Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 1119/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. E.
Grefier G. D. V.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2013,consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în cauza privind judecarea apelului civil declarat de pârâta C. F. I. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012,în contradictoriu cu reclamantul D. M. V.,având ca obiect stabilire program vizitare minor.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la data de 18.01.2012, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul D. M. V., a chemat în judecată pe pârâta C. F. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea programului de vizitare a minorului de către reclamant, în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul D. R. Ș., născut la data de 19 decembrie 2008, în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbăta dimineața, până duminica după amiaza, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr._/04.11.2010, pronunțată de Judecătoria C., in dosarul nr._/215/2010, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, încredințarea minorului spre creștere și educare către mama pârâtă, și stabilirea legăturilor personale ale reclamantului cu minorul, în domiciliul pârâtei.
A mai arătat reclamantul că în prezent, minorul a crescut, considerând reclamantul că este posibil să aibă legături cu acesta și in domiciliul reclamantului, iar deseori, pârâta refuză să-i accepte reclamantului legăturile personale cu minorul, la domiciliul acesteia.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 262 alin. 2, 398 alin. 2 și art. 401 c.civ.
La dosar s-au depus următoarele acte: sentința civilă nr._/04.11.2010, pronunțată de Judecătoria C., in dosarul nr._/215/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, imputernicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare.
La data de 06.03.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu contestă dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul, sunt nereale susținerile reclamantului privind opoziția pârâtei la legăturile personale ale reclamantului cu minorul .
A arătat pârâta că prin sentința civilă nr._/04.11.2010, pronunțată de Judecătoria C., in dosarul nr._/215/2010, reclamantului i-a fost stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul în sensul de a-l vizita la domiciliul mamei, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta de la orele 17:00, până la orele 19:00, reclamantul având permisiunea pârâtei de a avea legături cu minorul conform programului susmenționat, reclamantului fiindu-i permis de către pârâtă s-l ia deseori pe minor în domiciliul acestuia, în afara programului stabilit.
Pârâta a învederat că minorul are activități specifice vârstei, un program de viață echilibrat și adecvat dezvoltării sale intelectuale și fizice, iar datorită problemelor sale de sănătate se impune o atenție sporită și supraveghere permanentă asupra sa, reclamantul neavând posibilitatea să aibă grijă, să supravegheze si să stea cu minorul perioade mai lungi de timp și în mod constant, datorită programului său de viață socială și profesională, acesta neavând un program stabil, se ocupă de o societate comercială și nu beneficiază de ajutorul altor persoane ( părinți, rude). Din aceste motive, pârâta a arătat că se impune ca legăturile personale ale reclamantului cu minorul să se desfășoare în continuare la domiciliul pârâtei .
În subsidiar, se solicită de către pârâtă, în cazul in care se vor încuviința reclamantului legăturile personale cu minorul în domiciliul tatălui, stabilirea legăturilor personale pe perioade mai scurte, de sâmbăta ore 08:00, pană duminica ora 20:00.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 c.proc.civ.
S-au depus la dosar, de către pârâtă, înscrisuri medicale, în dovedirea stării de sănătate a minorului.
În ședința publică de la 20.03.2012, în scop probatoriu, la solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați la termenul de judecată din data de 18.09.2012, martora C. V. G., propusă de reclamant, și la termenul de judecată din data de 23.10.2012, martora B. M., propusă de pârâtă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Tot in scop probatoriu s-a dispus efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului, conform art. 396 cod civil și art. 229 alin. 2 litera b din Legea nr. 71/3 iunie 2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009), fiind depus la dosar referatul de anchetă psihosocială înregistrat cu nr. 6657/11.10.2012, efectuat in cauză de Primăria Municipiului C.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul reclamantului.
Prin sentința civilă nr._/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. M. V., domiciliat în ., ., . D., împotriva pârâtei C. F. I., cu domiciliul procesual ales la cabinetul de avocat R. M., cu sediul în C., ., .. A, apt. 8, județul D..
S-a dispus modificarea măsurii instituită prin sentința civilă nr._/4.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, privind legătura cu minorul, în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul D. R. Ș., născut la data de 19 decembrie 2008, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, începând de sâmbătă, orele 10,00, până duminică, orele 18,00, timp de o săptămână în perioada vacanței de iarnă și o lună în vacanța de vară, în domiciliul tatălui reclamant.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatatfaptul că prin sentința civilă nr._/04.11.2010, pronunțată de Judecătoria C., in dosarul nr._/215/2010, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, încredințarea minorului D. R. Ș., născut la data de 19 decembrie 2008, spre creștere și educare către mama reclamantă, și stabilirea legăturilor personale ale pârâtului D. M. V., cu minorul, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, de la orele 17:00, la orele 19:00, în domiciliul reclamantei D. F. I..
Instanța a mai constatat, după cum rezultă din declarația martorei C. V. G., propusă de reclamantă, atunci când martora a mers de două ori cu reclamantul ca acesta să vadă minorul D. R. Ș., născut la data de 19.12.2008, din relațiile părților, pârâta nu era acasă pentru prezenta copilul.
Martora a declarat că a auzit de la reclamant că pârâta refuză să-i permită acestuia legături personale cu minorul, martora știe că minorul este atașat de tată, se simte bine în domiciliul tatălui, acesta din urmă îl plimbă când este împreună cu el, martora declarând că cunoaște acestea de la reclamant, nu a văzut minorul în compania tatălui și nu știe dacă tatăl are posibilitatea creșterii minorului.
A mai învederat martora că personal a fost de față dând reclamantul îi telefona minorului, uneori reușea să vorbească cu el, alteori nu, pârâta refuza să răspundă, iar de anul trecut, a precizat martora, aceasta nu a mai fost cu reclamantul să vadă copilul.
Martora B. M., propusă de pârâtă, a declarat că o cunoaște pe pârâtă din luna aprilie 2012, pe reclamant nu-l cunoaște personal. A arătat martora că într-o zi, fiind în vizită la pârâtă, când reclamantul a telefonat minorului, acesta a refuzat să vorbească cu tatăl său la telefon, cu toate că mama pârâtă insista ca minorul să vorbească cu reclamantul.
Martora a învederat că pârâta nu i-a interzis vreodată reclamantului să vadă copilul, nu cunoaște relația dintre minor și tatăl său nu știe dacă tatăl are posibilitatea să-l crească; săptămâna trecută reclamantul a venit să vadă copilul, iar pârâta l-a lăsat să vorbească cu minorul, martora arătând că cunoaște toate acestea din spusele pârâtei și din discuțiile cu minorul.
A precizat martora că minorul are astm bronșic infecțios, oricând poate face insuficiență respiratorie, deseori are crize de astm noaptea, el poate fi îngrijit de tatăl său, în domiciliul acestuia din urmă, însă cu mare atenție în ce privește administrarea tratamentului astmatic și mediul în care este ținut, martora arătând că nu i s-a părut ca minorul să fie atașat de tatăl său, deoarece nu a vrut să vorbească cu el la telefon și nu știe de ce a refuzat aceasta.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele necustodian, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile legale sus menționate reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Analizând așadar interesul minorului D. R. Ș., născut la data de 19 decembrie 2008, în ce privește modificarea măsurii privind legăturile personale cu tatăl ei, instanța a avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
Față de cele reținute și constatate, în temeiul textelor de lege sus - menționate, s-a admis acțiunea reclamantului și a fost modificată măsura instituită prin sentința civilă nr._/4.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, privind legătura cu minorul, deoarece programul de legături personale cu minorul stabilit prin hotărârea anterioară, este insuficient pentru păstrarea corespunzătoare a relațiilor dintre tată și fiu, între cei doi existând de altfel un atașament reciproc, conform probelor administrate în dosar.
Instanța a apreciat că, în raport de vârsta minorului, relațiile de afecțiune dintre părinte și copil, modalitatea de exercitare a acestui drept corespunzătoare intereselor minorului este cea a legăturilor sale cu tatăl în domiciliul acestuia din urmă, iar sub aspectul duratei de exercitare a dreptului, în raport de necesitatea menținerii unor relații de afecțiune între părinte și copil, s-a considerat că interesele minorului reclamă ca legătura dintre ei să se desfășoare în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, începând de sâmbătă, orele 10,00, până duminică, orele 18,00, timp de o săptămână în perioada vacanței de iarnă și o lună în vacanța de vară, în domiciliul tatălui reclamant.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. I., solicitând instanței ca reclamantul să aibă legături personale cu minoru în prima și a treia sâmbătă a lunii de la orele 10.00 până la orele 18.00 invocând că minorul suferă de astmă bronșic infecțios și poate face insuficiență respiratorie,având crize de astm iar reclamantul nu știa să se ocupe de acesta ducându-l în domiciliul mamei sale.
Asupra apelului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor aduse sentințe urmare apelului formulat de prima instanță apreciază că apelul este în parte întemeiat.
Probele administrate în cauză respectiv actele medicale,declarațiile martorilor coroborate cu toate celelalte probe existente la dosar duc la concluzia că instanța de fond i-a admis reclamantului ca în vacanța de vară să aibă legături personale cu minorul o lună de zile în domiciliul tatălui în mod greșit. Având în vedere starea de sănătate,boala de care suferă,vârsta fragedă a acestuia-4ani-instanța de control judiciar apreciază că legătura cu minorul o lună în vacanța de vară este prea mare,împrejurare în care consideră că potrivit art.296 C. apelul este întemeiat urmând a fi admis și a schimba în parte sentința în sensul că legăturile personale ale reclamantului cu minorul pe perioada vacanței de vară se vor desfășura pe perioada a 2 săptămâni respectiv în prima și a treia săptămână a lunii august la domiciliul reclamantului. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta C. F. I., cu domiciliul procesual ales la cabinetul de avocat R. M., cu sediul în C., ., .. A, apt. 8, județul D., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012, în contradictoriu cu reclamantul D. M. V., domiciliat în ., ., ..D., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Schimbă în parte sentința în sensul că legăturile personale ale reclamantului cu minorul pe perioada vacanței de vară se vor desfășura pe perioada a 2 săptămâni respectiv în prima și a treia săptămână a lunii august la domiciliul reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013
Președinte, I. B. | Judecător, I. E. | |
Grefier, G. D. V. |
Red.jud.I.B.
Tehnored.4 ex.
MB
Jud.fond R.B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
