Pretenţii. Decizia nr. 1731/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1731/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2525/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1731/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul I. D. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR.6 - 1 MAI, împotriva sentinței civile nr. 5277 din 01 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 02 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, a amânat succesiv pronunțarea, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ., pentru data de 09 octombrie 2013, 16 octombrie 2013 și pentru astăzi 23 octombrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data 26.01.2011 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari Nr.6–1 Mai a chemat în judecată pe pârâtul I. D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 30.807,59 lei, din care suma de 15.130,91 lei reprezentând cote întreținere restante și suma de 15.676,68 lei reprezentând penalități de întârziere.
A solicitat de asemenea instituirea privilegiului imobiliar asupra apartamentului situate în C., ., ., jud.D. cât și a bunurilor mobile.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul I. D. în calitate de proprietar al apartamentului nr.7 din . în C., ., nu a achitat cotele de întreținere pentru perioada anilor 2008-2010, care se ridică la suma de 30.807,59 lei din care suma de 15.130,91 lei reprezentând cote întreținere restante și suma de 15.676,68 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pe 32 luni.
A mai arătat reclamanta că pârâtul a fost somat prin scrisoare recomandată să-și achite cheltuielile restante, însă fără nici un rezultat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.31 din Regulamentul asociațiilor de proprietari, anexă la Legea 114/1996, art.34 din H.G. 400/2003, art.25, alin.1, paragraf final din H.G. nr.400/2003, art.26 din H.G. nr.400/2003, Legea 114/1996.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: centralizatoare cheltuieli de întreținere, mod de calcul penalități și în copie următoarele înscrisuri: somații de plată, fișă de cont pentru operațiuni diverse, liste de plată, facturi fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr.230/2007 privind asociațiile de proprietari, acțiunea formulată de reclamantă, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de aplicarea timbrului judiciar.
La data de 22.02.2011 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că are o pensie pe caz de boală de 700 lei și va achita debitul lunar în limita posibilităților financiare.
A mai arătat că a achitat cu chitanța nr.MAR nr.808/2011 suma de 300 lei.
A solicitat judecarea în lipsă.
La data de 28.03.2011 pârâtul a depus la dosar o altă întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
A arătat că reclamanta este în eroare totală cu privire la natura penalităților, deoarece în acțiune susține că penalitățile solicitate sunt de 0,2% pe zi de întârziere pentru neachitarea debitului, iar din actele depuse rezultă că nu este vorba de acest tip de penalități, ci de penalități achitate de reclamantă la furnizori, precum și faptul că din acțiune nu rezultă modul de calcul al penalităților și nici calculul debitelor restante.
Mai mult, din actele anexate rezultă că ar fi incluse în debite restanțele din anul 2004, care sunt prescrise la data formulării acțiunii.
A susținut în continuare că actele depuse de către reclamantă nu reflectă plata penalităților către furnizori(factura nu presupune achitare), multe facturi nu conțin penalități, iar anexele la facturi de asemenea nu reflectă plata penalităților de către asociație.
Mai precizează că a achitat o parte din debit.
Cauza a fost suspendată la data de 02.05.2011, în temeiul art.155/1 Cod Procedură Civilă și repusă pe rol la data de 12.09.2011.
La data de 17.06.2011, reclamanta a depus la dosar situația restanțelor și penalităților înregistrată de debitor(filele 146-156).
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2011, instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă și a dispus proba cu expertiză, specialitatea contabilitate, apreciind că aceste probe sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La data de 07.11.2011, cauza a fost suspendată în temeiul art.155/1 Cod Procedură civilă și repusă pe rol la data de 30.04.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 10.09.2012, instanța a dispus înlocuirea expertului desemnat B. M. cu expertul M. Nori A..
La data de 30.10.2012, pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate în ., nr.12, jud. Ilfov.
La data de 11.02.2013 s-a efectuat în cauză raportul de expertiză contabilă judiciară de către expert M. Nori A., care a fost depus la dosar, cu privire la care părțile au formulat obiecțiuni, obiecțiuni care au fost respinse de către instanță.
La termenul de judecată din data de 25.03.2013, pârâtul prin apărător ales a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada_07.
Prin sentința civilă nr.5277/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune a sumelor reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada_07, invocată de pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Nr.6-1 Mai, în contradictoriu cu pârâtul I. D..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 7377,24 lei din care suma de 4897,53 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010, iar suma de 2479,71 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de către reclamantă privind instituirea privilegiului imobiliar asupra apartamentului nr.7, situat în C., ., . 1 cât și a bunurilor mobile.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului I. D. la plata sumei totale de 30.807,59 lei, din care suma de 15.130,91 lei reprezentând cote întreținere restante și suma de 15.676,68 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2008-decembrie 2010.
Având în vedere dispozițiile art.129, alin.6 Cod Procedură civilă, care consacră principiul disponibilității, instanța constată, raportat la conținutul cererii introductive că nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cotelor de întreținere și penalităților de întârziere aferente perioadei_07 pentru a putea analiza excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele reprezentând penalități de întârziere aferente acestei perioade, invocată de către reclamant.
Mai mult, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 10.10.2011, instanța a dispus în cauză efectuarea unei expertiză prin care expertul trebuia să stabilească cheltuielile de întreținere pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010, să stabilească penalitățile de întârziere în funcție de debitul principal, zile de întârziere, modul de calcul al penalităților calculate de furnizori sau de asociația de proprietari pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010 conform cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune a sumelor reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada_07, invocată de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul I. D. este proprietari al apartamentului nr.7 situat în C., ., ..1, jud.D. și membru al Asociației de P. nr.3-1 Mai, calitate în care are obligația de a achita cotele de contribuție ce îi revin în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de de 30.807,59 lei, din care suma de 15.130,91 lei reprezentând cote întreținere restante și suma de 15.676,68 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010.
În cauză, instanța a dispus efectuarea unei expertize specialitatea contabilitate, având ca obiective: stabilirea cheltuielilor de întreținere pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010, stabilirea penalităților de întârziere în funcție de debitul principal, zile de întârziere, modul de stabilire al penalităților, calculate de furnizori sau de asociație pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010.
Din ansamblul materialului probator, respectiv listele de plată, situațiile privind calculul penalităților efectuat de asociație, fișele de cont coroborat cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert M. Nori A. se reține că pârâta nu percepe penalități de întârziere proprii pentru debitele restante, penalitățile fiind calculate și repartizate în funcție de penalitățile facturate de furnizori.
În raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a efectuat trei variante de calcul a cotelor de contribuție restante și a penalităților de întârziere, după cum urmează: varianta 1- unde s-a considerat că nu a locuit nici o persoană în respectivul apartament în perioada ianuarie 2008-decembrie 2010, varianta 2-unde s-a considerat că nu a locuit nici o persoană în respectivul apartament în anul 2008 și a locuit un număr de 1(unu) personae în anii 2009 și 2010, varianta 3-unde numărul de persoane din fiecare an este cel trecut în listele de plată puse la dispoziția instanței.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a penalităților de întârziere expertul a arătat că penalitățile percepute sunt de la RA TERMOFICARE C., penalități ce apar distinct pe factura pe care RA Termoficare o emite către reclamantă, iar ca și modalitate de calcul suma penalităților facturate într-o lună de RA Termoficare se împarte la suma restanțelor existente pe asociație rezultând un coeficient de penalizare pe asociație.
Coeficientul de penalizare rezultat se înmulțește cu restanța existentă în urmă cu două luni la fiecare restanțier, restanța neachitată de acesta până în ultima zi a lunii, rezultând penalitatea care îi revine fiecărui proprietar restanțier.
Astfel, în varianta 1 propusă de expert, pârâtul ar înregistra un debit restant la cotele de contribuție în cuantum de 3372,08 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1845,97 lei, în varianta 2 propusă de expert, pârâtul ar înregistra un debit restant la cotele de contribuție în cuantum de 4760,70 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2425,79 lei, iar în varianta 3 propusă de expert pârâtul ar înregistra un debit restant la cotele de contribuție în cuantum de 4977,06 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2481,71 lei.
Analiza cuantumului obligațiilor pârâtului către reclamantă, făcută de către expert, în cadrul raportului de expertiză contabilă, urmează a fi însușită de instanță, în varianta 3 și numai în parte, respectiv numai pentru suma de 4897,53 lei reprezentând cote de întreținere restante și suma de 2479,71 lei reprezentând penalități, având în vedere următoarele considerente.
Instanța reține că cele trei variante de calcul propuse de expert au avut la baza numărul de persoane care au locuit sau locuiesc efectiv în apartamentul nr.7 situat în C., ., ..1, jud.D. raportat la prevederile secțiunilor 4 și 5 din H.G. nr.1588/2007.
Analizând listele lunare de plată depuse la dosar pentru perioada ianuarie 2008- decembrie 2010(filele 205-285), se reține că în perioada ianuarie-decembrie 2008, pe listele de plată a fost trecută o persoană, în perioada ianuarie 2009-iunie 2009 pe listele de plată a fost trecută o persoană, în luna iulie 2009- două persoane, în perioada august 2009- noiembrie 2009-1 persoană, iar în luna decembrie 2009-2 persoane, în luna ianuarie 2010 pe listele de plată au fost trecute 3 persoane, în lunile februarie 2010- iunie 2010-a fost trecută o persoană, în lunile iulie 2010- august - au fost trecute două persoane, în lunile septembrie 2010- noiembrie 2010 a fost trecută o persoană, iar în luna decembrie 2010 nu a fost trecută nici o persoană.
Or, în condițiile în care pârâtul nu a înțeles să conteste la presedintele asociatiei de proprietari modul de calcul al cotei de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, in termen de 10 zile de la afisarea listei de plata, potrivit art.12 lit.A, pct.d din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 230/2007 și nu s-a făcut dovada că acesta a solicitat să fie scăzut de la plata cotelor de contribuție, instanța apreciază că, la calculul cotelor de contribuție trebuie avute în vedere numărul de persoane care figurează înscrise pe listele de plată depuse la dosar, astfel cum s-a propus de către expert în varianta 3.
În ceea ce privește cuantumul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere pe care pârâtul le datorează reclamantei, instanța reține că, deși din raportul de expertiză(varianta 3) rezultă că în perioada ianuarie 2008- decembrie 2010 acestea sunt în cuantum de 4977,06 lei, instanța va scădea suma de 79,53 lei reținută ca și cotă de contribuție în luna decembrie 2010, având în vedere că, în raportul de expertiză s-a menționat că aceasta reprezintă cheltuieli de judecată.
Or, potrivit art.39 din Normele Metodologice, cheltuielile pe consumuri individuale reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece și canalizare; apă caldă menajeră; energia termică, combustibilul și apa rece pentru prepararea apei calde; gaze naturale; încălzirea apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, cheltuielile de judecată nefiind incluse în cheltuielile asociației.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere pe care pârâtul le datorează reclamantei, instanța reține că, deși din raportul de expertiză(varianta 3) rezultă că în perioada ianuarie 2008- decembrie 2010 acestea sunt în cuantum de 2481,71 lei, instanța, având în vedere că din cuantumul cotelor de întreținere restante a fost scăzută suma de 79,53 lei, va recalcula penalitățile de întârziere aferente lunii decembrie 2010.
Astfel din debitul înregistrat în luna decembrie în cuantum de 329,12 lei se va scădea suma de 79,53 lei rezultând un debit în cuantum de 249,59 lei; debitul rezultat se va aduna cu soldul lunii noiembrie 2010 în cuantum de 4647,94 lei; suma rezultată de 4897,53 lei se va înmulți cu coeficientul de penalizare de 0,025% rezultând astfel o penalitate în cuantum de 122,43 lei; din suma de 124,43 lei calculată de expert petru luna decembrie 2010 se va scădea suma de 122,43 lei; suma rezultată de 20 lei va fi scăzută din suma totală de 2481,71 lei rezultând un cuantum de 2479,71 lei.
Având în vedere probele administrate așa cum acestea au fost interpretate anterior și considerentele expuse mai sus, instanța constată că pentru perioada ianuarie 2008- decembrie 2010- pârâtul I. D. nu a achitat contravaloarea cotelor de întreținere datorate pentru apartamentul nr.7 situat în C., ., ..1, jud.D., totalizând un debit restant la cheltuielile comune aferente acestei perioade în sumă de 4897,53 lei și penalități de întârziere în sumă de 2479,71 lei.
În drept, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari „toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, obligație stabilită și prin art. 32 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
De asemenea, potrivit art.25 alin.1 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, iar asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, fără ca suma acestora să depășească suma cotei restante la care s-a aplicat.
Potrivit art. 25 alin.3 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor.
Totodată, instanța reține că potrivit art.50 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În speță, instanța a constatat că, deși a fost depășit termenul scadenței cheltuielilor de întreținere ce revin pârâtului I. D., corespunzător fiecărei luni din perioada ianuarie 2008- decembrie 2010, astfel cum acestea au fost repartizate conform listelor de plată a cotelor de contribuție, pârâtul nu a făcut dovada achitării lor.
Ca atare, având în vedere că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță numai în limita sumei totale de 7377,24 lei, din care suma de 4897,53 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010, iar suma de 2479,71 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, iar pârâtul nu a probat liberarea de obligație, prin plată sau într-un alt mod admis de lege, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantă și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a acestor sume.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de către reclamantă privind instituirea privilegiului imobiliar asupra apartamentului nr.7, situat în C., ., . 1 cât și a bunurilor mobile, instanța urmează să îl respingă ca neîntemeiat, având în vedere că potrivit art.51, alin.1 și 2 din Legea nr.230/2007 asociația de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor și altor spații proprietăți individuale ale proprietarilor din condominiu, precum și un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute, privilegiul, privilegiul urmând să se înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea președintelui asociației de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuție din care rezultă suma datorată cu titlu de restanță.
Pe cale de consecință, reclamanta poate solicita direct OCPI D. înscrierea privilegiului imobiliar asupra apartamentului și a privilegiului asupra tuturor bunurilor mobile ale pârâtului, având în vedere că prin lege s-a prevăzut în mod expres procedura de notare a acestuia.
Reținând că cererea reclamantei a fost admisă în parte, că, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate, iar din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei( reprezentând onorariu avocat), instanța, în temeiul art.274, alin.1 C.p.civ raportat la art.276 C.p.civ va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. D., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului s-a aratat in primul rand că în mod greșit fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune a sumelor reprezentând penalități de întârziere pe motiv că reclamanta nu a cerut obligarea la cote de întreținere și penalități aferente perioadei 2004 – 31.12.2007. Această apreciere este total eronată, întrucât la dosar expertul a depus facturile aparținând R.A.Termoficare C. din care rezultă evident că penalitățile sunt calculate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2008, dată de la care puteau fi calculate penalități conform încheierii instanței prin care s-au stabilit obiectivele expertizei și că acesta a luat în calcul aceste penalități, contrar obiectivelor stabilite pentru o perioadă prescrisă.
In al doilea rand, recurentul a sustinut ca listele de plata nu sunt certificate de administrator si de un membru al comisiei de cenzori si aprobate de presedintele asociatieie prin aplicarea semnaturii si stampilei asociatiei, astfel incat intelege sa conteste veridicitatea acestora.
S-a mai aratat ca desi recurentul a formulat obiectiuni la expertiza, instanta de fond nu le-a luat in consideratie.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041 C.pr.civ,Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, in ceea ce priveste prima critica formulata referitoare la modul de solutionare a excepția prescripției dreptului material la acțiune a sumelor reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 2004 – 31.12.2007, tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata, intrucat in mod corect instanta de fond a retinut ca nu fac obiectul cauzei cheltuielile reprezentand cote de întreținere și penalități aferente perioadei 2004 – 31.12.2007, iar din raportul de expertiza depus la dosarul de fond rezulta ca expertul a avut in vedere la calcularea penalitatilor perioada dedusa judecatii ianuarie 2008 – decembrie 2010 si restanța existentă în urmă cu două luni la fiecare restanțier, restanța neachitată de acesta până în ultima zi a lunii. Sub acest aspect se constata ca nu poate fi retinuta ca fondata sustinerea recurentului parat in sensul ca expertul a luat in calcul facturile si penalitatile din perioada anterioara datei de 01.01.2008, intrucat din raportul de expertiza rezulta ca in privinta penalitatilor de intarziere expertul a avut in vedere perioada ianuarie 2008-decembrie 2010, iar in ceea ce privește modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, expertul a avut in vedere ca și modalitate de calcul suma penalităților facturate într-o lună de RA Termoficare, pe care a împartit-o la suma restanțelor existente pe asociație rezultând un coeficient de penalizare pe asociație, dupa care coeficientul de penalizare rezultat l-a înmulțit cu restanța existentă în urmă cu două luni la fiecare restanțier, restanța neachitată de acesta până în ultima zi a lunii, rezultând penalitatea care îi revine fiecărui proprietar restanțier. Cum pentru luna ianuarie 2008 expertutl a stabilit pentru parat un debit restant de 68,68 lei si a calculat penalitati de 2,88 lei este evident ca nu s-au avut in vedere penalitati din perioada_07.
Instanta de fond a analizat corect actele depuse la dosar si concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, prin prisma dispozitiile exprese ale art. 46, 49 și 50 din Legea 230/2007 incidente in cauza, dispozitii care impun proprietarilor de apartamente sa achite cheltuielile lunare de intretinere, la data scadenta, precum si penalitatile calculate de asociatia de proprietari in cazul nerespectarii termenului de plata.
Tribunalul are in vedere ca instanta de fond a retinut in mod corect ca paratul, in calitate de proprietar al apartamentului nr.7 situat în C., ., ..1, jud.D. si beneficiar al serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul mai sus arătat, are obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, cota de contribuție ce ii revine la cheltuielile asociației de proprietari, si ca paratul nu a achitat aceste cheltuieli in termenul prev de art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 (de maximum 20 de zile calendaristice de la data afisarii listelor lunare de plata), astfel incat datoreaza asociatiei reclamante suma de4897,53 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2008- decembrie 2010 si suma de 2479,71 lei cu titlu de penalități de întârziere, penalitati de întarziere impuse de furnizori reclamanta (potrivit art. 25 alin.3 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 - în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor) aferente aceleiași perioade.
In ceea ce priveste listele de plata depuse de reclamanta la dosarul de fond si avute in vedere de expert la stabilirea debitului paratului I. D., tribunalul constata ca acestea nu au fost contestate in privinta sumelor inscrise si modului de calcul al cotei de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, potrivit art.12 lit.A, pct.d din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 230/2007 si nici in fata instantei de fond paratul nu a inteles sa investeasca instanta cu o cerere de contestare a listelor pentru conditii de forma in raport de dispoz. HG 1588/2007, care sa faca obiectul cercetarii judecatoresti, astfel ca nu poate fi primita o asemenea critica a veridicitatii listelor de plata direct in calea de atac a recursului.
In ceea ce priveste obiectiunile formulate de recurentul parat la raportul de expertiza, tribunalul constata ca instanta de fond s-a pronuntat asupra acestora, respingandu-le motivat prin incheierea de sedinta de la 25.03.2013, astfel incat critica recurentului in sensul ca instanta nu ar fi tinut cont de obiectiunile formulate de parat nu poate fi retinuta ca fondata, in situatia in care recurentul nu a inteles sa formuleze vreun motiv concret de nelegalitate sau netemeinicie a solutiei instantei de fond asupra obiectiunilor, raportat la argumentele de fapt si de drept retinute de instanta de fond, care sa faca obiectul analizei instantei de recurs.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art.312 C.pr.civ, să respinga ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. D. împotriva sentinței civile nr. 5277 din 01 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul I. D. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.6 - 1 MAI, împotriva sentinței civile nr. 5277 din 01 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-L.T.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 2221/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
