Pretenţii. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 43273/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/2015
Ședința publică de la data de 30 Ianuarie 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Judecător - V. F.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., împotriva sentinței civile nr. 4924 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat în termen, motivat în termen, după care:
Văzând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța, din oficiu, ca și motiv de ordine publică, în temeiul art. 248 alin. 1 coroborat cu art. 237 alin. 2 pct. 1 și art. 479 alin. 1 teza finală din noul C.p.civ., invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza în pronunțare, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.12.2013 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul B. G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.020,36 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu acordarea serviciilor medicale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, pârâtul B. G. a fost internat în Secția Neurochirurgie, în perioada 04.04.-12.04.2010, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 2.020,36 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Reclamantul a mai arătat că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate se furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât numitul B. Gheoghe a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate.
Reclamantul a mai menționat că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
De asemenea, reclamantul a arătat că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în baza art. 17 din Legea 146/1997.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 și 999 C. civil, 112 C.pr. civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A depus la dosar decont de cheltuieli din data de 12.04.2010.
Prin sentința civilă nr. 4924 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul B. Gheoghe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma actualizată: „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Din acest text de lege se deduce în mod cert că reclamantul are calitate procesuală activă, putând solicita contravaloarea serviciilor medicale. Însă nu de la victimă trebuie să le ceară, ci de la persoana care prin fapta sa a adus prejudicii sănătății altei persoane, aceasta având obligația legală de a acoperi paguba creată.
Pârâtul, așa cum reiese din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, a fost victima unui accident de circulație.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale invocate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 Legea 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare a sănătății altei persoane, dar printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care din culpa beneficiarului de servicii medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie a produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Apelantul a mai arătat că a suferit o diminuare a patrimoniului fără să existe o justă cauză, la baza acestei diminuări stând atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat.
Instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține seama de faptul că unitatea reclamantă s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște făptuitorul/autorul accidentului, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 alin. 1 Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani, termen care începe sa curgă la data când se naște acest drept.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, o dată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În speță, reclamantul a solicitat cheltuielile de spitalizare de la pârâtul B. G. care a fost internat în perioada 04.04._10.
Dreptul apelantului-reclamant de a solicita intimatului-pârât achitarea debitului a luat naștere la data când obligația de plată a devenit scadentă, respectiv 12.04.2010, astfel încât termenul de prescripție s-a împlinit la data de 12.04.2013.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze a fost depusă la oficiul poștal la data de 12.12.2013, decidupă expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Tribunalul nu poate reține argumentul reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată potrivit căruia termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 5 ani.
Prevederile art. 131 C.p.fiscală invocate de reclamant prevăd că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui
În prezenta cauză, reclamantul nu a solicitat executarea silită a vreunei creanțe fiscale, ci a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect stabilirea existenței în sarcina pârâtului a unei creanțe constând în contravaloarea prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată.
Dreptul de a cerere stabilirea existenței acestei creanțe exercitat de recurentul reclamant în prezenta cauză nu cade sub incidența disp. art. 131 alin. 1 C.p.fiscală invocate, care reglementează, astfel cum s-a arătat, exclusiv termenul în care se prescrie dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale.
În privința dreptului dedus judecății, incidente sunt dispozițiile Decretului nr. 167/1958 pentru argumentele anterior expuse.
Ca atare, tribunalul apreciază că soluția de respingere a cererii introductive pronunțată de instanța de fond este justă, dar pentru considerentele anterior menționate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. 1 din noul C.p.civ. se va admite excepția invocată din oficiu și, în baza art. 480 alin. 1 din noul C.p.civ., tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, urmând a păstra sentința apelată, fiind inutil a se mai analiza motivele de apel ce privesc fondul cauzei, ca urmare a reținerii incidenței excepției procesuale invocate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, prin reprezentant legal, manager Dr. F. B., cu sediul în mun. C., ., județul D., cont RO19TREZ2915005XXX000154, deschis la Trezoreria mun. C., cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 4924 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. G., domiciliat în ., nr. 522, județul D., CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 30.01.2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, D. O. | Judecător, V. F. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./4 ex.
Data redactării: 06.02.2015
Jud.fond.M.D.M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 11/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
