Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 28570/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 35/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C.
Grefier A. A. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2013 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în cauza privind judecarea apelului declarat de apelantul pârât B. A., împotriva sentinței civile nr._/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. F. și intimații intervenienți P. I. și P. E., având ca obiect partaj bunuri comune, ca urmare a casării deciziei nr. 9408/08.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Prin decizia nr. 9408/08.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de pârâtul B. A., împotriva deciziei civile nr. 48 din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul D.- Secția pentru Minori și familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. F., intimații intervenienți P. I., P. E., având ca obiect partaj bunuri comune.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.10.2010, sub nr._, reclamanta P. A. F., a chemat in judecată pe pârâtul B. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de părți in timpul căsătoriei, în cotă exclusivă pentru reclamantă.
Prin sentința civilă nr._/13 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta P. A. F., împotriva pârâtului B. A..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. A..
S-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1906/29 august 2006 la BNP P. O., sub forma donației deghizate.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru pârât.
S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale Sollosy G. și atribuie bunul imobil părților conform variantei I propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 357.533 lei, se atribuie reclamantei, care va primi în natură construcția C 1 – locuință cu regim de înălțime P+1, având suprafața construită de 137 mp(., Sd=200,00 mp, Su= 157,30 mp, Si=83,60 mp), sistem constructiv – zidărie portantă cu stâlpișori din B.A., fundații din B.A., acoperiș șarpantă), edificată pe terenul situat în C., .. 2, județul D., proprietatea reclamantei, iar față de valoarea lotului său, aceea de 268.150 lei, ar urma să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 89.383 lei.
De asemenea, reclamanta urmează a achita în întregime ratele la soldul împrumutului contractat după data de 30 iunie 2011, în cuantum de 180.878 lei; achită ratele până la data de 30.06.2011, în cuantum total de 8.832 lei, iar partea valorică cuvenită reclamantei din achitarea ratelor la împrumut și din ratele plătite, este de 142.282,5 lei, diferența fiind de 47.427,5 lei.
Pentru achitarea ratelor la împrumut, reclamanta urmează a primi sultă de la pârât suma de 47.427,5 lei, astfel încât în total reclamanta plătește în final sultă pârâtului pentru clădire și împrumut suma de 41.955,5 lei( 89.383 lei - 47.955,5 lei).
Lotul nr. II, în valoare de 47.427,5 lei, se atribuie pârâtului, care nu va primi bunul în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 47.427,5 lei, urmează a primi de la reclamantă cu titlu de sultă suma de 41.955,5 lei ( 89.383 lei - 47.955,5 lei).
S-a stabilit termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul B. A., solicitând admiterea apelului, modificarea in tot a hotărârii atacate in sensul reținerii la masa partajabila a bunurilor dobândite in timpul căsătoriei, respectiv imobilul teren intravilan situat in C., .. 2A, jud. D., pe care s-a edificat o construcție P+l de către apelantul B. A., împreuna cu intimata reclamanta P. A. F., pârâtul având o contribuție in proporție de 75%, iar reclamanta o cota contributiva de 25%.
Prin decizia civilă nr.48 din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr._, a fost respins apelul declarat de apelantul pârât B. A.,împotriva sentinței civile nr._/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. F. și intimații intervenienți P. I. și P. E., domiciliați în C., ., jud. D., având ca obiect partaj bunuri comune.
A fost respinsă cererea intimatei P. A. F. privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;
Pârâtul B. A. a fost căsătorit cu reclamanta si prin sentința civila nr. 3869/02.03.2010, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si nerecurare, Judecătoria C. a pronunțat divorțul părți.
In timpul căsătoriei cu reclamanta, arată pârâtul reclamant, a dobândit un teren intravilan situat in C. .. 2A, teren pe care a edificat o construcție P+l, fapt a fost recunoscut si de reclamanta in fata instanței in momentul in care a răspuns la interogatoriul luat acesteia de către subsemnatul.
Terenul pe care a fost edificata construcția descrisa mai sus a fost dobândit in timpul căsătoriei de ambii soți, prin contribuție egala a fiecăruia in bani si munca depusa. Reclamanta, in acțiunea formulata susține ca terenul pe care a fost edificata construcția a fost dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1906/2006 la BNP P. O. între reclamantă si părinții acesteia, insa nu poate fi primita afirmația reclamantei ca acea vânzare-cumpărare braca forma unei donații, părțile neînțelegând sa încheie un altfel de act decât vânzarea cumpărarea așa cum a reieșit din actele depuse la dosarul cauzei.
Menționează ca la data dobândirii acelui teren erau căsătoriți, iar cum intre soți operează prezumția comunității de bunuri astfel cum este stipulata in dispoz. art. 30 C. fam. bunul devine comun fără a deosebi daca in actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei.
Cu privire la construcție apelantul susține că aceasta a fost edificata atât prin contractarea unui credit bancar de către ambii soți, instituindu-se in favoarea băncii o ipoteca asupra imobilului acceptat in garanție (teren si construcție viitoare) dar si prin folosirea unei sume de bani obținută din vânzarea unui apartament dobândit de părți prin contract de vânzare-cumpărare de la părinții pârâtului, suma obținuta din vânzarea-cumpărarea apartamentului proprietatea lor, fiind in cuantum e_ euro, dovada constituind-o actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 115 din 31 ianuarie 2008 la BNP D. L..
La edificarea construcției solicită apelantul sa retina si contribuția sa in munca constând in întocmirea unui plan de construcție, organizare de șantier, plata muncitorilor, mâncarea muncitorilor, betonul făcut manual, zidărie interioara, cofraje, armare, executare glet la etaj, instalația de scurgere a apei, introdus instalația electrica, montat tocărie termopan, izolația exterioara, tencuiala decorativa exterioara, executat gard din bolțari, pavaj in curte, montare obiecte sanitare, montare uși interioare, montare parchet, montare corpuri iluminat, balustrade numeroase precum si alte lucrări necesare ce au fost detaliate in precizarea pe care a formulat-o in cauza la instanța de fond, fapt susținut de proba testimoniala, respectiv de martorii B. Sevedica si D. G..
Apelantul mai solicită ca instanța de apel să ia act ca in ședința publica din 01.03.2011, reclamanta a depus un set de înscrisuri constând in principal in facturi fiscale prin care a încercat sa determine instanța a retine in favoarea acesteia faptul ca au fost achiziționate materiale care au fost folosite la edificarea construcției, deși aceste materiale constând in învelitoare acoperiș - tabla si profile uși si ferestre (tocărie) nu au fost achiziționate in scopul folosirii la imobilul construcție supus partajării. În acest sens exemplifică cu factura . nr._ din data de 19.02.2007 în care sunt menționate profile termopan alb maro, iar la imobilul construcție tocăria de la geamuri si uși este culoarea stejarului, fapt recunoscut implicit de către reclamanta la interogatoriu luat in ședința din 01.03.2011. De asemenea, in factura nr._ din 07.02.2007 este menționata achiziționarea de țigla Rova prima 35, deși învelitoarea casei la acoperiș este tabla Lindab, de asemenea si acest aspect fiind recunoscut de către reclamanta la interogatoriul din aceeași data, respectiv 01.03.2011.
In factura din 07.02.2007 se menționează tabla de tip Rova iar inclusiv expertul desemnat in dosar identifica ca tabla folosita Ia acoperișul imobilului este de tip Lindab si, de asemenea, in răspunsul la interogatoriu reclamanta recunoaște ca tabla folosita Ia imobil ca învelitoare este de tip Lindab. In aceasta situație nu se poate retine faptul ca facturile care au fost achitate de către reclamanta care reprezintă marfa de țigla Rova justifica cheltuiala folosita la edificarea imobilului construcție supus partajării. Acest fapt dovedește împrejurarea potrivit căreia banii acordați cu titlu de credit de care reclamanta nu se putea folosi in numerar ci numai prin plați efectuate către diverși furnizori (plați din cont prin virament) au fost folosiți si in alte scopuri personale de către aceasta, astfel este nereala susținerea reclamantei in ceea ce privește faptul ca au primit bani de la aceasta pentru a efectua diverse cheltuieli necesare edificării construcției după ce ridica banii din banca întrucât potrivit contractului de credit nr._ din 18 decembrie 2008 încheiat cu . banca acorda creditul pe baza de documente de plata (factura fiscala) si nu in numerar alin. 2 lit. b la "Clauze utilizare credit", fila 1 Contract.
Acest fapt dovedește nerecunoașterea reclamantei fiind in contradicție cu răspunsul dat la interogatoriu de aceasta la întrebarea nr. 5.
De asemenea reclamanta recunoaște faptul ca am avut o participare proprie la executarea unor lucrări menționate in precizarea acțiunii, dar numai parțial.
Nu este adevărat faptul ca din banii obținuți din vânzarea apartamentului, proprietatea părților s-au achitat impozitele pe care le datora societatea sa . SRL fapt pe care îl dovedește prin înscrisuri atestând astfel faptul ca in perioada anilor 2006-2008 societatea a figurat cu datorii la bugetul de stat.
In raport de aceste împrejurări si recunoașteri ale reclamantei care sunt in contradicție cu documentele justificative prin care a înțeles să facă dovada achiziționării de materiale pentru imobilul construcție proprietatea noastră supus partajării, va rugam sa constatați reaua credința a reclamantei in ceea ce privește interesul pe care îl justifica in dovedirea participației exclusive la edificarea construcției precum si la achiziționarea de materiale cu creditul care ne-a fost acordat noua soților.
Astfel, mai susține apelantul, cum practica si jurisprudența in materie a reținut ca si contribuție . bun in timpul căsătoriei si munca prestata de unul dintre soți in gospodărie, tot practica si jurisprudența a reținut si contribuția oricăruia dintre soți, de tipul activităților prestate de apelant, sunt asimilate contribuției la dobândirea bunurilor comune, iar aceasta contribuție a sa a fost dovedita in cauza prin proba testimoniala pe care instanța i-a încuviințat-o.
In ceea ce privește afirmația reclamantei cum ca aceasta a achitat ratele aferente creditului singura, din venituri proprii nu poate fi primita deoarece creditul a fost contractat de ambii soți si prin urmare si ratele au fost achitate din veniturile comune ale soților, respectiv ale sale si reclamantei.
De asemenea, reclamanta in nici un moment nu a putut face dovada, in mod concret, a veniturilor obținute de aceasta in timpul căsătoriei, venituri menite sa justifice puterea financiara a acesteia de a suporta cheltuielile ocazionate de edificarea construcției si toate celelalte cheltuieli aferente acesteia si invocate de reclamanta pe tot parcursul prezentului proces.
Mai susține apelantul că, în ce privește bunurile, soții au, potrivit C. fam. doua categorii de bunuri: comune, prevăzute de art. 30 si proprii, prevăzute limitativ de prevederile art. 31. Astfel, potrivit art. 30 C. fam, " Bunurile dobândite in timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților" din textul legal rezultând in mod cert faptul ca un bun dobândit in aceste condiții este calificat ca fiind comun, contribuția efectiva a fiecărui soț la dobândirea lui nu este o condiție esențiala, deoarece aceasta contribuție este presupusa de lege, fapt care combate poziția inițiala a reclamantei potrivit căreia ar fi dobândit singura bunul in cauza. Bunurile comune ale soților au ca forma a proprietății, un drept de proprietate in devălmășie; regula fiind este aceea ca bunurile soților sunt comune iar prin excepție anumite categorii de bunuri sunt proprii.
In cauza dedusa judecații bunul care face obiectul partajului aparține categoriei bunurilor comune, excluzându-se in cauza aplicabilitatea dispozițiilor art. 31 C. fam. având in vedere ca bunul in cauza nu poate fi încadrat in categoriile de bunuri expuse limitativ de acest articol, având aplicabilitate deplina prezumția legala a comunității de bunuri, bunurile devenind comune fără a deosebi intre modurile de dobândire, cu excepția bunurilor dobândite prin moștenire legala si a bunurilor dobândite prin donație sau testament, care sunt bunuri proprii, afara de cazul in care dispunătorul a prevăzut ca sunt bunuri comune.
Pornind de la principiul de drept consacrat de art. 728 C. civ potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziune, astfel ca sunt de acord ca instanța sa dispună ieșirea din indiviziune si partajarea bunurilor comune. Pentru toate considerentele expuse anterior si întregul material probator existent in cauza, a solicitat instanței sa retina o contribuție majoritara a sa la edificarea construcției ce face obiectul prezentului partaj, respectiv cota de din masa partajabila așa cum aceasta a fost prezentata in cererea promovata de reclamanta.
Iar in măsura in care instanța a considerat ca din probele administrate cauzei, pana in prezent, nu se justifica reținerea unei astfel de contribuții majoritare a sa, solicită . sa retina contribuția egala, respectiv 1/2, a foștilor soți la dobândirea bunului dedus partajării.
In ceea ce privește constatarea ca simulat a contractului de vânzare cumpărare încheiat intre P. I., P. E. si B. A. F. reținându-se ca in realitate a operat o donație deghizata intre parți nu poate fi adevărat deoarece voința reala a pârtilor contractante a fost aceea de a fi încheiat un act de vânzare-cumpărare neexistând nicio condiție din partea băncii ca actul sa fie de vânzare cumpărare pentru ca in subsidiar banca accepta si un act de donație neexistând nicio condiție astfel din partea băncii privitor la obligativitatea încheierii unui act de vânzare cumpărare si nu de donație.
Mai mult decât atât, arată apelantul nu exista un contraînscris care, el singur, sa poată face dovada unei donații deghizate sub forma unui contract de vânzare-cumpărare.
Martorul T. llie, audiat in dosar se afla . concubinaj de 3 ani cu reclamanta P. A. F., anterior promovării cererii de divorț de către aceasta si implicit a partajului, astfel încât declarația martorului este neverosimilă si subiectiva, acesta având interes in susținerea intereselor reclamantei.
Declarația martorului Sfarlogea D. A. si înscrisurile depuse confirma faptul ca in vara anului 2006 a cumpărat de la pârât utilaje de moara pentru care a achitat prețul de 45 mii euro banii fiind folosiți in edificarea construcției si cumpărarea terenului.
Apelantul mai solicită să se stabilească contribuția la dobândirea tuturor bunurilor comune in raport de participarea fiecăruia dintre noi in raport de probele administrate la instanța de fond, si de asemenea sa ii fie încuviințată completarea probatoriului administrat la instanța de fond prin proba testimoniala si interogatoriul intimatei reclamante. De asemenea, solicită să se ia act ca a avut obiecțiuni la raportul tehnic întocmit de expertul desemnat de instanța in ceea ce privește valoarea construcției si sa dispuneți efectuarea unei noi expertize care sa aibă ca obiectiv evaluarea construcției si a terenului pe care este edificata aceasta. De asemenea solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate la instanța de fond si apel constând in taxa de timbru si onorariu de expert, nefiind temeinica hotărârea instanței de fond care a reținut compensarea cheltuielilor de judecata in situația in care reclamanta a fost scutita de taxa de timbru.
In drept, iși întemeiază cererea pe dispozițiile art. 281 si urm. C. coroborat cu prevederile art. 30 C. fam. si art. 36 C. fam. raportat la prevederile art. 1175 si urm. C civ. si art. 673 ind. 5 alin. 1 C..
În apărare intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de B. A.,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata făcute cu acest proces.
În motivarea acestuia arată că prin sentința civila pronunțata de Judecătoria C. a fost admisa în parte acțiunea, admisa în parte cererea reconvențională, constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1906/29 august 2006 la BNP P. O., sub forma donației deghizate. S-a dispune ieșirea din indiviziune în cote de 3/4 pentru subsemnata și 1/4 pentru pârât. Au fost confirmate raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale Sollosy G. și atribuit bunul imobil conform variantei I propusă de expert. S-a termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Hotărârea instanței de fond este legala si temeinic motivata,in concordanta cu probatoriul administrat in cauza.
Astfel, vânzarea-cumpărarea este de fapt o donație deghizata iar bunurile obținute prin donație sunt bunuri proprii ale soțului in favoarea căruia s-a făcut liberalitatea.
Instanța de fond face trimitere in concret la probatoriul administrat care a format convingerea acesteia,respectiv depoziția martorului Tanasel I. care a confirmat ca actul încheiat a fost simulat pentru a putea obține împrumutul de la Banca Firenze si ca nu s-a plătit nici un preț pentru acest teren dar si ceilalți martori care au relatat același lucru de necombătut.
In ceea ce privește înscrisul sub semnătura privata depus la ultimul termen se arată că s-a formulat plângere penala împotriva apelantului,plângere ce nu a fost soluționata dar in cuprinsul căreia am arătat ca la data întocmirii actului respectiv 24.06.2006 apelantul avea alta . nr. de buletin decât cea din înscris,fapt ce releva ca acesta a fost întocmit pro causa in timpul derulării prezentei cauze,nefăcându-se vorbire de el in întâmpinarea depusa la dosarul cauzei si fiind depus la unul din ultimele termene ale procesului.
Instanța de fond face trimitere la acest înscris si coroborează acest act cu întreg materialul probator,respectiv face trimitere la contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune reținând aceasta contribuție raportat la înscrisurile a căror valabilitatea si veridicitate nu poate fi pusa la îndoiala cum ar fi adeverind de venit, bilanțuri contabile si adeverințe eliberate de Administrația Financiara, dovezi scriptice ale unor împrumuturi contractate in nume personal de către intimata prin descoperiri de carduri si imposibilitatea dovedirii de către apelant a repartizării profitului sub forma de dividende.
Cu privire la contribuția in munca a apelantului la ridicarea construcției, aceasta nu poate fi avuta in vedere de către instanța de apel pe de o parte pentru ca aceasta nu a fost cuantificata si nu poate fi cuantificata in condițiile in care si intimata a contribuit in egala măsura prin alt fel de munca la ridicarea construcției, respectiv s-a ocupat in mod exclusiv de demersurile pentru obținerea creditului,de întocmirea documentelor, in vederea ridicării banilor din banca,de achiziționarea materialelor ce erau livrate direct pe șantier.
Tot din probele administrate, mai susține intimata, a rezultat faptul ca părinții săi, (care locuiesc in aceeași curte) au fost cei care s-au ocupat si de hrana muncitorilor.
In condițiile in care apelantul nu realiza nici un fel de venituri in perioada respectiva si înțelege sa invoce numai contribuția in munca fără a avea in vedere si contribuția sa mai importanta si mai împovărătoare de obținere a creditului si alegere si achiziționare a materialelor, atitudinea procesuala a acestuia apare ca rău intenționata.
Depunerea înscrisurilor constând in facturi de achiziție materiale la dosarul cauzei de către ea confirma faptul ca am avut contribuție exclusiva la achiziționare dar si la evidenta acestora.
Intimata mai arată că ea este cea care a luat legătura cu Banca atât in faza premergătoare obținerii creditului cat si in faza ulterioara când achiziționarea materialelor s-a făcut numai pe baza de facturi emise de furnizorii de materiale de construcții ți că este singura care a achitat ratele de la obținerea creditului si pana în prezent.
Invocarea de către apelant a faptului ca sumele provenind din credit au fost obținute numai in baza unor facturi de achiziție confirma de fapt ca acesta nu a avut nici un fel de contribuție la edificarea acestei construcții astfel cum au sugerat martorii propuși de acesta care au afirmat ca acesta plătea materialele livrate.
Instanța de fond a analizat aspectele privitoare la contribuția in munca a soților in paginile 11 si 12 din sentința cu trimitere corecta si la aspecte ce tin de munca depusa de in gospodărie si munca depusa cu creșterea copilului, aspecte ce reies din motivarea hotărârii de divorț unde s-a făcut dovada ca ea s-a ocupat exclusiv de educația si formarea minorului cu toate aspectele concrete ce le implica o astfel de activitate.
Susținerile paratului referitoare la vânzarea apartamentului buni situat in C., ..22,. si obținerea unei sume bani care a fost folosită pentru construcția casei nu pot fi avute in vedere instanța atâta timp cat la data vânzării apartamentului respectiv casa era terminata in proporție de 90% (dovada e făcuta cu martorii audiați încă prieteni apropiați ai familiei care cunosc bine acest aspect).
Banii din vânzarea apartamentului au fost folosiți de parat pentru achitarea unor datorii la stat in anii 2008 si 2009 astfel cum rezulta înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv adresa cu debitele la datat 31.07.2008 in cuantum de_ lei si penalități in cuantum de_ chitanțele de plata a datoriilor din 2009 in cuantum de aprox.25.00() precum si Decizia Casei Județene de Pensii D. din 10.03.2008 referitoare la obligații de plata in cuantum de_ lei.
Toate aceste înscrisuri dovedesc fără tăgadă că societatea pârâtului nu este una profitabilă și contrazic orice susțineri ale acestuia privitoare la realizarea unor venituri pe care sa le folosească la construcția casei.
Este evident, mai arată intimata, ca paratul nu avea cu ce sa achiziționeze materiale si sa plătească muncitori in condițiile in care nu realiza nici un fel de venit, aspect demonstrat cu acte: adeverințe de venit pe anii 2008, 2009, 2010, recunoașterea faptului ca nu a ridicat dividende din societatea care oricum era pe pierdere in 2008 si lipsa cârtii de munca dar si cu faptul ca acesta plătește pensie de întreținere minorului raportat la venitul minim pe economie.
Nu poate fi acceptata atitudinea duplicitara a apelantului care in cadrul procesului de divorț a fost obligat la plata pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie întrucât nu a făcut dovada realizării nici unui venit iar in cadrul procesului de partaj acesta întocmește acte sub semnătura privata in fals.
In ceea ce privește solicitarea de suplimentare a probatoriului consideram ca nu este necesara întrucât la instanța de fond s-au administrat suficiente probe din care rezulta fără tăgada starea de fapt, respectiv înscrisuri, depoziții de martori(trei pentru fiecare parte),interogatorii si expertiza.
In legătura cu expertiza, apelantul a formulat in fata instanței de fond obiecțiuni ce au fost respinse.
A solicitat în consecință respingerea apelului,cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru dovedirea susținerilor sale apelantul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, luarea unui interogatoriu intimatei, a probei cu înscrisuri și efectuarea unei noi expertize, opinând că imobilul respectiv a fost mult subevaluat fără a indica în concret sub ce aspect expertiza întocmită la fond prezintă vicii.
Instanța a admis proba cu interogatoriu și a respins proba testimoniala, efectuarea unei noi expertize și proba cu înscrisuri, considerând ca în fața instanței de fond au fost audiați martori propuși de ambele părți care au relatat în mod amplu aspectele pe care le cunosc în legătură cu modalitatea de dobândire a bunurilor în litigiu a bunurilor comune, iar proba cu înscrisuri întrucât pentru aspectele ce se tindeau a fi dovedite (veniturile părților) exista un probatoriu amplu ( înscrisuri) administrat la instanța de fond.
Tot odată s-a respins și cererea privind efectuarea unei noi expertize, cea efectuată la judecarea cauzei în primă instanță fiind completă, simpla mențiune a apelantului ca valoarea stabilita prin aceasta pentru imobilul respectiv nu corespunde realității, nefiind suficientă pentru a dispune efectuarea unei noi expertize.
Analizând temeinicia și legalitatea sentinței prin prisma motivelor formulat, instanța reține că apelul este nefondat.
Astfel, sub aspectul caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta intimată și părinții acesteia, soluția primei instanțe este corectă. Dovada că pentru terenul respectiv nu a fost plătit un preț a fost făcută cu declarațiile martorilor (T. I. (fila 195) și C. L. (fila 175 ), aceasta din urmă relatând ca știe ca terenul respectiv a fost donat de părinții reclamatei. Cum în cazul donațiilor exista o prezumție relativa ca acestea au fost făcute doar în favoarea soțului menționat în mod expres, pentru ca bunul respectiv sa aibă regimul juridic de bun comun trebuie făcuta dovada ca donatorii au urmărit sa gratifice ambii soți iar bunurile sa intre in patrimoniul comun al acestora, dovada care nu a fost făcută în cauza de față
Este evident că date fiind relațiile de familie dintre părțile contractante ( reclamanta și părinții acesteia) nu se putea întocmi un contraînscris în care să se menționeze voința lor reală, respectiv aceea de a încheia un contract de donație, existând în acest sens o imposibilitate morală.
Cu privire la cotele stabilite se constată că prima instanță a apreciat corect în raport de veniturile realizate de părți, reclamanta fiind angajată pe toată durata căsătoriei în vreme ce pârâtul nu a realizat venituri.
Astfel, pârâtul nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile în perioada respectivă iar la obținerea împrumuturilor bancare acesta nu a făcut dovada realizării unor venituri care să fie luate în calcul de instituția bancara.
Totodată s-a mai constatat și că la data vânzării apartamentului bun comun ( 31.01.2008 ), al cărei preț susține apelantul pârât ca a fost investit în construirea casei nu poate fi acceptată ca veridică întrucât casa supusă partajării era în fază de finalizare.
Mai mult decât atât, în perioada mediat următoare a vânzării acestui apartament au fost achitate mai multe datorii către stat ale pârâtului și o sultă pe care acesta o datora către o terță persoană.
Totodată s-a constatat că singura care a achitat ratele contractate de parte la BRD, OTP, FINANSBANK și RAIFEISSEN au fost achitate în mod exclusiv de către reclamantă.
Toate aceste elemente au condus la concluzia că pârâtul a avut o contribuție mai mică la realizarea bunurilor comune, doar cu munca prestată de acesta.
În concluzie, criticile apelantului nu sunt fondate, terenul menționat fiind bun propriu al reclamantei, iar cotele corect stabilite, în raport de contribuția efectiva a fiecărui soț la realizarea bunurilor comune, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 296 C., apelul a fost respins.
A fost respinsa cererea intimatei privind cheltuielile de judecată întrucât aceasta nu a făcut dovada ca a efectuat cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul Buimaci A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate in temeiul art. 312 alin. 5 C.proc.civ., iar . in temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei si a sentinței atacate in sensul respingerii cererii de constatare a nulității contractului de donație si partajarea terenului care a făcut obiectul cauzei, in cote de1/2 pentru fiecare dintre parți, in temeiul art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 312 alin. 3 C.proc.civ. casarea hotărâri atacate in sensul admiterii recursului si constatarea ca valabil încheiat a contractului de vânzare-cumpărare din 29.08.2006 autentificat sub nr. 1906 la BNP P. O., iar in vederea partajării terenului trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a fi evaluat si lotizat, atribuit bunul in raport de cota de contribuție in principal 75% pentru recurent, iar in subsidiar cota de 1/2 pentru fiecare dintre noi.
In motivare, s-a arătat ca in cauza, instanța de fond si apel a constatat ca simulat contractul da vânzare -cumpărare încheiat intre P. I. si P. E. in calitate de vânzători si Buimaci A., respectiv Buimaci A.-F. in calitate de cumpărători, reținându-se ca in realitate a operat o donație deghizata intre parți cu motivația ca din probele administrate: proba testimoniala - declarația martorului T. llie si Ciuvat L. (filele 195 si 175, dosar fond) se prezuma ca nu a fost achitat niciun preț pentru imobilul teren pe care a fost edificata construcția.
Arata recurentul ca nu a existat o imposibilitate morala privind încheierea unui contrainscris in care sa se menționeze voința reala a pârtilor, deoarece intre Buimaci A. si vânzătorii P. I. si P. E. au existat inca de la încheierea căsătoriei cu reclamanta P. A. F. (fosta Buimaci) relații tensionate. Aspectul si împrejurările acestea sunt dovedite prin răspunsurile la interogatoriu ale acestora care menționează expres ca nu au participat la nunta fiicei lor si nici la botezul minorului rezultat din căsătorie.
De asemenea, nu poate fi avuta in vedere si reținuta ca proba veridica depoziția martorului T. llie, întrucât acesta are o relație de concubinaj cu intimata reclamanta P. A. F. de circa 7 ani de zile, anterior datei la care s-a desfăcut căsătoria, dovada constituind-o declarația acesteia data in dosarul penal, fiind depusa la instanța de fond.
Se arata ca partile au fost căsătorite si prin sentința civila nr. 3869/02.03.2010, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si nerecurare, Judecătoria C. a pronunțat divorțul dintre părți. In timpul căsătoriei cu intimata reclamanta, partile au dobândit un teren intravilan situat in C., .. 2A, teren pe care au edificat o construcție P+l, fapt ce a fost recunoscut si de intimata reclamanta in fata instanței de judecata in momentul in care a răspuns la interogatoriul luat acesteia de către subsemnatul.
Terenul pe care a fost edificata construcția mai sus descrisa a fost dobândit in timpul căsătoriei de ambii soți, prin contribuție egala a fiecăruia in bani si munca depusa. Intimata reclamanta in acțiunea formulata susține ca terenul pe care a fost edificata construcția a fost dobândit printr-un contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.08.2006 autentificat sub nr. 1906 la BNP P. O., insa nu poate fi acceptata afirmația reclamantei ca acea vânzare-cumpărare imbraca forma unei donații, părțile neintelegand sa încheie un astfel de act decât vânzarea-cumpărarea, așa cum a reieșit din insasi actele depuse la dosarul cauzei. Se menționează faptul ca la data dobândirii acelui teren partile erau căsătorite, iar cum operează prezumția comunității de bunuri astfel cum este stipulata in prevederile art. 30 C.fam. bunul devine bun comun fara a deosebi daca in actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei.
Cu privire la construcție, se menționează ca aceasta a fost edificata atât prin contractarea unui credit bancar de către ambii soți, instituindu-se in favoarea băncii o ipoteca asupra imobilului acceptat in garanție (imobil teren si construcție viitoare), dar si prin folosirea unei sume de bani obținută din vânzarea unui apartament dobândit de parti prin contract de vânzare-cumpărare de la părinții recurentului, suma obținută din vânzarea-compararea apartamentului proprietatea fiind in cuantum de 80.000 euro, dovada constituind-o in acest sens actul de_vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 115 din data de 31.01.2008 la BNP D. L.. Recurentul solicita ca instanța de judecata sa retina la edificarea construcției si contribuția sa in munca, constând in întocmirea unui plan de construcție;organizare de șantier,plata muncitorilor;hrana muncitorilor,beton făcut manual;zidărie interioara; cofraje; armare executare glet la etaj;instalație de scurgere a apei;introdus instalație electrica;montaj tocarie termopan; izolație exterioara;tencuiala decorativa exterioara;executat gard din bolțari, pavaj in curte;montare obiecte sanitare;montaj uși interioare;montaj parchet;montaj corpuri de iluminat;montare de balustrade, precum si alte lucrări necesare care au fost detaliate in precizarea pe care a formulat-o in cauza la instanța de fond, fapt susținut de proba testimoniala, respectiv de martorii B. Sevedica si D. G..
Se arata ca martorul B. Severica menționează in cuprinsul declarației faptul ca recurentul a participat la lucrările care au fost executate la imobil inca de la organizarea de șantier, talpa casei si pana in faza finala, executând lucrările menționate in precizarea depusa la dosarul cauzei din ședința publica din 07.12.2010 in care a menționat lucrările pe care le-a executat personal.
Se arata ca deșii intimata reclamanta a depus un set de înscrisuri constând in principal in facturi fiscale prin care a încercat sa determine instanța a retine in favoarea acesteia faptul ca au fost achiziționate materiale care au fost folosite la edificare -deși aceste materiale (învelitoare acoperiș - tabla si profile uși si ferestre, mai exact tocarie) nu au fost achiziționate in scopul folosirii la imobilul construcție supus partajării. Cu titlu exemplificativ, se arata anumite facturi despre care nu se poate retine ca au fost achitate de către intimata reclamanta.
De asemenea, intimata reclamanta recunoaște faptul ca recurentul a avut o participare proprie la executarea unor lucrări menționate in precizarea acțiunii, dar numai parțiala.
Se arata ca nu este reala sustinerea potrivit careia din banii obținuți din vânzarea apartamentului recurentul a achitat impozitele pe care le datora societatea mea.
In raport de aceste împrejurări si recunoașteri ale intimatei reclamante care sunt in contradicție cu documentele justificative prin care a inteles sa facă dovada achiziționării de materiale pentru imobilul construcție proprietatea parților supus partajării, se solicita a se constata reaua-credința a intimatei reclamante in ceea ce privește interesul pe care ii justifica in dovedirea participației exclusive la edificarea construcției precum si la achiziționarea de materiale cu creditul care a fost acordat soților.
Astfel cum practica si jurisprudența in materie au reținut ca si contribuție . bun in timpul căsătoriei si munca prestata de unul dintre soți in gospodărie, tot practica si jurisprudența au reținut si contribuția oricăruia dintre soți, de tipul activităților prestate de recurent, sunt asimilate contribuției la dobândirea bunurilor comune, iar aceasta contribuție a sa, a fost dovedita in cauza prin proba testimoniala pe care instanța i-a încuviințat-o.
In ceea ce privește afirmația intimatei reclamante cum ca aceasta a achitat ratele aferente creditului singura, din venituri proprii, se arata ca nu poate fi primita deoarece creditul a fost contractat de ambii soți si prin urmare si ratele au fost achitate din veniturile comune ale soților.
De asemenea, intimata reclamanta in niciun moment nu a putut face dovada, in mod concret a veniturilor obținute de către aceasta in timpul căsătoriei, venituri menite sa justifice capacitatea financiara a acesteia de a suporta cheltuielile ocazionate de edificarea construcției si toate celelalte cheltuieli aferente acesteia si invocate de intimata reclamanta pe tot parcursul prezentului proces.
In ceea ce privește bunurile, soții au, potrivit Codului familiei doua categorii de bunuri: comune, prevăzute de art. 30 si proprii, prevăzute limitativ de dispozițiile art.31.
Astfel, potrivit art. 30 C. fam, " Bunurile dobândite in timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților" din textul legal rezultând in mod cert faptul ca un bun dobândit in aceste condiții este calificat ca fiind comun, contribuția efectiva a fiecărui sot la dobândirea lui nu este o condiție esențiala, deoarece aceasta contribuție este presupusa de lege, fapt care combate poziția inițiala a intimatei reclamante potrivit căreia ar fi dobândit singura bunul in cauza. Bunurile comune ale soților au ca forma a proprietății, un drept de proprietate in devălmășie; regula fiind este aceea ca bunurile soților sunt comune iar prin excepție anumite categorii de bunuri sunt proprii. Așadar vorbim de un regim precumpănitor de comunitate de bunuri in care sepajatia de bunuri are un caracter limitat, subsidiar.
In cauza dedusa judecații, bunul care face obiectul partajului aparține categoriei bunurilor comune, excluzându-se in cauza aplicabilitatea dispozițiilor art. 31 C. fam. având in vedere ca bunul in cauza nu poate fi încadrat in categoriile de bunuri expuse limitativ de acest articol, având aplicabilitate deplina prezumția legala a comunității de bunuri, bunurile devenind comune fara a deosebi intre modurile de dobândire, cu excepția bunurilor dobândite prin moștenire legala si a bunurilor dobândite prin donație sau testament, care sunt bunuri proprii, afara de cazul in care dispunătorul a prevăzut ca sunt bunuri comune.
Pentru toate considerentele expuse anterior si intregul material probator existent in cauza, se solicita instanței sa retina contribuție majoritara recurentului la edificarea construcției ce face obiectul prezentului partaj, respectiv cota de ¾, din masa partajabila asa cum aceasta a fost prezentata in cererea promovata de intimata reclamanta, iar in măsura in care instanța considera ca din probele administrate cauzei, pana in prezent, nu se justifica reținerea unei astfel de contribuții majoritare a subsemnatului, solicita instanței, ca . sa retina contribuția egala, la dobândirea bunului dedus partajării.
In ceea ce privește constatarea ca simulat a contractului de vânzare-cumpărare încheiat intre P. I., P. E. si Buimaci A. F., reținându-se ca in realitate a operat o donație deghizata intre parți, se arata ca voința reala a pârtilor contractante a fost aceea de a fi încheiat un act de vânzare-cumpărare neexistând nicio condiție din partea băncii ca actul sa fie de vânzare cumpărare pentru ca in subsidiar banca accepta si un act de donație neexistând nicio condiție astfel din partea băncii privitor la obligativitatea încheierii unui act de vânzare-cumpărare si nu de donație.
Mai mult decât atât, nu exista un contrainscris care singur sa poată face dovada unei donații deghizate sub forma unui contract de vânzare-cumpărare.
Martorul T. I., audiat in dosar se afla . concubinaj de 3 ani cu reclamanta P. A. F., anterior promovării cererii de divorț de către aceasta si implicit a partajului, astfel incat se solicita instanței de judecata sa înlăture declarația martorului ca neverosimila si subiectiva, acesta având interes in susținerea intereselor reclamantei.
Declarația martorului Sfarlogea D. A. si înscrisurile depuse confirma faptul ca in vara anului 2006 a cumpărat de la subsemnatul utilaje de moara pentru care a achitat prețul de 45.000 euro, banii fiind folosiți in edificarea construcției si cumpărarea terenului.
De asemenea, se solicita efectuarea unei noi expertize care sa aibă ca obiectiv evaluarea construcției si a terenului pe care este edificata aceasta, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate la instanța le fond si apel constând in taxa judiciara de timbru si onorariu de expert, nefiind temeinica hotărârea instanței de fond care a reținut compensarea cheltuielilor de judecata in situația in care reclamanta a fost scutita de taxa judiciara de timbru.
Intimata P. A. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către Bulmacl A.,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata făcute cu acest proces.
In motivare, se arata ca criticile formulate de către recurent sunt de fapt o reluare a argumentelor din apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei si nu pot fi încadrate in disp.art.304 pct.7 si 8 fiind motive de netemeinicie si nu de nelegalitate.
Solicitările de probatorii formulate de către recurent sunt inadmisibile respectiv administrarea de către instanța de recurs a probei cu interogatoriu, martori si expertiza.
In calea de atac a recursului este admisibila doar proba cu înscrisuri.
In recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză - care este, în mod evident, un aspect de netemeinicie a hotărârii - neputând forma obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 Cod procedură civilă.
Recurentul face trimitere exclusiv la probatoriul administrat in cauza respectiv proba testimoniala administrata in fata instanței de fond,expertiza administrata in fata instanței de fond dar si înscrisuri asupra cărora au apreciat instanța de fond si cea de apel.
In ceea ce privește constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare încheiat, se arata ca recurentul critica depoziția martorului T. audiat la instanța de fond, insa o reapreciere a probatoriului administrat in recurs este inadmisibila.
Se arata ca in privinta actelor de instrainare întocmite intre părinți si copii Codul Civil instituie prezumție de liberalitate la articolul 845,prezumtie ce a fost intarita de probatoriul administrat in cauza.
În acest context vânzarea-cumpărarea este de fapt o donație deghizata iar bunurile obținute prin donație sunt bunuri proprii ale soțului in favoarea căruia s-a făcut liberalitatea.
Prezumția de comunitate instituita de art.30 Codul Familiei nu are un caracter absolut si poate fi răsturnata prin intermediul oricărui mijloc de proba.
Articolul 31 lit.b din Codul Familiei prevede o excepție de la regula si anume faptul ca nu sunt bunuri comune ale soților,bunurile dobândite in timpul căsătoriei prin moștenire,legat sau donație afara de faptul când dispunătorul nu a dispus altfel.
Terenul pe care se afla construcția a fost dobândit prin donație deghizata in vânzare-cumpărare pentru a facilita obținerea creditului bancar ,astfel cum s-a dovedit prin probatoriul administrat.
Se arata ca instanța de fond si instanța de apel au analizat pe larg si probatoriul administrat privitor la vânzarea apartamentului recurentului si contribuția acestuia in munca la edificarea construcției, criticile fiind in mod evident de netemeinicie a celor doua hotărâri si nu de nelegalitate.
Se arata ca recurentul a invocat in cadrul procesului de divorț lipsa oricăror venituri ,fiind obligat ca atare de către instanța la plata pensiei de întreținere in favoarea minorului raportat la venitul minim pe economie.
Acest aspect echivalează cu o recunoaștere a recurentului in privința faptului ca in timpul căsătoriei nu a realizat venituri care sa poată fi dovedite.
In legătura cu depoziția martorului Sfarlogea si pretinsa existenta a unei convenții "încheiate cu acesta si obținerea sumei de 45.000 euro in schimbul unei mori ,deși nu constituie motiv de nelegalitate ,se face precizarea ca martorul este arestat pentru evaziune fiscala astfel cum rezulta din articolul de presa pe care îl atașează la întâmpinare.
Înscrisul depus la dosar a fost întocmit evident procausa fiind depus abia după repunerea cauzei pe rol de către instanța de fond după ce rămăsese in pronunțare pe IAP.,
In acest context, se arata ca forța probanta a înscrisului si a depoziției unui evazionist este zero in condițiile in care pentru astfel de sume pretins plătite se încheie in mod obligatoriu factura si chitanta,astfel de echipamente neputând fi achiziționate pe persoana fizica.
In legătura cu trimiterile la înscrisurile depuse de către intimata la dosar ,respectiv facturi de achiziții de materiale,recurentul critica modul in care acestea au fost apreciate de către instanța de fond si cea de apel fara a indica motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
De fapt,recurentul nu face decât sa reia argumentația din apel fara nici un fel de completare care sa facă posibila încadrarea acestor critici in disp.art.304
Privitor la achitarea ratelor de credit in excusivitate de către intimata, se arata ca acest aspect de netemeinicie este totuși combătut de înscrisuri respectiv chitanțele de plata a creditului unde atât la rubrica titular de cont cat si la rubrica deponent apare numele intimatei,in cazul in care recurentul ar fi achitat măcar o rata la rubrica deponent ar fi apărut numele sau.
Forța probanta a înscrisurilor e completata de restul probatoriului respectiv recunoașterea recurentului in procesul de divorț ca nu realizează nici un fel de venituri dar si faptul ca societatea pe care o administrează nu a realizat profit care sa fie distribuit sub forma de dividende.
Se arata ca, in acest context, contribuția recurentului de 1/4 este mai mult decât rezonabila in condițiile in care soldul creditului la aceasta data este de peste 40.000 de euro.
De asemenea, se învederează ca si criticile referitoare la cheltuielile de judecata au făcut obiectul apelului formulat de către recurent, ele fiind corect apreciate de către instanța de apel.
Criticile dezvoltate privitoare la comunitatea de bunuri au valoare strict teoretica,nefiind aplicabile in speța de fata in care prezumția legala a fost înlăturata printr-o alta prezumție instituita de art.845 dar si de probatoriul administrat.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că instanța de apel a încălcat disp. art. 295 alin. 2 c.p.c. care permit completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe, în condițiile în care reclamantul invocă realitatea încheierii contractului de vânzare- cumpărare și subiectivismul declarației martorului pe care instanța își întemeiază convingerea.
În mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză operează prezumția relativă potrivit căreia vânzarea unui bun de către părinți în favoarea fiicei lor constituie în realitate o donație deghizată, o astfel de prezumție fiind aplicabilă doar în situația în care, conf. art. 845 c. civil, înstrăinarea s-a făcut de către ascendent cu păstrarea uzufructului, ceea ce nu este cazul în condițiile în care din conținutul contractului de vânzare cumpărare rezultă că înstrăinarea s-a făcut doar în schimbul unui preț.
Ca atare era necesară administrarea probelor solicitate de către apelant, numai așa putându-se reliefa susținerile reclamantei privind voința părților contractante și lipsa unui preț.
De asemenea, a fost contestată valoarea construcției bun comun, proba cu expertiză fiind respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei, deși se impunea administrarea probei cu expertiză pentru justa soluționare a cauzei. Pe de altă parte, din conținutul cererii de apel rezultă că apelantul a criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată, critica nefăcând obiectul analizei instanței de control judiciar, din conținutul deciziei nerezultând că au fost soluționate aceste susțineri. În temeiul disp. art. 312 rap. la art. 315 c.p.c. s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru suplimentarea probatoriului prin admiterea probei testimoniale și a probei cu expertiză tehnică de specialitate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 13.11.2012, instanța a încuviințat proba cu un martor și proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică pentru evaluarea construcției reținute la masa partajabilă, la solicitarea apelantului pârât, precum și proba cu un martor pentru intimata reclamantă și intimații intervenienți.
La data de 22.01.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză de către expert. C. G..
S-au luat declarații martorilor C. V., B. E., la termenul de judecată din data de 22.01.2013.
Apelantul și intimata reclamantă au depus concluzii scrise la data de 22.02.2013, respectiv 26.02.2013.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței și încheierii de admitere în principiu, prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază apelul fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul motivului de apel referitor la constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare având ca obiect terenul în suprafață de 343 mp, situat în C., ., se apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, criticile apelantului fiind astfel nefondate.
Pentru a aprecia astfel, se are în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare autentif. sub nr. 1906/29.08.2006, P. I. și P. E., părinții reclamantei, au transmis dreptul de proprietate asupra terenului menționat către aceasta din urmă, pentru prețul de 102.900 lei, ulterior, în anul următor părțile edificând pe acest teren construcția reținută la masa partajabilă.
În mod corect a apreciat prima instanță că s-a dovedit existența celor două elemente necesare pentru a considera că este vorba de o donație deghizată și anume intenția de a gratifica, precum și lipsa contraprestației, analizând conduita părților în vederea stabilirii voinței reale a acestora la încheierea contractului.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe și a celor audiați în apel, Tribunalul reține că nu s-a plătit vreun preț pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, intenția părinților reclamantei fiind aceea de a o gratifica pe fiica lor. Astfel, martorii C. L. și T. I., au declarat că intenția părinților reclamantei a fost aceea de a dona terenul acesteia, urmând ca altă suprafață de teren să fie donată fratelui acesteia, nefiind achitat astfel nici un preț, însă s-a încheiat un contract de vânzare –cumpărare întrucât societatea de credit a impus această condiție pentru obținerea creditului necesar edificării casei, situație ce este confirmată și de declarația martorei propusă în apel, B. E., colegă de serviciu cu mama reclamantei .Nu există motive pentru a considera că declarația martorului T. I. este subiectivă și a o înlătura, pentru faptul că are o relație de concubinaj cu reclamanta, în condițiile în care cele declarate de martorul respectiv sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori la care am făcut referire, inclusiv martora audiată în apel.
În ceea ce privește critica vizând stabilirea greșită a cotelor de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, se are în vedere că la aprecierea în ansamblu a acestei contribuții a soților se are în vedere nu doar aportul în bani la dobândirea masei bunurilor, ci și activitatea prestată de soți în cadrul gospodăriei sau munca efectiv depusă pentru edificarea construcțiilor reținute la masa partajabilă, ce reprezintă de asemenea o componentă a contribuției soților la masa comunitară. În cauză, se reține din declarațiile martorilor audiați, respectiv P. F. Madelina, C. L., B. Severică, D. G. și C. V., faptul că cel care s-a ocupat efectiv de lucrările de construire a casei –bun comun, a fost pârâtul, care a supravegheat permanent lucrările, a angajat muncitorii, a achiziționat materialele și chiar a muncit alături de aceștia la anumite operațiuni din procesul de construcție, aspecte ce nu pot fi ignorate și pe care Tribunalul le apreciază ca reprezentând o contribuție a acestuia la dobândirea bunurilor comune. Mai mult, s-a probat și faptul că în vara anului 2006, pârâtul a vândut martorului Sfârlogea D. A. mai multe utilaje de moară, pentru care acesta a încasat suma de 45.000 euro, sumă ce a fost utilizată la edificarea imobilului locuință, alături de suma de 80.000 euro, rezultată din vânzarea unui apartament ce fusese cumpărat de soți de la părinții pârâtului..
Pe de altă parte, în perioada căsătoriei reclamanta a realizat venituri modeste, reflectate de adeverințele de venituri depuse la dosar pe parcursul judecării cauzei, precum și de contractele individuale de muncă (filele 117-120 ), venituri care au determinat-o să solicite acordarea ajutorului public judiciar în fața primei instanțe, aspect ce intră astfel în contradicție cu susținerile acesteia în sensul că singură ar fi achitat ratele la creditele contractate în vederea construirii casei.
Prin urmare, apreciind în ansamblu toate aceste aspecte, Tribunalul consideră că pârâtul are o contribuție de ¾ la dobândirea bunurilor comune, iar reclamanta de ¼, încheierea de admitere în principiu urmând a fi schimbată din acest punct de vedere, prin admiterea apelului, conf. art. 296 c.p.c.
Cu privire la motivul de apel vizând modul de evaluare a bunurilor, ținând seama de indicațiile date prin decizia de casare și pentru justa soluționare a cauzei, în rejudecarea apelului s-a încuviințat o nouă expertiză pentru evaluarea construcției reținută la masa partajabilă, stabilindu-se o valoare de 613.000 lei, ce nu a fost contestată de părți, așa încât raportul de expertiză va fi omologat din acest punct de vedere, iar valoarea loturilor și a sultei urmând a fi modificată în mod corespunzător. Astfel, bunurile vor fi atribuite în același mod ca și la prima instanță, neexistând critici în acest sens, reclamanta urmând a plăti sultă pârâtului suma de 459.750 lei.
De asemenea, având în vedere că prin sentința apelată instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de_,5 lei, cu titlu de c/val. rate achitate exclusiv de aceasta la soldul împrumutului contractat, iar această dispoziție nu poate fi înlăturată sau modificată, conf. art. 295 alin. 1 c.p.c., întrucât nu face obiectul prezentului apel, fiind vorba astfel de obligații reciproce ale părților, se va compensa astfel sulta de 459.750 lei, pe care trebuie să o plătească reclamanta pârâtului, cu suma de 47.427,5 lei, pe care pârâtul trebuie să o plătească reclamantei, urmând ca, în final, reclamanta să plătească pârâtului suma de 412.323 lei .
Sub aspectul ultimei critici referitoare la cheltuielile de judecată, se reține că pârâtul a achitat o taxă de timbru de 10.400 lei, conf. chitanței de la fila 48 din dosar, iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 07.12.2010, reclamanta a fost scutită de la plata taxei de timbru în cuantum de 13.971 lei.
Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale," iar conf. art. 19, "dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia". Cum în cauză, având în vedere natura procesului și soluția pronunțată, ambele părți au căzut în pretenții, se impunea obligarea pârâtului către stat la o parte din această sumă, însă, față de dispoz. art. 296 teza a 2 a c.p.c., o astfel de soluție nu poate fi pronunțată în această fază procesuală.
Pe de altă parte, cum pârâtul a efectuat cheltuieli de 10.400 lei, taxă de timbru, în baza art. 276 c.p.c., va obliga reclamanta către pârât la plata sumei de 2600 lei, cheltuieli de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cum apelantul a efectuat în apel cheltuieli de judecată în cuantum de 5.200 lei, iar intimata a căzut în pretenții, în baza art. 274 c.p.c., va admite cererea formulată de apelant și va obliga intimata către acesta la plata sumei respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât B. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. M., în C., ., ..2, ., împotriva sentinței civile nr._/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. F., domiciliată în C., ..2 A, jud. D., și intimații intervenienți P. I. și P. E., domiciliați în C., ., jud. D., având ca obiect partaj bunuri comune, ca urmare a casării deciziei nr. 9408/08.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că dispune ieșirea din indiviziune a părților în cote de 3/4 pentru pârât și 1/4 pentru reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Schimbă în parte sentința, în sensul că omologhează raportul de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit de expertul C. G. și atribuie imobilul astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 153.250 lei se atribuie reclamantei, ce va primi în lot construcția C1 - locuință cu regim de înălțime P+1, având suprafață construită de 137 mp ( ., Sd = 200,00 mp, Su = 157,30 mp, Si = 83,60 mp), sistem constructiv - zidărie portantă cu stâlpuri din BA, fundații din BA, acoperiș șarpant) situată în C., .. 2, jud. D..
Va plăti sultă pârâtului suma de 459.750 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 459.750 lei, se atribuie pârâtului, ce va primi sultă de la reclamantă în cuantum de 459.750 lei.
Compensează sultă pe care reclamantă trebuie să o plătească pârâtului, cu suma de 47.427,5 lei, pe care acesta trebuie să o plătească reclamantei cu titlu de contravaloare rate la soldul împrumutului contractat, urmând ca în final, reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 412.323 lei.
Obliga intimată-reclamantă către apelantul-pârât la plata sumei de 2600 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata către apelant la 5200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2013
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. | |
Grefier, A. A. B. |
Red.jud.CC.
Tehnored.
AB/25.03.2013
| ← Curatelă. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul DOLJ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3638/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
