Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1037/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1037/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1262/183/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1037
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător L. M.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 23.05.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant ., împotriva sentinței civile 3025/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât SN P. SA, având ca obiect revendicare imobiliară.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiune introdusă la 14.02.2007 și precizată la 18.04.2007, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_, reclamanta . primar a chemat în judecată pe pârâta ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 361,81 ha teren situat pe teritoriul comunei .
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu a fost în patrimoniul fostului GAC și apoi CAP și anterior cooperativizării în proprietatea locuitorilor comunei R., iar după anul 199o, în proprietatea comunei R. și este necesar reconstituirea dreptului de proprietate conform legii 18/1991 .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că terenul este proprietatea sa, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 03 nr.6976, emis de Ministerul Industriei și Resurselor.
Totodată, pârâta a invocat faptul că reclamanta nu are calitate procesuală activă și nu justifică un interes în promovarea acțiunii .
La termenul de judecată din 16.05.2007 instanța constatând că pentru soluționarea excepțiilor sunt necesare administrarea de dovezi, a unit excepțiile cu fondul.
In cauză au fost audiați martorii L. F. și P. V. .
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective identificarea tere- nului revendicat prin vecinătăți și dimensiuni.
Prin sentința civilă nr. 1228 din 07.11.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a acesteia, invocate de pârât, și a fost respinsă acțiunea civilă, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta . cu pârâta ..
Prima instanță a constatat că reclamanta trebuia să dovedească că este titulara dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru a justifica calitatea de reclamantă și interesul în promovarea acțiunii, astfel că excepțiile au fost admise și acțiunea respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, susține că este întemeiată soluția de admitere a celor două excepții, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes al acestuia în promovarea acțiunii, arătând că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin evidențele agricole din anul 1946 și anul 1949, și că are interes în eliberarea suprafeței respective pentru a putea să emită acte de reconstituire în favoarea persoanelor îndreptățite.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat.
În ședința publică din 26.02.2008, instanța a supus dezbaterii părților, din oficiu excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea litigiului, având în vedere dispozițiile Legii 51/2006 și faptul că terenul aparține domeniului public al comunei R..
Prin Decizia civilă nr. 343 din 26.02.2008 Tribunalul D. – Secția Civilă a admis recursul declarat de reclamanta ., împotriva sentinței civile nr. 1228/07.02.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în contradictoriu cu pârâta SN P. S.A., a casat sentința civilă și trimis cauza spre soluționare în primă instanță Tribunalului D. – Secția C. Administrativ, unde a fost înregistrată sub nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut și constat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 361,81 ha, teren ce reprezintă domeniul public al comunei R..
Potrivit dispozițiilor art. 23 Legea 213/1998 "litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau municipiilor, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ", iar în cauză se pune în discuție tocmai delimitarea terenului ce constituie domeniul public al comunei R., competența de soluționare a cauzei, revenind instanței de contencios administrativ în conformitate cu prev. art. 23 Legea 213/1998.
Prin urmare, sunt incidente disp. art. 312 alin. 6 C.pr.civ., prima instanță soluționând cauza cu încălcarea competenței altei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 11.06.2008 a fost pusă în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului D..
Prin sentința nr 1416 din 11 iunie 2008, Tribunalul D.- Secția C. Administrativ și Fiscal admite excepția de necompetență materială a Tribunalului D. și declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta . și pe pârâta SN P. S.A., în favoarea Judecătoriei Băilești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilești, jud D., sub nr._, la data de 04.07.2008.
În rejudecare, reclamanta a depus precizare la acțiunea introductivă prin care arată că suprefața de 361,81 ha pe care o revendică face parte din domeniul privat al . din domeniul public.
Pârâta a depus la data de 18.11.2008 întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția necompetenței materiale, excepția necompetenței teritoriale, excepția lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, excepția nulității cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată.
Prin încheierea din ședința publică de la 25 februerie 2009, instanța a respins excepțiile, pentru următoarele considerente: instanța urmează să constate că acestea sunt neîntemeiate și le va respinge pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată, la termenul din 10.12.2008 instanța a acordat reclamantului un termen pentru a evalua și timbra obiectul acțiunii sale. La data de 21.01.2009 s-a depus la dosarul cauzei o precizare la acțiune prin care s-a învederat că reclamanta își evaluează obiectul pretențiilor la suma de_ lei și s-a depus la dosar copie de ordinul de plată privind achitarea sumei de 2757 lei ca taxă de timbru, ulterior fiind depus, la solicitarea instanței și originalul acestui ordin de plată .
Cu referire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Băilești, pârâta și-a motivat invocarea acestei excepții pe ideea că obiectul acțiunii are o valoare mai mare de 100.000 lei și în consecință, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului D. . Potrivit art. 112 c.p.c. cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului . Așa cum s-a arătat anterior reclamantul și-a prețuit obiectul cererii la suma de_ lei, sumă care atrage competența de soluționare a cauzei judecătoriei și nu tribunalului .
Și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Băilești este neîntemeiată întrucât, fiind vorba despre un bun imobil, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 5 c.p.c. ci ale art. 13 c.p.c., potrivit cu care cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția cărei a se află imobilele, iar în speța de față obiectul cererii se află în raza de competență a Judecătoriei Băilești .
Pârâta a mai invocat și excepția autorității de lucru judecat a prezentei cauze, având în vedere soluțiile pronunțate în dosarele_ al Judecătoriei Băilești, 51/A/2003 al Curții de Apel C. și 736/A/2005 al aceleiași curți de apel .
Analizând hotărârile în dosarele sus menționate instanțe urmează să constate că nu sunt aplicabile disp. art. 166 c.p.c. și art. 1201 cod civil întrucât sentința civilă 1228 /11.07.2007 pronunțată de Judecătoria Băilești a fost desființată de Tribunalul D. prin decizia nr. 343 din 26.02.2008, iar în ceea ce privește cele două decizii pronunțate de Curtea de Apel C., acestea fac referire la un cu totul alt obiect și cauză, astfel încât nu este îndeplinită cerința triplei identități, respectiv aceleași părți, același obiect și aceiași cauză, cerință impusă de disp. art. 1201 c. civl.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesual active și a lipsei interesului în promovarea prezentei acțiuni întrucât, pe de o parte este de observat faptul că reclamanta a formulat prezenta acțiune în revendicare considerând că este proprietară a suprafeței de teren revendicate pe baza actelor deținute de fostul GAC și CAP, iar interesul invocat de reclamantă este actual, aceasta învederând că scopul prezentei acțiuni este acela ca terenul să redevină proprietatea comunei R., urmând a se face restituiri persoanelor de la care a fost preluat de către GAC .
Analiza titlurilor invocate de părți în proces reprezintă o apreciere și o judecată vizând fondul cauzei astfel încât și această excepție urmează a fi respinsă .
La data de 17.03.2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, a arătat că terenul atribuit pârâtei prin certificatul . 03 nr. 6076/31.10.2009, eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului a fost preluat în baza deciziei nr 72/30.03.1997 emisă de Consiliul Popular al Județului D.- Comitetul executiv, art 1.
În data de 13.02.1978 prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare nr 13 se înfințează Ferma Agricolă de Stat R. Băilești, în componența întreprinderii P. C..
În data de 28.10.1991, prin adresa nr 2243 a Ministerului Industriei se solicită comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. acordul pentru menținerea suprafeței de 362 ha teren arabil în cadrul filialei P. C. și compensare în echivalent a acestei suprafețe din rezervele MAA existente în județ.
Prin adresa nr. 9668/31.10.1991, comisia răspunde afirmativ iar prin adresa nr ._/18.12.1991, emisă de MAA este exprimat acordul .
Prin procesul verbal nr. 105A/24.01.1992, ,, În deplina concordanta cu art. 40 din Legea Fondului Funciar, Comisia Locala de punere în posesie hotarăste :1. se va prelua de la I.A.S. R. Județul D., suprafața de 220,91 ha, se va prelua de la plafar C. suprafața de 362 ha, se recompensează Filiala P. C. cu suprafața de 129,95 ha fost proprietatea C.A.P., prin recompensare din suprafața deținuta de I.A.S. filiala P. C. va primi diferența de 232,68 ha.
Prin adresa nr. 698/21.08.1992 . cunoscut faptul că ,,a cedat primăriei R., județul D., suprafața de teren de 471, 21 ha pentru reconstituirea izlaz comunal, conf. hotarîrii nr. 18F84/3/17.03.1992 emisa de comisia Județeana de aplicare a legii nr. 18/1991, din care 362 ha compensare pentru P. D."
Prin adresa nr. 3043/28.07.2000 emisă de Oficiul de cadastru agricol si Organizarea Teritoriului Agricol –D. se atestă faptul ca Sucursala P. C.,, la 15.06.2000 deține pe teritoriul administrativ al Comunei R. suprafața de 368 ha teren din care 362 ha teren arabil si 6 ha neagricol"D.G.A.A. D. confirma datele.
Cauza a fost suspendată la data de 29.04.2009 în temeiul art 36 din legea nr 85/2006, repusă pe rol la data din 26.05.2010, când s-a menținut suspendarea, din nou repusă pe rol la 12.10.2011 când s-a menținut suspendarea și în final la data de 19.09.2012.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri:delegație, precizare la acțiunea introductivă, întâmpinare depusa de . nr. 476/10.11.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 736/A/2005, sentința nr. 783/26.09.2003, pronunțată de Curtea de Apel C., certificat de atestarea a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 6076/ 31.10.2000,adresa privind situația privind calitativa a terenurilor,adresa privind stabilitatea terenurilor aflate in patrimoniul Societății Comerciale cu capital de stat, adresa privind evaluare calitativa a terenurilor disponibilizate care se constituie în ,,Fondului Special destinat acțiunilor de privatizare ", raport pedologic, proces verbal nr. 307/10.03.1992 decizia nr. 72 a Comitetului executiv al Consiliului popular al Județului D., ordin nr. 13/13.02.1978, adresa comisiei pentru soluționare dreptului de proprietate asupra terenurilor Județean D.,procesul verbal nr. 105A/01.24.1992, precizări depusă de societatea Natională P. SA, istoric plafar, întâmpinare depusă de SN P. SA, taxa de timbru, delegatie consilier juridic societatea Natională P. SA, cerere de repunere pe rol, încheiere, note scrise, incheierea 22 .04.2010, in dosarul nr._, adresa nr. 1148/03.07.2009, adresa catre P. de pe lângă Judecătoria Băilești, adresa emisa de P. de pe lângă Judecătoria Băilesti, cerere de amânare la termenul din 19.09.2012, sentința civilă nr. 7531/25.06.2012, pronunțata de Tribunalul București, adresa nr. 2557/03.10.2012, emisa de Primaria Comunei R., D., sentința nr. 7531/25.06.2012, pronuntata de tribunalul București, buletinul procedurilor de insolvență, proces verbal de recepție nr. 533, 08.02.2010, proces verbal de delimitare, tabel de mișcare parcelara a imobilului, sentința nr. 1528/16.03.2009, situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, copie Ecris Tribunalul București, sentința nr. 7531/25.06.2012, pronuntata de Tribunalul București, adresa parată prin care solicita menținerea suspendării conf. art. 36 L85/2006, concluzii scrise, cerere de repunere pe rol.
Prin sentința civilă nr.3025/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta S.N.P. SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 6076 din 31.10.2000, emis de Ministerul Industriei și Comerțului, rezultă că pârâta SN P. SA este proprietara în suprafață de 362 ha revendicat de reclamanta . .
Acest titlu de proprietate al pârâtei, a fost contestat în instanță pentru nelegalitate de către reclamantă și prin sentința nr 476/10.11.2005, pronunțată în dosarul nr. 736/A/2005 al Curții de Apel C., Secția contencios administrativ și Fiscal, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
S-a constatat că reclamanta a făcut dovada că terenul în litigiu se află pe raza ., dar nu a dovedit că acesta nu a ieșit din proprietatea ei.
Astfel, instanța a constatat că prin adresa nr 2243 a Ministerului Industriei se solicită Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. acordul pentru menținerea suprafeței de 362 ha teren arabil în cadrul filialei P. C. și compensare în echivalent a acestei suprafețe din rezervele MAA existente în județ iar prin adresa nr. 9668/31.10.1991, comisia răspunde afirmativ.
Pe de altă parte, s-a reținut că prin adresa nr. 698/21.08.1992 . cunoscut faptul că a cedat primăriei R., județul D., suprafața dec teren de 471, 21 ha pentru reconstituirea izlaz comunal, conf. hotărârii nr. 18 F 84/3/17.03.1992 emisă de Comisia Județeană de aplicare a legii nr. 18/1991, din care 362 ha compensare pentru P. D..
În consecință, reclamanta a primit în compensare terenul pe care îl revendică în altă locație și nu mai este îndreptățită să revendice terenul pârâtei, întrucât nu mai este proprietara acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul . în mod greșit a respins instanța acțiunea, deși s-a făcut dovada că suprafața de teren se află pe terenul U.A.T. R. și nu s-a dovedit că acesta a ieșit din proprietatea reclamantei, dimpotrivă U.A.T. R. a primit în compensare, însă în altă locație, suprafața de teren pe care o revendică, astfel încât nu este îndreptățită să revendice aceeași suprafață de teren de la intimata-pârâtă, întrucât nu mai este proprietatea acestuia.
Instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, schimbând natura și înțelesul acestora. Documentația care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate prezintă ștersături și modificări nelegale, nu prezintă planuri topografice; suprafața de teren revendicată de pârâtă a fost în perioada 1949-1962 în proprietatea privată a cetățenilor comunei R. și ulterior, ca urmare a colectivizării, a parte din teren a fost transmis în folosința Întreprinderii pentru Executarea Lucrărilor de Îmbunătățiri și Exploatare a Pajiștilor, iar o parte în suprafață de 3,68 ha să fie transmis în folosință pârâtei, care în anul 2000 era lipsită legal de dreptul de folosință anterior acordat. Pârâta nu a înregistrat niciodată la nicio instituție abilitată legal vreo documentație de stabilire și evaluare a suprafeței de teren deținută pe teritoriul U.A.T. R., nici planurile topografice menționate de certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei și Resurselor din România la data de 31.10.2000, iar instituțiilor abilitate legale, fie le-a fost transmisă și înregistrată o altă documentație decât cea invocată de intimata-pârâtă, fie li s-a solicitat eliberarea de avize doar pentru terenuri neagricole cu categoria de folosință curți-construcții pe raza județului D., astfel că în documentația privind atestarea dreptului de proprietate privată asupra terenului în litigiu pentru pârâtă nu se găsește înregistrată la autoritățile statale abilitate legal în acest sens.
Recurenta susține că intimata ocupă abuziv terenul în litigiu invocând un drept de proprietate obținut prin mijloace dolozive și cu folosirea de înscrisuri care au dat o falsă aparență de legalitate și proprietate fiind emis sau avizate de instituții fără abilitate legală în materie, respectiv prezintă înscrisă în mod vizibil contrafacerea scrierii prin alterarea conținutului și atestarea unor date necorespunzătoare adevărului, de natură să producă consecințe juridice.
În ședința publică din data de 14.03.2013, recurenta a depus note scrise, prin care a arătat că suprafața de 361,81 ha aflată pe teritoriul U.A.T. R. a ieșit din proprietatea recurentei-reclamante, fără ca aceasta să primească în compensare în altă locație suprafața revendicată, astfel că este îndreptățită să revendice aceeași suprafață de la intimata-pârâtă. S-a mai arătat că nu există o documentație legală de schimb a terenului privitor la actualul amplasament al terenului revendicat și nici una care să consfințească o eventuală compensare.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal nr. 58/17.05.1992 al Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 D., Hotărârea nr. 18F84/3/17.03.1992, fișa suprafețelor – teren ce se predă de la S.C. Agrocelactis R. S.A. la Primăria R., pentru reconstituire izlaz comunal, H.G. 687 bis/2002.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
În privința solicitării care vizează constatarea atestării nelegale a proprietății intimatei-pârâte prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 6076/31.10.2000, tribunalul constată că aceasta constituie o cerere nouă, formulată în recurs, inadmisibilă potrivit art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 C.pr.civ.
Recurenta reclamantă și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, potrivit cărora hotărârea este susceptibilă de modificare atunci când, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv este incident însă atunci când se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 C.civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, și nu în prezenta cauză, astfel că tribunalul va proceda la analiza cauzei sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., reținând următoarele:
Actiunea in revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie intrucat tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate al reclamantului.In ceea ce priveste conditiile de exercitare a actiunii in revendicare, aceasta poate fi intentata de catre titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Acțiunea in revendicare este asadar acea acțiune in justiție prin care reclamantul care este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita obligarea paratului, care stapaneste bunul respectiv, sa ii recunoască dreptul de proprietate si sa ii restituie bunul .
Dreptul de proprietate este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, conform prevederilor art 480 Cod civil, reprezentând un drept real, exclusiv și perpetuu. Atributele care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate constau în posesie, folosință și dispoziție. Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezidă în existența acestuia în mod independent față de alte drepturi care să-i servească drept temei al constituirii. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate constă în faptul că acesta este singurul drept care îi conferă titularului său posibilitatea exercitării concomitente a tuturor atributelor sale.
Reclamantul este cel care trebuie sa faca dovada pozitiva, in sensul ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat (actori incumbit probatio), precum si dovada posesiei de catre parat a bunului revendicat.
În cauză însă, recurenta reclamantă nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat, proprietatea intimatei-pârâte conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 6076/31.10.2000.
Astfel, tribunalul reține că, prin decizia nr. 77/30.03.1977 a Consiliului Popular D., s-a transmis în administrarea Întreprinderii P. C. terenul arabil în suprafață de 362,12 ha, situat pe teritoriul comunelor R. și Seaca de Câmp.
Prin Ordinul nr. 13/13.02.1978 al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare s-a înființat Ferma agricolă de stat R. – Băilești cu profil de plante medicinale și aromatice, în componența Întreprinderii P. C., cu sediul în . aceasta să își desfășoare activitatea pe terenul arabil în suprafață de 362,12 ha, situat pe teritoriul comunelor R. și Seaca de Câmp din județul D..
Ministerul Industriei, prin adresa nr. 2243/28.10.1991, a solicitat Comisiei pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată a terenurilor a jud. D. menținerea suprafeței de 362 ha în cadrul filialei P. C. și compensarea în echivalent a acestei suprafețe din rezervele Ministerului Agriculturii și Alimentației existente în județ, iar Comisia județeană D., cu adresa nr. 9668/31.10.1991, a comunicat acordul cu compensarea în echivalență a suprafeței de 362 ha a Filialei P. C. – ferma R., cu acordul Ministerului Agriculturii, de la IAS R., jud. D., acord comunicat prin adresa nr._/18.12.1991, în care s-a menționat că realizarea compensării va avea loc conform prevederilor art. 40 din Legea nr. 18/1991, iar punerea în posesie se va face de către comisia locală.
La data de 24.01.1992, s-a încheiat între Primăria R., IAS R. și P. C. procesul-verbal nr. 105A prin care s-au compensat efectiv suprafețele de teren, respectiv de la IAS R. s-a preluat suprafața de 220,91 ha, situată în tarlalele 46, 47, 41, 40, de la P. C. s-a preluat întreaga suprafață de 362 ha, situată în tarlalele 1,2,3,4,5,6,7 și 8, s-a recompensat filiala P. C. cu următoarele suprafețe: 129,95 ha fostă proprietate CAP în tarlalele 75 (82,75 ha) și 76 (47,20 ha) și suprafața de 232,68 ha din suprafața deținută de IAS C. în tarlalele 75 (59,55 ha),76 (67,53 ha) și 74 (105,6ha). Conform procesului-verbal din 10.03.1992, suprafața acordată intimatei pârâte în recompensare a fost efectiv predată acesteia, procedându-se la amplasarea și măsurarea suprafeței menționate.
Prin Hotărârea nr. 18F84/3/17.03.1992 a Comisiei județene D. de fond funciar, s-a aprobat reconstituirea islazului comunal pe suprafața de 454 ha (și nu de 606 ha, cum solicitase Primăria R.), ce urma a fi preluată de la ..A., în tarlalele 40 (40 ha), 46 (47 ha), 40,41 (134 ha), 82 (189 ha), 85 parțial (44 ha), sens în care s-a încheiat procesul-verbal nr. 58/17.05.1992, atât acesta cât și fișa suprafețelor ce se predau de la S.C. Agrocelactis R. S.A. către Primăria R. fiind semnate de Primăria R. fără nicio obiecție.
S.C. Agrocelactis R. S.A, prin adresa nr. 698/21.08.1992 face cunoscut Filialei P. C. că a cedat Primăriei R. suprafața de teren de 476,21 ha pentru reconstituirea islazului comunal, din care 362 ha compensare pentru P. C., conform Hotărârii nr. 18F84/3/17.03.1992 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Și din declarația martorului P. V., audiat în primul ciclu procesual (fila 37), reiese că, în anul 1995, Comisia locală de fond funciar a hotărât să repartizeze alte suprafețe de teren fermei P., care deținea suprafața de 360 ha, iar terenul pe care funcționa ferma să fie restituit persoanelor care au deținut acolo teren, martorul declarând că ferma a primit cca 110-120 ha de la CAP, iar diferența de la IAS.
Prin raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procesual de expert I. I., a fost identificat terenul în litigiu ca fiind cel pentru care intimata-pârâtă a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 6076/31.10.2000.
Din coroborarea tuturor acestor probe, reiese că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, fiind corectă concluzia primei instanțe în sensul că, și dacă ar fi avut la un moment dat calitatea de proprietar, aceasta nu a dovedit că mai are în prezent terenul revendicat în patrimoniu, câtă vreme acesta a fost cedat de comună, care a primit prin compensare alte suprafețe, iar intimata-pârâtă a obținut titlul de proprietate menționat anterior.
Ca atare, deși reclamanta este cea care trebuia sa faca dovada dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat, nu a făcut o astfel de dovadă, iar susținerile recurentei-reclamante care vizează nelegalitatea titlului intimatei-pârâte și a documentației care a stat la baza acestuia nu au relevanță în cauză, câtă vreme acest titlu nu a fost desființat pe cale judecătorească, bucurându-se de prezumția de legalitate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant ., împotriva sentinței civile 3025/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât SN P. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 19.06.2013
Jud.fond – M.I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 978/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 2756/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
