Anulare act. Sentința nr. 222/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 222/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 222/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 222/2015
Ședința publică de la data de 24 Aprilie 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, P. M. C. și PREȘEDINTELE C. NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns av. S. N. și av. T. G. pentru reclamant, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note de ședință prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei de față. Un exemplar al notelor se comunică reclamantului prin apărători.
Instanța, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 N.C.P.C., pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei de față, invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Av. S. N. pentru reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției, întrucât acțiunea a fost introdusă la Tribunalul București, care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., iar prin această excepție se urmărește o tergiversare a cauzei.
De asemenea, arată că Tribunalul D. este competent teritorial să soluționeze cauza de față.
Av. T. G. pentru reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției, întrucât Tribunalul București, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a pronunțat definitiv în favoarea Tribunalului D..
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._ reclamantul G. F. a solicitat in contradictoriu cu pârâții C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și P. mun. C., Președintele C.N.C.I., anularea Deciziei nr. 678/13.03.2014, pronunțarea unei hotărâri asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013, în sensul obligării pârâților la acordarea despăgubirilor, în cuantum de 93.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin Decizia nr. 678/13.03.2014, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a validat parțial dispoziția Primarului mun. C., pentru cota de 1/3 din imobilul construcție demolată în suprafață construită de 96,56 mp situat în C. ., jud. D. și a emis decizia de compensare prin puncte - respectiv 12.131 puncte. Prin aceeași decizie a fost invalidată parțial dispoziția primarului pentru imobilul teren în suprafață de 700 mp și cota de 2/3 din construcția demolată.
Mai arată contestatoarea că ceilalți moștenitori nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel că autoarea sa este îndreptățită la despăgubiri pentru întreg imobilul.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013
Prin sentința civilă nr. 1297/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă excepția de necompetență materială.
A fost declinată soluționarea cauzei, privind pe reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâții C. Națională pentru Compensarea Imobilelor: Președintele C. Naționale pentru Compensarea Imobilelor și P. mun. C., în favoarea Tribunalului C. - Secția a C. Administrativ și Fiscal
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 165/2013 dosarele înregistrate la Secretariatul C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi iar potrivit art. 35 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate, a rezultat că în speță instanța competentă material este secția de contencios administrativ și fiscal Tribunalului în raza căreia își are sediul entitatea investită de lege, Primăria mun. C.
În conformitate cu art. 131 N.C.P.C., tribunalul a admis excepția necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 30.01.2015 și a fost fixat termen de judecată la 26.02.2015.
La termenul de judecata din 26.02.2015, instanța a supus dezbaterii părților excepția de necompetență a Secției C. Administrativ și Fiscal, invocată de pârâtă prin notele de ședință depuse la dosar.
Prin încheierea din 26.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2014, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G. F., în contradictoriu cu pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și P. M. C., în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului D.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de validare parțială 678/13.03.2014 emisă de C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor.
Tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Totodată, art. 34 alin. 1 din același act normative prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. A.. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului C. Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. 1 și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. 2 se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. 3.
Tribunalul a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de „entitate”, în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, al O.U.G. nr. 94/2000, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul a reținut competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul D..
S-a considerat că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie modul de soluționare a notificării, pentru imobilul situat in C., ., jud. D..
Sediul C.N.C.I. constituie un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, C.N.C.I. are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. A interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat ca litigiul este de competența Secției Civile a Tribunalului D., urmând a declina competenta de soluționare a cauzei în favoarea acestei secții, în conformitate cu disp. art. 132 alin. 3 C.p.civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția I Civilă sub nr._, cu prim termen de judecată 24.04.2015.
La primul termen de judecată, cel de astăzi, deci in limine litis, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. 2, art. 131, art. 132, art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din N.C.P.C., instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin notele de ședință depuse la data de 03.04.2015, pe care o va analiza cu prioritate, reținând următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul G. F. a învestit Tribunalul București - Secția a III-a Civilă cu o cerere de chemare în judecată a pârâților C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.), Președintele C. Naționale pentru Compensarea Imobilelor și P. mun. C., prin care a solicitat anularea deciziei de validare parțială nr. 678/13.03.2014, emisă de C.N.C.I., pronunțarea unei hotărâri asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013, în sensul obligării pârâtelor la acordarea despăgubirilor în cuantum de 93.000 euro, echivalentul în lei, sumă actualizată conform indicelui de inflație și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar, temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunaluluiîn a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Prin sintagma "sediul entității" trebuie să se înțeleagă sediul entității sau autorității care a emis decizia ce este contestată în cauză, respectiv sediul C. Naționale pentru Compensarea Imobilelor, situat în mun. București, Calea Floreasca, sector 1, concluzie la care se ajunge din interpretarea coroborată a mai multor texte din cuprinsul Legii nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, prin "entitate învestită de lege" se înțelege și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care reprezintă astfel una dintre entitățile cu atribuții în aplicarea Legii nr. 165/2013, alături de entitățile învestite de lege cu aplicarea legilor fondului funciar sau a Legii nr. 10/2001.
De asemenea, la punctul 5 al art. 3 enunțat, se arată că, prin "decizia entității învestite de lege", se înțelege decizia/dispoziția/ordinul/hotărârea emisă de către entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4, deci, inclusiv decizia emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cum este cea atacată în prezenta cauză.
Textul art. 35 alin. 1 este unul general prin faptul că face referire la art. 33 și art. 34, rezultând că entitatea învestită de lege poate fi și una abilitată să soluționeze notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 sau cererile întemeiate pe legile fondului funciar.
Deci, de la caz la caz, în funcție de emitentul actului administrativ contestat, sediul entității învestite de lege în raport de care se stabilește competența teritorială exclusivă poate fi al oricărei entități prevăzute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, cum ar fi cele chemate să soluționeze notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 (unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său ori autoritatea publică locală, care poate fi primarul, primarul general al mun. București sau președintele consiliului județean, potrivit art. 21 coroborat cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001), al celorlalte entități prevăzute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în materia legilor fondului funciar, dar și sediul comisiei prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013 (C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită potrivit Legii nr. 247/2005) sau cel al comisiei înființate potrivit Legii nr. 165/2013 (C. Națională pentru Compensarea Imobilelor), ambele funcționând în subordonarea Cancelariei Primului-Ministru și având sediul în municipiul București.
Așadar, în opinia Tribunalului D., entitatea la care se referă art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 este fără îndoială cea care a emis decizia contestată în cauză, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, și nu Primăria mun. C., cum în mod greșit a apreciat Tribunalul București, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se atacă o decizie a autorității publice locale.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 248 alin. 1, art. 136 alin. 1 raportat la art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
În baza art. 133 pct. 2 și art. 134 din noul Cod de procedură civilă, va constata ivit conflictul negativ de competență și, din oficiu, va dispune suspendarea judecării cauzei.
D. urmare, în baza art. 135 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța va dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță imediat superioară și comună, care trebuie să soluționeze conflictul negativ prin pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. - Secția I Civilă, invocată de către pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul G. F., CNP –_, domiciliat în mun. C., ., Cămin 1, SC. 1,_ . D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat "T. G.", cu sediul în mun. C., ., . D., în contradictoriu cu pârâții C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, Președintele C. Naționale pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 și P. municipiului C., cu sediul în mun. C., ., nr. 7, județul D., în favoarea Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la data de 24 Aprilie 2015, la sediul Tribunalul D. -Secția I Civilă.
Președinte, D. O. | ||
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. S.V./2 ex.
Data redactării: 13.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 23-04-2015, Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
