Fond funciar. Sentința nr. 790/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 790/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 2906/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 689/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător J. S.
Judecător M. R. H.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta I. I. împotriva sentinței civile nr. 790 din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR . D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, I. GR. I., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. A. G., pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, recursul este declarat și motivat în termen, după care;
Av. A. G., pentru recurenta reclamantă, depune împuternicire avocațială și chitanță de plată onorariu de avocat, și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată se acordă cuvântul asupra recursului.
Av. A. G., pentru recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, conform motivelor de recurs. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 08.02.201 la Judecătoria C. cu nr._, reclamanta I. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. a . a Legii 18/1991, C. Județeană D. de Aplicare a Legii 18/1991 și I. Gr. I., a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a TP nr. 740-_ din 08.05.1997 și a procesului verbal de punere în posesie, în sensul de a se preciza numele corect al titularului, acela de I. I. I. și nu I. I. I., precum și obligarea pârâtelor de a emite un nou titlu de proprietate; să se constate nulitatea absolută a TP emis numitei Grogorie D., deoarece nu era îndreptățită la o astfel de reconstituire; să se rectifice odată cu emiterea noului titlu pe numele de I. I. I. și suprafețele de teren precum și vecinătățile, așa cum rezultă din starea de fapt actuală.
Prin sentința civilă nr. 790/17.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar . D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, și I. Gr. I..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr. 740-_ din 08.05.1997 și a procesului verbal de punere în posesie premergător acestui TDP eliberat pe numele autorului reclamantei în privința numelui și prenumelui eronate înscrise, acela de "I. I.", în loc de "I. I.I." cum este real și corect, în privința unor suprafețe de teren validate și puse în posesia autorului dar neînscrise în TDP eliberat precum și în privința unor vecinătăți ale terenurilor validate și înscrise eronat, după cum urmează:
Pentru terenuri, categoria extravilan: suprafața de 1,87 ha pusă în posesia autorului I. I I., cu următoarele amplasamente, conform adeverinței nr. 399 din 24.04.2012 a Primăriei comunei Ghindeni :- T 78, P 107 = 0,50 ha cu vecinătățile: la N - C. G., la S - B. C., la V - De 578, la E- De 579;T 183, P 44 = 0,50 ha, cu vecini: la N- R. D., la S- Vasilichie R., la E - De 584/4, la V- 584/2 ; T 79, P 205 = 0,50 ha, cu vecini: la N - R. A., la S- I. A., la E- De 584, la V - De 579 ; T 5, P 2210/51 =0,25 ha cu vecini: la N- M. V., la S- S. M., la E- Ds 255, la V - Ds 2337 ;T 99, P 116 = 0,12 ha, cu vecini: la N - De 371/1, la S- De 365, la E - Pîrvuia, la V -I. I. .
Pentru terenuri, categoria intravilan, în suprafață de 1307 m.p, situat în comuna Ghindeni, ., Parcelele 988 și 993, având următoarele suprafețe și vecinătăți: 1.T 19, P 988 =853 m, cu vecini: la N Ds 689, la S- DS 1054, la E - B. C. și T. A., la V- I. L., I. I I. ( I. I. ); T 19, P 993 = 454 mp, cu vecini: la N- P. A., la S- I. L., la E-proprietate reclamantă, la V- S. C., în conformitate cu concluziile și planul de amplasament și delimitare din raportul de expertiză specialitatea topografie omologat în cauză și care face parte integrantă cu prezenta hotărâre, raport întocmit de expertul desemnat F. N. ( v.f.72-85).
A fost constatată nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2577 din 18.04.2005 eliberat pe numele pârâtei I. Gr. I. în privința suprafeței de teren de 402 m.p. cu amplasament în T 19, P 990 care se suprapune cu suprafața de teren de 402 m.p. din partea de nord a P 988 din T 19 ce aparține în proprietate și în posesie reclamantei, înscris în TDP nr. 740/1997 analizat mai sus și pe cale de consecință radiază acest teren de 402 m.p din TDP nr. 2577/2005 emis pârâtei.
Au fost obligate pârâtele, în limitele atribuțiilor să procedeze la întocmirea documentației necesare și eliberarea către reclamantă a unui nou TDP care să conțină mențiunile rectificate expuse mai sus.
Pronunțându-se astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii următoarele:
Prin cererea înregistrată la 05.10.2010 la Judecătoria C. cu nr._/215/2010, reclamanții D. V. și D. P., în contradictoriu cu L. C. de Aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană D. de Aplicare a Legii 18/1991, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că din suprafața de teren de 5000 mp extravilan situat în Tarlaua 46 . de teren de 1789 mp (din măsurători) și obligarea celor două comisii să-i pună în posesie cu întreaga suprafață de teren.
În motivarea cererii, reclamantii au arătat că în fapt, prin contractul de donație autentificat sub nr.924 din 23.07.2002 de B.N.P. D. M. au primit de la D. A. suprafața de teren de 5000 mp arabil extravilan situat în extravilanul satului Cernele Rovine, Mun.C., Jud.D., în Tarlaua 46, . care donatoarea îl deținea în urma reconstituirii dreptului de proprietate în baza TDP nr.823-_/1993 eliberat de C. Județeană D..
Cu ocazia efectuării unor măsurători de către un specialist, s-a constatat că din suprafața de teren de 5000 mp lipsește suprafața de 1789 mp.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Lg18/1991 modificată.
La termenul de judecată din 18.01.2011 reclamanții au depus precizare la acțiune solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată C. L. C. și C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 D. să îi pună în posesie cu suprafață de teren de 1789 m.p. ce se regăsește in Titlul de Proprietate nr. 823-_ din 07.12.1993 întrucât din măsurile efectuate recent de specialiștii topometriști au rezultat diferențe mari între situația din acte și realitatea din teren, situație care s-a creat din neglijența manifestată de membrii Comisiei locale de punere în posesie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.16 din legea 169/1997, art.14 alin. 3, art. 15 coroborate cu art. 1073-1077 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 5378/21.03.2011 Judecătoria C. a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în fapt că,la data de 23.07.2002 între D. A. în calitatea de donatoare și D. V. și D. P. în calitate de donatoari a fost încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 924/23.07.2002, prin care donatoarea a donat soților D. V. și D. P. imobilul proprietatea sa compus din teren arabil extravilan în suprafață de 5000 mp situat în extravilanul satului Cernele Rovine, mun. C. jud. D., T.46, P18, cu următorii vecini: N- F. B., S- N. N., E- de 292, V- de 36( fila 5).
Terenul a fost dobândit de donatoare prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii 18/1991, fiind înscris în titlul de proprietate nr. 823-_/07.12.1993 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de către D. V. și D. P., precum și din precizarea depusă la data de 18 ianuarie 2011, rezultă că aceștia au sesizat instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile legii 18/1991, republicată solicitând obligarea pârâților la punerea în posesie cu suprafața de teren de 1789 mp, suprafață de teren ce se regăsește în titlul de proprietate nr. 823-_/07.12.1993 și dobândită în baza contractului de donație autentificat sub nr. 924/23.07.2002.
Potrivit art. 8 din legea 18/1991, "beneficiază de prevederile legii fondului funciar membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă sau cărora li s-a preluat teren în orice mod de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite".
Ca atare, în stabilirea persoanelor îndreptățite la restituire, dispozițiile legale cuprind o enumerare limitativă, restrictivă, consacrându-se caracterul intuitu personae al reparației.
De asemenea, instanța mai arată că potrivit dispozițiilor art. 64 din legea 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă, că acestea sunt aplicabile numai situațiilor în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii, pentru categoriile de persoane, respectiv de terenuri prevăzute de acestea.
În cauza de față, aceste dispoziții legale nu sunt incidente, întrucât reclamanții, nu au beneficiat de prevederile legii 18/1991 și sunt în posesia unui titlu constitutiv de drepturi, reprezentat de contractul de donație autentificat sub nr. 924/23.07.200, nefiind posibil ca o persoană ce nu se încadrează în categoriile prevăzute expres de lege (reclamanții fiind doar succesori cu titlu particular ), să beneficieze de prevederile acestei legi.
De subliniat că, prin cele expuse, nu se contestă valabilitatea și efectele juridice între părți ale actelor juridice invocate de reclamanți care, în condițiile dreptului comun, pot da curs pe orice cale, recunoașterii acestor efecte. Astfel, reclamanții pot apela la dispozițiile art. 1337 C.civil, care reglementează răspunderea pentru evicțiune, în cuprinsul contractului de donație încheiat prevăzându-se expres” că donatorii au înțeles să dobândească terenul pe riscul lor, fără ca prin aceasta să elibereze donatoarea de evicțiunea prevăzută de art._ Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea pronunțată are la bază o greșită stabilire a situației de fapt, în sensul că aceștia au interesul promovării acțiunii iar donatoarea nu are nici un motiv să formuleze o altă cerere de punere în posesie întrucât a transmis dreptul de proprietate. Au mai susținut recurenții că în cadrul cererilor de probatorii au solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică pentru identificarea și individualizarea terenului pentru a se observa că lipsa de suprafață este datorată culpei comisiei locale care nu a efectuat măsurători riguroase cu ocazia punerii în posesie, iar tocmai pentru acest motiv și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1073-1077 cod civil pe lângă cele ale Legii nr. 18/1991.
Totodată, recurenții au arătat că în mod similar au procedat și vecinii lor, acționând în judecată cele două comisii, dosarele fiind pe rolul Judecătoriei C..
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat.
Judecătoria C. a fost învestită de reclamanți cu o acțiune privind obligarea intimatelor la executarea obligației de punere în posesie, întemeiată pe dispozițiile pct. 16 din legea nr. 169/1997 de modificare a art. 26 din Legea 18/1991 (actual 27) coroborate cu disp. art. 1073-1077 cod civil.
S-a invocat de către reclamanți că suprafața asupra căreia s-a realizat reconstituirea în beneficiul donatoarei nu corespunde sub aspectul întinderii cu cea pentru care s-a realizat punerea în posesie, aceasta fiind în realitate mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
Tribunalul reține că potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”.
De asemenea, potrivit art. 33 din HG 1172/2001, „Punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general…Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului-verbal, conform machetelor prevăzute în anexa nr. 52, și prin semnarea acestuia. Un exemplar al procesului-verbal se înmânează proprietarului împreună cu schița terenului.”
În speță, prima instanță nu a verificat dacă susținerile reclamanților sunt reale, în sensul că donatoarea nu a fost pusă în posesie efectiv cu suprafața menționată în titlul de proprietate, apreciind, fără suport probator, că demersul judiciar al reclamanților nu este admisibil, aceștia având la îndemână acțiunea în răspundere pentru evicțiune și nu acțiunea în executarea obligației de punere în posesie.
Totodată, se constată că acțiunea introductivă a fost respinsă în modul arătat fără ca instanța să pună în discuție calificarea acțiunii, raportat la starea de fapt descrisă și temeiurile de drept invocate, reținând că aceștia au înțeles să invoce un drept propriu la punere în posesie, deși din precizarea depusă rezultă că însăși donatoarea nu a fost pusă în posesie cu suprafața în discuție.
În virtutea rolului activ, reglementat de disp. art. 129 cod procedură civilă, prima instanță era datoare să pună în discuție cu prioritate calificarea acțiunii, având în vedere că reclamanții au înțeles să solicite executarea punerii în posesie în calitate de creditori ai obligației donatoarei de a transmite posesia terenului, stabilind dacă aceștia au înțeles să invoce un drept propriu, sau un drept al donatoarei pe calea acțiunii oblice, ținând cont și de indicarea ca temei juridic al acțiunii, disp. art. 1073-1077 cod civil .
De asemenea, prima instanță nu a clarificat dacă donatoarea a fost pusă efectiv în posesie cu întreaga suprafață înscrisă în titlul de proprietate și respectiv în contractul de donație, sau dacă aceasta a fost înscrisă fictiv, fără efectuarea etapei prealabile obligatorii a măsurătorilor topo-cadastrale, pentru a concluziona că reclamanții donatari au fost evinși cu suprafața în litigiu.
Procedând în modul arătat, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului ceea ce impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat o sentință dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecății, în cuprinsul sentinței s-au strecurat erori materiale care trebuie îndreptate și că vecinătățile trebuie rectificate.
A mai arătat recurenta că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii ce face obiectul altui dosar, respectiv dosarul nr._, dosar ce a fost disjuns potrivit încheierii din data de 27.06.2012.
Sentința cuprinde motive străine de natura pricinii. D. practicaua și dispozitivul hotărârii se referă la speța în cauză, considerentele nu au legătură cu speța dedusă judecății, astfel că sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Recurenta a menționat că prima instanță nu a avut în vedere toate probele administrate, respectiv copiile registrului agricol, raportul de expertiză întocmit în cauză, adresele și înscrisurile emise de Consiliul Local și Primăria Ghindeni, copiile cererilor de reconstituire și precizările și notele de ședință depuse.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere de la punct. 3 din acțiunea introductivă precizat încă odată prin precizarea-completare de la fila 40 și evidențiat și explicat în amănunt în concluziile recurentei la pct. 34.
Instanța a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 2577/18.94.2005 eliberat pârâtei I. GR. I I., a dispus radierea parcelei situată în T. 19, P 990 în suprafață de 402 m.p., dar nu a dispus înscrierea acestuia în titlul recurentei, considerând greșit că acesta se află cuprins în partea de nord a parcelei 988 în loc de la nord față de .> . evidențiată și face parte din categoria de folosință teren arabil intravilan.
Erorile materiale ce trebuie îndreptate sunt acelea că la fila 5 din sentință, punctul A, vecinul la est în tarlaua 99, . I., și nu Pîrvuia, cum greșit s-a consemnat. De asemenea, la fila 5, pct. B, în tarlaua 19, . est corect este G. și nu B., cum eronat s-a reținut.
Potrivit celor arătate mai sus, vecin la nordul parcelei 988 este P. 990, iar nu . sud este P. 988.
În drept, art. 299-316 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat.
Judecătoria C. a fost investită de către reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâții C. L. a . a Legii 18/1991, C. Județeană D. de Aplicare a Legii 18/1991 și I. Gr. I., cu o acțiune privind constatarea nulității absolute parțiale a TP nr. 740-_ din 08.05.1997 și a procesului verbal de punere în posesie, în sensul de a se preciza numele corect al titularului, acela de I. I. I. și nu I. I. I., precum și obligarea pârâtelor de a emite un nou titlu de proprietate; constatarea nulitatății absolute a TP emis numitei Grogorie D., deoarece nu era îndreptățită la o astfel de reconstituire; rectificarea odată cu emiterea noului titlu pe numele de I. I. I. a suprafețelor de teren precum și a vecinătăților, așa cum rezultă din starea de fapt actuală.
Analizând hotărârea recurată, tribunalul reține că aceasta cuprinde motive total străine de natura cauzei, considerentele hotărârii făcând parte, de fapt, din cuprinsul unei decizii pronunțate în recurs de Tribunalul D., în dosarul cu nr._/215/2010, în care figurează alte părți și având cu totul alt obiect față de cauza de față. În consecință, considerentele hotărârii sunt străine de natura pricinii și nu privesc fondul cauzei cu care a fost sesizată instanța.
Tribunalul constată astfel, că în lipsa oricăror considerente, nu se poate ști dacă soluția dată este efectul sau nu al rezultatului cercetării fondului. O astfel de hotărâre face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluția casării fiind justificată prin aceea că instanța de fond, nemotivându-și soluția pronunțată, nu a intrat practic în cercetarea fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta I. I. împotriva sentinței civile nr.790 din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR . D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, I. GR. I..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, J. S. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:M.V.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 101/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 849/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
