Contestaţie la executare. Decizia nr. 1776/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1776/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 13831/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1776
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. P. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul intimat H. G., împotriva sentinței civile nr. 5357/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare . și intimații terți popriți B. SA, B.-G. SA și R. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. A., cu delegație de substituire pentru avocat M. M., pentru recurentul intimat H. G. și avocat P. M., pentru intimata contestatoare ., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat S. A., pentru recurentul intimat H. G., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile și pe fond respingerea contestației la executare. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Avocat P. M., pentru intimata contestatoare ., solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C. la data de 01.06.2012 contestatoarea .. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul H. G., solicitând să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 25/D/2011 al B. M. C. I., inclusiv a somației din data de 23.05.2012, a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a popririi și a raportului de expertiză contrabilă a executorului P. V. și totodată, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătată că prin somația sus-menționată a fost somată să achite intimatului suma de 45.475,76 lei, din care 40.161 lei reprezintă debit și 5314,76 lei reprezintă cheltuieli de executare stabilite potrivit procesului-verbal anexat somației.
Se invocă titlul executoriu sentința nr. 2837/07.12.2010 pronunțată de tribunalul D. în dosarul nr._, prin care contestatoarea a fost obligată la plata către creditorul H. G. a sumei de 1.144.195 lei.
Menționează că a fost obligată la plata sumei de 1.144.195 lei, sumă care a fost achitată la data de 15.02.2012, în cadrul aceluiași dosar de executare.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că suma de 40.161 lei ce ar reprezenta actualizarea cu indicele de inflație pentru perioada 07.12.2010 (data pronunțării sentinței titlu executoriu) –_ (data achitării debitului din titlul executoriu).
La data de 15.02.2012 a obținut suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 28.37/07.12.2010 prin Încheierea nr. 15 din dosarul nr._ a Curții de Apel C., această suspendare a fost confirmată la data de 23.06.2011 de Curtea de Apel C., recurs care a fost respins la data de 02.02.2012.
Rezultă că pe perioada 15.02.2011 – 02.02.2012 a operat suspendarea executării sentinței ce constituie titlu executoriu. Pe această perioadă nu se putea calcula actualizarea debitului în funcție de rata inflației. Debitoarea nu are o culpă în neexecutarea obligației la data scadenței, deoarece neexecutarea s-a făcut în temeiul unor hotărâri judecătorești (respectiv încheierile prin care s-a dispus suspendarea executării sentinței).
Culpa este exclusă atunci când neexecutarea obligației se face în exercitarea unui drept recunoscut. În speța de față, Curtea de Apel C. a confirmat de două ori dreptul ei de a nu achita debitul principal, până la soluționarea recursului.
Prin urmare, se putea actualiza debitul pe perioada scursă între 17.12.2010 și 15.02.2012 și, respectiv 02.02.2012 și 15.02.2012.
Toate actele de executare sunt nule.
Debitul de 40.161 lei a fost calculat în baza unei expertize contabile care nu i-a fost comunicată, nefiind convocată.
Precizează că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 379 C.P.CIV., iar creanța nu are caracter cert și lichid.
Contestă procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Rezultă că cheltuielile de executare trebuie plătite anticipat, iar procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se încheie pe baza dovezilor, în speță chitanțele de plată a acestor cheltuieli. Din actele de executare, nu rezultă că aceste cheltuieli (respectiv onorariul executorului în cuantum de 16.740 lei) a fost achitat de creditorul H. G..
Din cele arătate în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare rezultă că pe viitor, executorul poate adăuga la sumele pentru care s-a pornit executarea. Această mențiune din procesul-verbal lasă loc abuzului din partea executorului, impunându-se deci anularea actului de executare amintit.
În cadrul dosarului de executare, contestatoarea a achitat executorului judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare suma de 26.414,40 lei stabilită prin procesul-verbal din 06.03.2012.
Obligația de plată a cheltuielilor de executare a fost stinsă prin plată.
Mai arată contestatoarea că pretinsa actualizare a debitului putea să se facă anterior, la data emiterii somației din data de 06.03.2012.
Privitor la suspendarea executării, a fost înființată poprirea asupra conturilor, întreaga sumă fiind indisponibilizată integral în contul a două bănci.
Totodată există posibilitatea continuării executării prin celelalte forme de executare, iar blocarea conturilor îi aduce un prejudiciu, având în vedere că există contracte în derulare, fiind necesare plăți către furnizori, iar întârzierile de plată poate duce la încetarea relațiilor comerciale cu aceștia.
Un motiv în plus îl constituie vădita nelegalitate a actelor de executare.
La prezenta cauză a fost anexat dosarul de executare nr. 25/D/2011 al B. M. C. I..
La data de 06.07.2012 contestatoarea a solicitat instanței introducerea în cauză a următorilor terți popriți: B.C.R., B.R.D. – G.S.G. și R. B..
La data de 06.07.2012 intimatul H. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
În întâmpinare, a arătat că, contestatoarea critică numai actualizarea sumei și cheltuielile de executare.
Debitul principal aferent titlului executoriu a fost achitat în cadrul executării silite finalizate fără a se face contestație la executare în cadrul dosarului, motiv pentru care operează tardivitatea formulării contestației la executare raportat la primul act de executare silită, conform disp. art. 399 C.P.CIV. rap. La art. 401 al. 1 lit. b C.P.IV. Privitor la reactualizarea sumei, solicită să se constate că această suspendare provizorie nu are ca efect înlăturarea reactualizării sumei raportat la faptul că titlul executoriu este irevocabil, iar sentința pronunțată în primă instanță este executorie, fiind culpa debitoarei pentru neplata creanței.
Ca atare, suma datorată între data nașterii obligației de plată și data plății efective este supusă reactualizării și este datorată. Nu există temei legal pentru comunicarea unei expertize, comunicare ce nu este obligatorie.
Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este întocmit în mod corect.
Solicită respingerea capătului de cerere privind suspendarea, pe considerentul că nu este motivată, sub aspectul temeiniciei și a cauzelor care dispun suspendarea, având în vedere că nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte paguba iminentă și urgența ce ar impune o asemenea măsură.
La data de 23.07.2012 terțul poprit Banca Comercială Română SA a formulat o precizare la acțiune cu privire la executarea silită prin poprire efectuată la cererea creditorului H. G. față de debitorul ..
A arătat că adresa de înființare a popririi emisă de B. M. C. I. a fost înregistrată la B. București la nr._/25.05.2011 și a fost operată poprirea pe conturile debitoarei la data de 25.05.2012.
Prin adresa nr._/25.05.2011 B. a comunicat B. M. că s-a înființat poprirea pe conturile debitoarei până la concurența sumei de 45.475,76 lei, iar în urma popririi s-a indisponibilizat suma de 15.492,57 lei, care a fost decontată din contul indicat de B. în adresa de poprire.
La data de 19.06.2012 B. SA a sistat poprirea, având în vedere adresa organului de executare silită.
A anexat precizării adresa DJ nr._/12.06.2012 și adresa B. M. C. I..
Prin sentința civilă nr._/25.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de .., în contradictoriu cu intimatul H. G. și cu terții popriți Banca Comercială Română S.A., B. – GSC și R. B..
S-a luat act că reclamanta renunță la cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr. 2378 din data de 11.12.2012 Tribunalul D. a admis recursul declarat de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul H. G., terțul poprit B., B.-G., R. B., împotriva sentinței civile nr._ din 25 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a reținut că instanta de fond, nu a facut referire si nu s-a pronuntat asupra motivelor concrete de nelegalitate formulate de contestatoare, raportat la dispozitiile legale invocate de aceasta, ci a apreciat la modul general ca atâta vreme cât nu exista nici o dispoziție legală conform căreia pe perioada cât debitoarea beneficiază de o suspendare a executării, suma de achitat conform titlului executoriu nu se reactualizează, formele de executare întocmite de B.E.J. M. C. în dosarul de executare nr. 25/D/2011, sunt procedurale conform art. 372 C.p.c. și următoarele si ca în dosarul de executare s-a realizat raport de expertiză contabilă judiciară, având ca obiectiv actualizarea debitului inițial în funcție de rata inflației de la data de 07.12._12, precum și procesul verbal de cheltuieli de executare, ce cad în sarcina debitorului, conform art. 371 ind. 7 alin. 2 C.p.c.si fara a aratat motivele pentru care a apreciat ca nu sunt intemeiete sustinerile contestatoarei referitoare la buna credinta si culpa ce trebuie sa stea la baza achitarii unui debit si reactualizarii lui, la conditiile creantei puse in executare si necesitatea achitarii anticipate a cheltuielilor de executare de catre debitor, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in intelesul art. 129 si 312 C.pr.civ., sub acest aspect fiind intemeiate criticile formulate de atat de recurenta-contestatoare privind solutionarea gresita a cauzei.
Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanța nu a analizat in concret motivele de nelegalitate invocate de contestatoare raportat la temeiurile de fapt si de drept invocate de aceasta, motive care fiecare in parte ar fi atras sancțiunea nulității actelor contestate, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, si având în vedere și necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție pentru părți, in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ tribunalul a admis recursul promovat de recurenta ., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.01.2013 sub nr._ *.
Prin sentința civilă nr. 5357/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .în contradictoriu cu intimatul H. G. și terții popriți Banca Comercială Română, B.-G.S.G. S.A. și R. B..
A fost anulată somația din 23.05.2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 23.05.2012 și adresa de înființare poprire din 23.05.2012, emise de B. M. C. I. în dosarul de executare nr. 25/D/2011.
A fost respinsă cererea privind anularea raportului de expertiză contabilă întocmit de expert P. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H. G.; s-a autorizat retragerea reclamantului din ..; a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1.144.195 lei, reprezentând contravaloarea părților sale sociale; s-a dispus repartizarea părților sociale deținute de reclamant către asociații .. proporționat cu cota lor de participare la capitalul social; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta ..
La data de 23.05.2012, B.E.J. M. C. I., în cadrul dosarului de executare nr. 25/D/2011, a emis somație către societatea debitoare, .. C., potrivit titlului executoriu – sentința comercială nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D., pentru achitarea sumei de 45.475,76 lei, debit și cheltuieli de executare, stabilite potrivit procesului verbal de cheltuieli.
Contestatoarea a depus la dosar certificat de grefă din dosarul nr._ al Curții de Apel C., prin care se arată că potrivit încheierii nr. 15/15 februarie 2011 a Curții de Apel C. – Secția Comercială s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D., până la soluționarea cereri de suspendare propriu-zisă.
Un prim motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate îl reprezintă creanța pentru care s-a continuat executarea, prin emiterea somație din 23.05.2012, pentru o sumă reprezentând valoarea actualizării debitului principal într-o perioadă în care executarea a fost suspendată.
Potrivit art. 379 C.p.c, nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, o creanță fiind certă atunci când existența rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Potrivit art. 371 alin. 3 C.p.c., executorul judecătoresc procedează la actualizarea sumei prevăzute în titlul executoriu, iar când actualizarea se face în funcție de rata inflației, aceasta se calculează de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie.
Prin urmare, se pune problema, la ce dată obligația stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a devenit executorie. Instanța reține că această hotărâre judecătorească este supusă căii de atac a recursului, fiind deci executorie. Însă, partea interesată poate solicita suspendarea executării pe perioada soluționării recursului, iar în speță, instanța constată că debitoarea . a obținut prin încheierea nr. 15/15.02.2011, în dosarul nr._ al Curții de Apel C., suspendarea provizorie până la soluționarea cererii de suspendare propriu-zisă (f.49).
Prin încheierea pronunțată la 23 iunie 2011, îndreptată prin încheierea de la 07.07.2011, în dosarul nr._, de Curtea de Apel C., a fost admisă cererea formulată de petenta ., privind suspendarea propriu-zisă a executării sentinței nr. 2837 din data de 7 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială, în dosarul nr._ și s-a dispus suspendarea executării sentinței nr. 2837 din 07.12.2020 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială până la soluționarea recursului. Trebuie adăugat că la termenul de judecată de la 09.06.2011, calea de atac a fost calificată ca fiind recursul, iar nu apelul.
La data de 02.02.2012, recursul formulat împotriva sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a fost respins irevocabil.
Prin urmare, între data suspendării provizorii urmată de suspendarea propriu-zisă a executării, respectiv 15.02.2011 și data soluționării recursului, respectiv 02.02.2012, executarea sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a fost suspendată și, deci, hotărârea judecătorească nu a fost executorie în toată această perioadă.
Or, potrivit art. 372 C.p.c., executarea nu se poate efectua decât în temeiul unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu, iar în speță acest caracter a lipsit sentinței menționate, în perioada în care executarea acesteia a fost suspendată.
În plus, numai în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie, conform art. 371 1 alin. 1 C.p.c., creditorul poate trece la executarea silită, iar în speță neexecutarea nu este culpabilă ci se datorează unei cauze de suspendare judecătorească, situație în care nu trebuie să se actualizeze cu rata inflației. Această actualizare ar reprezenta tocmai prejudiciul suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere, dar atâta timp cât neexecutarea este chiar permisă și stabilită prin încheiere irevocabilă, iar prejudiciul nu poate fi independent de constatarea unei culpe, instanța apreciază că este nelegală actualizarea debitului principal în perioada în care a fost suspendată executarea aceluiași debit.
Chiar și din dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 3 teza a doua C.p.c se desprinde concluzia că actualizarea cu rata inflației se face de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie.
Cum executarea sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D. – Secția Comercială a fost suspendată până la soluționarea recursului formulat împotriva acesteia, rezultă că aceasta a devenit executorie la data soluționării recursului, respectiv 02.02.2012. Abia de la această dată se putea calcula actualizarea, calcul ce se putea face doar până la data de 15.02.2012 când, conform adresei de ridicare poprire (f.79), debitoarea a achitat debitul principal.
În mod nelegal a fost, deci, calculată actualizarea începând cu decembrie 2010, rezultând o valoare actualizată de 40.161 lei (f.17), conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil P. V..
Prin somația din 23.05.2012 emisa de B. M. C. I. în dosarul de executare nr. 25/D/2011 a fost somată contestatoarea să achite această sumă reprezentând actualizare, după ce achitase debitul principal, fiind emisă și adresa de înființare poprire din 23.05.2012.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază întemeiată critica contestatoarei privind continuarea executării și emiterii somației și adresei de poprire în dosarul de executare nr. 25/D/2011 al B. M. C. I. pentru o sumă actualizată pe care nu o datora atâta timp cât hotărârea judecătorească ce a stabilit debitul principal nu a avut putere executorie în perioada supusă actualizării.
Din aceste motive, constatând că executarea silită a fost începută pentru o creanță ce nu este certă, instanța a anulat somația din 23.05.2012 și adresa de înființare poprire din 23.05.2012 și, pe cale de consecință și procesul verbal de cheltuieli întocmit la aceeași dată, ca act subsecvent, acte emise de B. M. C. I. în dosarul de executare nr. 25/D/2011.
În ce privește motivul de nulitate a procesului verbal de cheltuieli, instanța l-a apreciat ca întemeiat, urmând a anula acest act de executare și pentru nedovedirea achitării de către creditor a onorariului suplimentar de executor.
Potrivit art. 3717 C.p.c, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul verbal constituie titlu executoriu.
În speță, din înscrisurile existente în dosarul de executare, instanța a reținut că au fost stabilite cheltuieli de executare ce a fost achitate de debitoare (f. 79-80), iar ulterior a fost emis un nou proces verbal de cheltuieli din 23.05.2012 pentru suma de 5314,76 lei cuprinzând timbre poștale, onorariu executor și cheltuieli de executare, fără a se face vreo dovadă a achitării acestora de către creditor.
E adevărat că începerea executării silite nu este condiționată, conform legii speciale, de plata onorariului de executare, însă în măsura în care onorariul nu a fost achitat, cum impune art. 3717 alin. 1 C.p.c, executorul judecătoresc nu putea să îl includă în procesul verbal de cheltuieli ce constituie titlu executoriu, atestând ca real un fapt nereal. Mai trebuie precizat că ceea ce consideră instanța ca fiind nelegal este nu începerea executării silite fără plata onorariului de executare, ci emiterea unui act de executare în cuprinsul căruia este menționată suma de 4979,96 lei cu TVA cu titlul de onorariu executor, act ce ar urma să fie pus în executare silită împotriva debitorului, deși acest onorariu nu a fost avansat de creditor, cum impune legea.
Numai după plata onorariului, se putea emite un proces verbal de cheltuieli de executare în care să fie menționată drept cheltuială și acest onorariu, aceasta și deoarece, conform alin. 3 teza finală a art. 371 ind. 7 C.p.c., emiterea procesului verbal de cheltuieli se face numai pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, iar în cauză o astfel de dovadă nu a fost făcută.
În ce privește critica privind necomunicarea raportului de evaluare, instanța a apreciat ca neîntemeiată, înscrisul aflat la fila 19 făcând dovada contrară și, totodată, instanța apreciază că la întocmirea acestuia nu se impune convocarea părților, neexistând vreo obligație legală în acest sens în sarcina expertului contabil.
Neîntemeiată este și solicitarea de a se anula pe calea contestației la executare raportul de expertiză contabilă întocmit de expert P. V., acesta nefiind un act de executare, astfel cum este el definit de Legea nr. 188/2000. Actele de executare sunt numai cele întreprinse și emise de executorul judecătoresc, astfel cum rezultă și din interpretarea art. 388 C.p.c..
Prin urmare, nefiind act de executare, nu poate face obiectul contestației la executare prevăzute de art. 399 C.p.c., motiv pentru care instanța a respins cererea privind anularea raportului de expertiză contabilă întocmit de expert P. V..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul H. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că hotărârea este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, deoarece debitul principal aferent titlului executoriu, respectiv sentința judecătorească irevocabilă, a fost achitat în cadrul executării silite finalizate fără a se face contestație la executare în cadrul dosarului.
Cu privire la reactualizarea sumei și că nu ar fi datorată pe considerentul că în cadrul executării silite ar fi existat o suspendare provizorie, solicită a se constata că această suspendare provizorie nu are ca efect înlăturarea reactualizării sumei raportat la faptul că titlul executoriu este irevocabil, fiind culpa debitoarei pentru neplata creanței.
Mai arată că litigiul în sine a fost unul comercial, motiv pentru care hotărârile pronunțate în primă instanță sunt executorii.
Recurentul menționează că titlul executoriu nu a suferit modificări în urma recursului, ceea ce înseamnă că de la momentul respingerii recursului, hotărârea primei instanțe produce efecte și naște obligații chiar de la momentul emiterii ei.
Nu poate fi reținută motivarea primei instanțe în sensul că nu ar fi vorba de un refuz de plată, deoarece este evident că debitoarea nu a achitat de bunăvoie debitul principal, iar a concluziona că suspendarea unei executări silite are ca efect înlăturarea dreptului creditorului de a percepe actualizări ale debitului, nu face altceva decât să creeze un prejudiciu creditorului, prejudiciu pe care instanța nu trebuie să-l creeze, instituția suspendării executării silite reprezentând o facilitat acordată debitorului de amânare a plății-care durează până la momentul la care cererea principală a debitorului este respinsă- nu înlătură și obligația de plată a unei sume actualizate, decât dacă prin încheierea de suspendare instanța ar dispune ca pe perioada cât durează suspendarea debitul să nu mai poate fi actualizat.
Nu există nicio prevedere legală care să stipuleze o asemenea posibilitate și nu există nicio dispoziție a judecătorului în acest sens, motiv pentru care sentința fondului trebuie schimbată și respinsă contestația la executare cu privire la acest capăt de cerere.
Potrivit art.371 alin.3 C.pr.civ. executorul judecătoresc procedează la reactualizarea sumei prevăzută în titlul executoriu.
Recurentul arată că suma datorată între data nașterii obligației de plată și data plății efective este supusă reactualizării și este datorată.
Cât privește procesul-verbal de cheltuieli, aceste este întocmit în mod corect, partea în culpă fiind obligată și la cheltuieli ocazionate de executarea silită, procedura civilă stabilind faptul că debitorul este obligat la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silită, dovada lor fiind făcută prin facturarea onorariului de către executor și menționarea lor în procesul-verbal de cheltuieli iar faptul că nu s-ar fi avansat inițial de către creditor, reprezintă un drept al acestuia și o facilitate acordată de executor clientului, executor care a înțeles să încaseze această sumă de bani prin reținere directă de la debitor.
Intimata nu a depus intampinare, dar s-a prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Sustinerile recurentului in sensul ca faptul ca in cadrul executarii silite a fost acordata o suspendare provizorie nu afecteaza reactualizarea sumei pe care intimata debitoare o datora recurentului creditor sunt intemeiate.
Astfel, prin încheierea nr. 15 din data de 15.02. 2011 a Curții de Apel C. – Secția Comercială pronuntata in dosarul nr_ s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D., până la soluționarea cereri de suspendare propriu-zisă.
Prin încheierea pronunțată la 23 iunie 2011, îndreptată prin încheierea de la 07.07.2011, în dosarul nr._, de Curtea de Apel C., a fost admisă cererea formulată de petenta ., privind suspendarea propriu-zisă a executării sentinței nr. 2837 din data de 7 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială, în dosarul nr._ și s-a dispus suspendarea executării sentinței nr. 2837 din 07.12.2020 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială până la soluționarea recursului, recurs ce a fost solutionat la data de 02.02.2012.
Prin urmare, perioada pentru care a operat suspendarea executarii silite a sentintei comerciale nr 2837 din data de 7 decembrie 2010 a Tribunalului D. este 15.02._12, adica exact perioada pentru care a fost actualizat debitul de catre doamna expert P. V., suma fiind inclusa in actele de executare contestate in cauza.
Aprecierile primei instante in sensul ca in aceasta perioada hotararea judecatoreasca si-a pierdut caracterul executoriu, asa incat pe aceasta perioada debitorul nu poate fi obligat la plata sumei ce reprezinta debitul sunt eronate.
Astfel, potrivit disp. art. 372 C.p.c. „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Art. 376 C.p.c. prevede că „se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Prin decizia în interesul legii nr. 38 din data de 07.05.2007 pronunțată de ÎCCJ s-a statuat că dispozițiile art. 7208 din codul de procedură civilă se interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
Art. 7208 C.p.c. prevede că „hotărârile date în primă instanță potrivit prevederilor prezentului capitol (capitolul XIV-Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială) sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”, prin urmare, fiindcă sentința pusă în executare reprezintă o hotărâre în primă instanță pronunțată cu privire la un litigiu în materie comercială este executorie de drept și fără învestire cu formulă executorie potrivit interpretării acestui articol de lege prin decizia în interesul legii nr. 38 din data de 07.05.2007 pronunțată de ÎCCJ.
Prin urmare, sentința comercială nr. 2837/07.12.2010 a Tribunalului D.-Secția comercială, pronunțată în dosarul nr._ este o sentință definitivă și reprezintă un titlu executoriu, fiind executorie de drept, neavând relevanță momentul rămânerii sale irevocabile pentru producerea consecințelor juridice .
In aceste conditii, tribunalul retine ca debitoarea intimata a achitat debitul la care era obligata prin aceasta sentinta comerciala abia la data de 15.02.2012 (f 79 primul dosar de fond), desi aceasta obligatie o avea inca de la momentul pronuntarii acestei hotarari judecatoresti executorii, respectiv la data de 07.12.2010.
Ca atare, dat fiind faptul ca potrivit art 371, ind 1, al 1 si 2 C. obligatia stabilita prin hotararea unei instante se aduce la indeplinire de bunavoie si numai in cazul in care debitorul nu isi executa obligatia de bunavoie crditorul poate trece la executarea silita a acesteia.
Asadar, debitoarea intimata trebuia sa execute de bunavoie obligatia stabilita in sarcina sa prin sentinta comerciala mentionata, nefiind in sarcina creditorului sa suporte faptul neexecutarii de bunavoie a obligatiei de catre debitor.
Chiar daca executarea silita a fost suspendata initial provizoriu prin incheierea nr 15/15.02.2011 a Curtii de Apel C. si apoi propriu zis prin incheierea din 23.06.2011, indreptata prin incheierea din 07.07.2011, in dosarul nr_ al Curtii de Apel C., pana la solutionarea recursului formulat impotriva sentintei nr 2837/07.12.2010 a Tribunalului D., aceste aspecte nu sunt de natura a anihila obligatia debitoarei de a achita suma la care a fost obligata prin acest titlu executoriu de bunavoie, de la momentul pronuntarii acestei sentinte, iar nu in cadrul executarii silite.
Cum debitoarea nu si-a indeplinit aceasta obligatie legala, creditorul nu poate suporta consecintele acestei atitudini a debitoarei prin neobligarea acesteia si la plata sumei ce reprezinta reactualizarea debitului datorat si pe perioada in care executarea silita a fost suspendata, executare silita la care nici nu ar fi trebuit sa se ajunga daca debitoarea si-ar fi achitat obligatia de bunavoie inca de la momentul pronuntarii sentintei comerciale.
Pronuntandu-se astfel, instanta are in vedere faptul ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Neamtiu impotriva Romaniei ), articolul 6 al Conventiei garanteaza fiecaruia dreptul de acces la justitie care are drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecatoresti defintive (cauza Hornsby impotriva Greciei) . Curtea EDO a stabilit ca executarea unei hotarari a instantei de judecata trebuie sa fie considerata a fi parte integranta din „proces” in sensul articolului 6 din Conventie. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti (Immobiliare Safii contra italiei ).
Cu toate acestea insa, accesul la un tribunal nu poate obliga statul sa dispuna executarea fiecarei hotarari de natura civila, indiferent care ar fi aceasta si indiferent care ar fi imprejurarile (cauza O. contra Romaniei, cauza Sanglier contra Frantei ). Sarcina care revina insa fiecarui stat contractant este sa se doteze cu un arsenal juridic adecvat pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care ii revin (cauzele M. si Schrepler impotriva Romaniei ).
Pe cale de consecinta, tribunalul apreciaza ca si in perioada in care executarea silita a fost suspendata creditorul are dreptul la reactualizarea debitului restant ce a fost achitat de catre debitoare abia in faza executarii silite.
Cat priveste sustinerile recurentului in sensul ca in mod corect au fost mentionate in procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 23.05.2013 si cheltuielile de executare constand in onorariu de executor judecatoresc, chiar daca in cadrul dosarului de executare nu exista dovada achitarii de catre creditor a onorariului executorului judecatoresc, tribunalul le apreciaza ca intemeiate.
Astfel, este adevarat ca potrivit disp. art. 3717 alin. 1 C.p.c. „partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor”, iar alin. 3 al acestui articol prevede că „sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii”.
Tribunalul retine insa ca prevederi speciale pe cele stipulate de art. 39 alin. 3 din legea nr. 188/2000 potrivit cărora „Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului”.
Ca atare, in aceasta situatie nu este nevoie de o dovada a achitarii de catre creditor a onorariului de executor judecatoresc, onorariu ce se regaseste mai apoi in cadrul procesului verbal de cheltuieli de executare, executorul judecatoresc putand sa isi recupereze acest onorariu si dupa realizarea creantei prin executare silita.
Pentru toate aceste considerente, fata de prevederile art 312 C., tribunalul va admite recursul cu consecinta respingerii contestatiei la executare promovate si impotriva somatiei, procesului verbal de cheltuieli de executare si adresei de infiintare a popririi din data de 23.05.2013.
Totodata, fata de prevederile art 274 C., va obliga intimata debitoare la plata catre recurentul creditor a sumei de 337 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru si onorariu aparator conform chitantelor de la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul intimat H. G., împotriva sentinței civile nr. 5357/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare . și intimații terți popriți B. SA, B.-G. SA și R. B..
Modifică în parte sentința civilă nr. 5357/02.04.2013 a Judecătoriei C., în sensul că respinge și capătul de cerere având ca obiect anularea somației din 23.05.2013, procesului-verbal privind cheltuieli de executare din 23.05.2013 și adresei de înființare a popririi din 23.05.2013, emise de B. M. C. I. în dosarul nr. 25/D/2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Obligă intimata contestatoare . la plata către recurentul intimat a sumei de 337 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red/Tehnored/.jud.L.L.B./18.11.2013
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:A.G.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 6121/2013. Tribunalul DOLJ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 71/2013.... → |
|---|
