Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 71/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 71/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 8685/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 71/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Grefier G. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de reclamantul G. M., cu domiciliul în C., .. 4, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri – Lg. nr. 221/2009.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.04.2013 ,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a se depune concluzii scrise la solicitarea apărătorului reclamantului și reprezentantul pârâtului, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 11.04.2013.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față ;
La data de 14 mai 2012, reclamantul G. M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București prin reprezentantul său în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnărilor suferite de tatăl său G. I. I., să dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit în urma condamnărilor respectiv: 111.665 lei reprezentând contravaloarea actualizată a cotei de ½ din casa de locuit compusă din două camere, confiscată în anul 1960, potrivit sentinței penale nr. 271/1960 pronunțată de Tribunalul M. C. și care a fost evaluată la suma de 4244 lei, 258.901 lei reprezentând actualizarea sumei de 9840 ei plătită de tatăl reclamantului în anul 1976 pentru răscumpărarea cotei de ½ din casa de locuit ce fusese confiscată în anul 1960, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 90/1976, 11.840 lei contravaloarea actualizată a cheltuielilor de judecată pe care a fost obligat să le achite tatăl reclamantului, 116.190 lei reprezentând contravaloarea actualizată a chiriei la care a fost obligat tatăl reclamantului să o plătească la Sfatul Popular al comunei B., pentru a se putea utiliza celor două camere confiscate în perioada 1961-1976.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este descendentul de rang I al tatălui său, G. I. I., care fusese membru al partidului PNL, în septembrie 1959 acesta a fost pus sub acuzare, iar în anul 1960 a fost condamnat a 6 ani închisoare și 4 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art.209 pct.1 C.penal, așa cum rezultă din sentința penală nr.271/1960 pronunțată de Tribunalul M. C..Prin această sentință i-a fost confiscată toată averea personală compusă din teren și casă de locuit situate în .> Mai arată reclamantul că tatăl său a fost grațiat în anul 1962 conform Decretului nr,.772/1962, așa cum rezultă din Fișa matricolă penală, precum și din Biletul de eliberare din penitenciar.
După pronunțarea sentințe de condamnare a tatălui său, în anul 1960, precum și a confiscării averii personale, mama reclamantului G. E. a introdus o acțiune civilă de partaj bunuri comune, întrucât imobilul confiscat era bun comun.
Prin sentința civilă nr. 1972/13.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Gura Jiului s-a admis cererea de partajarea a imobilului în cote de ½ pentru mama reclamantului și ½ pentru Sfatul Popular al comunei B..
După grațiere, tatăl reclamantului a fost obligat să încheie un contract de închiriere cu Sfatul Popular al Comunei B. pentru a putea utiliza cel două camere confiscate. Contractele de închiriere se încheiau pentru câte un an, iar chiria a pornit e la 22.40 lei, ajungând la 32 li/lună.
După numeroase demersuri, în anul 1976, tatăl reclamantului a primit aprobarea în vederea răscumpărării celor două camere confiscate.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 221/2009 modificată și completată prin O.U.G. nr.62/2010 și Legea nr.202/2010.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, sentința penală nr.271/1960 pronunțată de Tribunalul M. C., fișa matricolă penală, bilet de eliberare nr.9659/1962, sentința civilă nr. 1972/13.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular al raionului Gura Jiului, act de vânzare din 18 martie 1941, contracte de închiriere din 1 septembrie 1972, din 01.10.1963, chitanțe privind plata chiriei, adresa nr.188/23.05.1972 emisă de Tribunalului M. Timișoara, adresa nr._/R/_/R/iulie 1972 emisă de Consiliul Popular al Județului D., adresa nr.3890/17 iunie 1975 emisă de Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personală C., adresa nr.186/27.02.1976 emisă de Consiliul Popular al comunei B., decizia nr.19/24.XI.1976, proces-verbal încheiat la 6 decembrie 1976, întocmit de Consiliul Popular al comunei B., contract de vânzare-cumpărare nr. 90/1976, titlul de proprietate nr.8/1 martie 1977.
Prin incheierea din data de 21.09.2012, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei.
S-a depus de catre pirit, intimpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In privinta cererii de constatare a caracterului politic al condamnarii s-a aratat ca este lipsit de obiect.
Cererea de obligarea la plata contravalorii prejudiciului material, este considerata neintemeiata intrucit solicitarea de restituire atit a contravalorii cotei de ½ cit si a actualizarii sumei ce a fost platita in vederea rascumpararii cotei de ½ din imobilul ce a fost confiscata, presupune acoperirea prejudiciului de doua ori.
Cererile cu obiect chirie si cheltuieli de judecata se apreciaza ca nu sunt intemeiate intrucit in sustinerea lor nu sunt depuse probe.
In drept se invoca dispozitiile art 115 si 118 C..
In solutionarea cererii s-au adminstrat proba cu inscrisuriledepuse si proba cu expertiza tehnica cu obiectiv actualizarea sumei la care a fost evaluata cota de ½ ce a fost confiscata prin hotarirea de condamnare penala f_.
S-au depus concluzii scrise de catre piritul S. R..
Analizind actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Este de necontestat faptul că unele dintre persoanele condamnate sau față de care s-au luat măsuri cu caracter politic în perioada 06.03._89 pentru infracțiuni contra statului au solicitat, după instaurarea democrației, anularea hotărârii de condamnare și au beneficiat de o . drepturi prin Decretul-Lege nr.118/1990 și OUG nr.214/1999.
Există însă și o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul totalitar comunist ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/02.06.2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic: orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958; b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.
Potrivit art. 4 alin.2 din același act normativ, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
În speța dedusă judecății, s-a dovedit adoptarea față de autorul reclamantului a unei măsuri cu caracter politic, neîncadrabilă în prevederile art.3 din Legea nr.221/2009 – dar care face operante prevederile art. 4 alin. 2 din actul normativ indicat.
Față de împrejurările rezultate din probele administrate și având în vedere prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009, instanța reține că cererea în constatarea caracterului politic e justificată de interesul reabilitării morale a autoarei reclamantului care a suferit, pe nedrept, o măsură administrativă cu caracter politic.
In consecinta fata de cererea privind constatarea caracterului politic al condamnarii autorului reclamantului,urmeaza sa constata caracterul politic al condamnării suferite de autorul reclamantului, G. I. I..
Reclamantul, este descendentul de gradul I a autorului, G. I.I., care a suferit o condamnare politica si ca urmare a acesteia i s-au confiscat imobilul constind in casa de locuit compusă din două camere, situata in fosta ., regiunea Oltenia, confiscată în anul 1960 prin s.p. nr. 271/1960 a Tribunalului M. C..
Starea de fapt a fost astfel retinuta in urma administrarii probatoriului constind in inscrisuri: procese verbale de confiscare, sentinte judecatoresti, acte de stare civila.
Echivalentul valorii cotei de ½ confiscata a fost stabilita printr-un raport de expertiza in specialitatea evaluare, conform art 5 al. 1 lit b din legea 221/2009, in cuantum de 67.339,97 lei.
In consecinta, instanta retine ca cererea privind obligarea la plata contravalorii cotei de ½ din imobilul casa de locuit este intemeiata.
In privinta cererilor prin care sesolicita contravaloarea chiriei, a sumei de bani platita cu tiltlu de rascumparare si a cheltuielilor de judecata la care a fost obligat autorul catre S. prin hotarirea de condamnare, instanta retine ca acestea sunt bunuri mobile si datorita acestui caracter, nu intra in domeniulde aplicare al Legii 221/2009 si ca urmare cererile respective urmeaza sa fie respinse.
F. de situatia de fapt retinuta, instanta constata ca in cauza sunt intrunite conditiile art 5 al. 1 lit b din legea 221/2009, ca atare, urmeaza sa admita in parte cererea privind plata daunelor materiale formulata de reclamant si sa oblige S. prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de 67.339,97 lei, reprezentând contravaloarea daunelor materiale în favoarea reclamantei.
In temeiulart 274 C., retinind in parte culpa procesuala a piritului, urmeaza sa obliga piritul la plata sumei de 200 lei reprezetind contravaloarea partiala a onorariului expert, proportional cu admiterea cuantumului pretentiilor ce au fost evaluate prin expertiza
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. M., cu domiciliul în C., .. 4, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Constată caracterul politic al condamnării suferite de autorul reclamantului, G. I. I..
Constată dreptul la despăgubiri al reclamantului în cuantum de 67.339,97 lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din imobilul casă de locuit confiscat prin s. p. nr. 271/1960 a Tribunalului M. C., situat în localitatea B., județul D..
Respinge capetele de cerere având ca obiect actualizarea sumei de 9840 lei, contravaloarea cheltuielilor de judecată, contravaloarea actualizată a chiriei.
Admite în parte cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
Obligă pârâtul S. R. la plata sumei de 200 lei, onorariu parțial expert.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2013.
Președinte, R. L. Z. | ||
Grefier, G. D. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1776/2013. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 339/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
