Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 162/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 24948/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 162/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Grefier L. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, având ca obiect judecarea apelului declarat de pârâta C. E. A. împotriva sentinței civile nr.3036/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos.nr._ ,în contradictoriu cu reclamantul T. C.,având ca obiect stabilire program vizitare minor.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința civilă nr.3036/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. C., domiciliat în C., ., . 2, apt. 12, județul D., împotriva pârâtei C. E. A., domiciliată in C., ., nr. 9, ., ., județul D..
S-a dispus modificarea măsurii instituită prin sentința civilă nr. 9582/25.06.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, privind legătura cu minorul, în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul T. T. A., născut la data de 19 iunie 2006, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 10,00 până duminica, orele 18,00, prima săptămână în vacanța de vară( în intervalul 16 iunie, orele 17,00 – 23 iunie, orele 17,00) și în prima săptămână din vacanța de iarnă( 20 decembrie, orele 17,00 – 27 decembrie, orele 17,00), a doua zi de P., în domiciliul reclamantului. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat faptul că prin sentința civilă nr. 9582/25.06.2007, pronunțată de Judecătoria C., in dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din culpa comună a acestora, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "C.", încredințarea minorului T. T. A., născut la data de 19.06.2006, spre creștere și educare către mama pârâtă, obligarea reclamantului către pârâtă, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 218 lei lunar, începând cu data de 21.05.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației precum și stabilirea legăturilor personale ale reclamantului cu minorul, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 18.00- 20: 00 și duminica între orele 18.00- 20.00, în domiciliul mamei pârâte.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut următoarele:
Martorul R. M. C., propus de reclamant, în calitate de prieten cu reclamantul, de circa 6 ani, acesta cunoscând-o pe pârâtă doar din vedere a declarat că de câteva ori pe săptămână, îl vizitează pe reclamant la el acasă.
Deseori, martorul l-a văzut pe minorul T. A., in domiciliul tatălui său și a constatat relația profundă de atașament reciproc, tatăl se poartă foarte frumos cu copilul, iar la sfârșitul perioadei, martorul l-a însoțit pe reclamant să ducă minorul pârâtei acasă și a văzut cum acesta plânge după tatăl său.
A mai declarat martorul că minorul îi repeta tatălui că vroia să mai rămână cu el, însă acesta îi spunea cu regret că trebuie să îl ducă la mama pârâtă acasă, ca să respecte programul de vizitare; când copilul este acasă la tată, acesta se joacă acasă cu el, alteori îl lasă să se joace la calculator, copilul se mai joacă cu fata concubinei reclamantului, acea minoră având 7 ani și jumătate, cei doi copii înțelegându-se bine.
Martorul a învederat că atunci când vremea este frumoasă, reclamantul duce minorul prin parc, la locuri de joacă amenajate special pentru copii și îl plimbă pe unde vrea el, niciodată reclamantul nu a vorbit urât de pârâtă în prezența minorului, niciodată copilul nu a dat semne că ar avea probleme de sănătate.
Martorul a considerat că se impune o extindere a modalității de legătură a tatălui cu copilul, având in vedere că el are vârsta de circa 7 ani, între cei doi există un atașament reciproc, iar copilul își dorește mult compania tatălui și regretă când pleacă de la el.
A precizat martorul că pe copil îl cunoaște de doi ani jumătate - trei ani; când l-a luat prima dată pe minor reclamantul la el acasă, nu mai știe ce vârstă avea acesta.
A mai declarat martorul că reclamantul nu i-a spus că minorul a fost internat in spital; reclamantul are două camere și locuiește permanent cu concubina sa și cu copilul ei; când reclamantul îl aduce pe copil acasă, îl lasă in fața unui . Nouă, iar parata îl ia acasă, ducându-l . nu cunoaște al cui este acest imobil.
Mai cunoaște martorul ca atunci când copilul este luat de tatăl sau, acesta are legături personale cu el circa trei ore, după care il aduce acasă la parata; de fiecare data cand l-a adus la parata, reclamantul a fost însoțit de martor si de soția acestuia.
Martora B. F. M., propusă de pârâtă, în calitate de verișoară de grad îndepărtat cu parata, a declarat că știe că deseori tatăl a luat in domiciliul lui pe minorul T. A., cu care ulterior a vorbit, iar acesta i-a spus că tatăl s-a purtat frumos cu el și l-a dus deseori la locurile de joacă amenajate special pentru copii, din supermarketurile Real și Pic.
A mai declarat martora că minorul face crize respiratorii cu senzație de sufocare, în perioadele când are rinofaringite; copilul are astm bronșic și necesită un tratament special pentru fluidizarea respirației; zilnic, copilul, ia pastile cu multivitamine, pentru fortificarea sistemului imunitar, precum și o pastilă – Singulaire, în scop antialergic și pentru imunitate .
Când minorul a avut doi ani, martora a fost împreună cu pârâta la București, la Spitalul M. Curie, unde medicul a constatat că pe lângă astm bronșic viral, minorul are și reflux gastroesofagian și i-a recomandat un tratament numai pentru perioadele când are crize de astm; minorul ia 4-5 pastile zilnic cu fier, calciu, alte vitamine și una pentru alergie.
Martora a considerat că tatăl reclamant poate să-i dea aceste pastile minorului zilnic, cu condiția să nu fie răcit, pentru că atunci nu s-ar descurca să ajute la oxigenarea plămânilor copilului, el nu ar ști să îi dea antibiotic preparat in acel aparat de aeorosoli.
A precizat martora că nu cunoaște perioadele când copilul răcește și necesită tratament special; niciodată copilul nu a avut probleme de sănătate când a fost la tată, pentru că nu era răcit.
A învederat martora că nu-și aduce aminte ca reclamantul să fi fost vreodată la ziua de naștere a copilului, sau de C., martora fiind prezentă la ziua de naștere a copilului de fiecare dată, cu excepția anului 2012, când era la mare.
A mai declarat martora că pârâta îl duce pe copil la medicul alergolog R., care verifică periodic diagnosticul său, martora considerând că nu se impune ca minorul să doarmă noaptea la tată pentru că poate răci în acea noapte și să facă crize de astm, pe care tatăl să nu le poată gestiona.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele necustodian, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile legale sus menționate reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Analizând așadar interesul minorului T. T. A., în ce privește modificarea măsurii privind legăturile personale cu tatăl lui, instanța a avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate, iar locul unde se vor desfășura aceste legături personale cu minorul, va fi stabilit în domiciliul tatălui reclamant, unde întâlnirile personale dintre acesta și copil nu vor fi stingherite de prezența pârâtei, având în vedere relațiile foarte tensionate dintre părți precum și faptul că vizitarea minorului de către reclamant în domiciliul actual al pârâtei și cu atât mai mult comunicarea în prezența ei sau a părinților acesteia, poate determina discuții contradictorii între părți, care vor avea efecte nefaste asupra copilului.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtei referitoare la faptul că nu se pot încuviința legături personale ale minorului cu tatăl reclamant în domiciliul acestuia din urmă, pentru că minorul ar fi dependent de medicamente antiasmatice, care nu ar putea fi administrate decât de aceasta sau de mama ei, având în vedere chiar depoziția martorei B. F., propusă de pârâtă, care a declarat că minorul ia zilnic câteva pastile care conțin multivitamine precum și una pentru alergie( Singulaire), iar tatăl reclamant poate să îi administreze zilnic aceste pastile copilului, dacă acesta din urmă nu este răcit.
De altfel chiar minorul, cu ocazia audierii sale în Camera de Consiliu a instanței, a declarat că în general se simte bine, noaptea se odihnește corespunzător, împreună cu bunica lui, ziua, la școală, nu are probleme de sănătate și de două ori pe an face perfuzii pentru alergie.
Ambii martori audiați în cauză precum și concluziile referatului de anchetă psihosocială întocmit de Direcția Administrație Publică și Asistență Socială - Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Mun. C., au dovedit existența unor relații de afecțiune reciprocă dintre tatăl reclamant și minor, comportamentul deosebit de atent al tatălui față de fiul său, însă, având în vedere relațiile tensionate dintre părți, faptul că minorul locuiește în fapt mai mult în domiciliul bunicii materne decât în cel al mamei pârâte, legăturile tatălui cu fiul său în altă locație decât cea a domiciliului reclamantului sunt afectate în mod negativ de prezența pârâtei și a mamei acesteia, întrucât comunicarea tatălui cu copilul în domiciliile acestora, ar împiedica raporturile de afectivitate normale și spontane dintre reclamant și minor, ce presupun un anumit grad de intimitate.
Este de necontestat diagnosticul minorului T. T. A., care are anumite afecțiuni dovedite prin înscrisurile medicale anexate în scop probatoriu la dosar, însă din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că nu există nici un risc pentru sănătatea minorului, dacă acesta va beneficia de legături personale cu tatăl său în domiciliul acestuia din urmă, în sensul că, atâta timp cât minorul nu se află sub supravegherea permanentă a mamei pârâte, ci el locuiește deseori în fapt într-un alt domiciliu – cel al bunicii materne, care poate să îi administreze medicația necesară ținerii sub control a afecțiunilor de care acesta suferă, cu atât mai mult tatăl său – reclamantul, poate să îngrijească în domiciliul său actual minorul, mai ales că tratamentul zilnic constă doar în administrarea unor pastile.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
Față de cele reținute și constatate, în temeiul textelor de lege sus - menționate, s-a admis în parte acțiunea reclamantului și a fost modificată măsura instituită prin sentința civilă nr. 9582/25.06.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, privind legătura cu minorul, deoarece programul de legături personale cu minorul stabilit prin hotărârea anterioară, este insuficient pentru păstrarea corespunzătoare a relațiilor dintre tată și fiu, între cei doi existând de altfel un atașament reciproc, conform probelor administrate în dosar, copilul nu se află la o vârstă atât de fragedă care să impună dependența de mama lui ( mai ales că el locuiește mai mult cu bunica maternă, mai puțin timp în domiciliul mamei pârâte), iar afecțiunile de care suferă minorul nu sunt de natură a împiedica luarea acestuia de către tată în domiciliul lui actual.
Instanța a apreciat că, în raport de stările conflictuale permanente între părți, vârsta minorului, relațiile de afecțiune dintre părinte și copil, modalitatea de exercitare a acestui drept corespunzătoare intereselor minorului este cea a legăturilor sale cu tatăl în domiciliul acestuia din urmă, iar sub aspectul duratei de exercitare a dreptului, în raport de necesitatea menținerii unor relații de afecțiune între părinte și copil, s-a considerat că interesele minorului reclamă ca legătura dintre ei să se desfășoare în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 10,00 până duminica, orele 18,00, prima săptămână în vacanța de vară( în intervalul 16 iunie, orele 17,00 – 23 iunie, orele 17,00) și în prima săptămână din vacanța de iarnă( 20 decembrie, orele 17,00 – 27 decembrie, orele 17,00), a doua zi de P..
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. E. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a criticat hotărârea instanței de fond considerând că aceasta a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză și că nu este în interesul minorului programul stabilit prin sentința susmenționată de a avea legături personale cu tatăl intimat.
Instanța de fond nu a făcut minime verificări atunci când a procedat ca legăturile personale cu minorul să aibă loc în prima săptămână în vacanța de vară în intervalul 16-213 iunie în condițiile în care în intervalul respectiv nu este vacanță întrucât potrivit structurii anului școlar 2012-2013 vacanța de vară a fost stabilită să se desfășoare în perioada 22 iunie -8 septembrie. Deci în perioadă stabilită de instanță copilul urma cursurile școlare și mai mult în această perioadă este și ziua de naștere a minorului respectiv 19.06 ceea ce înseamnă că în fiecare an minorul ar urma să-și serbeze ziua de naștere în prezența intimatului.
De asemenea, program ul stabilit de instanță cuprinde și prima săptămână din vacanța de iarnă respectiv 20 decembrie- 27 decembrie ceea ce înseamnă că și sărbătoarea Crăciunului în fiecare an minorul ar fi cu intimatul în condițiile în care acesta din urmă nici nu l-a vizitat niciodată de C. și nu a participat la ziua de naștere a lui.
Un alt motiv este acela că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că a stabilit ca minorul să aibă legături personale cu intimatul și în perioada sărbătorilor de Paști ori intimatul nu a solicitat acest lucru. A mai motivat că nu este în interesul minorului ca acestuia să i se stabilească perioade foarte lungi de timp în care să aibă legături personale cu tatăl intimat avându-se în vedere și starea de sănătate a minorului care urmează tratament zilnic, tratament pe care intimatul nu ar putea să i-l administreze . A arătat de asemenea că este de acord ca minorul să aibă un program de vizită u tatăl său, însă să nu impună rămânerea peste noapte la acesta . A solicitat prelungirea probatoriului la instanța de fond și stabilirea legăturii personale în prima și a treia săptămână la sfârșitul acestora între orele 10-18,00 în locația dorită de intimat, iar în perioadele de vacanță și în alte zile.
Apelul a fost timbrat legal.
La dosar intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de C. E. A., considerând criticile aduse prin motivele de apel neîntemeiate. Astfel, cu referire la critica prin care se menționează că instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut cu trimitere la legătura cu minorul în perioada sărbătorilor de Paști, acesta arată că în precizarea acțiunii pe care a făcut-o a solicitat acest lucru, iar cu referire la structura anului școlar a arătat că se poate înțelege prima săptămână de vacanță ca fiind prima săptămână din perioada de vacanță indiferent de data de la care se intră în vacanță atât de vară cât și iarnă.
A mai arătat în întâmpinare că prin restricționarea programului de legături personale cu minorul apelanta urmărește să-i inducă sentimente de ură minorului față de tată. De asemenea, intimatul a arătat că în ceea ce privește lipsa sa de la sărbătorirea ultimelor zile de naștere ale minorului nu s-a datorat relei sale voințe și faptului că nu i-a fost permis acest lucru de către apelantă.
În cauză tribunalul a procedat la ascultarea copilului, fapt consemnat într-un proces verbal.
S-au depus la dosar de către apelantă scrisoare medicală însoțită de descrierea afecțiunilor prezentate de minor și ordin privind structura anului școlar 2012- -2013.
Apelul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse; din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală prin prisma jurisprudenței CEDO creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale însă când a trecut la stabilirea programului de legături personale între tată și copil, a stabilit perioade mari de timp neavând în vedere starea de sănătate a minorului, tratamentul ce trebuie administrat acestuia și nu în ultimul rând existența stărilor conflictuale permanente între părinții minorului.
Din scrisoarea medicală depusă la dosar, rezultă că minorul prezintă mai multe afecțiuni cum ar fi astm indus viral relativ controlat, rinită persistentă, dermatită atipică necontrolată și un reflux gastroesofagian, afecțiuni care îl fac pe copil să nevoie de îngrijire și nevoie atentă, în perioadele de criză acută pentru a putea respira acesta folosește un aparat cu aerosol în care se pun soluții cu un anumit tip de concentrație, fapt ce necesită o dozare a concentrației exactă, dozare pe care intimatul nu ar fi în măsură să o facă spre deosebire de apelantă care este cadru medical. Aceste crize se manifestă în special dimineața și dacă nu s-ar respecta procedeele de aspirare nazală minorul ar risca să se înece și să vomite. La această vârstă minorul este încă dependent de ajutor medical specializat, lucru pe care intimatul nu ar putea să i-l acorde perioade lungi de timp.
Se apreciază că în raport de vârsta minorului, de relațiile de afecțiune dintre părinte și copil, modalitatea de exercitare a legăturilor personale în interesul minorului în raport de necesitatea menținerii unor relații de afecțiune între părinte și copil este recomandabil să se desfășoare în următoarea modalitatea: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni de sâmbătă ora 10,00 și până duminică ora 14,00 la domiciliul intimatului; între 1 iulie ora 10,00 și ora 18,00 ; între 26 decembrie ora 10,00 și ora 18,00, considerând că este în interesul superior al minorului să aibă legături personale cu tatăl său.
Față de aceste motive și văzând dispozițiile art. 296 C.p.civ, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința.
Va încuviința ca intimatul să aibă legături personale cu minorul conform următorului program:
- prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10.00 până duminică la ora 14.00, la domiciliul intimatului.
- între 01 iulie ora 10.00 și 8 iulie ora 18.00
- între 26 decembrie ora 10.00 și 30 decembrie ora 18.00.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă C. E. A., domiciliată in C., ., nr. 9, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 3036/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C., domiciliat în C., ., ., scara 2, apt. 12, județul D., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Schimba în parte sentința.
Încuviințează ca intimatul să aibă legături personale cu minorul conform următorului program:
- prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10.00 până duminică la ora 14.00, la domiciliul intimatului.
- între 01 iulie ora 10.00 și 8 iulie ora 18.00
- între 26 decembrie ora 10.00 și 30 decembrie ora 18.00.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.CCB
Tehnored. 4 ex.
MB
Jud.fond R.B.
| ← Supraveghere specializată. Sentința nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ | Supraveghere specializată. Sentința nr. 291/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
