Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1285/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 531/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1285/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. R. H. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - J. S.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtele B. C.-L., B. C.-L., asistată de reprezentant legal B. C.-L., și B. M.-Ș. prin reprezentant legal B. C.-L., împotriva sentinței civile nr. 209 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E., C. I., B. Ș. și T. V., având ca obiect desființare contract de întreținere.
La apelul nominal, care a avut loc la sfârșitul ședinței publice de judecată, a răspuns av. V. C. pentru recurentele pârâte, lipsă fiind intimații reclamanți și apărătorul acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termen, netimbrat, iar intimații reclamanți au depus întâmpinare, cu exemplar pentru comunicare, după care:
Av. V., pentru recurentele pârâte, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 281 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Arată că nu solicită termen pentru a observa întâmpinarea și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Av. V., pentru recurentele pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, conform motivelor de recurs. Cu cheltuieli de judecată.
Față de temeiul juridic pe care s-a pronunțat instanța de fond, a arătat că este vorba de rezoluțiune contract de întreținere și nu de desființare, nefiind dovedită lipsa de întreținere.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 12.04.2012 sub numărul_, reclamanții B. V. și B. E. (soți) au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. C.-L., B. C.-L. și B. M.-Ș., prin reprezentant legal B. C.–L., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea contractului de întreținere autentificat sub nr. 4110 din data de 11 decembrie 2004 la Biroul Notarului Public J. G.-C. din orașul Filiași, județul D., pentru imposibilitatea obiectivă de executare.
În motivarea în fapt a cererii, timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 561 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, reclamanții au arătat că, la data de 11 decembrie 2004 au încheiat cu fiul lor B. E. un contract de întreținere autentificat sub nr. 4110 din data de 11 decembrie 2004, conform căruia au transmis în deplină proprietate acestuia imobilului proprietatea lor, situat în orașul Filiași, .. 5, județul D., compus din teren în suprafață de 1378 m.p. aflat în Tarlaua 9, Parcelele: 55 și 56, o casă din BCA, acoperită cu țiglă, cu două camere și dependințele aferente și din una anexă gospodărească din cărămidă, acoperită cu țiglă, imobil ce are următorii vecini: la Nord – . N. T.), la Est – M. E., la Sud – Cc 63 și la Vest – M. Ș..
De asemenea, reclamanții au arătat că, în schimbul imobilului menționat mai sus, fiul lor s-a obligat să le acorde întreținere pe tot restul vieții și să se ocupe de cele necesare la încetarea lor din viață, inclusiv pomeniri, după credință, însă, la data de 09 ianuarie 2012, acesta a decedat.
Totodată, au mai învederat reclamanții că, pârâtele sunt moștenitoarele fiului lor, B. E., pârâta B. C.-L. fiind soția supraviețuitoare a defunctului, iar pârâtele B. C.-L. și B. M.-Ș., fiicele acestuia, pârâte cu care se află într-o stare de tensiune. În acest sens, au învederat reclamanții că pârâta C.-L., care nu este semnatara contractului de întreținere, îi jignește și îi amenință, iar la data de 20.02.2012, aceasta a plecat la muncă în străinătate.
În raport de cele învederate, au solicitat reclamanții să se constate că actul juridic încheiat cu fiul lui defunct este în prezent ineficient și lipsit de efecte.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1634 din Noul cod civil (art. 1156 alin. 4 din vechiul Cod Civil).
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: contractul de întreținere autentificat la data de 11 decembrie 2004 sub numărul 4110 de Biroul Notarului Public J. G.-C.; certificatul de deces privindu-l pe debitorul întreținerii B. E.; cupoanele de pensie ale reclamanților; actele de identitate ale reclamanților; avize de plată a energiei electrice și adeverințe medicale eliberate pe numele reclamanților.
La data de 25.09.2012, pârâtele B. C.-L., B. C.-L. și B. M.-Ș. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtele au arătat că cererea, așa cum este formulată, nu reprezintă voința reclamanților ci pe cea a fiicei lor, grefier în cadrul judecătoriei, care i-a convins să îi facă ei contract de întreținere, aceasta având un interes întrucât în prezent nu mai are o locuință. În același sens, au arătat pârâtele că, semnătura de pe cererea de chemare în judecată nu aparține reclamanților.
Cât privește contractul de întreținere, pârâtele au învederat că, acesta a fost încheiat în anul 2004, dată începând cu care s-a prestat întreținere și nu au existat probleme.
De asemenea, s-a arătat că, în această perioadă, soția supraviețuitoare, respectiv pârâta B. C.-L., a construit împreună cu soțul decedat ulterior o casă în curtea în care locuiau cu reclamanții și în acest sens, apreciază că are cel puțin un drept de creanță.
S-a mai arătat că și ulterior decesului soțului ei, B. E., pârâta B. C.- L. a continuat să presteze întreținerea, sens în care făcea reclamanților mâncare zilnic, le spăla, spărgea lemne și făcea toate treburile în gospodărie.
Totodată, au precizat pârâtele că, la data de 20.02.2012 pârâta B. C. – L. a plecat la muncă în Italia de unde trimitea socrilor săi sume de bani pentru a-i folosi pentru întreținerea lor, aceasta fiind asigurată de mama sa care făcea mânare și le-o aducea în fiecare zi, ocupându-se și de întreținerea copiilor.
Au menționat că, deși pârâta B. C.-L. nu a fost semnatară a contractului, bunul respectiv a fost dobândit în timpul căsătoriei și are regimul de bun comun, bun care, după decesul soțului său face parte din masa succesorală, pârâtele fiind moștenitori legali.
Au precizat că, odată cu . a bunurilor moștenite, pârâtele au preluat și sarcinile moștenirii, una dintre acestea fiind și aceea de a continua să presteze întreținere, lucru pe care l-au făcut.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile: art. 115 – art. 118 din Codul de procedură civilă.
La data de 07 noiembrie 2012, reclamanții au depus la dosar extras din literatura juridică referitoare la desființarea contractul de întreținere, anchetă socială efectuată la domiciliul lor de către Primăria orașului Filiași, județul D. – Colectivul de Sprijin al Autorității Tutelare și note de ședință prin care au arătat că, obiectul acțiunii îl reprezintă desființarea contractului de întreținere pentru imposibilitate obiectivă de executare, nu rezoluțiune contract, iar cererea de chemare în judecată, inclusiv contractul de asistență juridică, poartă semnătura acestora, reprezentând voința lor. Mai mult, au arătat că, pârâta este de rea – credință, întrucât în fața instanței, la data de 21 iunie 2012, a afirmat că nu a avut cunoștință de existența contractului de întreținere, pentru ca ulterior să precizeze că din anul 2004 de când s-a încheiat contractul de întreținere, aceasta a prestat întreținerea. Totodată, au menționat că, au încheiat contractul de întreținere cu fiul lor, B. E., având în vedere relația părinți – copil și au precizat că, deși obiectul contractului, care nu poartă semnătura pârâtei, este desființare contract, aceasta nu le-a acordat niciodată întreținere, a avut în permanență o atitudine ostilă față de ei, iar de întreținerea lor s-a ocupat numita T. V..
La data de 08 noiembrie 2012, reprezentantul convențional al pârâtelor, avocat V. C., a depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverința de venit numărul_ din data de 15.06.2012 eliberată de Ministerul Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice a Orașului Filiași; adeverința medicală numărul 439 din data de 11.06.2012 eliberată de Cabinet Medical Medicină de Familie Doctor S. B. pentru pârâta B. C. – L.; adeverința medicală numărul 438 din data de 11.06.2012 eliberată de Cabinet Medical Medicină de Familie Doctor S. B. pentru pârâta B. Ș. – L. și mandate poștale care atestă faptul că reclamanților le-au fost trimise sume de bani de către pârâta B. C. – L..
În ședința publică din data de 06 decembrie 2012, avocat P. E. pentru reclamanți a învederat că, reclamantul B. V. a decedat pe parcursul procesului și a depus la dosar cerere, însoțită de acte de stare civilă, prin care a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului defunct, respectiv a numiților C. I., B. Ș. și T. V.. Totodată, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este "desființarea contractului de întreținere pentru imposibilitate de executare" și nu "rezoluțiune contract de întreținere", situație în care instanța a luat act că obiectul cererii de chemare în judecată este "desființarea contractului de întreținere pentru imposibilitate obiectivă de executare" și nu"rezoluțiune contract de întreținere".
Prin încheierea de ședință din data de 06 februarie 2013, constatând că reclamantul B. V. a decedat în timpul procesului, respectiv la data de 26.11.2012, așa cum reiese din certificatul de deces aflat la fila numărul 57 din dosar, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamanți, a moștenitorilor acestuia, respectiv a numiților C. I., B. Ș. și T. V., care au fost citați.
În ședința publică din data de 13 martie 2013, avocat E. P. pentru reclamanți a depus la dosar un set de înscrisuri, pentru a face dovada plății de către autorul B. V. a impozitului perceput pe imobilul situat în orașul Filiași, . 5, județul D., pe anii: 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010 și 2011, precum și a plății asigurării obligatorii pentru locuința reprezentată de imobilul situat în orașul Filiași, .. 5, județul D., corespunzătoare anilor 2011 și 2012, respectiv fotocopii de pe chitanțele . VPT: numărul_/28.10.2005, numărul_/13.03.2006 și numărul_/07.03.2006; chitanța de plată PF nr._ din data de 24.01.2008; chitanța de plată P.F. nr._ din data de 26.03.2007; chitanța de plată P.F. numărul_ din data de 23.01.2009; chitanța de plată P.F. nr._ din data de 11.03.2010; chitanța . WMA nr._/25.01.2011, polița de asigurare emisă la data de 01.08.2012 de către Astra Asigurări și chitanța . nr._/01.08.2012, precum și polița de asigurare emisă la data de 13.07.2011 de către Astra Asigurări și chitanța . nr._/13.07.2011.
Reclamanții au depus la dosar concluzii scrise prin intermediul cărora au reiterat susținerile făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al notelor de ședință depuse la dosar la data de 07 noiembrie 2012 și au mai arătat că, dat fiind caracterul intuitu personae al contractului de întreținere autentificat la data de 11 decembrie 2004 sub numărul 4110 de Biroul Notarului Public J. G.-C., care a fost încheiat în considerarea persoanei întreținătorului B. E., obligația de întreținere nu este transmisibilă moștenitorilor acestuia din urmă.
Au învederat reclamanții că, pârâta C. – L. a fost plecată la muncă în străinătate și nu le-a acordat întreținere, în condițiile în care întreținerea presupune faptul personal de zi cu zi al întreținătorului: procurarea și prepararea hranei, asigurarea de îmbrăcăminte și încălțăminte, asigurarea lenjeriei, plata utilităților, asigurarea medicamentelor și îngrijirilor medicale, efectuarea curățeniei.
Au arătat reclamanții că, despre prestarea întreținerii de către fiicele minore nu se poate discuta din moment ce ele însele sunt în nevoie.
Pe parcursul judecății, instanța a administrat proba cu înscrisurile sus arătate.
Prin sentința civilă nr. nr.209 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. V. și B. E. și continuată de moștenitorii reclamantului decedat în cursul procesului B. V., pe nume B. Ș., C. I. și T. V., în contradictoriu cu pârâtele B. C.-L., care a stat în proces în atât nume propriu, cât și ca reprezentant legal al minorei în vârstă de 12 ani, fără capacitate de exercițiu, pe nume B. M. – Ș. și B. C.-L..
S-a dispus desființarea contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare numărul 4110 din data de 11 decembrie 2004 a B.N.P. J. G. C..
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare numărul 4110 din data de 11 decembrie 2004 a B.N.P. J. G. C..
S-a luat act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
La data de 11 decembrie 2004, reclamanții B. V. și B. E. (soți), în calitate de creditori ai întreținerii, au încheiat, în formă autentică, cu numitul B. E. (fiu), în calitate de debitor al întreținerii, un contract de întreținere prin care, în schimbul înstrăinării nudei proprietăți a imobilului situat în orașul Filiași, .. 5, județul D., compus: din teren în suprafață de 1378 m.p. aflat în Tarlaua 9, Parcelele: 55 și 56, din una casă din BCA, acoperită cu țiglă, cu două camere și dependințele aferente și din una anexă gospodărească din cărămidă, acoperită cu țiglă, imobil ce are următorii vecini: la Nord – . N. T.), la Est – M. E., la Sud – Cc 63 Sil și la Vest – M. Ș., debitorul s-a obligat să îi întrețină pe tot timpul vieții și să se ocupe de cele necesare la încetarea acestora din viață, inclusiv de pomeniri după credință, precum și să respecte dreptul de uzufruct pe care și l-au rezervat creditorii întreținerii pe tot timpul vieții asupra bunului transmis.
Transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului din patrimoniul reclamanților: B. V. și B. E. în patrimoniul fiului lor, B. E., s-a făcut la momentul autentificării sub numărul 4110 din data de 11 decembrie 2004 a contractului de întreținere de către B.N.P. J. G. C. (fila numărul 4 din dosar).
Debitorul întreținerii B. E. a decedat la data de 09.01.2012 (certificatul de deces privindu-l pe debitorul întreținerii B. E. – fila numărul 5 din dosar), iar bunul imobil care a făcut obiectul contractului de întreținere autentificat la data de 11 decembrie 2004 sub numărul 4110 de Biroul Notarului Public J. G. C. și care a intrat în componența masei succesorale rămase la decesul autorului, a revenit pârâtelor: B. C.-L., în calitate de soție supraviețuitoare, B. C.-L. și B. M.- Ș., cele două în calitate de fiice ale defunctului, descendente de gradul I.
Pentru actul juridic, cum este și contractul de întreținere autentificat la data de 11 decembrie 2004 sub numărul 4110 de Biroul Notarului Public J. G. C., legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) si (3) din Noul Cod Civil (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. (1) din Legea numărul 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Până la . Noului Cod Civil, contractul de întreținere a fost un contract nenumit, el nefiind reglementat de Codul civil și nici de alte acte normative cu caracter special. Fiind deci o creație a practicii judiciare, până la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil erau aplicabile prevederile generale din materia obligațiilor.
Prin urmare, întrucât contractul de întreținere autentificat la data de 11 decembrie 2004 sub numărul 4110 de Biroul Notarului Public J. G. C. a fost încheiat înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, sunt aplicabile prevederile generale din materia obligațiilor cuprinse în Codul civil din anul 1865.
D. fiind faptul că vorbim de un act juridic încheiat înainte de . Noului Cod Civil, în cauză se aplică legea veche, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6 alineatul 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
Noțiunea de întreținere presupune o obligație complexă, care privește, pe de o parte, mijloacele necesare traiului (în care se includ: alimente, îmbrăcăminte, locuință, cele necesare îngrijirii sănătății etc.), iar, pe de altă parte, mijloacele necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului (în care se includ nevoile culturale, artistice, științifice, de informare etc.).
Contractul de întreținere este consensual, cu excepția cazului în care bunul înstrăinat este un teren, sinalagmatic, aleatoriu, un contract intuitu personae, întrucât conține o obligație de a face, strict personală și netransmisibilă.
Întreținătorul are ca obligație principală prestarea întreținerii către întreținut care, din cauza caracterului ei alimentar, trebuie executată în natură, zi de zi. Cerința prestațiilor succesive trebuie să vizeze deopotrivă, cele două planuri ale obligației de întreținere: material și spiritual.
Neavând o reglementare proprie, fiind deci un contract nenumit, permis de lege în virtutea principiului libertății contractuale, contractului de întreținere i se aplică regulile generale din materia actului juridic, luându-se în considerare trăsăturile specifice ale acestei convenții, examinate pe larg în doctrină și jurisprudență.
Este cunoscut că dreptul la întreținere este un drept personal și, ca atare, netransmisibil prin succesiune, moștenitorii neputând solicita ca prestația să continue în persoana lor sau ca prestația neefectuată în timpul vieții beneficiarului să fie executată în persoana lor.
Evident că și obligația corelativă are ca obiect o prestație contractată intuitu personae, debitorul fiind obligat personal să o execute, neputând presta întreținerea nicio altă persoană în contra voinței creditorului (fiind incidente dispozițiile art. 1094 din Codul civil, potrivit cu care obligația de a face nu se poate achita de altă persoană în contra voinței creditorului, când acesta are interes ca debitorul s-o îndeplinească).
Or, caracterul intuitu personae al unui contract este determinat întotdeauna de împrejurarea că respectivul act juridic bilateral se încheie în considerarea unei anumite persoane, ale cărei calități sunt esențiale în desfășurarea raporturilor juridice dintre părți bazate pe acea convenție, iar dacă intervine decesul acelei persoane, forța obligatorie a contractului încetează, astfel încât efectele contractului nu se transmit la moștenitorii celui decedat.
În contractul de întreținere, asumarea de către creditorul întreținerii a obligației de a transmite către întreținător dreptul de proprietate asupra unui bun se face în considerarea obligației de întreținere pe care acesta din urmă și-a asumat-o, astfel încât, în situația decesului întreținătorului (survenit anterior morții creditorului întreținerii), contractul nu își mai poate produce efectele specifice.
În speță, suntem deci în prezența unui caz de desființare a convenției, desființare provocată de imposibilitatea prestării întreținerii pe întreaga durată a vieții beneficiarilor prestației, la scurt timp de la decesul debitorului – întreținător, 09 ianuarie 2012, intervenind și decesul unuia dintre creditorii – întreținuți, pe nume B. V., care s-a stins din viață la data de 26 noiembrie 2012, conform certificatului de deces aflat la fila numărul 57 din dosar.
Preluarea obligației de întreținere de către succesorii debitorului întreținerii nu se poate realiza decât cu acordul neîndoielnic al beneficiarilor întreținerii, iar, în lipsa acestei acceptări, contractul se desființează, fundamentul acestei disoluții a convenției neimplicând culpa debitorului întreținerii, ci o imposibilitate a executării în condițiile convenite datorată unui motiv neimputabil acestuia, ce determină neexecutarea – cu caracter definitiv a obligației principale.
Cât timp nu s-a dovedit că, după moartea întreținătorului, creditorii întreținerii au acceptat efectiv prestarea acesteia de către succesorii debitorului, deoarece nu a existat o stipulație contractuală expresă privind continuarea obligației de către o altă persoană după deces sau o acceptare neechivocă din partea creditorilor a prestării întreținerii de către moștenitorii debitorului, probată în cauză, nu se poate constata că a intervenit o transmisiune consimțită de creditori a obligației de întreținere care să salveze contractul.
Nici împrejurarea că întreținerea a fost prestată de pârâta B. C.-L., soția supraviețuitoare a debitorului întreținerii, o anumită perioadă de timp, nu are relevanță asupra cauzei de desființare a contractului ce face obiectul acțiunii, neputând constitui un impediment din această perspectivă.
Rezultă deci că, în cazul imposibilității de executare, contractul de întreținere devenind inapt să-și producă efectele specifice, conform celor arătate anterior, trebuie aplicată teoria riscului contractual, ce presupune suportarea riscului de către debitorul obligației imposibil de executat, astfel încât succesorii debitorului obligației de întreținere nu mai pot păstra în patrimoniul lor imobilul primit, impunându-se, prin urmare repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat la data de 11 decembrie 2004 sub numărul 4110 de Biroul Notarului Public J. G. C., dar nu și restituirea valorii întreținerii de care eventual au beneficiat creditorii întreținerii, ținând seama de caracterul aleatoriu al contractului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. C.-L., atât în nume propriu, cât și pentru minorele B. C.-L. și B. M.-Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv actele depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că, ulterior decesului soțului său, a continuat să presteze întreținerea, care a constat în prepararea hranei reclamanților, spălatul hainelor, spartul lemnelor pentru foc și toate cele necesare traiului zilnic și, deși a plecat la muncă în Italia, a continuat să trimită reclamanților, lunar, sume de bani, iar de pregătirea hranei și a celor necesare, s-a ocupat mama sa.
Astfel, este evident faptul că reclamanții, contrar celor menționate de instanța de fond, au acceptat efectiv prestarea întreținerii până la momentul la care au fost determinați să introducă prezenta acțiune.
Un alt aspect criticat de recurenta pârâtă, în reprezintă faptul că instanța de fond nu a verificat dacă cererea formulată reprezintă voința reclamanților, care fiind în vârstă nu-și puteau exprima acordul.
De asemenea, se mai arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că bunul transmis face parte din masa succesorală, obligația de întreținere fiind o moștenire pe care a continuat-o și nu a calificat acțiunea formulată ca fiind rezoluțiune sau reziliere a contractului, mărginindu-se la a constata faptul că respectivul contract este lipsit de eficacitate, deși reclamanții nu au probat dacă au acceptat sau nu întreținerea prestată.
Recurenta pârâtă mai arată că instanța nu a verificat în niciun fel dacă a continuat prestarea întreținerii și nici actele depuse la dosar, iar dovada bunei-credințe și a faptului că nu au existat probleme privind întreținerea este dată de faptul că, pe perioada conviețuirii, au construit o casă în aceeași curte, în care au locuit și locuiesc și prezent.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041 C.p.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.
La data de 20.06.2013, intimații reclamanți au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 4110/11.12.2004, soții B. V. și B. E. au transmis în deplină proprietate fiului lor, B. E., căsătorit cu B. C.-L., imobilul situat în orașul Filiași, .. 5, județul D., compus din teren în suprafață de 1.378 mp și o casă din BCA, acoperită cu țiglă, cu două camere și dependințe, precum și o anexă gospodărească din cărămidă, acoperită cu țiglă.
În schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra acestor imobile, B. E., în calitate de întreținător, și-a asumat obligația de a-i întreține pe părinți săi pe tot timpul vieții acestora și de a se ocupa de cele necesare la încetarea lor din viață, inclus de pomeniri după tradițiile creștine.
În contract s-a stipulat că întreținerea se va acorda în natură și va consta în procurarea și pregătirea hranei, asigurarea asistenței medicale, a încălzirii, etc.
La data de 09.01.2012, a decedat întreținătorul B. E., acesta având ca moștenitori legali pe soția supraviețuitoare B. C.-L. și pe fiicele sale, B. C.-L. și B. M.-Ș., pârâtele din cauză.
Întreținuții B. V. și B. E. au promovat cererea dedusă judecății, solicitând desființarea contractului de întreținere pentru imposibilitate de executare ca urmare a decesului întreținătorului, în drept invocând prevederile art. 1634 din noul C. civ. (fostul art. 1156 alin. 4 din vechiul C.civ.) care reglementează imposibilitatea fortuită de executare din partea debitorului.
Reclamanții au apreciat că, în prezent, contractul de întreținere este ineficient, lipsit de efecte.
Tribunalul mai reține că desființarea unui contract de întreținere pentru imposibilitate de executare din partea debitorului nu intervine automat în cazul decesului acestuia, întrucât, în mod obișnuit, obligația asumată se transmite în patrimoniul erezilor săi în virtutea dreptului legal la moștenire, în temeiul căruia activul și pasivul (datoriile) succesiunii sunt preluate de către moștenitorii acceptanți.
Astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 1063 și art. 1065 din vechiul Cod civil referitoarele la efectele obligației indivizibile (întreținerea este o astfel de obligație), obligația de întreținere asumată de B. E. revine în prezent moștenitoarelor sale, pârâtele din cauză, care, așa cum rezultă din piesele dosarului, au continuat după decesul autorului lor și înțeleg să continue și în viitor această obligație, motiv pentru care nu se pune problema desființării contractului, ci eventual, în cazul neîndeplinirii obligației de către moștenitori, poate interveni sancțiunea rezilierii actului juridic încheiat în anul 2004.
Caracterul intuitu personae al contractului aleatoriu de întreținere privește în speță persoana creditorului întreținerii, respectiv a întreținuților B. V. și B. E., deci prin decesul acestora încetează, în beneficiul întreținătorului sau al erezilor săi, obligația de întreținere asumată.
În privința debitorului din contract, defunctul B. E., obligația nu are caracter intuitu personae, deoarece părțile nu au convenit în mod expres în act ca obligația să fie executată exclusiv de către întreținător.
Pe de altă parte, acțiunea formulată în cauză este confuz motivată, nerezultând în mod expres că întreținuții au refuzat sau refuză să primească întreținerea de la moștenitorii debitorului decedat, ceea ce presupune că aceștia au acceptat ca obligația de întreținere să se transmită moștenitorilor lui B. E..
Dimpotrivă, se poate înțelege că se invocă implicit faptul că pârâta B. C.-L. nu și-a îndeplinit obligația de întreținere preluată de la soțul său decedat, atunci când reclamanții arată că aceasta a plecat la muncă în străinătate.
De aceea, temeiul legal invocat (art. 1156 alin. 4 din vechiul Cod civil aplicabil în cauză în raport de data încheierii convenției) nu are incidență în speță, încât, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și alin. 3 C.p.civ., urmează să se admită recursul și să se modifice în totalitate sentința în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligați intimații- reclamanți către recurenta-pârâtă B. C.-L. la plata sumei de 2.084 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs, constând în onorarii de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar, conform actelor justificative aflate la fila 91 dosar fond și la filele 15 și 17 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtele B. C.-L., B. C.- L., asistată de reprezentant legal B. C.-L., și B. M.-Ș. prin reprezentant legal B. C.-L., împotriva sentinței civile nr. 209 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E., C. I., B. Ș. și T. V..
Modifică în totalitate sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
Obligă intimații-reclamanți către recurenta-pârâtă B. C.-L. la plata sumei totale de 2.084 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./3 ex.
16.07.2013
Jud.fond:E.D.S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1490/2013. Tribunalul DOLJ | Radiere ipoteca. Hotărâre din 31-05-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
