Acţiune în constatare. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 2715/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător V. P.
Judecător R. L. Z.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe recurenții reclamanți G. F. și G. L. și recurentul pârât O. G. și pe intimații S. C. C. și S. T., împotriva sentinței civile numărul 646 din data de 20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții –reclamanți G. F. și G. L. personal și asistați de avocat Gâtejescu M., cu împuternicire avocațială aflată la fila 12 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul O. G. a depus un memoriu la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții-reclamanți G. F. și G. L., prin avocat Gâtejescu M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată. Învederează că înțeleg să critice soluția instanței de fond de respingere a acțiunii în ceea ce privește convenția încheiată între aceștia și pârâți, aceștia solicitând constatarea valabilității acesteia, neputându-se reține că actul este lovit de nulitate. Greșit a reținut instanța de fond lipsa capacității de exercițiu. Învederează că prețul a fost plătit și imobilul predat. De asemenea învederează că au făcut îmbunătățiri în acest imobil, o altă critică vizează și soluția în ceea ce privește cererea acestora de a dispune obligarea pârâților în solidar la restituirii contravalorii sumei plătită de reclamanți ca preț al vânzării, avându-se în vedere actuala valoare de circulație a imobilului conform raportul de expertiză întocmit în cauză și la plata în solidar în ceea ce privește îmbunătățirile reținute prin raportul de expertiză. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul O. G. solicită admiterea în parte, fiind de acord să se constate valabilitatea convenției. Depun concluzii scrise la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții G. F. și G. L. au chemat în judecată pe pârâții Șodoleanu C. C. și Șodoleanu T., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate valabilitatea convenției încheiată la 10.01.2003 prin care pârâtul Șodoleanu C. C. a vândut reclamanților suprafața de 560 m.p. teren curți-construcții, situat în Cetate, T. 48, P. 689, o casă de locuit cu 3 camere și sală, din chirpici, acoperită cu țiglă și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
În fapt, se susține că printr-un act denumit "dovadă" pârâtul Șodoleanu C. C., în vârstă de 17 ami, împreună cu bunicul său O. G., a vândut reclamanților, casa cu 3 camere și sală, și terenul aferent în suprafață de 560 m.p. cu prețul de 37.000.000 lei vechi.
Prețul a fost achitat la data încheierii convenției către pârât, în prezența bunicului său O. G..
Părțile s-au înțeles ca după 3 luni, pârâtul Șodoleanu C. C. și fratele său Șodoleanu T. să facă demersuri pentru a devenii moștenitori ai defuncților Șodoleanu F. și Șodoleanu D., iar după obținerea certificatului de moștenitor să încheie actul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Ulterior, Șodoleanu C. C. a refuzat să se prezinte la notar, comunicându-le reclamanților că își va lua casa înapoi.
La data încheierii convenției, reclamanții au intrat în posesia bunurilor și au adus numeroase îmbunătățiri casei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 111 cod pr.civilă, 1270, 1560 și 1522 cod civil.
S-a depus la dosar promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, copie de pe titlul de proprietate având ca titular pe Șodoleanu F. și Șodoleanu D., sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, certificatul de deces pentru Șodoleanu D., Șodoleanu R., Șodoleanu F., certificat de naștere pentru Șodoleanu C. C. și Șodoleanu T..
La 20 septembrie 2012 Șodoleanu C. C. a formulat întâmpinare în care a solicitat să se dispună suspendarea cauzei în temeiul artr. 244 cod pr.civilă deoarece pe rolul Judecătoriei Calafat există dosarul nr._ care are ca obiect partaj al imobilului ce a constituit obiectul promisiunii de vânzare cumpărare.
Pe fond, s-a solicitat să se respingă acțiunea, deoarece convenția nu întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de codul civil, vânzarea făcându-se de o terță persoană.
S-a mai solicitat obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a susținut că în dosarul nr._ s-a solicitat instanței să se constate deschise succesiunile lui Șodoleanu D. și Șodoleanu F., iar ca moștenitori Șodoleanu R. în calitate de legatar universal și respectiv fiu. Șodoleanu R. a decedat la 15.03.2000, moștenitori fiind Șodoleanu C. C. și Șodoleanu T., în calitate de fii.
În acel dosar s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală, printre care casa și terenul care au făcut obiectul convenției încheiată cu reclamanții.
La data încheieri convenției, Șodoleanu C. C. era minor, iar mama sa este în viață.
După decesul tatălui său, pârâtul susține că nu a avut nici-o legătură cu bunicul matern O. G., întrucât el fusese încredințat la divorț tatălui său. O. G. nu era nici tutorele său.
Actul sub semnătură privată este nelegal, fiind încheiat de o persoană care nu avea nici-un drept asupra imobilului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și 118 cod pr.civilă.
S-a depus la dosar copie de pe acțiunea de partaj și ieșire din indiviziune, de pe cererea de intervenție în nume propriu, testamentul autentificat la nr. 1704, certificatul de atestare a edificării construcției, contract de furnizare a energiei electrice, certificat de atestare fiscală, facturi pentru consumul de energie electrică.
La 20 septembrie 2012, instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului de partaj conform art. 244. alin. 1, pct. 1 cod pr.civilă.
Cauza a fost repusă pe rol după soluționarea definitivă a procesului de partaj, având termen la 14.11.2013, când reclamanții au formulat precizare la acțiune în care au arătat că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârât și pe O. G., solicitând obligarea acestuia la restituirea prețului vânzării, avându-se în vedere valoarea actuală de circulație a imobilului.
În motivarea precizării, s-a susținut că reclamanții au achitat prețul vânzării pârâților Șodoleanu C. C. și Șodoleanu T., în prezența bunicului lor O. G., care a consfințit înțelegerea lor.
Cu banii primiți, O. G. a cumpărat celor doi pârâți o altă casă, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 782/18.03.2003, acesta fiind procuratorul de fonduri .
Într-o teză subsidiară, în condițiile în care instanța va aprecia convenția ca fiind nevalidă, reclamanții solicită să fie obligat pârâtul O. G. la restituirea sumei plătită de reclamanți ca preț al vânzării, avându-se în vedere valoarea actuală de circulați a imobilului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 132 alin. 1 și art. 112 cod pr.civilă.
S-a depus la dosar sentința civilă nr. 341 din 18.02.2013 a Judecătoriei Calafat, s-a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea de circulație a imobilului, cât din această valoare reprezintă îmbunătățirile făcute de reclamanți și să fie individualizate aceste îmbunătățiri.
S-a audiat în cauză martorii V. D., S. V., F. N. Titel, S. C..
La 06.02.2014, reclamanții au formulat o cerere precizatoare în care au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii imobilului casă în sumă de 9317 lei și a sumei de 7379 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobil, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Cererea a fost timbrată legal.
Prin sentința civilă nr.646/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea pentru constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, formulată de reclamanții G. F. și G. L. împotriva pârâților Șodoleanu C. C., Șodoleanu T., O. G. și O. G..
A fost admisă în parte precizarea de acțiune formulată de reclamanți și obligat pârâtul O. G. la 16.696 lei despăgubiri către reclamanți și la 1740 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urătoarele:
La 10.01.2003 s-a încheiat între Șodoleanu C. C., minor, susținut de bunicul său O. G. pe de o parte și reclamanții G. F. și G. L., pe de altă parte, o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare denumită de părți "dovadă", prin care pârâții se obligau să vândă reclamanților, imobilul situat în Cetate, învecinat la E- F. Titel, V- R. M., S-drum comunal și N- S. G., cu prețul de 37.000.000 lei vechi.
S-a menționat că taxele notariale se vor achita de vânzător și tot vânzătorul va întocmii documentația cadastrală.
Martorii V. D. și S. V. au susținut că reclamanții au cumpărat de la O. G. o casă cu 3 camere, pătul și magazie și terenul aferent, achitând prețul de 37.000.000 lei vechi. Prezent la convenția a fost și pârâtul Șodoleanu C. C., care la acea dată era minor.
Dup încheierea acestei convenții, reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari, au adus îmbunătățiri imobilului în sensul că au făcut porți din metal, fântână în curte, montat 3 ferestre termopan și o ușă, gard din bolțari, au introdus apă curentă, drișcuieli și reparat tavanul, pardoseală și pereți la o cameră, pus, parchet.
În urmă cu 4-5 ani, între părți au apărut discuții, iar Șodoleanu C. a intentat proces pentru a-și recupera casa.
Martorul F. N. Titel susține că imobilul casă a fost vândut reclamanților, însă nu cunoaște cine a fost vânzătorul, că pârâtul Șodoleanu C. C. a intentat proces de partaj pentru că nu mai avea locuință. Același martor a susținut că reclamanții au adus îmbunătățiri imobilului, în sensul că au drișcuit o cameră, au montat 3 geamuri termopan, au făcut fântână, două porți metalice și au introdus apă curentă.
Reclamanții au locuit în casă până în noiembrie 2013 când au fost evacuați întrucât pârâtul Șodoleanu C. C. a pus în executare o hotărâre judecătorească.
Din dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat rezultă că s-a admis acțiune a formulată de reclamantul Șodoleanu C. C. împotriva lui Șodoleanu T., s-a respins cererea de intervenție formulată de G. F. și G. L., s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar în lotul lui Șodoleanu C. C. a fost atribuit imobilul casă cu 2 camere, bucătărie, două săli, construit din chirpici, acoperit cu țiglă, situat în Cetate, .. 19, imobil care făcuse obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare.
Soluția a fost menținută prin decizia nr. 1471 din 20.09.2013 a Tribunalului D..
În cadrul acelui proces, reclamanții din prezenta cauză au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat să se constate că sunt posesorii terenului în suprafață de 560 m.p. și a casei de locuit din chirpici, acoperită cu țiglă.
Au precizat că au introdus separat o acțiune în vederea obținerii unei hotărârii care să țină loc de act de vânzare cumpărare, a cărei judecată a fost suspendată până la soluționarea partajului.
Cererea de intervenție are ca obiect o acțiune în constatarea unei situații de fapt, inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 111 cod pr.civilă.
Analizând promisiunea de vânzare cumpărare, instanța constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de validitate ale contractului de vânzare cumpărare, întrucât, conform art. 1306 cod civil vechi, valabil la data încheierii convenției, pot cumpăra toți cărora nu le este oprit prin lege.
Deci, regula este capacitatea, iar incapacitatea este excepție. Cazurile de incapacitate sunt expres limitativ prevăzute de lege.
Părțile care încheie un act de vânzare cumpărare trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, trebuie să încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu încuviințarea acestuia și în toate cazurile,cu autorizația autorității tutelare.
La data încheierii convenției, pârâtul Șodoleanu C. C. era minor, iar bunicul său matern O. G. nu era ocrotitorul legal al acestuia și nici nu exista o autorizare din partea autorității tutelare.
Întrucât Șodoleanu C. C. avea capacitate de exercițiu restrânsă, el nu putea încheia un act de dispoziție ,decât cu încuviințarea ocrotitorului legal, adică a mamei sale care este în viață, așa cum susțin martorii și cu încuviințarea autorității tutelare.
În consecință, instanța urmează să respingă acțiunea privind constatarea valabilității promisiunii de vânzare cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer C. Ș., instanța a reținut că valoarea de circulație al imobilului casă și a terenului este în prezent de 12 692 lei .
Îmbunătățirile realizate de reclamanți la imobil sunt de 7379 lei, reprezentând 72,23% din valoarea imobilului.
Prețul plătit de reclamanți pentru achiziționarea imobilului este a fost de 3700 lei, iar acest preț dacă ar fi fost consemnat la bancă, în prezent ar fi fost d e 9317 lei.
Întrucât prețul imobilului a fost încasat de pârâtul O. G., care nu era proprietar al imobilului, instanța a apreciat că acesta a realizat o îmbogățire fără justă cauză, astfel încât a admis în parte precizarea de acțiune și să-l oblige pe acest pârât la despăgubiri reprezentând prețul încasat la valoarea actuală, precum și contravaloarea îmbunătățirilor realizate de reclamanți.
Reținând culpa procesuală a acestui pârât, instanța l-a obligat la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. F., G. L. și pârâtul O. G..
În recursul declarat, pârâtul O. G. a arătat că, instanța de fond, în mod greșit l-a obligat la restituirea prețului, întrucât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluțiunii antecontractului, în temeiul art.1020-1021 C.civil.. Reclamanții nu au solicitat rezoluțiunea antecontractului, astfel că hotărârea instanței cu privire la restituirea prețului este netemeinică.
Reclamanții au formulat la 06.02.2014 o a doua precizare la acțiune, prin care au solicitat ca toți pârâții în solidar să fie obligați la restituirea prețului actualizat și a îmbunătățirilor efectuate la casă ce echivalează cu o completare la acțiune, peste termenul legal prevăzut de lege, astfel că urma să fie respinsă.
A mai arătat că, întrucât nu s-a cerut anularea convenției și nu a fost contestată în termenul de 3 ani de la data încheierii acesteia, convenția nu mai poate fi anulată, deoarece lipsa discernământului reprezintă un viciu de consimțământ, care atrage nulitatea relativă, iar potrivit art.3 din D. 167/1958, acțiunea trebuie promovată în termen de 3 ani.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța a omis, în dispozitivul sentinței, să indice și pe ceilalți doi pârâți chemați în judecată, iar în motivare nu se arată de ce nu au fost obligați cei doi la restituirea prețului, cât timp s-a făcut dovada că unul din frați l-a încasat, respectiv S. C. C., iar din banii primiți s-a achitat prețul imobilelor dobândite de ei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.782/18.03.2003, la 2 luni după încheierea convenției de vânzare-cumpărare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii și a precizărilor, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a i se . acțiune, după întregirea cererii, pentru a avea posibilitatea să formuleze întâmpinare și să propună probe.
Reclamanții G. F. și G. L. în recursul formulat arată că în ceea ce privește convenția încheiată, aceștia au solicitat constatarea valabilității acesteia, având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și actele depuse, neputându-se reține motivarea instanței că actul este lovit de nulitate, având în vedere faptul că lipsa capacității de exercițiu, care oricum vizează minorul sub 14-18 ani, fac parte din categoria nulităților relative, nulitate relativă ce se invocă de persoana lezată într-un drept al său legitim, în termenul general de prescripție de 3 ani, însă, în speță, persoana lezată nu a uzat de acest drept în termenul general de prescripție.
Referitor la solicitarea recurenților în cererea precizatoare, ca instanța să dispună obligarea pârâților în solidar la restituirea contravalorii sumei plătită de aceștia ca preț al vânzării, au avut în vedere faptul că recurenții-reclamanți au fost evacuați de către pârâți din imobil și astfel pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul lor de proprietate asupra acestui imobil nu și-ar mai atinge scopul vizat. Pârâții chiar au recunoscut și prin interogatoriu, că au plătit deja o parte din sumă, ca preț al restituirii sumei încasate din vânzarea imobilului, respectiv suma de 5000 lei.
În ce privește cheltuielile de judecată, recurenții susțin că instanța de fond nu a reținut onorariul de expert în cuantum de 800 lei, suportat de aceștia.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii precizate.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții G. F. și G. L., în contradictoriu cu pârâții Șodoleanu C. C. și Șodoleanu T. au solicitat să se constate valabilitatea convenției încheiată la 10.01.2003 prin care pârâtul Șodoleanu C. C. a vândut reclamanților suprafața de 560 m.p. teren curți-construcții, situat în Cetate, T. 48, P. 689, o casă de locuit cu 3 camere și sală, din chirpici, acoperită cu țiglă și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
La data de 20 septembrie 2012, pârâtul Șodoleanu C. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună suspendarea cauzei în temeiul art. 244 cod pr.civilă, deoarece pe rolul Judecătoriei Calafat există dosarul nr._, care are ca obiect partaj al imobilului ce a constituit obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare.
Pe fond, s-a solicitat să se respingă acțiunea, deoarece convenția nu întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de codul civil, vânzarea făcându-se de o terță persoană.
Reclamanții au depus ulterior două precizări ale cererii de chemare în judecată.
Tribunalul reține că unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art. 129 alin 6 C.. De la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecatorului, fara a exista o dispozitie legala expresa.
In aceste conditii, reclamantul este cel ce fixeaza cadrul procesul dedus judecatii, avand libera alegere in privinta persoanelor intre care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti.
Prin urmare, judecatorul nu are posibilitatea de a modifica din proprie initiativa cadrul procesual, respectiv de a introduce un tert in proces sau de a schimba obiectul sau cauza acțiunii deduse judecății, în lipsa unei solicitări exprese a părții în acest sens, neexistand nici un text de lege care sa ii confere acest drept.
Numai partile sunt cele care pot largi sfera procesului (atât din punct de vedere subiectiv, cât și din punct de vedere obiectiv) prin modificarea cererii de chemare in judecata, conform art. 132 C., prin formularea de către pârât a unei cereri reconvenționale – în situația în care are pretenții proprii împotriva reclamantului-, sau prin introducerea forțată a unor terți în proces, în condițiile art. 57-66 C.pr.civ., iar nu instanta din oficiu. De asemenea, cadrul procesual subiectiv poate fi modificat și prin formularea de către un terț a unei cereri de intervenție voluntare, potrivit art. 49 sau 50 C.pr.civ. Initiativa modificarii cadrului procesual nu poate sa apartina decat părților, in cazul contrar, respectiv acela in care instanta din oficiu ar introduce in cauza o persoana impotriva careia reclamantul nu s-a indreptat sau in cazul in care instanta, justificandu-si actiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discutia partilor necesitatea chemarii in judecata a unei alte persoane decat cele initial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar incalca in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanta impartiala si independenta. Acest drept le-ar fi încălcat părților și în cazul în care instanța s-ar pronunța asupra unor pretenții care de fapt nu au fost formulate în cauză.
Astfel Curtea E.D.O. a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata .: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In ceea ce priveste imparțialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca aceasta consta in a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune in discuție imparțialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece . instanțele trebuie sa inspire justițiabililor deplina încredere .( CEDH, M. c Franta, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existenta unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului ., Curtea va avea in vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat .. Ceea ce trebuie asigurat este increderea pe care, ., instantele trebuie sa o inspire publicului, justitiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
Potrivit art. 129 alin. 5 C.pr.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților administrarea altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.
A.. final al aceluiași articol stabilește că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța fiind ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată și prin eventuale cereri reconvenționale sau de intervenție.
Din economia reglementărilor cuprinse în art.129 C.proc.civ. rezultă că judecătorii, fiind obligați să respecte contradictorialitatea și disponibilitatea, ca principii ale procesului civil, sunt datori să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Totodată, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Tribunalul constată că instanța de fond, având în vedere aceste prevederi legale, precum și modificările succesive ale cererii de chemare în judecată, avea obligația de pune în vedere reclamanților să precizeze atât obiectul cât și părțile cu care înțeleg să se judece. Astfel, se reține că, la termenul din data de 14.11.2013, reclamanții au depus o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care au chemat în judecată în calitate de pârât și pe numitul O. G. și au arătat că, într-o teză subsidiară, în condițiile în care instanța va aprecia ca fiind nevalidă vânzarea imobilului din chitanța de mână a cărei perfectare o cer, solicită obligarea pârâtului O. G. la restituirea sumei plătite de reclamanți ca preț al vânzării, avându-se în vedere actuala valoare de circulație a imobilului.
În motivarea acestei cereri, reclamanții au arătat că, în momentul încheierii înscrisului numit "dovada", au înmânat pârâților suma de bani de 37.000.000 lei, ca preț al vânzării, suma fiind dată în prezența bunicului celor 2 pârâți, numitul O. G., care a consfințit înțelegerea și care, cu banii primiți de la reclamanți, a cumpărat celor doi pârâți o altă casă conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 782/18.03.2003.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 132 alin. 1 și art. 112 C.pr.civ.
La termenul menționat, instanța a dispus introducerea în cauză a acestui pârât, fiind citat cu copia precizării depuse de către reclamanți.
La termenul din data de 06.02.2014, reclamanții au depus o nouă precizare a cererii de chemare în judecată, arătând că solicită "obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii imobilului casă, cu suma de 7379 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și cu suma de 9317 lei, reprezentând contravaloarea imobilului casă, așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză".
La termenul din data de 27.02.2014, la concluziile pe fond, reclamanții, prin apărător, au solicitat admiterea acțiunii precizate, constatarea valabilității convenției încheiate între reclamanți și pârâți, obligarea pârâților la restituirea sumei plătite de reclamanți ca preț al vânzării, având în vedere valoarea actuală de circulație a imobilului, obligarea pârâților la plata îmbunătățirilor aduse imobilului, conform raportului de expertiză
Ori, în cauză, prima instanță nu a exercitat rol activ în sensul determinării exacte a cadrului procesual, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, nefiind clar dacă reclamanții au formulat cererea în pretenții subsidiar celei în constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare sau ca o cerere principală distinctă, deoarece, deși inițial, în cererea depusă la termenul din 14.11.2013 au arătat că aceasta are un caracter subsidiar, precizarea depusă la data de 06.02.2014 și concluziile formulate de reclamanți la fond, dar și în recurs, nu au mai menționat acest caracter subsidiar al cererii în pretenții, astfel că instanța trebuia să interpeleze reclamanții cu privire la acest aspect, știut fiind că petitele subsidiare sunt formulate pentru cazul respingerii celor principale, nefiind deci posibilă admiterea atât a unei cereri principale cât și a uneia subsidiare.
De asemenea, tribunalul apreciază că, în raport de susținerile din întâmpinarea depusă la fond, se impunea interpelarea pârâtului Șodoleanu C. C. în sensul de a preciza dacă înțelege să formuleze o cerere reconvențională în cauză.
Se impunea de asemenea ca instanța să pună în vedere reclamanților să justifice calitatea procesuală pasivă a celor trei pârâți, inclusiv prin indicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, având în vedere că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat numai cu pârâtul Șodoleanu C. C., în prezența bunicului matern, pârâtul O. G.. De asemenea, este de reținut că pârâții Șodoleanu C. C. și Șodoleanu T. s-au judecat în dosarul nr._ având ca obiect partaj succesoral, împărțindu-și bunurile rămase în succesiunea defunctelor S. D. și S. F., iar potrivit raportului de expertiză efectuat în acea cauză, imobilul atribuit în lotul pârâtului Șodoleanu C. C. a format obiectul antecontractului încheiat cu reclamanții G. F. și G. L..
Prin urmare, se impunea a se aprecia dacă era justificată calitatea procesuală pasivă a ambilor pârâți S., aspect care putea fi lămurit prin precizarea de către reclamanți atât a motivului pentru care l-au chemat în judecată și pe pârâtul Șodoleanu T., precum și a prevederilor legale care ar atrage calitatea procesuală pasivă a acestuia, deci prin mortivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată a acestui pârât. Și în privința pârâtului O. G. se impunea indicarea temeiului juridic al cererii de obligare a acestuia la plata sumelor solicitate prin precizările depuse la termenele din datele de 14.11.2013 și 06.02.2014.
Din acest punct de vedere, sunt întemeiate susținerile recurentului O. G., tribunalul constatând că instanța a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 16.696 lei despăgubiri în condițiile în care convenția este valabilă în prezent, nefiind solicitată anularea sau rezoluțiunea acesteia, iar oricum, din probele administrate în cauză nu reiese dacă acesta și-a însușit suma stabilită ca preț.
Mai mult, se constată că, deși reclamanții nu au indicat un temei juridic al cererii, instanța de fond a reținut că pârâtul O. G. a realizat o îmbogățire fără justă cauză prin încasarea prețului, tribunalul apreciind că astfel s-au încălcat principiile disponibilității și dreptului la apărare.
F. de aceste considerente, dat fiind faptul ca prezenta cauză a fost soluționata de prima instanta fara lamurirea concreta a obiectului si a cadrului procesual pasiv dedus judecatii, in baza art 312 C., instanta va admite recursurile deduse judecatii, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța va interpela reclamanții cu privire la pretențiile concrete pe care înțeleg să le formuleze în cauză, respectiv, daca inteleg sa solicite atât constatarea valabilității convenției încheiate la 10.01.2003 cu pârâtul Șodoleanu C. C. și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, cât și obligarea pârâților la plata de despăgubiri, sau dacă înțeleg să formuleze o astfel de cerere în despăgubiri numai cu caracter subsidiar, respectiv pentru ipoteza în care cererea principală se va respinge; va pune în vedere reclamanților să precizeze cadrul procesual pasiv, prin indicarea pretențiilor concrete formulate față de fiecare pârât, a motivelor de fapt și de drept pe care sunt acestea întemeiate; instanța va interpela pârâtul Șodoleanu C. C. dacă, în raport de susținerile din întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, înțelege să formuleze o cerere reconvențională în cauză, urmând ca, în funcție de toate aceste precizări, dar și de împrejurările de fapt concrete ale cauzei (astfel cum rezultă din probatoriul deja administrat, dar și din cel ce se va administra în rejudecare, în urma precizărilor efectuate de părți conform celor anterior arătate) să aprecieze cu privire la calitatea procesuală pasivă a fiecăruia dintre pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții reclamanți G. F. și G. L. și recurentul pârât O. G. împotriva sentinței civile numărul 646 din data de 20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. C. și S. T..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 29.01.2015
Jud.fond-D.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul DOLJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 11/2015.... → |
|---|
