Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 32245/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA - SUC. BANAT – OLTENIA, împotriva sentinței civile nr. 9051 din 23 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. N. și intimații terț popriți: R. B. B., T. M. C. și C. E. C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul I. N. lipsind recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA - SUC. BANAT – OLTENIA și intimații terț popriți: R. B. B., T. M. C. și C. E. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA - SUC. BANAT – OLTENIA, a formulat recurs în termen, motivat;
- procedura de citare cu intimatul terț poprit C. E. C., a fost restituită cu mențiunea,, destinatar mutat de la adresă".
Instanța constată procedura legal îndeplinită cu intimatul terț poprit C. E. C., față de dispozițiile art. 98 C.pr.civ., având în vedere că la fila 44 din dosarul_, procedura de citare cu intimatul terț poprit C. E. C., a fost semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței și s-a aplicat ștampila, fapt ce reiese că are cunoștință de proces și avea obligația să înștiințeze instanța pentru schimbarea sediului .
Intimatul I. N., învederează că nu mai are cereri de probatoriu de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul I. N., având cuvântul solicită respingerea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9051/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.N.T.F.C. C. Călători SA în contradictoriu cu intimatul I. N. și terții popriți T. Mun.C., C. E. C. și R. B..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03 12 2012, sub nr._, contestatoarea S. "C. Marfa "SA București a formulat contestație la executare împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr. 325/E/2012 al B. I. M., solicitând anularea, în parte, a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile cu onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sumă de 500 lei.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, prin sentința civ. nr. 7004/15 10 2012, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de I. N. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pentru perioada 19 07_10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a arătat că intimatul s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând punerea în executare a sentinței susmenționate, sentință ce constituie titlu executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 325/E/2012, iar la data de 26 11 2012 a fost emisă somația de executare pentru suma de 6165 lei debit și 1770 ,40 lei cheltuieli de executare.
S-a arătat că anexat la somație, s-a înaintat și procesul-verbal din care rezultă că B. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei în cuantum de 1770,40 lei, din care onorariu avocat de 500 lei, iar contestatoarea a arătat că această sumă este excesivă, pentru următoarele motive:
Cu privire la onorariul pentru avocat, contestatoarea a arătat că acesta este mare față de efortul depus, constând în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, fiind astfel disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat, iar referitor la cheltuielile de transmitere prin poștă, contestatoarea a arătat că atât actul de înființare creanță cât și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate societății prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, fiind înregistrate la registratura unității la data de 24 01 2013 și, în aceste condiții, este evident că executorul judecătoresc nu a efectuat nici un fel de cheltuială de transmitere prin poștă a respectivelor acte.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 399 și urm. C.pr.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar s-au depus somația din 26 11 2012, copie proces verbal, copie sent. nr. 7004/15 10 2012 pronunțată de Tribunalul D.,proces verbal cu cheltuielile de executare din 23.11.2012.
La data de 04 02 2013 intimatul I. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că debitoarea nu s-a conformat de bună voie titlului executoriu, motiv pentru care a fost obligat să aducă la îndeplinire titlul executoriu prin executare silită.
În ceea ce privește onorariul de avocat acesta este pe deplin justificat deoarece executarea silită a presupus depunerea unor eforturi de către avocat, iar contestația la executare reprezintă un abuz de drept din partea contestatoarei deoarece aceasta are obligația de plată a cheltuielilor cu executarea.
La solicitarea instanței, B. I. M. a înaintat, în xerocopie certificată, dosarul de executare nr. 325/E/2012.
Văzând actele de executare, respectiv modalitatea de executare aleasă de executorul judecătoresc precum și precizarea prin care contestatoarea menționează ce act de executare contestă, instanța a citat contestatoarea cu mențiunea dacă înțelege să lărgească cadrul procesual pasiv, adică dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu terții popriți.
Contestatoarea a depus la data de 17 04 2013 o precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu intimații B. I. M., I. C. și terțul poprit Bancpost .
Prtin sentința civilă nr 6450/18.04.2013 instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins contestația contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători" S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin Decizia nr 1156/18.06.2013 Tribunalul D. a admis recursul formulat de contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr. 6450 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. N., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de control judiciar a reținut,în esență, că în cadrul dosarului de executare nr. 325/E/2012, B. I. M. a emis procesul verbal din 23.11.2012 cuprinzând cheltuielile de executare precum și somația din data de 26.11.2012, comunicate contestatoarei cu o copie de pe titlul executoriu la data de 26.11.2012, iar în data de 18.01.2013 a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit B. Post SA, adusă la cunoștința contestatoarei la data de 21.01.2013 (f. 35 dosar fond).
Pe de altă parte, instanța nu a pus în discuția părților introducerea în cauză a acestora din urmă, ci doar a "terțului poprit", fără a se preciza care ar fi acesta.
Tribunalul a apreciat astfel, că prima instanță nu a manifestat rol activ, în sensul celor impuse de art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, în sensul că nu a verificat calitatea de terți popriți a R. B., Complexului E. Oltenia și Trezoreriei C. și dacă recurenta contestatoare înțelege să se judece și în contradictoriu cu aceștia.
Tribunalul a stabilit ca,în rejudecare, instanța să solicite executorului judecătoresc comunicarea tuturor înscrisurilor existente, respectiv cererea creditorului de executare silită prin poprire, dovada existenței conturilor contestatoarei la toți terții popriți, dovada aducerii la cunoștința debitoarei despre măsura luată, respectiv a înființării popririi la fiecare dintre terții popriți, în funcție de care va pune în discuție lărgirea cadrului procesual.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 05 09.2013, sub nr._ .
În ședința publică de la 26.09.2013, instanța, în raport de indicațiile instanței de control judiciar, a dispus emiterea unei adrese către B. I. M. pentru a se comunica, în xerocopie certificată, toate actele de executare emise după înființarea de poprire din 18 01 2013, inclusiv cererea creditorului de executare silită prin poprire, răspunsul terților popriți la adresele de înființare poprire, dovada existenței conturilor contestatoarei la toți terții popriți, dovada aducerii la cunoștința debitoarei despre măsura luată, respectiv a înființării popririi la fiecare dintre terții popriți.
Dosarul de executare a fost înaintat de B. I. M. la 16.10.2013.
Față de considerentele deciziei de casare și în raport de actele emise în dosarul de executare și de faptul că poprirea s-a făcut la terții popriți T. M. C.. C. E. Oltenia SA și R. B., în ședința publică de la 17.10.2013 ,instanța a dispus citarea contestatoarei cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să lărgească cadrul procesual pasiv având în vedere coparticiparea obligatorie, respectiv dacă înțelege să se judece în contradictoriu și cu terții popriți.
La 13.11.2013 contestatoarea a depus prin serviciul registratură al instanței precizare scrisă prin care a învederat că întelege să se judece în calitate de terti popriți cu R. B.,T. M. C. și Complex E. C..
Analizînd actele și lucrările dosarului,instanța de fond a reținut următoarele:
În cadrul dosarului de executare nr. 325/E/2012, B. I. M. a emis procesul verbal din 23.11.2012 cuprinzând cheltuielile de executare precum și somația din data de 26.11.2012, comunicate contestatoarei cu o copie de pe titlul executoriu la data de 26.11.2012, iar în data de 18.01.2013 a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit B. Post SA, adusă la cunoștința contestatoarei la data de 21.01.2013.
Ulterior,la 12.02.2013, executorul judecătoresc a înființat poprire, în baza aceluiași titlu executoriu și a transmis-o terților popriți din prezenta cauză,iar prin procesul verbal din 25.03.2012, s-a constatat desăvîrșită executarea silită prin poprire.
În prezenta cauză, formal, contestatoarea își îndreaptă cererea contra popririi înființate, însă din motivarea în fapt a cererii, actul contestat în realitate este procesul verbal de cheltuieli întocmit de B. I. M. la 23.11.2012, act de executare contestat doar sub aspectul cuantumului sumei reprezentînd onorariu de avocat în faza de executare silită.
Analizînd argumentele contestatoarei,instanța de fond a reținut că acestea sunt neîntemeiate,în lumina următoarelor considerații:
Este indiscutabil dreptul oricărei persoane de a-și angaja un avocat pe parcursul derulării oricărui proces, în orice fază a lui, deci și în faza de executare silită, însă, ca orice drept, el trebuie exercitat cu bună credință,în contextul general al respectării drepturilor și celorlalte părți ale procesului respectiv.
Exercitiul abuziv a oricărui drept subiectiv nu poate avea ca și consecință decît invalidarea sa de către instanța care este sesizată cu un asemenea aspect,situație pe care însă,nu o regăsim și în prezenta cauză.
Regula cu valoare de principiu, instituită de dispozițiile art.371 indice 7 cpc,stabilește că toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului,însă ele trebuie evidențiate de executorul judecătoresc în procesul verbal de cheltuieli, act care este supus cenzurii instanței,ca orice alt titlu executoriu care nu este constituit de o hotărîre judecătorească.
În acest context și onorariul avocatului angajat în faza de executare silită, reprezintă o ,,cheltuială de executare,,, iar acest onorariu este stabilit de avocat și client în mod liber, fără ca instanța de judecată să poată să intervină în acest acord de voințe, aceasta fiind abilitată doar ,,în temeiul art.274 cpc, să cenzureze cuantumul acestui onorariu, însă numai în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Tocmai din această perspectivă, analizînd actele dosarului de executare,instanța de fond a reținut că nu reprezintă o exercitare abuzivă din partea creditorului a dreptului de a cere includerea în cadrul cheltuielilor de executare a unui onorariu de avocat în cuantum de 500 lei.
Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere faptul că obiectul efectiv al executării silite îl constituie recuperarea sumei de 6665 lei și, chiar dacă executarea s-a făcut prin poprire, nu înseamnă că acest onorariu, modic dealtfel, ar fi nejustificat
Așa cum s-a menționat, mai ales în procedura contestației la executare, instanța face constatările de mai sus doar în mod incidental și cu referire strictă la titlul executoriu constituit de procesul verbal de cheltuieli, fiind vădit faptul că onorariul solicitat a fi consemnat ca și cheltuială de executare, nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită, de avocat, astfel cum statuează dispozițiile art.274 cpc.
Având în vedere considerentele mai sus expuse a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. MARFĂ SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare în sensul anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare și diminuarea acestor cheltuieli sub valoarea de 500 de lei acordată de instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și anume rolul activ, principiu reglementat de art. 129 Cpciv.
Astfel, în baza rolului activ instanța avea obligația de a verifica dacă la dosarul de executare există dovada mandatului primit de avocat, dacă există dovada demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței ce constituie titlu executoriu, dovada plății onorariului de avocat. Dacă aceste dovezi lipseau de la dosarul de executare, instanța era obligată, în baza rolului activ și al necesității aflării adevărului să pună în vedere intimatei să depună aceste dovezi la dosar.
Instanța de fond trebuia să facă aplicare disp. art. 274 alin. 3 Cpiv.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 7 și 9 Cpciv.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Analizând prima critică invocată de recurent referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 129 alin. 5 ind 1 Cpciv astfel cum au fost modificate prin Lg 202/2010 exclud ca motiv în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe necesare soluționării cauzei.
Norma legală anterior menționată vine să întărească ceea ce prefigurează deja alin. 5 al art. 129 Cpciv, și anume faptul că, pe tărâm probator, rolul activ al instanței este unul subsidiar, „subordonat” rolului principal care revine părților.
Asta înseamnă că în calea de atac, partea nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa procesuală anterioară în care s-a pronunțat hotărârea pe care a atacat-o.
Caracterul facultativ al exercitării rolului activ al judecătorului, sub aspectul ordonării din oficiu a administrării unor probe asigură o mai mare responsabilizare a părților care ar trebui să conducă inevitabil la o mai bună calitate a actului de justiție
Pe de altă parte, la dosarul de executare exista atât delegația avocațială a avocatului Șunică C. în cuprinsul căreia este indicat numărul contractului de asistență juridică cât și chitanța și factura fiscală în dovedirea achitării de către debitor a contravalorii onorariului avocațial.
În ceea ce privește cuantumul acestui onorariu, Tribunalul îl apreciază a nu fi disproporționat în raport cu activitatea depusă de avocat care, pe lângă cererea de executare silită întocmită pentru debitor, i-a acordat acestuia consiliere juridică în etapa executării titlului reprezentat de sentința civilă 7004/2012.
În speță, față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Tribunalul reține că hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât în baza art. 312 Cpciv va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA - SUC. BANAT – OLTENIA, împotriva sentinței civile nr. 9051 din 23 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. N. și intimații terț popriți: R. B. B., T. M. C. și C. E. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Președinte, S. L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/27.01.2015
E.B. 20 Ianuarie 2015
J fond M M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
