Pretenţii. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 31058/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 203/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător D. F. S.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant M. I. împotriva sentinței civile nr._/17 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. E. și intimata pârâtă E. F., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns ; procurator N. M., pentru recurentul reclamant M. I., lipsind intimata pârâtă N. E., și intimata pârâtă E. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul reclamant M. I., a depus taxa de timbru corespunzătoare pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, iar intimata pârâtă N. E., a depus concluzii scrise, după care;
Procurator N. M., pentru recurentul reclamant M. I., solicită admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol .
În baza art. 245 C.pr.civ. instanța admite cererea și repune cauza pe rol.
Procurator N. M., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat și depune concluzii scrise.
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C. la data 25.10.2010, reclamantul M. I. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele N. E. și E. F. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumei de câte 7000 lei fiecare, actualizată la zi la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că pârâtele nu s-au ocupat de îngrijirea părinților bolnavi și căzuți la pat înainte de deces și nu au participat cu nimic la cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare, conform obiceiului locului.
Mai arată că, a fost singurul care a îngrijit pe defuncții M. M. și M. A., părinții săi, până la decesul acestora și a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare timp de 7 ani, iar pârâtele în calitate de surori ar fi promis că îi vor lăsa averea părintească, dar ulterior sora sa E. F. s-a răzgândit și a cerut partajarea averii succesorale.
În drept invocă dispozițiile prevăzute de art.728 Cod civil.
În dovedirea acțiunii sunt depuse la dosar: chitanța nr._-298-0169/25.10.2010 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, procura judiciară autentificată sub nr 3507/15.11.2010 la BNP D. F., cerere de acordare de ajutor public judiciar privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
În susținerea acțiunii, reclamantul, prin procurator, solicită proba cu înscrisurile depuse .
Reclamantul M. I. a formulat la data de 29.11.2010 cerere de ajutor public judiciar, iar prin încheiera din Camera de Consiliu din data de 11.03.211 a Judecătoriei C. s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 897 lei și 4,7 lei timbru judiciar.
În apărare, pârâta N. E. depune la dosar: împuternicirea avocațială nr._/08.11.2010, chitanța din 28.01.2011 privind plata onorariului de avocat, întâmpinare în dublu exemplar, un exemplar comunicându-se reclamantului, prin procurator, copia deciziei nr.55/18.01.2010 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr.159._ .
La termenul din 29.11.2010 pârâta N. E., prin apărător a formulat întâmpinare prin care ridică excepția autorități de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citat, pârâta E. F. nu s-a prezentat în instanță pentru a depune întâmpinare și a-și face apărările necesare în cauză.
Prin sentința civilă nr._/17.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtele N. E. și E. F., ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pasivul succesoral cuprinde atât datoriile defunctului, obligațiile sale cu caracter patrimonial (care nu se sting la moartea sa) și care decurg din contracte, delicte, îmbogățirea fără temei, din lege și sarcinile succesiunii, adică obligații ce iau naștere ulterior morții de cujus-ului,
cum sunt cheltuielile de înmormântare, cheltuielile de administrare, conservare și lichidare a moștenirii.
Conform art.777, coroborat cu art.1060 Cod civil, datoriile și sarcinile moștenitorilor se împart de drept între comoștenitori, de la data deschiderii succesiunii, proporțional cu partea ereditară a fiecăruia.
Prin Decizia nr. 6/2009 (publicată în M.O. nr.231/14.05.2009), Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiilor Unite, a admis recursul declarat de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea dispozițiilor art.774, 775, 777 și 896 din Codul civil și ale art. 3 din Decretul nr.167/1958 referitor la prescripția extinctivă.
Prin urmare, dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958, privitor la prescripția extinctivă se interpretează în sensul că cererile privind lichidarea pretențiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare și respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral sun prescriptibile în termenul general de prescripție, atât în situațiile în care sunt formulate în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, cât și atunci când sunt formulate pe cale separată.
Întrucât, reclamantul M. I. a depus cererea de acordare a pasivului succesoral, după termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele N. E. și E. F., ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I., care a arătat, în esență, că cererea privind pasivul succesoral a fost depusă în termenul legal în dosarul nr._ al Judecătoriei C., că cererea a fost respinsă fără a fi pusă în discuție în condiții de contradictorialitate, că sentința nu este motivată, că instanța nu a analizat concluziile scrise depuse la dosar și că excepția ar fi trebuit unită cu fondul.
Intimata pârâta N. E. a formulat întâmpinare, arătând că instanța a reținut în mod corect prescripția și că s-a luat act de faptul că reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin mandatarul său.
A fost atașat dosarul nr.159._ al Judecătoriei C..
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor Decretului nr.167/1958 privind prescripția dreptului la acțiune și a aplicat dezlegările date prin decizia nr.6/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, în condițiile în care dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanță, potrivit art.3307 alin.4 C.proc.civ.
Din practicaua sentinței atacate cu recurs rezultă că instanța a pus în dezbatere contradictorie excepția în baza căreia a soluționat acțiunea, fiind respectat principiul contradictorialității, și că s-a luat act de faptul că mandatarul reclamantului a depus la dosar concluzii scrise.
În speță nu se impunea aplicarea art.137, alin.2 C.proc.civ și unirea cu fondul a excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece aprecierea momentului la care a început să curgă termenul de prescripție, acela al deschiderii celor două succesiuni, nu impunea administrarea unui probatoriu comun cu cel ce ar fi fost necesar în situația în care s-ar fi analizat pe fond pretenția dedusă judecății.
Este nefondată susținerea potrivit căreia termenul de prescripție ar fi fost întrerupt prin cererea de partaj formulată în cadrul dosarului nr.159._ al Judecătoriei C.; formularea unei cereri prin care se solicită partajarea activului unei succesiuni nu are drept consecință juridică întreruperea termenului de prescripție pentru exercitarea dreptului de creanță pe care l-ar avea un comoștenitor asupra pasivului succesoral, întrucât dispozițiile art.16, alin.1, lit.b din Decretul nr.167/1958 (care reglementează întreruperea prescripției prin introducerea unei cereri de chemare în judecată) vizează formularea unei cereri în justiție care să aibă finalitate valorificarea dreptului de creanță prescriptibil, și nu valorificarea altor drepturi, cum ar fi drepturile reale ce izvorăsc dintr-o succesiune ori dreptul de a cere lichidarea activului succesoral și sistarea stării de indiviziune.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041 C.proc.civ, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat și va face aplicarea art.274 C.proc.civ cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant M. I. împotriva sentinței civile nr._/17 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. E. și intimata pârâtă E. F..
Obligă recurentul către intimata N. E. la 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, D. F. S. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-C.C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 199/2013. Tribunalul DOLJ | Grăniţuire. Sentința nr. 1005/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
