Revendicare imobiliară. Decizia nr. 504/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 5199/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 504/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta intervenientă Z. C., pe de o parte și recurentul pârât Z. I. pe de altă parte, împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. O., S. M. A., S. S. L., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei a răspuns avocat C. C. pentru intimații reclamanți care depune la dosar împuternicire avocațială și chitanțe privind onorariul pentru avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de soluționare și având în vedere lipsa recurentilor la prima strigare, lasă cauza la a doua strigare către sfârșitul ședintei de judecată, pentru ca recurenții să se prezinte cu taxa de timbru și timbru judiciar aferentă recursurilor formulate.
La a doua strigare către sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns avocat C. C. pentru intimații reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen, recursurile au fost declarate și motivate în termen, recurenta Z. C. a depus două exemplare de pe recurs, nu s-a depus taxa de timbru și timbru judiciar de către recurenți, nu s-au depus 3 exemplare de pe recursul formulat de recurentul Z. I. și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării recursurilor formulate de recurenți și acordă cuvântul pe această excepție.
Avocat C. C. pentru intimații reclamanti, solicită admiterea excepției netimbrării recursurilor și obligarea la cheltuieli de judecată din ambele cicluri de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04 martie 2010 pe rolul Judecătoriei C., sub numărul_, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâtul Z. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat paratul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în ., T 23, P566/1 și să fie obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului intravilan revendicat, în suprafață de 800 mp situat in ., T23, P566/1 având ca vecinătăți: N –Z. I., E-C. C., S-Ds 519 și V- Z. I., identificat in TDP nr.1502-_/28.01.1998.
A mai arătat că terenul revendicat este posedat fără drept de către pârât, care refuză să i-l restituie. Totodată a menționat că taxele și impozitele aferente terenului sunt plătite de către acesta, așa cum rezultă din adeverința nr.1296/03.03.2009 emisă de Consiliul Local L..
La data de 23.04.2009 s-a depus de către pârât întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile art. 112 C.p.c, obiectul nefiind determinat și nici nu s-a indicat valoarea estimativă a acestuia.
A arătat că în urma ieșirii din indiviziune, bunicii lor au împărțit terenul pe care-l aveau în proprietate in cote de 1/7, iar cota autorului său Z. M. s-a mărit prin cumpărarea a două cote din suprafața totală deținută de bunici.Totodată pârâtul a precizat că între autorul său Z. M. și S. I. a existat o înțelegere verbală, prin care au înțeles să facă un schimb de teren pe care l-au muncit prin înțelegere, el cedând suprafața de 18 ari, iar S. I. cedând 4 ari și, întrucât reclamantul nu a specificat în concret dacă este vorba despre acest teren, a arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.
Odată cu întâmpinarea pârâtul a depus la dosar în xerocopie TDP nr.241-_/1995.
La data de 21.05.2010 s-a depus de către reclamant răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că este proprietarul terenului intravilan pe care îl revendică în suprafață de 800 mp, situat in comuna L., ., T23, P566/1, având ca vecinătăți: N –Z. I., E-C. C., S-Ds 519 și V- Z. I., invocând ca dovada a dreptului de proprietate TDP nr.1502-_/28.01.1998 .
În continuare, reclamantul a arătat că această suprafață de teren nu se regăsește în titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâtului, iar in ceea ce privește ieșirea din indiviziune, a menționat că aceasta a avut loc cu mult timp înainte de eliberarea titlurilor de proprietate.
De asemenea, acesta a susținut că nu este adevărat faptul că ar fi existat vreo înțelegere, în sensul că reclamantul ar fi cedat o suprafață de 4 ari în schimbul suprafeței de 18 ari, această din urmă suprafață regăsindu-se in TDP nr. 1502-_/28.01.1998 emis pe numele său, făcând parte din suprafața totală de 3600 mp situată in T82, P50/2.
Prin încheierea din 08.10.2009, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârât.
La data de 26 noiembrie 2009, s-a depus de către numita Z. C. o cerere de intervenție în interes propriu,prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra suprafeței de 800 mp solicitată de reclamant,ca urmare a uzucapiunii,termenul acesteia împlinindu-se prin joncțiunea posesiilor.
A arătat că ea împreună cu pârâtul sunt singurii moștenitori acceptanți ai autorului Z. M., iar suprafața de teren ce face obiectul acțiunii a fost în posesia lor o perioadă mai mare de 30 de ani,fiind compusă din două suprafețe mai mici ce constituie curtea și grădina gospodăriei, fiind îngrădită cu gard din anul 1962.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.49,50 cpc și art.1890 și art.1860 c.civ.
Această cerere de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din data de 14.01.2010.
Prin sentința civila nr_/19.11.2010 instanța a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul S. I., domiciliat in comuna L., . împotriva pârâtului Z. I. domiciliat in comuna L., . și a obligat pârâtul Z. I. să lase reclamantului S. I. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren în suprafață de 710 m.p., situat în ., având următoarele vecinătăți :N-Z. I. (D=8,95 m, pct. 6-5 și D= 6,00 m, pct.5- 4 ) ,E-R. N. (D=52,90 m, pct.4-7),S-Ds519 ( D=6,00 m, pct.7-8 și D=8,95 m, pct. 8-9),V-Z. I. ( D=54,14, pct.9-6), astfel cum a fost identificat și determinat între punctele 6-5-4-7-8-9-6 ( plan de situație - anexa ) în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat în cauză de expert judiciar C. V..
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant,în cuantum de 1367 lei
La 04.03.2011 au declarat recurs împotriva acestei sentințe intervenienta Z. C. și pârâtul Z. I..
Prin decizia nr 132/25.01.2012 Tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința nr._/2010 a Judecătoriei C. si a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a constatat că,față de motivele de fapt și de drept invocate de intervenienta Z. C.,a fost greșită aprecierea instanței,potrivit căreia nu există o conexiune între această cerere și acțiunea dedusă judecății și,implicit și soluția de respingere a cererii de intervenție ca inadmisibilă.
Apreciază Tribunalul că,eventuala dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârât și intervenientă ar fi dat un caracter legitim posesiei,tocmai prin această dobândire, fiind un mijloc de apărare apt să paralizeze acțiunea reclamantului.
Sub acest aspect, se impunea admiterea în principiu a cererii de intervenție și judecarea pe fond a acesteia, în vederea verificării aspectelor invocate de intervenientă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la 20.03.2012 sub rn_ 2012*,constatându-se că,între timp a decedat reclamantul S. I. și moștenitorul acestuia S. M.,acțiunea fiind continuată de moștenitorii acestuia din urmă S. O., S. M. A., S. S. L..
La 26.03.2012 ,președintele completului de judecata C 18, doamna judecător R. Sorbala a formulat cerere de abținere, admisa prin încheierea de ședință de la 29.03.2012, cauza fiind repartizata aleatoriu la completul C 7.
In ședința publica de la 18.06.2012 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Z. C. și în aceeași ședință,reclamanții și pârâtul au solicitat si instanța a încuviințat proba cu interogatoriu părților și doi martori si a prorogat discutarea probei cu expertiza după administrarea celorlalte probe.
Prin sentința civilă nr._/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant S. O., S. M. A. și S. S. L., împotriva pârâtului Z. I. și în contradictoriu cu intervenienta Z. C.,
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 710 m.p., teren situat pe raza comuni L., . punctele 6-5-4-7-8-9-6 în raportul de expertiză și schiță anexa întocmite de expert C. V..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Z. C..
A fost obligat pârâtul și intervenienta să plătească în solidar reclamantului suma de 1368 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr. 1502-_/28.01.1998, emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, numitului S. C.I.,autorul reclamanților, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren extravilan și intravilan în suprafața totală de 7,8400 ha situat în comuna L., ., obiectul prezentei cereri,constituindu-l suprafata de 800 mp, situat in intravilanul comunei T23, P566/1, având ca vecinătăți: N –Z. I., E-C. C., S-Ds 519 și V- Z. I..
Din raportul de expertiza tehnică efectuată în cauza de expert C. V., coroborat cu declarațiile martorilor si susținerile parților, rezultă că pârâtul ocupa efectiv o suprafața de 710 mp situat în . vecinătăți :N-Z. I. (D=8,95 m, pct. 6-5 și D= 6,00 m, pct.5- 4 ) ,E-R. N. (D=52,90 m, pct.4-7),S-Ds519 ( D=6,00 m, pct.7-8 și D=8,95 m, pct. 8-9),V-Z. I. ( D=54,14, pct.9-6), astfel cum a fost identificat și determinat între punctele 6-5-4-7-8-9-6 (plan de situație - anexa) în raportul de expertiză.
Același expert,în urma verificărilor efectuate, a concluzionat că terenul revendicat de reclamanți nu se regăsește în tarlaua 23, . lui fiind greșit individualizat în titlul de proprietate al autorului reclamanților, amplasamentul corect fiind tarlaua 21,.>
Întreg materialul probator administrat,inclusiv recunoașterile părților,conduc la ideea că, deși suprafața de 710 mp identificată de expert în tarlaua 21, . reclamanților, dreptul de proprietate al acestora fiind reconstituit autorului lor în baza legii 18/1991 și atestat în titlul de proprietate nr. 1502-_/28.01.1998,în fapt, pârâtul ocupă această suprafață,fără a avea însă un titlu formal de proprietate.
Pârâtul,în apărare, a susținut prin întâmpinarea formulată ca a dobândit terenul prin moștenire de la autorului său Z. M., care a moștenit o parte din teren, respectiv cota de 1/7, iar diferența fiind dobândită prin cumpărare a două cote din suprafața totală deținută de bunici, invocând și o înțelegere verbală între autorul său Z. M. și S. I., privind un schimb de terenuri.
Pe de altă parte, pârâtul a achiesat și la cererea intervenientei în interes propriu Z. C. și a susținut,alături de aceasta,că terenul ce face obiectul acțiunii a fost dobândit de cei doi prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, invocând joncțiunea posesiei lor cu cea exercitată de autorii lor.
Prin decizia de casare,instanța de control judiciar a impus instanței de fond verificarea acestei apărări,respectiv dacă pârâtul și intervenienta, prin posesia exercitată,au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și a apreciat că,dacă această apărare se confirmă,ea ar fi dat un caracter legitim posesiei,tocmai prin această dobândire,fiind un mijloc de apărare apt să paralizeze acțiunea reclamantului.
Potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.
Față de această reglementare,într-o definiție sumară,acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cerere restituirea lucrului si recunoașterea dreptului de proprietate de câtre posesorul neproprietar.
Prin sentința civilă nr._/24.09. 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant S. O., S. M. A. și S. S. L., împotriva pârâtului Z. I. și în contradictoriu cu intervenienta Z. C..
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 710 m.p., teren situat pe raza comuni L., . punctele 6-5-4-7-8-9-6 în raportul de expertiză si schița anexa întocmite de expert C. V..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Z. C..
A fost obligată pârâtul și intervenienta să plătească în solidar reclamantului suma de 1368 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în primul rând,că ,deși autorului pârâtului i s-a reconstituit un drept de proprietate asupra unor suprafețe de teren,conform titlului de proprietate nr.241-_/10.02.1995,terenul în litigiu apare în titlul de proprietate al reclamanților,astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză menționat.
Pârâtul nu a administrat nici o probă care să-i confirme apărarea referitoare la moștenirea acestui teren de la autorii săi sau că între autorii săi și ai reclamanților ar fi avut loc un schimb de terenuri,astfel că această apărare urmează a fi înlăturată.
Cât privește susținerile intervenientei în interes propriu,însușite și de pârât,în urma analizării caracterelor posesiei exercitată asupra bunului de către pârât și intervenientă și autorii acestora,instanța va reține că nu s-a făcut dovada univocă a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către aceștia,având în vedere următoarele argumente:
Din depozițiile martorilor M. G.,V. Ș. și Ș. I. rezultă că terenul în litigiu a fost folosit de peste treizeci de ani de autorii pârâtului și intervenientei,iar după decesul acestor autori de către cei doi,acești martori învederând că acest teren este împrejmuit și face parte din curtea pârâtului.Instanța a reținut,sub acest aspect, ca uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, se fondează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil, posesie care – pentru a produce efecte juridice – este necesar sa fie exercitata in anumite condiții – prevăzute de art. 1847 cod civil ( respectiv să fie continuă, netulburată, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar ) si pentru perioada de timp prevăzute de lege.
Așa cum rezulta din motivarea acțiunii, intervenienta a înțeles sa unească posesia sa utilă cu posesia autorilor săi,lucru permis de lege,in sensul ca potrivit art.1860 c.civ.,orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune uzucapiunea, să unească posesia sa cu posesia autorului(joncțiunea posesiilor,însă pentru a putea opera această instituție, posesorul anterior trebuie să nu fi fost proprietarul imobilului și între posesorul anterior și cel ulterior să existe o legătură juridică,în sensul că posesorul anterior trebuie să fie autorul celui care invocă joncțiunea.
Cu referire la condițiile impuse de lege referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune,instanța reține mai întâi că proba testimonială administrată în cauză nu a reliefat în mod neechivoc de când autorul pârâților a început să posede suprafața de teren în discuție,mențiunea generală reliefată de martori că perioada este de peste treizeci de ani,nefiind aptă să conducă la concluzia că,la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către autorul reclamanților,s-ar fi împlinit termenul cerut de lege în legătură cu uzucapiunea de lungă durată.
Mai mult,aceeași martori au declarat că,în realitate,suprafața de teren în discuție a fost folosită până în anul 1989 ca și lot ajutător,ceea ce denotă că,cel puțin până la acel moment, posesia autorului pârâtului și intervenientei nu s-a exercitat în nume de proprietar,ci ca urmare a faptului că folosința terenului a fost cedată de către fostul CAP pentru scopul expres prevăzut în Statutul cooperativelor agricole de producție.
Cu alte cuvinte, nefiind îndeplinită una din condițiile posesiei prevăzute de art. 1847 cod civil, deținerea terenului de către intervenientă și pârât, ca și de autorul lor,nu este aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate de către aceștia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Z. I. și intervenienta Z. C., însă fără a le timbra corespunzător.
Conform dispozițiilor art.20 alin. l din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 Rep.
Tribunalul constată că recurenții, deși au fost legal citați, pentru termenul de astăzi, 20 martie 2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 189,82 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (filele 8, 9 dosar recurs), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței din data de 13.02.2013 și, în consecință, recursurile urmează a fi anulate, ca netimbrate.
Văzând dispozițiile art.274 C.pr.civ., vor fi obligați recurenții în solidar la plata către intimata S. O. a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursurilor.
Anulează ca netimbrate ambele recursuri formulate de recurenta intervenientă Z. C. și recurentul pârât Z. I., împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. O., S. M. A., S. S. L..
Admite în parte cererea intimaților - reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă recurenții în solidar la plata către intimata S. O. a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș |
Grefier, I. C. |
Red.jud.R.S.G.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond: R.S.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 32/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
