești.
In acest caz de stabilire a dreptului de proprietate reglementat de prevederile art 23 din Legea 18/1991 legea constituie izvorul, temeiul juridic al nasterii acestui drept subiectiv civil in patrimoniul persoanei interesate.
Instanta de recurs retine insa contradictia dintre adresele inaintate la dosar de catre Primaria Municipiului C., la solicitarea primei instante, in sensul ca in adresa nr_/02.10.2012 se precizeaza ca terenul din . face parte dintr-o zona necooperativizata pentru ca odata cu adresa nr_/27.06.2012 sa fie inaintat si registrul agricol al autorului Projan M. pe perioadele 1964-1970, 1981-1990.
Prima instanta nu s-a preocupat insa de lamurirea acestei contradictii, retinand nejustificat ca terenul in litigiu nu este unul intravilan, contrar si concluziilor raportului de expertiza specialitatea topografie intocmit in cauza.
In aceste conditii, retinand ca autorul reclamantei a fost membru cooperator, figurand in registrul agricol cu suprafata de teren din . (f 67-69 dosar fond), tribunalul retine ca prima instanta nu a intrat in analiza fondului cauzei, apreciind fara baza probatorie ca terenul in litigiu nu este unul intravilan, nefiind indeplinite conditiile art 23 din Legea 18/1991, sub acest aspect alegatiile recurentei fiind fondate.
Pentru toate aceste motive, in baza art 312, al 3 si 6, retinand ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului si nu a procedat la o analiza a indeplinirii sau nu de catre reclamanta, ca succesoare a parintilor sai, a conditiilor impuse de art 23 din Legea 18/1991, tribunalul va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante care se va pronunta si pe capatul de cerere privind accesiunea imobiliara artificiala in functie de solutia data capatului de cerere intemeiat pe prevederile art 23 din actul normativ amintit.
In rejudecare, prima instanta va lamuri contradictiile existente intre adresele inaintate de Primaria C. si, in situatia in care va concluziona ca terenul in litigiu a fost cooperativizat, se va pronunta aupra indeplinirii conditiilor stipulate de art 23 din Legea 18/1991 si asupra capatului de cerere vizand accesiunea imobiliara artificiala in functie de ansamblul probator administrat in cauza.
In plus, prima instanta, in analiza indeplinirii conditiilor legale amintite, va proceda si la administrarea probei testimoniale solicitate de reclamanta, proba necesara pemtru justa solutionare a ambelor capete de cerere si care in mod gresit a fost respinsa de catre prima instanta ca inutila cauzei.
Or, atat pentru solutionarea capatului de cerere intemeiat pe prevederile art 23 din Legea 18/1991, cat si pentru solutionarea capatului de cerere avand ca obiect accesiune imobiliara artificiala, administrarea probei testimoniale se impune in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă Ț. M., împotriva sentinței civile nr. 7478 din data de 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. prin Primar, C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, A. P. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red/Tehnored/.jud.L.L.B./13.11.2013
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:T.G.C.
| ← Accesiune. Sentința nr. 4139/2013. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4686/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
