Pretenţii. Decizia nr. 849/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 30902/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 849/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR.1 OPANEZ în contradictoriu cu pârâta A. M., împotriva sentinței civile nr. 1522 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă rep. de av. M. M. lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Av. M. M. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 21.11.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ cererea de chemare în judecată formulata de către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 1 - Opanez, prin care solicita obligarea pârâtei A. M. la plata sumei de 2081,77 lei ce reprezintă cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat ca pârâta, în calitate de proprietară a apartamentului din C., ., ., . nu a achitat obligațiile privind cheltuielile de întreținere pe perioada noiembrie 2011 – septembrie 2012.
In ceea ce privește penalitățile de întârziere reclamanta a precizat că prin hotărârea adunării generale din 04.09.2009 s-au stabilit la un procent de 1% din debitul restant pentru fiecare lună întreagă de întârziere.
Deși a fost somată pârâta de mai multe ori să achite debitul, aceasta nu a dat curs solicitării.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile din Legea nr. 230/2007 și Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007 .
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare, și nu s-a prezentat in fața instanței pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr.1522/29.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/_, s fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Asociația De P. NR. 1 - Opanez, în contradictoriu cu pârâta A. M..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1936,44 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada noiembrie 2011 – septembrie 2012.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 145,33 lei reprezintă penalități de întârziere aferente debitului, ce neîntemeiat.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, anume situația de plată a pârâtei, rezultă că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotei de contribuție care i-a revenit în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari în perioada noiembrie 2011 – septembrie 2012, acumulând un debit total de 2081,77 lei.
Potrivit art. 1169 din C.civil, ” cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Așadar sarcina probei revine reclamantei Asociația de proprietari nr. 1 - Opanez, aceasta fiind cea care a declanșat prezentul litigiu.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar conform art. 3 lit. i si art. 47 din același act normativ, cheltuieli ale asociației de proprietari sunt cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii si care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale.
De asemenea, potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, cheltuielile efectuate de asociațiile de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natura, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu contractul încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Potrivit art. 49 alin. 2 din aceeași lege, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Potrivit art. 25 din Hotărârea nr. 1588 din 19.12.2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată in Monitorul Oficial nr. 43 din 18.01.2008, ”cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, in termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă in lista de plată respectivă”.
Din analiza textului de lege instanța reține că dovada cuantumului cheltuielilor de întreținere se poate face numai cu listele de plată, care trebuie să cuprindă și data afișării.
In speță, reclamanta a depus la dosar copiile listelor de plată a cheltuielilor de intreținere pe lunile noiembrie 2011 – septembrie 2012, însumând un debit de 1936,44 lei (filele 12-22).
In drept, potrivit art. 109 C proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanței competente. Așadar, pentru exercitarea acțiunii civile este necesar ca o persoana să pretindă un drept subiectiv civil recunoscut si ocrotit de lege, actual și pe care să îl exercite în limitele sale externe, cu bună-credință.
In ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii civile, instanța a constatat că în speța dreptul pretins de reclamanta este recunoscut si ocrotit de dispozițiile Legii 230/2007 si a fost exercitat in limitele sale externe, cu bună-credință.
In ceea ce privește condiția ca dreptul să fie actual, instanța a reținut din analiza listelor de plată a cheltuielilor de întreținere pe lunile noiembrie 2011 – septembrie 2012 că in condițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 acest debit este actual.
Din analiza listelor de plată aflate la dosar, instanța a reținut că cererea reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1936,44 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada mai noiembrie 2011 – septembrie 2012, este întemeiată, urmând a o admite.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 145,33 lei, reprezentând penalități de întârziere, instanța la respins ca neîntemeiat pentru următoarele:
Art. 49 din Legea nr.230/2007 dispune: ”Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. (3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.”
Potrivit art. 23 din Legea nr. 230/2007, „După adunarea generală de constituire a asociației de proprietari va avea loc cel puțin o dată pe an, în primul trimestru, o adunare generală a proprietarilor membri ai asociației”.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că la nivelul Asociației de proprietari nr. 1 - Opanez au fost stabilite penalitățile de întârziere in cuantum de 1 % pe lună întreagă de întârziere, așa cum reiese din procesul verbal al adunării generale a asociaților din 09.04.2009 (filele 6-7).
Având în vedere că penalitățile de întârziere se stabilesc de către adunarea generală a proprietarilor membri ai asociației de proprietari, iar cuantumul acestora nu respectă prevederile art. 49 din Legea nr. 230/2007, in sensul că nu au fost stabilite in cuantumul prevăzut, de cel mult 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat, instanța reține că nu au fost legal stabilite.
Rezultă că pentru perioada cuprinsă intre noiembrie 2011 – septembrie 2012 nu se pot acorda penalitățile, întrucât nu au fost stabilite in mod legal de către reclamanta Asociație de proprietari nr. 1 - Opanez.
De asemenea s-a reținut faptul că nu se pot acorda penalități de întârziere in alt cuantum decât cel stabilit de către adunarea generală a proprietarilor, respectiv in procentul maxim admis de 0,2 % pe zi de întârziere întrucât s-ar încălca principiul disponibilității părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,reclamanta Asociația De P. NR. 1 - Opanez, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În ceea ce privește caoprtukl de cere având ca obiect obligarea intimatei la plata penalităților de întârziere în sumă de 145,33 lei, în mod eronat prima instanță l-a respins, deoarece în Adunarea Generală a proprietarilor din data de 09.04.2009 s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere de 1% pe luna întreagă de întârziere.
Astfel, la debitul restant de 1936,44 lei au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 145,33 lei, conform prevederilor art. 49 alin.1 din Legea nr.230/2007.
În drept, invocă dispozițiile art.483 și urm. N.C.P.C.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin motivele de recurs formulate se critică soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 145,33 lei.
În ceea ce privește această cerere, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că penalitățile impuse și solicitate de reclamantă sunt într-un cuantum ce depășește cuantumul legal prevăzut de art. 49 din Legea nr. 230/2007.
Astfel, Legea nr. 230/2007, prin art. 49 alin.(1), stabilește în această privință: „Asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata.”
Tribunalul constată că, potrivit procesului verbal din 09.04.2009, în Adunarea Generală a asociației reclamante s-a aprobat ca plata cu întârziere a contribuției la cheltuielile de întreținere să fie sancționată cu penalități în cuantum de 1% pe lună, ceea ce presupune ca penalitatea ce se aplică pentru fiecare zi de întârziere este de aproximativ 0,0003, deci cu respectarea limitei legale superioare permisa a penalitatilor pe zi de întârziere prevazuta de Legea 230/2007, care instituie o limitare a procentului penalitatilor la maxim 0,2% pe zi de întârziere.
Constatând legalitatea cuantumului penalităților de întârziere solicitate de recurenta reclamantă, precum și a modului de calcul, ținând cont și de soluția pronunțată de instanța de fond asupra capătului principal de cerere, în temeiul art. 312 C.proc.civ., raportat la art. 49 alin. 1 Legea nr. 230/2007, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și pe fond va admite în totalitate acțiunea, pârâtul urmând a fi obligat și la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 145,33 lei aferente perioadei noiembrie 2011-septembrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.1 OPANEZ în contradictoriu cu pârâta A. M., împotriva sentinței civile nr. 1522 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._,
Modifică în parte sentința recurată și pe fond admite în totalitate acțiunea.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă și a penalităților de întreținere în cuantum de 145,33 lei aferente perioadei nov.2011-sept.2012.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond: L.D.B.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 790/2013. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
