Partaj judiciar. Decizia nr. 1833/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1833/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 17432/215/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1833/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta D. I. împotriva sentinței civile nr. 5236/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P., D. P., M. A., S. E., având ca obiect partaj judiciar succesoral.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. D. pentru recurentul pârât și avocat M.D. pentru intimatul reclamant S. P., care depune împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Apărătorul recurentului, av. A.D. depune la dosar înscrisuri constând în schița parcelară și declarații extrajudiciare, pe care le comunică și apărătorului M.D. și arată că este dovedit faptul că recurentul suportă cheltuielile cu privire la acest teren.
Instanța pune în discuție administrarea probei cu înscrisurile depuse la acest termen.
Avocat M.D. lasă la aprecierea instanței utilitatea probei cu aceste înscrisuri, având în vedere că s-au făcut dovezi că recurentul a folosit suprafața de 2500 mp. teren.
Instanța, în deliberare, încuviințează în parte, proba cu înscrisuri, respectiv proba cu schița parcelară și cu chitanța și respinge proba cu declarațiile extrajudiciare, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul conventional al recurentului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentintei recurate, admiterea cererii reconventionale, cu cheltuieli de judecată.
Arată că s-a invocat casarea sentintei pentru că S. nu are calitate de moștenitor, în mod nelegal instanța de fond a respins cererea reconventională și a constatat nemotivat că S. P. este moștenitor acceptant al succesiunii mamei S. P.E., deși toate probele de la instanța de fond indică faptul că a avut în posesie toate suprafețele de teren ,dovada acceptării succesiunii reclamantului S. P. trebuia verificată în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii ,14.08.1993, nu s-a făcut nici un act de acceptare, SboraPaul a devenit străin de succesiune, nu s-a pronunțat o hotărâre în concordanță cu cu art. 673 indice 9 C.pr. civilă privind posesia exercitată de părți, singura solicitare a reclamantului a fost atribuirea suprafeței situată în T.20,P.32, care cuprinde suprafața de teren ocupată de ASbora P., din 1990 posesia a fost exercitată de recurenta D. I. și dacă instanța de recurs consideră că S. P. are calitate de moștenitor, solicită modificarea sentintei recurate în varianta a II-a ,deoarece această variantă corespunde conditiilor prev. de art. 673 indice 9 C.pr. civilă .
Avocat M.D. pentru intimatul reclamant S. P., solicită respingerea recursului și mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinică și legală .
Arată că în ce privește casarea nu s-a făcut dovada acceptării succesiuni în termen de 6 luni, din declarațiile martorilor s-a dovedit că reclamantul a folosit suprafața de 2500 mp. teren cu privire la omologarea raportului de expertiză în varianta a II-a pe motiv că ar corespunde posesie,arată că la fond recurenta prezentă și asistată de apărător a pus concluzii de omologare în varianta 1 și cea mai mare suprafață de teren rămâne recurentei, intimatul având cea mai mică suprafață.
Apărătorul recurentei, av. A.D. solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța punându-i în vedere să depună concluzii până la sfârșitul ședinței de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 29.08.2008, reclamantul S. P. a chemat în judecată pe pârâții D. I., D. P., M. A., pentru partajarea averii succesorale rămasă de pe urma autoarei S. P. E., decedată la data de 14.08.1993, solicitând totodată să se constate deschisă succesiunea autoarei și să se dispună ieșirea din indiviziune prin individualizarea bunurilor succesorale, lotizarea și atribuirea efectivă a acestora în cotele ce li se cuvin.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 14.08.1993 a decedat S. P. E. iar moștenitori cu vocație succesorală au rămas D. I., în calitate de descendentă de gradul I (fiică), S. P. și M. A. în calitate de descendenți de gradul II (nepoți de fiu S. P. I./fiică D. G.), D. P. în calitate de soț supraviețuitor al defunctei D. G., fiica autoarei.
Masa succesorală se compune din: bunurile imobile cuprinse și evidențiate în titlul de proprietate nr. 824-_ din data de 08.05.1997.
Reclamantul a precizat că terenul arabil în suprafață de 2502 mp situat în T 20 P 32, poziția 2 a fost în folosința reclamantului încă din timpul vieții autoarei, fiind dat tatălui reclamantului la momentul căsătoriei.
Reclamantul a menționat că pentru suprafața de 2800 mp situată în T 26 P 5, a achitat, împreună cu mama sa impozit.
În drept a invocat dispozițiile art. 728 C.civ., 657-667 C.pr.civ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei: titlul de proprietate nr. 824-_ din data de 08.05.1997, certificat fiscal, acte de stare civilă.
La data de 28.10.2008 pârâta D. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât succesiunea autoarei a făcut obiectul dosarului de partaj succesoral nr._/215/2007 al Judecătoriei C. în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/11.09.2007 rămasă definitivă și irevocabilă, ca urmare a încheierii unei tranzacții cu S. I. E., mama reclamantului.
Prin cererea reconvențională a solicitat deschiderea succesiunii autoarei S. P. E., să se constate că este unica moștenitoare a acesteia, în calitate de descendentă de gr. I – fiică, fiind singura acceptantă a succesiunii acesteia, iar masa succesorală este compusă din terenul extravilan în suprafață de 2,38 ha, situat în ., conform TDP 824-_ eliberat la data de 08.05.1997 de CJFF D..
Pârâta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 264/11.02.1998, a vândut, împreună cu soțul său, suprafața de 600 mp teren intravilan și casa situată pe acesta, către Ica G. și Ica N., între autoare și pârâtă și soțul său încheindu-se un contract de întreținere.
Pârâta a solicitat introducerea în cauză a numitei S. I. E., întrucât aceasta împreună cu reclamantul au vândut terenul în suprafață de 2500 mp situat în T 20 P 32, prin act sub semnătură privată, numitei P. M..
Pârâta a învederat că pârâții D. P., cumnatul pârâtei, și M. A., fiica surorii pârâtei, D. G., decedată în anul 2001, nu au acceptat a succesiunea autoarei.
Pârâta a precizat că la data de 10.03.2008, reclamantul a promovat acțiune prin care a solicitat anularea partajului succesoral voluntar consfințit prin sentința nr._/11.09.2007 a Judecătoriei C., cauza aflându-se în apel la Tribunalul D., pârâta declarând apel împotriva sentinței civile nr._/30.06.2008 pronunțată în dosarul nr._, sentința prin care s-a admis cererea și s-a constatat nulitatea absolută a contractul de tranzacție, nefiind definitivă și irevocabilă.
Pârâta a solicitat suspendarea judecării prezentei cauzei în temeiul art. 244 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului nr._ .
În drept a invocat prevederile art. 115-118 C.pr.civ., art. 1201 C.civ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei chitanțe, contract de vânzare-cumpărare, decizia nr. 1532/24.04.1996, pronunțată în dosarul nr. 505/1665 de Curtea de Apel C., sentinței civile nr._/30.06.2008 pronunțată în dosarul nr._, sentința nr._/11.09.2007 a Judecătoriei C..
La termenul de judecată din data de 27.11.2008, pârâta D. I. a solicitat suspendarea judecării prezentei cauzei în temeiul art. 244 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului nr._, instanța suspendând cauza în temeiul art. 244 C.pr.civ, cauza fiind repusă pe rol la data de 24.01.2011.
La data de 24.01.2011, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei S. I. E., soția supraviețuitoare a defunctului S. I..
La data de 14.02.2011, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care a adus la cunoștință că prin sentința civilă din data de 27.01.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a constat nulitatea absolută a contractului de tranzacție încheiat la data de 11.09.2007 și consfințit prin sentința civilă nr._/11.09.2007 pronunțată de Judecătoria C., ca un contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 948 C.civ.
La termenul de judecată din data de 14.02.2011, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de tranzacție judiciară consfințit prin sent. civ. nr._/11.09.2007 a Judecătoriei C..
Cauza a fost repusă pe rol la data de 21.05.2012, când instanța a încuviințat în temeiul art. 167 C.p.c. pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii nominalizați, și pentru pârâta D. I. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii nominalizați, fiind pertinente, concludente și utile în soluționarea cauzei.
Prin încheierea din data de 25.06.2012, instanța a încuviințat pentru pârâții D. P. și M. A. proba cu interogatoriul reclamantului S. P. și al pârâtei D. I. și proba testimonială cu martorii S. C. și S. F..
La termenul din data de 17.09.2012, instanța a dispus, având în vedere cererea depusă de către reclamant la fila 76 din dosar precum și lipsa de opoziție acelorlalte părți, introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei S. E..
La data de 22.10.2012, a fost administrat interogatoriul pârâtei D. I. la propunerea reclamantului care a fost consemnat și atașat la dosar și interogatoriul reclamantului la propunerea pârâtei D. I..
În temeiul art. 186 și următoarele Cod procedură civilă s-a procedat la administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați sub prestare de jurământ martorii S. C. și O. A. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
Prin încheierea din data de 19.11.2012 instanța a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al defunctei D. G. în ceea ce privește succesiunea autoarei S. P. E., a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantului S. P. cu privire la succesiunea autoarei S. P. E., a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. P., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. I. E., D. P. și M. A..
De asemenea, a admis în parte și în principiu acțiunea precizată la data de 14.02.2011, formulată de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâții D. I., D. P., M. A. și S. I. E. și a respins în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional D. I. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional S. P. și pârâții D. P. și M. A..
Totodată, a constatat deschisă succesiunea defunctei S. P. E., decedată la data de 14.08.1993, cu ultimul domiciliu în . M., a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei: reclamantul S. P., în calitate de descendent de gradul II, care vine la moștenire prin reprezentarea tatălui său, S. P. I., decedat la data de 18.04.1991 și pârâta D. I., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ½ fiecare și a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei S. P. E. se compune din suprafața de 2 ha și 3602 mp teren extravilan cuprins în TDP nr. 824-_/08.05.1997.
Prin încheierea din data de 07.01.2013 instanța a încuviințat pentru reclamant și pentru pârâta D. I. efectuarea unei expertize în cauză, având ca obiective identificarea și evaluarea bunurilor care compun masa succesorală și formarea mai multor variante de lotizare, potrivit criteriilor prev. de art. 673 ind. 9 c.p.c.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I. I. a fost depus la dosar (f. 339-351).
La data de 11.02.2013 instanța a dispus conexarea dosarului nr._/215/2010 la prezenta cauză, dosarul_, având în vedere conținutul înscrisurilor aflate la dosare.
Prin sentința civilă nr.5236/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte acțiunea precizată la data de 14.02.2011, formulată de reclamantul S. P., în contradictoriu cu pârâta D. I..
A fost respinsă acțiunea precizată la data de 14.02.2011, formulată de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâții D. P., M. A., și S. I. E., ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată pârâta-reclamantă reconvențional D. I. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional S. P. și pârâții D. P. și M. A..
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul I. I., în varianta 1.
S-a atribuit reclamantului S. P. lotul nr. 1 format din următoarele terenuri cuprinse în TDP nr. 824-_/08.05.1997, situate în com. Malu M., .: terenul arabil intravilan amplasat în T 26, P 5, în suprafață de 2800 mp (3800 mp din măsurători), terenul arabil extravilan amplasat în T 20, P 32, în suprafață de 2502 mp, în valoare totală de_ lei, urmând a primi sultă în sumă de 3966 lei de la pârâta D. I..
S-a atribuit pârâtei D. I. lotul nr. 2 format din următoarele terenuri cuprinse în TDP nr. 824-_/08.05.1997, situate în .: terenul arabil intravilan amplasat în T 114, P 6/1, în suprafață de 2000 mp, terenul arabil extravilan amplasat în T 13, P 13, în suprafață de 7400 mp (6521 mp din măsurători), terenul arabil extravilan amplasat în T 128, P 17, în suprafață de 5000 mp, în valoare totală de_ lei, urmând a plăti sultă în sumă de 3966 lei reclamantului S. P..
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii. Prin urmare, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților
Potrivit art. 6739 C.p.c., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 741 C.civil potrivit cărora la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărui coerede, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, precum și opțiunea părților, instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul I. I., în varianta 1.
Astfel, a atribuit reclamantului S. P. lotul nr. 1 format din următoarele terenuri cuprinse în TDP nr. 824-_/08.05.1997, situate în com. Malu M., .: terenul arabil intravilan amplasat în T 26, P 5, în suprafață de 2800 mp (3800 mp din măsurători), terenul arabil extravilan amplasat în T 20, P 32, în suprafață de 2502 mp, în valoare totală de_ lei, iar pârâtei D. I. - lotul nr. 2 format din următoarele terenuri cuprinse în TDP nr. 824-_/08.05.1997, situate în com. Malu M., .: terenul arabil intravilan amplasat în T 114, P 6/1, în suprafață de 2000 mp, terenul arabil extravilan amplasat în T 13, P 13, în suprafață de 7400 mp (6521 mp din măsurători), terenul arabil extravilan amplasat în T 128, P 17, în suprafață de 5000 mp, în valoare totală de_ lei.
Față de valoarea bunurilor atribuite părților și dreptul valoric al fiecăreia, în baza art. 742 Cod civil, în vederea egalizării loturilor, instanța a obligat pe pârâta D. I. să plătească reclamantului S. P. suma de 3966 lei cu titlu de sultă.
Având în vedere dispozițiile 274 și 276 C.p.c., instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.5236/01.04.2013 a formulat recurs pârâta D. I., prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale, a constatării ca neacceptant în termen de pe urma defunctei S. E. a numitului S. P. și atribuirea suprafețelor de teren în sensul validării nr.2, varianta 2 a raportului de expertiză.
În esență, recurenta a arătat că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta nu a avut în posesie nici un bun succesoral, nu a achitat taxele și impozitele iar posesia terenului reclamat de acesta a fost exercitată de o terță persoană pe nume P. M..
Instanța nu a motivat respingerea cererilor formulate ceea ce echivalează cu necercetarea fondului și în mod nemotivat i-a atribuit reclamantului suprafețe de teren pe care a făcut investiții și a formulat cereri întemeiate pe Legea nr.18/1991, terenul inclus în TP din T26, P5 este același cu cel situat în punctul Ograda pe care din 1990 îl are în posesie, aspecte ce încalcă dispozițiile art.6739 C.proc.civ. Singura solicitare a reclamantului a fost atribuirea suprafeței situată în T20, P32, iar varianta 2 din expertiza topo corespunde și acestei solicitări a reclamantului dar și posesiei părților. Instanța a dat relevanță doar solicitărilor reclamantului.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei achitată prin chitanța nr._-260-0060/17.09.2013 și timbru judiciar de 0,3 lei.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține următoarele aspecte:
Conform art.689 cod civil acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar prin acceptare, titlul de moștenitor se consolidează și transmisiunea provizorie a moștenirii devine definitivă.
Referitor la acceptarea tacită, textul cuprinde prevederea generală că produc efectul acceptării actele pe care eredele nu le-ar putea face decât în calitatea sa de erede și care lasă să se presupună intenția de acceptare.
Formularea textului lasă libertatea instanței de a stabili dacă actul săvârșit de succesibil poate fi considerat de acceptare, iar pentru a produce acest efect, condiția esențială este ca el să implice intenția neîndoielnică de a accepta moștenirea.
Actele de folosință asupra averii rămase implică intenția moștenitorului de a accepta succesiunea.
În speță, din declarațiile martorilor audiați-O. A. și S. C. rezultă că reclamantul S. P. a muncit terenurile rămase de la decesul defunctei S. P.E.. respectiv cel din Punctul "Peste V." și cel din Punctul "La drumul ghindenilor", ceea ce demonstrează fără dubiu manifestarea de voință a acestuia de a accepta succesiunea mamei sale.
Faptul că la un moment dat, o parte din suprafața de teren a fost muncită de o terță persoană nu are relevanță în economia soluției în ceea ce privește respingerea excepției lipsei dovedirii calității de moștenitor, întrucât din probele administrate a rezultat că suprafața respectivă a fost înstrăinată încă din timpul vieții de autoarea părților împreună cu reclamntul printr-un înscris sub semnătură privată, a cărui valabilitate nu a fost consfințită prin procesul ce a urmat. Oricum, posesia de către terțe persoane nu a vizat întreaga suprafață de teren și a avut la bază acordul de voință al reclamantului.
Chiar dacă recurenta a plătit taxe și impozite referitoare la bunurile succesorale, această împrejurare, calificată de multe ori în jurisprudență și doctrină ca un act de acceptare a succesiunii dacă a fost exercitat în calitate de erede și nu doar cu intenția de administrare sau conservare provizorie, nu exclude calitate de moștenitor acceptant a reclamantului S. P. întrucât exercitarea la rândul său, a folosinței asupra unei părți din terenurile incluse în patrimoniul succesoral este înțeleasă ca un act de acceptare tacită a moștenirii.
Sunt nefondate susținerile recurentei privind lipsa de motivare a soluției pronunțată asupra cererii reconvenționale.
Se constată că la data de 28.X.2008 recurenta D. I. a formulat cerere reconvențională prin care invoca în speță, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului urmare a neacceptării moștenirii defunctei S. E., însă nu se poate reține că instanța de fond a respins această excepție fără o motivare corespunzătoare din care să rezulte raționamentul logico-juridic.
Instanța a avut în vedere declarațiile testimoniale ale martorilor audiați în cauză precum și manifestarea de voință a recurentei dintr-un proces anterior-dosarul nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a tranzacției cu S. I.E., în cuprinsul căruia, la interogatoriu, pârâta D. I. a recunoscut că la data încheierii tranzacției cunoștea că la succesiunea defunctului S. I. mai sunt și alți moștenitori iar ceilalți moștenitori nu au fost înștiințați despre dezbaterea succesiunii defunctei S. O.E..
Este adevărat că atât dispozițiile legii interne cât și jurisprudența europeană, în interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenție implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Perez c.Franței și V. der Hurk c Olandei, din 19.04.1994). Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Jahnke și Lenoble c.Franței).
În speță, Tribunalul constată că în ceea ce privește excepția lipsei calității de moștenitor invocată de pârâta-recurentă pe calea cererii reconventionale, instanța de judecată a respins-o, considerând-o în mod corect nefondată și motivând în mod cuprinzător soluția pronunțată.
Nu este fondată nici critica recurentei privind greșita atribuire a suprafeței de teren întrucât prevederile art.6739 C.proc.civ. au fost respectate, contrar susținerilor acesteia.
Astfel, se constată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-au propus trei variante de lotizare, la întocmirea fiecăreia, expertul având în vedere masa de teren partajabilă, cotele partajabile, dorința părților de lotizare a terenului exprimată, evitarea fărâmițării terenului și posibilitatea efectuării lucrărilor agricole în condiții optime pe parcele repartizate în loturi.
Instanța a omologat raportul de expertiză în varianta 1, conform manifestării de voință a tuturor părților implicate în cauză, inclusiv a recurentei-pârâte D. I. care, beneficiind de asistență juridică calificată a solicitat aceeași variantă 1 de lotizare, astfel încât nu se poate susține de către aceasta că instanța ar fi dat relevanță doar solicitărilor reclamantului.
Însă susținerile recurentei privind inechitatea atribuirii sunt nefondate, nu numai prin prisma acestui aspect, instanța respectând manifestarea de voință a părților dar și raportat la criteriile de lotizare prevăzute de art. 6739 C.proc.civ. și ale art.741 Cod Civil.La alegerea modalității de partajarea a unui teren, criteriul posesiei și folosinței nu este unul absolut, deoarece el se aplică prin corelare și cu alte reguli de care trebuie să se țină cont atunci când este vorba despre partajarea unui teren.Așadar, la formarea și atribuirea loturilor trebuie ținut cont de situația concretă a bunurilor de împărțit și de asigurarea caracterului echitabil al partajului pentru toate părțile.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a reglementărilor legale a partajului, stabilind loturile conform expertizei efectuate în cauze, încercând să se dea la fiecare parte pe cât se poate drepturi de aceeași natură cu evitarea îmbucătățirii și divizării exploatațiunilor.
Invocarea de către recurenta-pârâtă a efectuării unor investiții la anumite suprafațe de teren - nedovedite prin probele administrate - sau efectuarea unor cereri întemeiate pe Legilor fondului funciar prin terenurile succesorale nu constituie împrejurări determinante de natura de a-i conferi un drept exclusiv asupra anumitor terenuri din indiviziune, actele respective fiind conservatorii și de îngrijire a patrimoniului succesoral și nu criterii la atribuirea bunurilor.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul în baza art.312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul.
Cum dreptul la un proces echitabil include în conținutul său o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora, partea cate cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, va obliga recurenta a plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, dovedite prin chitanța nr.7/5.XI.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta D. I. împotriva sentinței civile nr. 5236/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P., D. P., M. A. și S. E..
Obligă recurenta către intimatul reclamant S. P. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
15.11.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-M.P.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 69/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 663/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
