Acţiune în constatare. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 214/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 214/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. Ș.
Judecător M. N.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr. 486/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., C. L. S. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- prin încheierea din data de 19 iunie 2013 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură;
- cu referat întocmit de C. Arhivă dosarul a fost înaintat în vederea discutării excepției perimării.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.09.2011 sub nr._, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate dreptul său de proprietate în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991 asupra imobilului teren în suprafață de 0,16 ha situat în satul Piscul S., nr.563, ., având următoarele vecinătăți: N-E. G., la S-V. N., la V-DN 55, la E-V. I. și constatarea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii asupra imobilului casă de locuit edificată pe acest teren, conform art.492 C.civil.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că autorii săi E. R., decedată la data de 22.07.1981 și E. M. decedat la data de 21.11.2002 dețin suprafața de teren menționată mai sus din anul 1966 când au primit-o prin CAP.
Pe acest teren au construit o casă de locuit formată din 3 camere și două anexe gospodărești, în care a locuit și reclamanta împreună cu părinții săi.
A învederat instanței de judecată că reclamanta este unicul moștenitor al defuncților E. R. și E. M..
Potrivit art.23 din Legea nr.18/1991: "sunt si rămân în proprietatea privată a cooperatorilor indiferent de ocupație sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii".
Potrivit alin. 2 ale aceluiași articol, aceste suprafețe de teren sunt cele evidențiate ca atare în registrele agricole".
În drept, au fost invocate prevederile art.111 C.pr.penală, art. 23 din Legea nr.18/1991, art. 492 C.civil.
În sprijinul acțiunii s-au depus în copie următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, planuri parcelare, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, împuternicire avocațială, certificat de calitate de moștenitor nr.112/21.11.2011 și nr.9/29.02.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 05.01.2011 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială cu 2 martori.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. S. pentru a preciza dacă autorii E. M. și E. R. au fost titulari de rol agricol, iar în caz afirmativ să se înainteze o copie a registrului agricol la dosarul cauzei, să se precizeze dacă s-au formulat cereri de reconstituire după acești autori, iar în caz afirmativ să înainteze la dosarul cauzei eventualele anexe de validare, titlurile de proprietate emise, să se precizeze dacă autorilor E. M. și E. R. le-a fost atribuită ca lot ajutător suprafața de 0,16 ha situată în Piscul S., nr.563, să se precizeze dacă pentru această suprafață de teren s-au formulat sau nu cereri de reconstituire, relațiile fiind comunicate cu adresele nr.534 din data de 16.01.2012 și nr.1707/08.02.2012.
În ședința publică din data de 23.11.2011, instanța a dispus audierea martorei C. S., iar în ședința publică din data de 18.01.2012 a martorului G. N..
La data de 18.04.2012, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat chemarea în judecată a Comisiei Locale de aplicare a legii nr.18/1991 a comunei S. și prin care a învederat că temeiul de drept al acțiunii în constatare este art.8 din Decretul lege nr. 42/1990.
Prin încheierea de ședință din data de 18.04.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a Comisiei Locale S. de aplicare a legii nr.18/1991 și C. Județeană D. de aplicare a legii nr.18/1991.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. S. pentru a se comunica dacă pentru terenul din registrul agricol al autorului E. M. a fost emis vreun titlu de proprietate, iar în caz afirmativ să se înainteze o copie a acestui titlu de proprietate, relațiile fiind comunicate cu adresa nr.4197 din data de 22.05.2012.
La același termen de judecată din data de 18.04.2012 instanța a dispus administrarea în cauză a probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile și specialitatea topografie.
Raportul de expertiză specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert C. Ș. și depus la data de 28.05.2012.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert A. P. și depus la data de 17.05.2012.
La termenul din data de 26.09.2012 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat instanței de judecată constatarea dreptului său de proprietate prin efectul accesiunii și asupra anexelor existente în gospodărie conform expertizelor atașate la dosarul cauzei conform art. 492 C.civil.
Prin sentința civilă nr.486/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâtele ., C. L. S. de Aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană D. de Aplicare a Legii nr.18/1991, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamanta P. M., a solicitat să se constate dreptul său de proprietate în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991 și art.8 din Decretul-lege 42/1990 asupra imobilului teren în suprafață de 1599,86 mp, situat în intravilanul localității S., județul D., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie depus la dosar, și constatarea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare asupra construcțiilor edificate pe acest teren, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză specialitatea construcții civile depus la dosar, conform art.492 C.civil.
Din actele de stare civilă și certificatele de calitate de moștenitor nr.112/21.11.2011 și nr.9/29.02.2012 depuse la dosar a rezultat că reclamanta este unica moștenitoare a autorilor E. M., decedat la data de 21.11.2002 și E. R., decedată la data de 22.07.1981.
Conform adreselor nr.534/16.01.2012 și nr.1707/08.02.2012, emise de către C. L. de Fond Funciar S. și a înscrisurilor anexate, respectiv registrul agricol în perioada 1971-1975, registru parcelar, autorii E. M. și E. R. au fost titulari de rol agricol din anul 1971, figurând în registrul parcelar al comunei S. cu 1600 mp-teren intravilan, amplasat în T4, P96, 97, 98 și 99.
De asemenea pentru această suprafață de teren nu s-au formulat cereri de constituire/reconstituire și nu au fost emise titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar.
Din cuprinsul raportului de expertiză, specialitatea topografie a rezultat că terenul în litigiu este situat în intravilanul localității S., județul D. și are suprafața totală de 1599,86 mp, din care suprafața de 198 mp, categoria de folosință vii este amplasată în T 4, P96, suprafața de 249 mp, categoria de folosință arabil este amplasat în T 4, P97, suprafața de 735 mp, categoria de folosință curți-construcții este amplasată în T 4, p98 și suprafața de 417,86 mp are categoria de folosință vii și este amplasat în T 4, p99.
În conformitate cu prevederile art.23, alin.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Potrivit art.36, alin.6 din Legea nr.18/1991, republicată, atribuirea în proprietate a terenurilor prevazute la alin. 2-5 ale aceluiași articol, se face prin ordinul prefectului.
A.. 4 care precizează că dispozițiile art.23 rămân aplicabile, poate fi aplicat singur, deosebit de celelalte alineate precedente, atunci când situația practică se încadrează în textul său.
Aceasta întrucât, conform normelor de tehnică legislativă – art. 46 din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, în alineate distincte se precizează diferite ipoteze juridice, în cazul în care din dispoziția normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe asemenea ipoteze juridice. Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziție sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului.
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.18/1991, republicată, invocat de către reclamantă, nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietății ope legis, prin efectul Decretului-Lege nr. 42/1990, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv și constatator. Nu se poate pune, astfel problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită pentru depunerea cererii în acest sens.
Așadar, asupra terenurilor intravilane aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, inclusiv curtea și grădina din jurul acestora, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele cooperatorilor sau moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, prin ordinul prefectului, în urma verificării situației juridice a terenurilor de către primării, după cum prevede art. 36, alin. 6 din Legea 18/1991, republicată.
Întrucât prin lege s-a prevăzut o procedură specială privind emiterea actelor de proprietate pentru terenurile intravilane prevazute în art. 23 din Legea 18/1991, republicată, așadar posibilitatea pentru persoanele îndreptățite de a solicita realizarea drepturilor, instanța de judecată poate fi investită doar cu plângerea formulată în condițiile art.54 din Legea nr.18/1991, republicată, în cazul în care s-a refuzat atribuirea terenului sau propunerea de atribuire a terenului.
Or, în cauză, din probele administrate a rezultat că suprafața totală de 1599,86 mp reprezintă teren intravilan astfel cum este reglementat de art.23 din Legea nr.18/1991, republicată, ce a aparținut autorilor E. M. și E. R., a căror unică moștenitoare este reclamanta și pentru care reclamanta nu a solicitat anterior emiterea ordinului prefectului.
Atâta timp cât autoritățile publice nu au fost investite de către reclamantă cu o cerere vizând recunoașterea dreptului pretins în condițiile precizate anterior, nu poate fi admisă o acțiune in contradictoriu cu acestea din moment ce nu poate fi pusă în discuție vreo neîndeplinire a obligațiilor legale ce le revin.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind constatarea dreptului său de proprietate în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991 și art.8 din Decretul-lege 42/1990 asupra imobilului teren în suprafață de 1599,86 mp, situat în intravilanul localității S., județul D., identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie depus la dosar este neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere soluția pronunțată asupra capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1599,86 mp situat în intravilanul localității S., județul D., instanța a constatat că este neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe acest teren, întrucât potrivit dispozițiilor art.488 C.civ numai proprietarul terenului devine prin accesiune și proprietarul construcțiilor edificate pe teren.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr. 486/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta P. M., prin care a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În esență, recurenta contestă motivarea instanței privind lipsa îndeplinirii procedurii prealabile privind emiterea titlului de proprietate pentru terenurile intravilane prevăzută de art.23 din Legea nr.18/1991 considerând că aceasta echivalează cu încălcarea principiului accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Nu este necesar a se urma, premergător intentării acțiunii în constatare, procedura prevăzută de dispozițiile art.54 din Legea nr.18/1991, ci instanța va pronunța o hotărâre care să constate, cu efect recognitiv, un drept de proprietate ce decurge din lege, în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991 și art.8 din Decretul-lege nr.42/1990, art.36 din lege neavând relevanță în cauză, de vreme ce dreptul ce se solicită este reconstituit, și nu constituit.
În drept, invocă dispozițiile art.3041 C.proc.civ.
Prin încheierea de ședință din 19 iunie 2013 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2. C.pr.civ., pentru lipsa părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 18.03.2015, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurenta-reclamantă avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 19.06.2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod proc. civ. pentru lipsa părților.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu,
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamant P. M. împotriva sentinței civile nr. 486/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., C. L. S. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. Ș. | Judecător, M. N. |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș.
27.03.2015
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond.L.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
