Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5123/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5123/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 15247/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 389/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de recurenții C. S. și C. T. împotriva sentinței civile nr. 5123/28.03.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. I. Z., având ca obiect revendicare imobiliară .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 02 octombrie 2013.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 24.05.2011, reclamantul R. I. Z. i-a chemat în judecată pe pârâții C. S. și C. T., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp pe care i-au acaparat-o fără drept pe latura ce desparte gospodăriile lor, să monteze gardul pe care pârâții l-au ridicat de pe vechiul amplasament, gard care dăinuia de peste 100 de ani și să fie obligați să-l monteze pe același amplasament, pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz să-i permită reclamantului să-l monteze pe cheltuiala pârâților, să-i plătească contravaloarea dafinilor pe care aceștia i-au tăiat, în număr de aproximativ 25, care au existat pe terenul în suprafață de 300 mp, rămânând decât rădăcinile acestor pomi.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul arată că posedă TDP nr. 577-9661/21.03.1997 prin care se evidențiază suprafața de 5 ha și 2700 mp, teren situat în comuna Brabova, . 5 ha și 1500 mp teren extravilan și 1200 mp teren intravilan.
Arată că, în realitate gospodăria se întinde pe 1500 mp, suprafață pe care o stăpânește de peste 150 de ani, acest teren îl moștenește de la părinții săi, iar aceștia de la străbunici.
Susține că nu s-a modificat această suprafață de 1500 mp teren intravilan, pe care a stăpânit-o în permanență, anterior fiind stăpânită de părinți și înainte de bunicii săi, că această suprafață de teren a fost delimitată cu un gard de proprietatea pârâților, dar care a existat de peste 150 de ani și nu a fost niciodată mutat de pe vechiul amplasament.
Având în vedere că a fost posedat sub nume de proprietar, din generație în generație, în mod continuu și neîntrerupt, susține că prin efectul legii este proprietar pe toată suprafața de 1500 mp, dar la începutul lunii mai 2011 cei doi pârâți, prin demolarea gardului de pe vechiul amplasament, i-au acaparat 300 mp pe latura ce desparte gospodăriile lor, teren pe care avea un număr de aprox. 25 dafini, pe care pârâții i-au tăiat și i-au însușit pe nedrept, rămânând decât rădăcinile acestora.
Precizează că în momentul eliberării titlului de proprietate nu s-au făcut măsurători exacte la nivel de comună, dar așa cum a menționat, a stăpânit în permanență cei 300 mp pe care erau plantați cei aprox. 25 de dafini, suprafață care face parte integrantă din proprietate sa.
Niciodată pârâții nu și-au manifestat nemulțumirea cu privire la gardul vechi, care despărțea cele două proprietăți ale lor de peste 150 de ani și nici autorii acestora, fiind încă o dovadă în plus că au acceptat acest gard pe vechiul amplasament, recunoscându-i întreaga proprietate de 1500 mp teren intravilan.
În drept, a invocat prevederile art. 480, 481 C.CIV.
Reclamantul a depus la dosar TDP nr. 577-9661/21.03.1997.
La data de 27.06.2011 pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că suprafața de teren de 300 mp este proprietatea familiei lor prin moștenire de la autorul G. G..
Așa cum rezultă din TDP nr. 324-_/18.07.1996 familia lor a moștenit de la acest autor suprafața de 1200 mp teren intravilan curți-construcții în T 5 P 21 și suprafața de 700 mp teren intravilan în T 5 P 21/1.
Întrucât există o neconcordanță între actele de proprietate pe care le dețin, respectiv TDP nr. 577-9661/21.03.1997 și suprafața de teren deținută, au solicitat Primăriei Brabova să efectueze măsurătorile necesare și să ia măsurile ce se impun în vederea lămurii acestei situații și în urma verificărilor s-a ajuns la concluzia că reclamantul este cel care ocupă fără drept teren din proprietatea lor, stabilindu-se astfel linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Precizează că terenul ce-l ocupă abuziv reclamantul a aparținut autorului lor, iar dafinii la care face referire au fost ai autorului lor.
Solicită să se pună în vedere reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 mp teren intravilan, revendicată raportat la obiectul acțiunii în revendicare, din care proprietar neposesor revendică terenul de la posesorul neproprietar.
Susține că terenul revendicat este proprietatea familiei lor, conform actelor de proprietate existente, linia de hotar este corect amplasată, astfel că nu se impune obligarea lor la montarea gardului pe amplasamentul solicitat de reclamant, iar dafinii a căror contravaloare se solicită, au aparținut de asemenea familiei lor.
Având în vedere că nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 480 C.CIV. și cum nimeni nu poate fi silit a ceda proprietate sa, solicită respingerea tuturor capetelor de cerere ale acțiunii ca fiind neîntemeiate.
În consecință, este nefondată pretenția reclamantului de a fi obligați la plata contravalorii celor 25 de dafini, întrucât în virtutea dreptului de dispoziție pe care îl conferă dreptul de proprietate, au procedat la tăierea acestor arbori.
În drept, a invocat disp. Art. 115 C.P.CIV., art. 480 și 481 C.CIV.
Pârâții au depus la dosar TDP nr. 324-_/18.07.1996.
La data de 16.09.2011 reclamantul a precizat acțiunea, în sensul că suprafața de teren de 300 mp are următoarele vecinătăți: N-R. D., V-R. Z. și C. T., S-C. A., E-drum comunal.
În drept, a invocat art. 23 al. 1 Legea 18/1991 coroborat cu art. 8 Decretul-lege 42/1990 și art. 1890 C.CIV.
Susține că această suprafață de 300 mp face parte din gospodăria sa, pe care o moștenește de la părinți și de la bunici, ce are o vechime de peste 100 de ani și nu a suportat modificări în timp.
Toată gospodăria se întinde pe o suprafață de 1500 mp, iar în TDP se evidențiază suprafața de 1200 mp în baza măsurătorilor care au fost efectuate, deși în permanență gospodăria s-a întins pe 1500 mp, suprafață pe care a posedat-o în permanență ca și părinții și bunicii săi, această suprafață reprezintă curtea și grădina casei de locuit și a anexelor gospodărești.
Susține că Legea 18/1991 recunoaște în art. 23 al. 1 proprietarilor construcției un drept de proprietate asupra întregului teren aferent casei și anexelor, astfel cum a fost determinat în mod real de părți, la data convenției dintre ele, astfel că dreptul de proprietate asupra terenului al reclamantului este recunoscut de lege.
În plus, față de aceste dispoziții legale, susține că posedă suprafața de 300 mp de peste 30 de ani, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1890 C.CIV.
Reclamantul a depus la dosar s.c.nr. 6623/16.04.2009 și adeverința nr. 2726/16.05.2011 și taxă timbru 26 lei și 32 lei.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea unei adrese către Comisia Locală de fond funciar Brabova pentru a comunica dacă reclamantul a fost membru cooperator în perioada 1962 – 1990, răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 2952/12.10.2011 și se află la filele 25 – 49 din dosar.
În dovedirea acțiunii, reclamantul și în apărare pârâții, au solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială, fiind audiați martorii pentru reclamant, C. I. și R. V. și S. M. pentru pârâți.
De asemenea, a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, cu obiectivele stabilite de instanță în încheierea de ședință din 24.11.2011 pct. 1 – 8.
La data de 23.11.2011 s-a înaintat cu adresa nr. 3399/21.11.2011 de către Primăria Brabova, răspunsul la adresa efectuată de instanță cu privire la înaintarea copiilor registrelor agricole privind pe R. Z. și G. G. și s-au depus înscrisuri – filele 61 – 71.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost întocmit de expert I. M. G. și a fost depus la dosar la data de 23.02.2012, la care au fost atașate schițele și planșe foto efectuate la fața terenului revendicat.
La data de 22.03.2012 reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la răspunsul al obiectivele 2,3,4,6,7,8,9 și pârâții au formulat obiecțiuni, în sensul că expertul la obiectivele nr. 3 și nr. 5 nu răspunde dacă suprafața de 300 mp (242 mp din măsurători) este sau nu înscrisă în TDP al pârâților și în care .>
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 30.05.2012.
La data de 26.04.2012 instanța a încuviințat efectuarea unei adrese către Primăria Brabova, pentru a se înainta copii de pe registrul agricol în perioada 1945 – 1962 pentru ambele părți precum și volumul III Urdinița poziția 005, . aceste înscrisuri să se pună și la dispoziția expertului, să comunice cine a folosit anterior colectivizării suprafața de teren de 300 mp și cine a plătit taxele și impozitele pentru acest teren.
Răspunsul solicitat a fost înaintat cu adresa nr. 704/24.05.2012 – filele 141 – 187 din dosar.
La data de 31.05.2012 la solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize specialitatea silvicultură, având ca obiective constatarea numărului arborilor pe suprafața de 300 mp, esența acestor arbori, să stabilească contravaloarea acestora și să constate dacă au fost scoase rădăcinile.
Reclamantul a formulat și obiecțiuni la răspunsul înaintat de expert I. M. G. la obiecțiunile formulate de părți, instanța a încuviințat aceste obiecțiuni, iar răspunsul a fost depus la data de 05.09.2012.
Raportul de expertiză întocmit de expert C. F. D. a fost depus la data de 01.11.2012, iar reclamantul a formulat obiecțiuni, în sensul că valoarea pomilor stabilită de expert este derizorie, expertul nu a justificat de ce a luat în calcul prețul mediu și nu un preț mai mare, având în vedere că este vorba de materie lemnoasă pentru 32 salcâmi, 12 corcoduși și un cais și trebuia să arate separat valoarea rădăcinilor rămase.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 12.12.2012 de către expert M. I. și la data de 20.02.2013 de către expert C. F. D..
Prin sentința civilă nr.5123/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea precizată privind pe reclamantul R. I. Z., în contradictoriu cu pârâții C. S., C. T..
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 242 mp identificat în Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert I. M. cu vecinătăți: N - R. I., E- C. A. și C. T., S- C. A. și C. T.; V- R. Z..
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 242 mp individualizată mai sus.
Au fost obligați pârâții să monteze gardul pe care l-au desființat (proprietatea reclamantului) pe vechiul amplasament, identificat prin raportul de expertiză, varianta I între punctele 57-58--21-22-23-25-28-29-7, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 628,563 lei reprezentând contravaloarea arborilor și a pomilor fructiferi tăiați de pe suprafața revendicată de reclamant.
Au fost obligați pârâții către reclamant la 3613 lei cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp pe care aceștia i-au acaparat-o fără drept, pe latura ce desparte gospodăriile lor.
Potrivit prevederilor art. 480 C.CIV., dreptul de proprietate este "dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", iar acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar.
Este de principiu că în cadrul acțiunii în revendicare ce-și află sorgintea în disp. art. 480 C.CIV., reclamantului îi incumbă obligativitatea dovedirii pretențiilor formulate, acesta trebuie să facă dovada pe de o parte, a faptului că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului pretins, iar pe de altă parte, să facă dovada că pârâtul ocupă în mod abuziv acest bun.
În cauză, reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat în suprafață de 242 mp individualizat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert I. M. G..
Astfel, martorii audiați în cauză au declarat că această suprafață de teren face parte din suprafața de 1500 mp, care a fost stăpânită neîntrerupt și netulburat de reclamant, de părinții săi și chiar de bunici, fără a suporta modificări în timp.
Declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului se coroborează și cu răspunsul înaintat de către Primăria . nr. 160/07.02.2012, din care rezultă că R. Z. deținea mai mult teren decât cel menționat în TDP, că pe terenul în plus existau salcâmi și un gard despărțitor, iar la momentul în care s-a deplasat Comisia Primăriei, a constatat că salcâmii lipsesc, iar gardul vechi a fost înlocuit cu unul nou precum și cu cererile pentru reconstituirea de proprietate pentru suprafața de 0,15 ha teren intravilan formulată de reclamantul R. Z., cererea formulată de pârâți în baza Legii 18/1991 fiind pentru suprafața de 0,10 ha teren intravilan.
Martorii audiați la propunerea pârâților sunt în contradicție cu înscrisurile depuse de reclamant, cu răspunsul comunicat de Primăria Brabova precum și cu concluziile raportului de expertiză, conform cărora terenul în suprafață de 242 mp se află în continuarea suprafeței de 1161 mp rezultată din măsurătorile expertizei.
Față de aceste considerente, rezultă că reclamantul a stăpânit terenul în suprafață de 242 mp în configurația actuală detaliată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert I. M. G., neîntrerupt, netulburat, de peste 30 de ani, fără a exista discuții cu proprietarii limitrofi sau terțe persoane, dobândind astfel proprietatea asupra acestui teren prin exercitarea unei posesii utile, în condițiile prev. de art. 1847 și urm. C.CIV.
Instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada că pârâții ocupă suprafața de teren revendicată, fiind astfel posesori neproprietari și, în consecință reclamantul este îndreptățit să solicite în temeiul art. 480 C.CIV., recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea suprafeței de teren de 242 mp.
În cauză, s-a făcut dovada că la începutul lunii mai 2011 cei doi pârâți au demolat gardul de pe vechiul amplasament, respectiv de pe latura care desparte gospodăriile părților și au trasat un alt gard din sârmă din spatele casei lor și în continuare și, în consecință pârâții vor fi obligați să monteze gardul (proprietatea reclamantului) pe vechiul amplasament, identificat în varianta 1 propusă de expert I. M. G., iar în caz de refuz, autorizează pe reclamant să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților.
Din probele administrate în cauză, s-a făcut dovada că pe terenul în suprafață de 242 mp ocupat de pârâți au fost plantați mai mulți arbori și la efectuarea expertizei, au fost identificate 42 de cioate, din care 32 sunt de salcâm și 12 de corcoduș și un cais, valoarea acestor pomi fiind stabilită de expert la 628,563 lei, acești pomi fiind tăiați de către pârâți, fapt ce rezultă din recunoașterea acestora la interogatoriu și din declarațiile martorilor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 998 – 999 C.CIV., pârâții au fost obligați către reclamant la plata sumei de 628,563 lei, reprezentând contravaloarea arborilor și a pomilor fructiferi tăiați de pârât de pe suprafața revendicată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. S. și C. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentința instanței de fond in sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții arată că prin sentința civilă recurată a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. I.Z., s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului in suprafața de 242 mp identificat în Anexa 2 la Raportul de Expertiză, au fost obligați să lase în deplină proprietate această suprafața,să monteze gardul desființat și să plătească suma de 628,563 lei ce reprezintă contravaloarea arborilor tăiați.
Sentința instanței de fond este nelegala si netemeinica din următoarele motive:
1. Cu privire la capătul de cerere ce avea ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 300 mp instanța a constatat dreptul de proprietate cu privire la aceasta suprafața fără nici un temei legal. În primul rând, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art.23 din Legea 18/1991 în alin.2 precizează ;"Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare la data intrării în cooperativa agricolă.
Or, din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă că în documentele primăriei reclamantul figurează cu aceasta suprafața de teren.
Mai mult, declarațiile martorilor sunt contradictorii si nu fac dovada deținerii de către reclamant a suprafeței de 300 mp solicitate, respectiv 242mp evidențiată în Raportul de Expertiză.
Astfel, la instanța de fond au fost audiați trei martori, dar numai unul singur (martorul propus de reclamant) precizează că autorul reclamantului a deținut o suprafață de teren.
Ceilalți doi martori, Salan M. și R. V. precizează că terenul în suprafața de 300 mp (242 mp din expertiză)a fost în posesia pârâților.
Mai precizează martorii că în anul 2011 paratii au fost puși în posesie de către Comisia Locală, tot atunci au construit gardul.
Martora R. V. precizează faptul că știe din anul 1980 că terenul le-a aparținut.
Mai precizează faptul ca pe timpul colectivizării terenul era folosit de ambele părți care depozitau gunoi.
Aceeași martoră preciza în declarație faptul că terenul în cauza nu a fost cultivat niciodată datorita neînțelegerilor dintre părți.
De unde rezultă în mod cert faptul că nu este îndeplinită condiția uzucapiunii privind posesia neîntreruptă, și deci nu au aplicabilitate dispozițiile art.1890 C.C, practic reclamantul nici nu a avut posesia.
De altfel, în acest sens există la dosarul cauzei și un proces-verbal întocmit de Comisia Locală-nr. 1810/18.05.2011- în care se precizează ca reclamantul deține in proprietate suprafața din TP, anume 1200 mp.
Nu în ultimul rând, o proba importantă de care instanța de fond nu a ținut seama este raportul de expertiza întocmit de expert I. M. care precizează faptul că reclamantul deține în minus 39 mp față de suprafața din TP iar pârâții dețin în minus 1106 mp fațăde TP.
De asemenea, mai precizează expertul că nu rezultă din nici un act faptul că reclamantul a deținut această suprafață.
In răspunsul la obiecțiuni la puncul B expertul precizează :"Din punct de vedere al suprafețelor ocupate, terenul în litigiu aparține pârâților, conform raționamentului de la punctul 2 al obiecțiunilor făcute de reclamant"
Nici din răspunsurile emise de Primărie nu rezultă faptul că reclamantul a deținut sau figurează in registre sau în alta evidență cu această suprafață.
Se poate observa că cererea de reconstituire a reclamantului este pentru suprafața de 0,10 ha teren curți construcții și prezintă modificări și ștersături iar TP al acestuia emis in anul 1997 nu a fost contestat pana in prezent, acesta considerând titlul emis ca fiind legal.
In atare situație, dat fiind faptul că reclamantul nu a probat faptul ca a deținut acest teren anterior, nu poate prezenta documente ca ar fi trecut in evidentele primăriei si mai cu seama opinia expertului care precizează ca terenul le aparține instanța în mod greșit și fără temei a admis acțiunea și a constatat dreptul de proprietate al reclamantului.
Deși reclamantul si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 23 din
Legea 18/1991, instanța a admis acțiunea in constatare considerând ca
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1890 C.C., fără însă a fi
investită cu capăt de cerere privind uzucapiunea.
2. Nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului
revendicat, considera recurentii ca nu este indeplinita nici condiția prevăzuta
de art.480 CC.
3. In al treilea rând, gardul care se presupune că a fost desființat de pârâți nu a fost ca o măsură abuzivă ci la data punerii in posesie de către Comisia Locala in anul 2011.
D. urmare, odată cu punerea în posesie de către Comisia Locală a deținut terenul în calitate de proprietari legali și puteau face orice nu le era interzis de lege pe terenul proprietatea
In drept, invocă dispozițiile art.303 pct.7 și 9 C.P.C., art.3041 C.P.C.
La data de 23 iunie 2013, intimatul reclamant R. I.Z., în baza art. 115 și 118 C.pr.civ., a formulat întâmpinare
Solicită respingerea recursului formulat de către pârâți, întrucât situația expusa nu este stabilită în dosar prin materialul administrat și, de asemenea problemele de drept invocate de către cei doi recurenți nu pot fi încadrate în nici un text așa cum se încearcă, cu rea-credință, să se face de către recurenți.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât instanța, pe baza rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., a stabilit corect faptele, astfel ca solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul apreciaza ca acesta este fondat.
Intimatul reclamant R. I Z. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor in baza Legii nr. 18/1991 la data de 17.03.1991, solicitand emiterea titlului de proprietate pentru suprafata totala de 5,27 ha teren, din care, 0,10 ha urma sa aiba destinatia curti constructii.
Cererea sa a fost solutionata favorabil, prin emiterea titlului de proprietate pentru suprafata solicitata, din care suprafata de 1200 mp teren curti constructii, este amplasata in T5 P20 intravilan, fiind invecinata la N cu R. I., la E cu G. A., la S cu DJ7 si la V cu R. A..
La randul sau, G. C. G. (autorul apelantilor parati), a formulat cerere de reconstuituire a dreptului de proprietate la data de 16.03.1991, in solutionarea careia a fost eliberat titlul de proprietate nr. 324-_/18.07.1996 pentru suprafata de 3,32 ha teren, din care, suprafata de 1900 mp este amplasata in intravilanul satului Urdinita . in T5 P21 si 21/1 cu vecinii: la N R. Z., la E scoala, la S A 21/1 si la V R. Z..
Aas cum rezulta din adeverinta nr. 2814/27.09.2011 emisa de Primaria . la dosarul de fond la fila nr. 45, incepand cu anul 1997, impozitarea terenului la pozitia de rol 430 unde figureaza ca titular de rol C. A. s-a facut conform titlului de proprietate anterior mentionat, pentru suprafata de 1900 mp teren intravilan.
Partile au deci proprietati invecinate, iar litigiul pe care l-au generat diferentele de teren dintre suprafetele mentionate in actele de proprietate si suprafetele detinute in realitate, a determinat prezentarea la fata locului a reprezentantilor Comisiei Locale, in cursul anului 2011, cand s-au efectuat masuratori si s-a stabilit ca reclamantul R. Zamfie foloseste in fapt cu 45 mp teren mai mult decat are in acte.
Asa cum rezulta din adresa de la fila nr. 91 a dosarului, masuratorile au fost efectuate de catre comisie pana la gardul despartitor al celor doua fonduri invecinate, reprezentantii comisiei observand pe teren salcami care, la cea de-a doua deplasare nu au mai fost gasiti, cum de altfel, nici gardul despartitor.
In cuprinsul aceleiasi adrese, comisia mentioneaza ca nu detine documente din care sa rezulte de cand R. Z. detine suprafata in plus si nici de unde o mosteneste.
Cert este faptul ca apelantii parati au demolat gardul despartitor al celor doua terenuri si au taiat dafinii existenti pe suprafata revendicata, intrand in stapanirea terenului asupra caruia se considera proprietari, cu concursul comisiei locale, care a stabilit limita celor doua fonduri invecinate prin tarusi (declaratia martorei R. V.).
Expertiza topografica efectuata in cauza, coroborata cu celelalte probe administrate a lamurit problema persoanei care are calitatea de proprietar al suprafetei in litigiu.
Astfel, suprafetele insumate ale celor doua proprietati, asa cum rezulta din titlurile de proprietate, ar trebui sa masoare 3100 mp, iar in realitate, acestea masoara 1955 mp, diferenta afectand preponderent proprietatea paratilor care, in loc de 1900 mp, au folosit pana la data demolarii gardului si intrarii in stapanirea terenului in suprafata de 242 mp revendicat, suprafata de numai 552 mp.
Evident ca o posesie utila si neviciata exercitata in intervalul de timp cerut de lege de catre reclamanti, ar paraliza orice posibilitate a paratilor de a-si recupera pierderea de teren. Insa pentru a se retine dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesar ca reclamantii sa dovedeasca faptul ca actele de folosinta in legatura cu imobilul in discutie au fost facute in calitate de proprietari, cu intentia manifesta de a se comporta ca proprietari, in mod public, pasnic si neintrerupt, in toata perioada de timp ceruta de lege, adica 30 de ani.
Or, pe de o parte avem adresa comisiei locale care arata ca nu se cunoaste care dintre cei doi proprietari au stapanit terenul inainte de colectivizare, neavand la dispozitie documente in acest sens, iar pe de alta parte, sunt declaratiile contradictorii ale martorilor R. V., care a afirmat ca in perioada colectivizarii terenul in litigiu a fost folosit de ambele familii ca loc de depozitare coceni iar anterior numai de catre familia paratilor si C. I., care a afirmat ca terenul a fost in posesia tatalui reclamantului si apoi in posesia reclamantului, indicand deci o perioada indelungata in care familia R. a stapanit imobilul.
Aceasta depozitie contine totusi un detaliu care creioneaza o posesie nesatisfacatoare cel putin din perspectiva duratei, si anume in partea in care martorul arata ca gardul cel vechi construit de catre R. Z. si demolat de catre parati, avea o vechime de 10 – 15 ani.
Mai mult decat atat, chiar daca terenul ar fi fost folosit de catre reclamant pe intreaga perioada de timp a colectivizarii, nu este cert titlul cu care a exercitat actele de folosinta, comisia nefiind in masura sa puna la dispozitia instantei sau a expertului topo documente din care sa rezulte la rolul agricol al carui proprietar a fost inscris terenul, sau daca acesta a fost dat ca lot in folosinta.
Probatoriul administrat nu este univoc spre concluzia ca terenul in suprafata de 300mp (242 mp din masuratori) a fost dobandit de catre reclamant prin uzucapiune, cele retinute de catre instanta de fond in sens contrar, fiind nefondate.
Revenind la expertiza topografica, in concluziile raportului intocmit in cauza, se arata ca ingloband cei 242 mp, terenul pratilor masoara 794 mp fata de 1900 mp cat li s-ar fi cuvenit potrivit titlului si registrului agricol, iar terenul reclamantului masoara 1161 mp, fata de 1200 mp cat are in titlul de proprietate.
Este adevarat ca actele premergatoare titlului reclamantului si titlul in sine nu a facut obiectul vreunei contestatii, insa nu putem sa nu constatam faptul ca solicitarea acestuia, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 18/1991, a vizat numai 0,10 ha in intravilan, iar nu 0,12 cum se mentioneaza in titlu.
Luand act ca si comisia, deplasandu-se la fata locului, a incercat sa restabileasca situatia prin atribuirea terenului in litigiu paratilor, date fiind si concluziile raportului de expertiza topografica, apreciem ca reclamantii nu au facut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat, conditie esentiala a admisibilitatii actiuniii petitorii cu care au investit instanta.
Actiunea in revendicare nefiind intemeiata, nu sunt intemeiate nici cererile in pretentii si in obligatie de a face, astfel ca instanta, admitand apelul, va schimba sentinta in sensul ca va dispune respingerea actiunii.
In temeiul art. 274 C.pr.civ, intimatii vor fi obligati la plata sumei de 1079,5 lei cheltuieli de judecata catre apelanti (taxa de timbru in apel si onorariu de avocat, potrivit chitantelor de la dosar), ca „parte care cade in pretentiuni”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții C. S. și C. T., ambii cu domiciliul în com. Brabova, . împotriva sentinței civile nr. 5123/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. I. Z., cu domiciliul în com. Brabova, .
Schimbă sentința apelată în sensul că dispune respingerea acțiunii.
Obligă intimatul la plata către apelanți a sumei de 1079,5 lei,reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, I. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./5 ex.18.12.2013
Jud.fond.Fl.D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Uzucapiune. Decizia nr. 978/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
