Obligaţie de a face. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 520/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 520/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător A. B.
Grefier G. D.
Pe rol, pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanții D. E. și D. T. și pe pârâții C. I., C. V., având ca obiect obligație de a face, ca urmare a anulării sentinței nr._/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și reține cauzei pt. evocarea fondului.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată pronunțarea la data de 10.03.2015, când având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 17.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ 2011, la data de 20.02.2012, reclamanții D. E. și D. T. au chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la desființeze încăperea cu destinație de baie, cu tot cu instalațiile montate, vas WC și chiuvetă, amenajată de aceștia, pe proprietatea comună a condominiului-ai căror proprietari sunt reclamanții.
În motivare, reclamanții au precizat că, dețin in proprietate mai multe apartamente în condominiul situat în C., ., jud. D., iar pârâții sunt proprietarii unei locuințe în suprafață de 29,94 mp, situată în mansarda imobilului din .. Podul imobilului este în coproprietate forțată și este destinat folosinței comune.
Cu toate acestea de câțiva ani, cu ignorarea disp. art. 18 alin. 5 lit. d din HG nr. 400/2003, pârâții au edificat o cameră în podul comun de cca 20 mp, pe care au utilat-o cu un vas de wc și o chiuvetă, au montat canalizare și au prelungit rețeaua de apă din locuința lor, până la această cameră, care este folosită pe post de baie și WC.
A mai arătat că, această cameră este amenajată deasupra locuinței lor și nu deasupra locuinței pârâților, deși aceștia ocupă exclusiv o altă porțiune de pod, în care accesul se poate face doar din locuința lor.
Edificând această încăpere, pârâții au încălcat și dispoz. art. 14, partea finală din Legea 230/1997, potrivit cărora "….Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu.", mai mult această construire a încăperii cu destinație de baie, pe proprietatea comună a condominiului, fără autorizațiile și aprobările prevăzute de lege constituie contravenție potrivit art. 56 alin. 1 lit. e din Legea 230/1997.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică în specialitatea construcții civile.
La data de 25.04.2012, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că, au intrat în posesia imobilului în calitate de chiriași în anul 1983 și încă de atunci exista încăperea cu destinația de baie în podul imobilului, iar aceasta încăpere nu e edificată de către aceștia, au folosit-o de la data de când au devenit chiriași, iar celelalte familii care au locuit in imobil, inițial în calitate de chiriași, ulterior în calitate de coproprietari, nu au formulat opoziție cu privire la folosința acestei camere.
Au mai precizat că, de la data mutării în imobil, au folosit cu acordul tuturor celorlalți colocatari încăperea existentă în pod, aici fiind montată deja chiuveta și WC-ul . Aceasta a fost destinația acestei încăperi, folosita de fam. C., restul podului a fost folosit de celelalte familii, chiriași inițial, ulterior proprietari, cu destinația de uscătorie. De asemenea, reclamanții nu sunt singurii coproprietari ai imobilului, aceștia dețin numai apartamentele nr. 4 și 5 din imobilul situat în C., ..
În probațiune, reclamanții a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu martori, proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții civile.
În apărare, pârâții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu reclamanților, proba testimonială cu martorii I. R. și I. M..
La data de 27.06.2012, reclamanții prin apărător, au învederat că, renunță la administrarea probei testimoniale.
La data de 31.10.2012, instanța a respins excepția privind calității procesuale active a reclamanților, chiar dacă aceștia nu sunt proprietari exclusivi, având în vedere că se urmărește conservarea bunului imobil, iar acțiunea este profitabilă tuturor proprietarilor, ea putând fi inițiată chiar numai de către unii dintre coproprietari cu privire la întregul bun, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți coproprietari.
La termenul de judecată din 23.01.2013 s-a dispus înlocuirea martorului I. R. cu martorul C. M.., audiat la data de 20.02.2013
Având în vedere prevederile art. 129 alin. 5 coroborate cu prevederile art. 201 Cod procedură civilă, instanța a dispus și administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea „construcții”.
La data de 10.05.2013, s-a depus la dosarul cauzei de către expertul în construcții P. I., raportul de expertiză tehnică nr._.
La termenul de judecată din data de 12.06.2013, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de către pârâți la raportul de expertiză.
La data de 03.09.2013, expertul P. I. a răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză de către pârâți.
Prin sentința civilă nr.._/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții D. E. și D. T., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. V..
Au fost obligați pârâții să desființeze încăperea cu destinație de baie amenajată de aceștia pe proprietatea comună a condominiului situat în ., din mun. C..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1619 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În speță, prin sentința civila nr. 5230/ 26 martie 2009, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. 531/22.12.2010 a Tribunalului D. și prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1449/26.10.2011 a Curții de Apel, s-a constat, în baza conversiunii actului juridic, valabilitatea promisiunii de vânzare –cumpărare, intervenită la data de 12.01.1998, între reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare și pârâtul I. R., în calitate de promitent vânzător, cu privire la apartamentul compus din trei camere de locuit și dependințe aferente, inclusiv pivniță, situat la etajul II al din mun. C., ., jud. D., sentință care ține loc de autentic de vânzare –cumpărare. ( filele 24-27).
De asemenea, prin sentința civila nr. 9934/ 16 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a constat valabilitatea convenției de vânzare –cumpărare încheiată la data de 10.12.1998, între reclamanți, în calitate de cumpărători și autoarea pârâtei Machs T., numita C. L., în calitate de vânzătoare, cu privire la apartamentul compus din două camere de locuit, hol, bucătărie și pivniță din mun. C., ., jud. D., sentință care ține loc de autentic de vânzare –cumpărare. ( filele 28-29).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 159/28 decembrie 2005 emis de BNP V. OPRISOR și a sentinței civile nr._/ 07.11.2007, pronunțată în dosarul nr._/215/2007 de Judecătoria C. și copiii reclamaților, D. G. și D. V. ocupă fiecare câte un apartament în imobilul situat în ., aspect care se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al reclamanților, care la întrebarea 4 arată că pentru restul apartamentelor din imobil proprietari sunt fiii acestora. ( filele 30-31).
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 506/24.06.1998, încheiat în baza legii 112/1995, între pârâții C. I. și C. V. și Consiliul Județean D., aceștia au devenit proprietari apartamentului în suprafață de 29, 94 mp.
Din raportul de expertiză întocmit de exp. P. I. rezultă ca încăperea cu destinație de baie este și bucătărie și se află în podul imobilului, fiind edificată din cărămidă iar pereții placați cu rigips. În această încăpere sunt montate un spălător de vase cu apă rece, WC, mașină de spălat și curent electric, toate aceste lucrări fiind improvizate, încălcându-se normele de securitate privind incendiile precum și dispozițiile legii 50/1991, privind autorizarea în construcții.
Expertul a stabilit în urma deplasării la fața locului, faptul că ferestrele de aerisire și nișele de curățare a coșurilor de la sobele de pe tronsonul de clădire respectiv, sunt opturate ( aspect care se poate observa din planșele foto anexate raportului de expertiză), iar încăperea cu destinația de baie nu mai comunică cu restul podului fiind compartimentată și delimitată, accesul făcându-se numai din casa scării de către pârâți, reclamanții neavând acces în această încăpere.
Concluziile raportului de expertiza se coroborează cu răspunsul pârâtei C. V. la întrebarea nr. 11 din interogatoriu, aceasta recunoscând că această baie improvizată se află deasupra locuinței reclamanților.
Declarațiile martorilor I. M., C. M., propuși de pârâți, declarații potrivit cărora pârâții aveau din anii 1982-1984 o încăpere cu destinație de baie în pod, cu apă curentă sunt contrazise de concluziile expertului care apreciază că apa a fost introdusă în încăpere în anul 2000, după apariția noilor materiale de construcție, respectiv pexalul.
Potrivit răspunsului la obiectivul 1 din raportul de expertiză, pârâții nu dețin o altă încăpere cu destinație de baie, dar la parterul imobilului, a funcționat o încăpere cu această destinație dar care momentan este dezafectată, însă încăperea are la subsol coloane de scurgere și coloane de apă rece și caldă.
Această constatare a expertului se coroborează înscrisurile depuse în scop probator la dosarul cauzei, respectiv cu fișa locativă ( filele 111-113) și adresa nr. 1657 R/12.05.2011, emisă de Consiliul Județean D.( fila 106) suprafață încăperii cu destinație de baie fiind de 2,94 mp.
Conform art. 14 din legea 230/2007, ,, proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu", iar potrivit art.35 din legea 114/1996 ,, În clădirile de locuit cu mai multe locuințe, proprietarul răspunde de asigurarea condițiilor de funcționare normală a locuinței aflate în proprietate exclusivă și a spațiilor aflate în proprietate indiviză."
Art. 1527 N.c.civ., prevede ,, Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă. Dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă."
Instanța, apreciind că pârâții au amenajat încăperea cu destinație de baie pe proprietatea comună a condominiului, încălcând dispozițiile art. 14 din legea 230/2007, a admis acțiunea formulată de reclamanții D. E. și D. T. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. V. și a obligat pârâții să desființeze încăperea cu destinație de baie amenajată de aceștia pe proprietatea comună a condominiului situat în ., din mun. C..
Față de solicitarea reclamanților, având în vedere că pârâții au căzut în pretenții, fiind reținută culpa procesuală, instanța a obligat pe aceștia, potrivit art. 274 C.proc.civ., la plata către reclamanți a sumei în cuantum de 1619 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 19 lei taxa judiciara de timbru, 600 lei onorariu expert și 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. I. și C. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și în principal admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a reclamanților, iar în subsidiar, pe fond, respingerea acțiunii.
Pârâții arată că în fața primei instanțe au formulat obiective la expertiza tehnică construcții, iar expertul tehnic nu a răspuns la toate obiectivele.
Mai arată că prin raportul de expertiză, expertul a stabilit o altă situație decât cea de fapt, iar prin răspunsul la obiecțiuni expertul și-a menținut punctul de vedere din expertiza inițială.
În mod greșit, prima instanță a respins cerere de efectuare a unei contraexpertize și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, reținând că, chiar dacă aceștia nu sunt proprietarii exclusivi se urmărește conservarea bunului imobil, acțiunea fiind profitabilă tuturor coproprietarilor, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți.
Pârâți susțin că starea de fapt reținută de instanță nu corespunde realității.
Deși a fost încuviințată proba cu martori și au fost audiați, instanța a înlăturat declarațiile martorilor, cu motivarea că sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză. Raportul de expertiză este deficitar, în sensul că ajunge la o concluzie eronată și peste situația reală din teren.
Prin obiecțiunile la raportul de expertiză, pârâții au arătat că pexal există montat numai pentru racordarea mașinii de spălat, cumpărată în anul 2000. Restul instalațiile de alimentare și evacuare as apei sunt țevi din metal, vechi și ruginite, existente în imobil, în această încăpere din pod, așa cum au fost găsite de apelanți în anul 1983, când s-au mutat în imobil în calitate de chiriași.
Pârâții arată că nu există alimentare la baie prin țevi de pexal.
De asemenea, pârâții menționează că în acțiune, reclamanții nu au precizat în mod concret data la care apelanții ar fi schimbat destinația podului, menționând că toate modificările au fost efectuate de câțiva ani, făcând trimitere ca și temei de drept la H.G. 400/2003.
Pârâții arată că la mutarea în imobil, în anul 1983, încăperea din pod exista cu pereți de zid de cărămidă pe 4 laturi, unde erau montate chiuveta și toaleta, existând coloană de apă rece și coloană de evacuare ce deserveau această încăpere.
Instanța, raportându-se la concluziile expertizei, reține că în această încăpere, cu destinație de baie, existentă în podul imobilului, există pereți din rigips. Pârâții susțin că nu există pereți de rigips în această încăpere cu destinație de baie.
Raportându-se la concluziile raportului de expertiză, instanța reține în considerentele sentinței că pârâții nu dețin o altă încăpere cu destinație de baie, dar că la parterul imobilului a existat o încăpere cu această destinație de baie, dar că la parterul imobilului a existat o încăpere cu această destinație, ce momentan este dezafectată.
La obiectivul 2 al expertizei pârâții au formulat obiecțiuni prin care a contestat concluziile expertizei privind destinația încăperii de la parter, baie menționată de expert, în realitate fiind vorba de o debara, arătând în mod expres că dacă această încăpere ar fi avut vreodată această destinație, de baie, ar fi trebuit ca pe toată coloana, parter, etaj și etaj 2 să existe o coloană de alimentare și una de scurgere.
Expertul a propus mai mult variante de acces la pod, toate prin demolarea acoperișului și crearea unei căi de acces distincte, din cameră, în pod, transformări și modificări ce ar afecta siguranța și securitatea clădirii.
Pârâții arată că nu este posibil să fie mutată încăperea cu destinația de baie în podul de deasupra locuinței acestora, deoarece încăperea cu destinația de baie din pod pe care apelanții au folosit-o din 1983, aceștia locuind la mansardă, iar podul de la înălțimea tavanului locuinței, până la coama acoperișului are 45- 50 cm.
Pârâții precizează că în mod greșit prima instanță a reținut în considerentele sentinței că pârâta C. V. ar fi recunoscut că această baie este improvizată de aceștia și se află deasupra locuinței reclamanților.
Niciun moment pârâții nu au recunoscut că ar fi improvizat această baie, ci a menționat expres că această baie a existat la data mutării în imobil.
Pârâții menționează că se reține greșit incidența art. 14 din Legea nr. 230/2007, în condițiile în care este probat că baia din pod exista în 1983 și nu este schimbată destinația podului.
Apelul este legal timbrat.
In solutionarea apelului s-a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri si raport de expertiza cu teza probatorie stabilirea perioadei in care a fost efectuata incaperea cu destinatia de baie in podul condominiului.
S-a raspuns si la obiectiunile formulate in cauza.
S-au depus concluzii scrise de catre ambele parti.
Prin decizia civilă nr.926/05.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis apelul formulat de pârâții C. I. și C. V.,, împotriva sentinței civile nr._/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții D. E. și D. T..
A fost anulată sentința atacată.
A fost reținută cauza pt. evocarea fondului.
A fost stabilit termen la 9.12.2014, cu citarea părților.
Analizând apelul din prisma motivelor invocate si a dispozițiilor art 294-298 C. din anul 1865, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanta a fost investita cu o cerere in obligatie de a face – obligarea piritilor de a desfiinta incaperea cu destinatie de baie folosita exclusiv de acestia din urma, situata in podul condominiului in care atit reclamantii cit si piritii, sunt deopotriva proprietari ai unor apartamente.
Din cuprinsul raspunsului la raportul de expertiza rezulta ca incaperea cu destinatie de baie este edificata in urma cu aproximativ 20 de ani, aspect apreciat din cercetarea de catre expert a vechimii racordului de apa al incaperii respective.
Piritii au devenit proprietari ai apartamentului in suprafata de 29,94 mp in baza contractului de vânzare cumpărare in anul 1998 in temeiul Legii 112/1995. Au intrat in folosinta imobilului in anul 1984, cu titlu de chiriasi.
Reclamanții au devenit ulterior proprietari prin intermediul unor hotariri care tin loc de act autentic asupra mai multor apartamente din imobil.
Astfel, calitatea de proprietari ai imobilului confera fiecarui proprietar o cota parte ideala din partile comune aflate in coproprietate fortata.
Regimul de folosinta al unei astfel de coproprietati presupune cu prioritate folosinta exclusiva a fiecarui proprietar al partii comune respective in asa fel incit sa nu se aduca vreun prejudiciu dreptului de folosinta al celorlalti proprietari. Totodata folosinta exclusiva a unui singur proprietar se poate exercita cu acordul tuturor celorlalti proprietari.
Cum in speta, piritii au invocat imprejurarea ca ceilalti proprietari ai condominiului la momentul inceperii folosintei exclusive si-au dat acordul asupra respectivei folosinte, coroborat cu cele invederate in cuprinsul raspunsului la obiectiuni ( ce stabileste ca schimbarea de destinatie si folosința exclusiva dateaza de aproximativ 20 de ani) pentru o cercetare corecta a fondului este necesar a se analiza daca la momentul intrării in proprietatea pârâților a apartamentului respectiv proprietarii de la momentul respectiv si-au dat acordul pentru o astfel de folosința.
Regimul juridic de folosința al partilor aflate in coproprietate fortata din imobile este reglementat atit in art 64 din Legea 114/1996 cit si in dreptul comun reglementat de Codul civil din anul 1864.
F. de cele arătate, Tribunalul a reținut ca in analiza corecta a fondului se impune o cercetare pe criteriile arătate, cu administrarea probelor necesare in acest sens.
In consecinta, fata de dispozitiile art 297 teza privind necercetarea fondului C. din anul 1865, Tribunalul a admis apelul, a anulat sentința atacata și a stabilit termen pentru evocarea fondului la 09.12.2014 cu citarea părților.
In cercetarea fondului cauzei, Tribunalul in retinerea spre rejudecare, a administrat proba testimoniala in vederea stabilirii regimului de folosinta a partilor comune in raport de dispozitiile art 64 din Legea 114/1996 cit si in dreptul comun reglementat de C.civ. din 1864.
F. de dispozitiile deciziei de anulare si retinere spre rejudecare se constata ca este necesar a se analiza situatia de fapt in raport de dispozitiile art. 64 din Legea 114/1996.
Dispozitiile art. 64 din Legea 114/1996 reglemeteaza urmatoarele: „Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociației de proprietari. În vederea efectuării acestei schimbări, este necesar avizul favorabil al proprietarilor și, după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuințele cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.”
Din reglementarea citata, Tribunalul constata ca pentru a se schimba destinatia spatiilor comune din condominiu este necesar acordul tuturor proprietarilor sau al asociatiei de proprietari. Cum elementele care conditioneaza schimbarea de destinatiei sunt legate de conjunctia „ sau”, se retine ca pentru schimbarea destinatiei spatiilor comune este necesar fie acordul proprietarilor fie cel al asociatiei. Modalitatea de reglementare prin inserarea lui „ sau” arata ca legiuitorul a avut in vedere indeplinirea unei singure conditii pentru schimbarea destinatiei, din cele doua reglementate.
Cum piritii in aparare au aratat ca au avut la momentul schimbarii de destinatie acordul tuturor proprietarilor, instanta urmeazasa analizeze din mijloacele de proba administrate daca a fost indeplinita aceasta conditie.
Asa cum s-a retinut in decizia de anulare, piritii au devenit proprietari ai apartamentului in suprafata de 29,94 mp in baza contractului de vânzare cumpărare in anul 1998 in temeiul Legii 112/1995 si au intrat in folosinta imobilului in anul 1984, cu titlu de chiriasi.
F. de momentul la care au devenit proprietari, 1998, se va cerceta daca la acel moment, piritii au avut acceptul tuturor proprietarilor de a schimba destinatia si de a folosi in exclusivitate partea din imobil aflat in coproprietate fortata.
Declaratiile martorilor audiati, I. R. si L. P., arata ca la momentul la care au devenit proprietari atit piritii cit si acestia ( martorii sunt fosti proprietari care au instrainat apartamentele reclamantilor) au fost de acord cu folosirea respectivului spatiu in mod exclusiv si cu destinatia de baie de catre familia C.. Aceeasi destinatie si folosinta exclusiva au exercitat-o piritii inca in perioada in care aveau calitatea de locatari.Mai mult decit atit, martorul I. R. a aratat ca inclusiv familia D., reclamantii, a inteles sa compartimenteze podul in anul in care au cumparat de la celelalte familii apartamentele din condominiu si au avut o atitudine certa de acceptare a modalitatii in care piritii foloseau spatiul comun transformat in baie.
Reclamantii in sustinerea cererii lor au aratat, probind aceasta imprejurare cu inscrisuri, ca fostii proprietari la momentul in care au intrat in proprietatea apartamentul au dat declaratii notariale prin care au aratat ca inteleg sa foloseasca spatiile aflate in indiviziune in comun. Instanta retine respectiva manifestare de vointa, insa nimic nu ii impiedica pe acestia sa isi dea acordul la schimbarea de destinatie si folosinta in comun a spatiul ce face obiectul acestei cauze.
Acordul tuturor proprietarilor cit si al reclamantilor este retinut de catre instanta, din declaratiile martorilor audiati, asa cum s-a mentionat, coroborate cu concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza care arata ca destinatia spatiului respectiv a fost de baie de cel putin cca 20 de ani.
Imprejurarea ca martorul I. R. s-a aflat . reclamantii, este retinuta de instanta, dar in raport de declaratia M. L. si certitudinea data de raportul de expertiza care arata asa cum s-a retinut, ca incaperea in cauza era racordata la apa de cca 20 de ani, ce coincid cu declaratia lui R., constata ca nu a influentat cele mentionate de martor, in ceea ce privesc expunerea adevarului.
F. de cele aratate, se retine ca la momentul intrarii in proprietatea reclamantilor a apartamentului, proprietarii de la cel moment cit si actualii proprietari ai restului condominiului, au fost de acord cu schimbarea de destinatie si folosirea exclusiva de catre piriti a imobilului baie aflat in pod.
In consecinta, cum sunt intrunite conditiile art 64 din Legea 114/1996, in ceea ce priveste modalitatea de folosinta de catre piriti a spatiului dedus judecatii, Tribunalul urmeaza sa respinga cererea principala ca neintemeiata.
In temeiul art 274 C. din anul 1865, retinind culpa procesuala a reclamantilor ca urmare a respingerii cererii principale, urmeaza sa admita in parte, cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de pârâți cu obligarea reclamanților la plata sumei de 1120 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru recurs, onorariu avocat, onorariu expert numit de instanță).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. E., D. T., ambii cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. I., C. V., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de pârâți.
Obligă reclamanții la plata sumei de 1120 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru recurs, onorariu avocat, onorariu expert numit de instanță).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015
Președinte, R. L. Z. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./6 ex.
Jud.R.M.T.
| ← Anulare act. Sentința nr. 222/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
