Uzucapiune. Hotărâre din 29-01-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 28/230/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 109/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător L. A.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de intervenienții Țucanovici V., Țucanovici E. împotriva sentinței civile nr.790 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. M. și intimatele pârâte C. L. DE APLICARE FOND FUNCIAR SCĂEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE FOND FUNCIAR D., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul intervenient Țucanovici V., în nume personal și ca mandatar pentru recurenta intervenientă Țucanovici E., și intimatul reclamant, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, recursul este declarat și motivat în termen, netimbrat, precum și faptul că nu s-a achitat nici taxa judiciară pentru fond, iar intimatul reclamant a depus întâmpinare, după care;
Recurentul intervenient Țucanovici V. arată că înțelege să renunțe la judecarea recursului.
La interpelarea instanței, recurentul intervenient Țucanovici V. arată că nu înțelege să timbreze recursul și nici să achite taxa judiciară de timbru, pentru fond.
De asemenea, intimatul reclamant arată că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru pentru fond.
Instanța, din oficiu, ca și motiv de ordine publică, în temeiul art. 306 alin.2 c.p.civ. coroborat cu art. 137 alin.1 c.p.civ., invocă excepția netimbrării recursului și o pune în discuție.
Recurentul intervenient Țucanovici V. și intimatul reclamant, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr._, reclamantul N. M. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Scaești și C. Județeană de Fond Funciar D., să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 350 m.p., teren intravilan situat pe raza comunei Scaești, jud. D..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1976 a primit de la CAP Scaești, suprafața de 400 m.p., ca lot în folosință pentru construcția unei case de locuit iar autoarea sa, A. D. G. a primit în același scop suprafața de 350 m.p.
A mai arătat reclamantul că având în vedere gradul de rudenie apropiat, cele două loturi atribuite și vecine au fost împrejmuite cu un singur gard comun, dând impresia de o singură gospodărie.
De asemenea, reclamantul a menționat că după apariția legilor fondului funciar, i-a fost emis TDP 71-9564/14.02.1995, însă în cuprinsul acestuia a fost înscrisă doar suprafața de 400 m.p. curți-construcții, urmând ca pentru suprafața de 350 m.p. să-i fie emis prin constituire titlu de proprietate mamei sale, A. G..
A susținut reclamantul că autoarea sa a stăpânit terenul în suprafață de 350 m.p. din anul 1976, continuu, neîntrerupt și netulburat, având rol agricol și rol fiscal, plătind taxe și impozite iar în anul 1998 aceasta a decedat și el a rămas unicul moștenitor al defunctei, posesor al casei de locuit și terenului aferent, bunuri care oricum au îngrădire comună cu gospodăria sa .
Reclamantul a precizat că în temeiul art. 8 din Decretul - Lege 42/1990, coroborat cu prevederile art. 23 din Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a stabilit că prin efectul legii, deținătorii casei de locuit sunt și rămân proprietari asupra suprafeței de teren "curți-construcții" și anexe gospodărești, inclusiv grădinii aferente gospodăriei.
A precizat reclamantul că suprafața de teren de 350 m.p. a intrat în posesia sa din anul 1998, iar de la decesul autoarei și până în prezent a stăpânit continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar această suprafață, împrejmuirea rămânând nemodificată până în prezent.
La primul termen de judecată i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze acțiunea sub aspectul temeiului de drept al acesteia, respectiv dacă a înțeles să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 18 din Legea 18/1991 sau pe dispozițiile Codului civil privind uzucapiunea.
Reclamantul, prin mandatar, a depus la dosar o astfel de precizare la termenul din data de 21 Februarie 2011, termen la care acesta a și precizat că nu a fost dezbătută succesiunea autoarei A. D. G..
La același termen de judecată, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. de Fond Funciar Scaești pentru a comunica dacă pe numele autoarei A. D. Ghiorghița a fost eliberat vreun titlu de proprietate, precum și pentru a preciza regimul juridic al terenului indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 25.05.2011, numiții Țucanovici V. și Țucanovici E. au depus la dosar cerere de intervenție, cerere în cuprinsul căreia au arătat că există pe rolul instanței un alt dosar, respectiv_ în care aceștia au calitatea de reclamanți iar reclamantul din prezenta cauză are calitatea de pârât, având ca obiect constatarea nulității parțiale a titlurilor de proprietate nr. 864/16.10.2012 și respectiv 71-9564/14.02.1995.
Au susținut intervenienții că au aflat de existența acestui dosar la momentul efectuării expertizei tehnice de specialitate și au solicitat a se dispune suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea în mod irevocabil a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, fiind vorba de aceleași părți și aceeași suprafață de teren, de 391 m.p.
Intervenienții au apreciat că sunt îndreptățiți la atribuirea suprafeței de teren în litigiu, de pe urma autoarei lor Țucanovici I., care a figurat cu această suprafață de teren în registrul agricol din perioada anilor 1959-1963.
La data de 22.06.2012, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării formulate, reclamantul a menționat că mama sa a locuit în aceeași casă și a avut în posesie aceeași suprafață de teren din anul 1980 și până la momentul decesului acesteia, în mod continuu, netulburată și sub nume de proprietar, achitând taxele și impozitele aferente pentru acestea.
De asemenea, reclamantul a precizat că autoarea sa a fost înscrisă în harta cadastrală a localității Scaești și în caietul de măsurători iar intervenienții au primit teren în schimb pentru suprafața ce a aparținut autoarei lor.
La același termen din data de 22.06.2012, intervenienții au depus la dosar note de ședință, în cuprinsul cărora au precizat că sora intervenientului, numita Țucanovici C. a revendicat suprafața de teren în litigiu în anul 1991 iar acesta personal a formulat două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în cursul anilor 1998 și 2000.
De asemenea, au precizat că uzucapiunea invocată de reclamant nu poate opera în lipsa unui just titlu și că astfel cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar, autoarea A. Ghiorghița a deținut teren în T 52 și nu 38 unde se află amplasată suprafața de 350 m.p..
Au mai învederat intervenienții că autoarea lor, Țucanovici I. figurează cu această suprafață de teren în registrele agricole din perioada anilor 1959-1961 și că în raport de prevederile art. 23 alin. 3 din Legea 18/1991 autoarea reclamantului nu este îndreptățită la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.
Totodată, intervenienții au precizat că susținerea reclamantului, în sensul că autoarea sa ar figura cu rol agricol și rol fiscal pentru această suprafață de teren nu a fost confirmată de Primăria comunei Scaești iar împrejurarea că aceasta figurează ca vecină a numitului B. C. nu dovedește faptul că aceasta era îndreptățită la atribuirea terenului în litigiu.
La termenul din data de 09.11.2011, instanța luând act că soluționarea prezentei cauze depinde de modul de soluționare a dosarului nr._, a dispus suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea în mod irevocabil a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ .
La data de 30.05.2012, reclamantul, prin mandatar a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, anexând la cererea formulată o copie a s.c. nr. 800/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
La termenul din data de 18.09.2012, intervenienții au depus la dosar precizare la cererea de intervenție, în cuprinsul căreia au învederat că reclamantul nu a făcut dovada că autoarea sa ar fi primit suprafața de 350 m.p. situată în intravilanul comunei Scaești, jud. D., de la fostul CAP și nici că a formulat cerere pentru această suprafață de teren conform Legii 18/1991, situație în care au apreciat că acțiunea acesteia este inadmisibilă.
De asemenea, intervenienții au precizat că pentru a fi pusă în discuție joncțiunea posesiei, în speță nu sunt întrunite condițiile art. 1846-1847 și art. 1860 cod civil și că terenul a aparținut mamei sale, făcând parte din suprafața deținută de aceasta în intravilan până la deposedarea abuzivă de către fostele instituții comuniste. În acest sens, au precizat că până în anul 1990 nu se poate discuta de curgerea termenului de prescripție achizitivă, iar după anul 1990 aceștia au susținut că au solicitat permanent reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafață de teren ce nu a ieșit în mod legal din patrimoniul autoarei lor, formulând cereri la apariția Legii 18/1991 și acțiuni în justiție pentru terenul în litigiu.
De asemenea, au solicitat a se observa că reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate decât pentru suprafața de 400 m.p., nu și pentru cei 350 m.p. iar autoarei acestuia nu i s-a constituit această suprafață de teren și nici nu a posedat terenul în nume de proprietar, public, netulburat și continuu între anii 1976-1990, astfel că nu se poate discuta de exercitarea unei posesii utile, publice, netulburate și sub nume de proprietar, iar din anul 1990 și până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată nu s-a împlinit termenul de prescripție.
Au mai arătat intervenienții că la data dezbaterii succesiunii după autoarea reclamantului, această suprafață de teren nu a fost trecută în declarația de acceptare a succesiunii, situație în care au apreciat că nu se poate face dovada unei posesii utile, publice, netulburate de către autoarea reclamantului. Totodată, au precizat că terenul în cauză nu figurează în registrul agricol al autoarei reclamantului și nici autoarea reclamantului, dar nici acesta nu au putut dovedi că ar fi avut autorizație de construcție, aceste lucrări fiind edificate fără autorizație și rea-credință.
Intervenienții au menționat și faptul că terenul pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate nu a făcut obiectul titlurilor de proprietate a căror anulare s-a solicitat în cadrul dosarului nr._ iar din concluziile raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului nr._ rezultă că terenul în litigiu a aparținut autoarei Țucanovici I., care a deținut în intravilan o suprafață de 3500 m.p. din care făcea parte și terenul în litigiu .
În cuprinsul acestei precizări, intervenienții au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar Scaești și Comisiei Județene de Fond Funciar D..
La termenul din data de 02 Octombrie 2012, mandatara reclamantului a depus la dosar copia deciziei civile nr. 222/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul D. în cadrul dosarului nr._, iar instanța constatând că această cauză a fost soluționată în mod irevocabil a admis cererea de repunere pe rol a cauzei.
Prin aceeași încheiere de ședință a fost admisă în principiu și cererea de intervenție formulată de numiții Țucanovici V. și Țucanovici E., întrucât anterior suspendării cauzei în baza dispozițiilor art. 244 C.pr.civ. s-a omis acest lucru, instanța apreciind că aceștia justifică un interes în promovarea cererii formulate, fiind vorba de aceeași suprafață de teren ca și cea solicitată de reclamant, însă de pe urma unui alt autor.
Prin sentința civilă nr.790 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamantul N. M., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Scaești și C. Județeană de Fond Funciar D. .
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienții Țucanovici V. și Țucanovici E..
A fost constatat dreptul de proprietate în patrimoniul reclamantului asupra terenului în suprafață de 391 m.p., situat în intravilanul localității Scaești, jud. D. în T 38 P 1152, cu vecinătățile menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert D. D., în schița anexă aflată la fila 178 dosar, schiță ce face parte din prezenta hotărâre.
S-a luat act că reclamantul nu a cerut cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 14.02.1995 a fost eliberat pe numele reclamantului N. D. M. titlul de proprietate nr. 71-9564/14.02.1995 pentru suprafața de teren de 400 m.p. teren intravilan situat pe raza comunei Scaești, jud. D., teren ce i-a fost atribuit acestuia prin constituirea dreptului de proprietate.
S-a mai reținut pe baza răspunsului comunicat de C. L. de Fond Funciar Scaești că pentru diferența de teren pe care o are în posesie reclamantul, de aproximativ 350 m.p., nu a fost eliberat titlu de proprietate pe numele autoarei reclamantului iar din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză se constată că terenul este folosit în prezent de reclamant, fiind edificate pe acesta mai multe construcții, respectiv locuință, garaj și anexe gospodărești.
Totodată, instanța reține că privitor la suprafața de 400 m.p., pentru care s-a emis titlu de proprietate reclamantului sub nr. 71-9564/14.02.1995, acesta s-a judecat cu intervenienții în dosarul nr._, în care intervenienții au solicitat anularea titlului de proprietate menționat pentru suprafața de 400 m.p, pe motiv că reclamantul nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea acestei suprafețe, ci, dimpotrivă, aceasta îndreptățire ar fi avut-o intervenienții.
Prin decizia civilă nr. 222/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins în mod irevocabil acțiunea intervenienților pe motiv că reclamantul este îndreptățit la terenul de 400 m.p., în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea 18/1991 și art. 8 din Decretul - Lege 42/1990, întrucât terenul s-ar afla în posesia reclamantului din anul 1970, are edificat pe acesta casa de locuit și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea 18/1991.
Prin urmare, având în vedere puterea de lucru judecat creată de această decizie, instanța constată că și pentru diferența de teren dintre suprafața avută în posesie de către reclamant și cea de 400 m.p., pentru care i s-a eliberat TP nr. 71-9564/14.02.1995, este aplicabil același regim juridic, respectiv reclamantul este cel îndreptățit la acest teren în baza acelorași dispoziții legale, menționate în decizia nr. 222/08.02.1012 și s.c. nr. 800/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, constatând din raportul de expertiză efectuat în cauză că și pe diferența de teren ce are în concret suprafața de 391 m.p., reclamantul are edificate construcții ce țin de gospodăria sa.
În concluzie, chiar dacă instanța a constatat că terenul de 391 m.p., pe care l-a avut în posesia A. G. și cel de 400 m.p. pentru care s-a emis titlul de proprietate reclamantului au fost anterior colectivizării înscrise în registrul agricol al autoarei intervenienților, numita Țucanovici I. ( aspect ce rezultă din expertiza întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Filiași de către domnul expert G. M. – fila 247 și următoarele dosar ), prin efectul dispozițiilor art. 23 din legea 18/1991, republicată raportat la dispozițiile art. 8 din Decretul- Lege 42/1990, constituirea dreptului de proprietate se face în patrimoniul actualului deținător, respectiv constructorul casei de locuit, în speță reclamantul N. M..
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată " Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii", iar în conformitate cu dispozițiile alineatului 2 al aceluiași text de lege " Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție".
Din probele administrate în cauză a rezultat că, autoarea reclamantului și reclamantul au edificat pe terenul solicitat o casă de locuit, l-au împrejmuit și l-au posedat continuu, netulburați și sub nume de proprietari, achitând taxele și impozitele corespunzătoare la consiliul local, iar după decesul autoarei posesia terenului a fost exercitată de reclamant .
În aceste condiții, reclamantul a dobândit, în temeiul textului de lege enunțat proprietatea terenului categoria de folosință " curți-construcții" .
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 al. 3 din L. 18/91, republicată, potrivit cărora „terenul atribuit în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile disp. art.30 din L.58/1974,cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”, aceste dispoziții completându-se cu cele cuprinse în art. 23 din aceeași lege.
In consecință, din aceste dispoziții legale, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor s-a dobândit de către persoanele aflate în situația vizată de legiuitor în temeiul legii, titlu de proprietate ce s-ar fi putut emite dacă aceștia formulau cerere ca urmare a Legii 18/91, având doar caracter recognitiv, constatator.
Reclamantul a făcut dovada posesiei și folosinței exercitate asupra terenului în mod pașnic și continuu încă dinainte de anul 1991 iar terenul a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică dispus în cauză.
S-a mai reținut și faptul că în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietății prin efectul legii (ope legis), astfel că nu se poate pune problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită pentru depunerea cererii de reconstituire sau a obligativității depunerii acesteia.
În raport de aceste considerente, instanța a admis acțiunea promovată de reclamant și a constatat dreptul de proprietate în patrimoniul acestuia asupra terenului în suprafață de 391 m.p., situat în intravilanul localității Scaești, jud. D. în T 38 P 1152, cu vecinătățile menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert D. D., în schița anexă aflată la fila 178 dosar, schiță ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții Țucanovici V. și Țucanovici E., ca neîntemeiată întrucât pe baza înscrisurilor depuse la dosar instanța reține că prin titlul de proprietate nr. 864/16.10.2002, a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților Țucanovici V. și E. și a defunctei Țucanovici A. C., în calitate de moștenitori ai defunctei Țucanovici A. I., pentru suprafața de 2,38 ha, din care 0,1781 ha în intravilanul comunei Scaiești, . .> Procesul verbal de punere în posesie premergător emiterii acestui titlu cuprinde mențiuni privind datele de identificare a terenurilor pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate similare celor din titlul de proprietate eliberat și poartă semnătura unui singur moștenitor, C. Țucanovici, precum și semnăturile unor membrii ai Comisiei Locale.
Modul de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost contestat de cei trei moștenitori, dar în baza Legii 169/1997 și Legii 1/2000, reclamantul Țucanovici V. a formulat noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce a considerat că nu i-a fost atribuită.
De altfel, C. L. de Fond Funciar Scaești a învederat că pentru terenul ce ar fi aparținut defunctei Țucanovici I., aflat acum în posesia reclamantului s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții Țucanovici V. și Țucanovici E., însă fără a-l timbra corespunzător.
Conform dispozițiilor art.20 alin. l din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 Rep.
Tribunalul constată că recurenții, deși au fost legal citați pentru termenul de astăzi, 29 ianuarie 2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 68,06 lei și timbru judiciar în valoare de 0, 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (filele 7 și 10 dosar recurs), nu s-au conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței și, în consecință, recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., vor fi obligați recurenții intervenienți Țucanovici V. și Țucanovici E. la plata în solidar a sumei de 34 lei și pe intimatul reclamant N. M. la plata sumei de 136 lei în contul bugetului local al municipiului C. cu titlu de taxă de timbru datorată pentru fond.
Se va emite adresă către Direcția de Impozite și Taxe C. în vederea executării silite a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de intervenienții Țucanovici V. și Țucanovici E. împotriva sentinței civile nr.790 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. M. și intimatele pârâte C. L. DE APLICARE FOND FUNCIAR SCĂEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE FOND FUNCIAR D..
Obligă recurenții intervenienți Țucanovici V. și Țucanovici E. la plata în solidar a sumei de 34 lei și pe intimatul reclamant N. M. la plata sumei de 136 lei în contul bugetului local al municipiului C. cu titlu de taxă de timbru datorată pentru fond.
Se emite adresă către Direcția de Impozite și Taxe C. în vederea executării silite a acestor sume.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, L. A. | Judecător, D. O. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond: C.C.G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6488/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 04-03-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
