Acţiune în constatare. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 29064/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 307/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta P. F. F. și de către pârâtul P. D. în contradictoriu cu pârâtul B. C., intervenientul P. A., împotriva sentinței civile nr._ din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât rep. de av. P. C., recurenta reclamantă rep. de av. P. D. lipsind intimatul intervenient și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Av. P. D. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea de fond nu este motivată, față de recursul pârâtului, solicită admiterea în parte, numai cu privire la critica că este nemotivată hotărârea de fond, respingerea celorlalte motive de recurs.
Av. P. C. pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale, față de recursul reclamantei solicită respingerea .
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că la data de 24 octombrie 2011 reclamanta P. F. F. a chemat în judecată pe pârâtul B. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul reclamantei de proprietate asupra autoturismului Opel Astra cu număr de înmatriculare_, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La data de 28 noiembrie 2011 reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii prin care a solicitat instanței să constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 26 iunie 2011, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, precizare prin care a evaluat obiectul cererii la 1000 lei.
La data de 28 noiembrie 2011 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, motivat de faptul că a înstrăinat autoturismul Opel Astra cu număr de înmatriculare_, numitului P. D., iar nu reclamantei și pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 16 ianuarie 2012 reclamanta a depus o nouă precizare a acțiunii prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate cu privire la autoturismului Opel Astra cu număr de înmatriculare_, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârât și numitul P. D., cu motivarea că prețul vânzării a fost plătit de către reclamantă; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 16 ianuarie 2012, constatând că există triplă identitate de părți, obiect și cauză instanța a admis excepția litispendenței și a dispus atașarea dosarului_/215/2011 la prezentul dosarul.
În ședința publică din data de 20 februarie 2012 instanța a încuviințat cererea formulată de av P. și a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârât, a numitului P. D..
La data de 26 martie 2012 reclamanta a depus la dosar o altă precizare a acțiunii prin care a solicitat să constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului Opel Astra cu număr de înmatriculare_, hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare solicitând de asemenea să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârât și numitul P. D..
La data de 27 aprilie 2012 pârâtul P. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea în sensul de a menționa dacă solicită a se constata dreptul său de proprietate cu privire la autoturismul în litigiu, sau dacă solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții B. C. și P. D..
În cuprinsul întâmpinării pârâtul P. D. a solicitat respingerea,ca inadmisibil, a capătului de cerere al acțiunii prin care reclamanta solicită a i se constata dreptul de proprietate cu privire la autoturismul în litigiu, întrucât pârâtul P. D. a cumpărat autoturismul de la pârâtul B. C..
Invocând aceeași motivare de mai sus, pârâtul P. D. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pârâtul a învederat instanței că nu există niciun motiv pentru a fi admis capătul de cerere prin care reclamanta solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare întrucât actul a fost încheiat între cei doi pârâți, iar convenția dintre reclamantă și pârâtul B. C. nu a existat, fapt confirmat și de către pârâtul B. C..
Pe cale reconvențională pârâtul P. D. a solicitat obligarea reclamantei la restituirea autoturismului a cărui valoare a stabilit-o la 3000 lei.
La data de 28 septembrie 2013 pârâtul P. D. a depus la dosar precizare cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii autoturismului și a învederat că renunță la solicitarea de a fi obligată reclamanta la restituirea autoturismului.
În ședința publică de la 4 martie 2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului P. A..
La data de 8 aprilie 2013 P. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nu este reală susținerea reclamantei în sensul că a achitat autoturismul în litigiu de la B. C., prețul autoturismului fiind achitat de pârâtul P. D..
Reclamanta, în dovedirea acțiunii și în combaterea susținerilor cererii reconvenționale și pârâții în combaterea acesteia, precum și în dovedirea susținerilor cererii reconvenționale formulate de pârâtul P. D. au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,probei cu interogatoriu, probei testimoniale, probe apreciate de instanță ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar dovezile achitării taxelor de timbru și a timbrelor judiciare aferente acțiunii, cererii reconvenționale, dovezile achitării onorariilor de avocați și în copii: sentința civilă nr._/6 decembrie 2011 contract de credit RBRO_,extrase de cont.
La data de 14 ianuarie 2013 la cererea reclamantei, prin apărător, s-a luat interogatoriu pârâtului P. D. răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La data de 4 martie 2013 la cererea reclamantei, prin apărător, s-a luat interogatoriu pârâtului B. C. răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii P. E., C. C. C., D. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.7826/20 mai 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta P. F. F. în contradictoriu cu pârâții B. C. și P. D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul P. D..
A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul P. A..
A fost obligată reclamanta la plata, către pârâtul P. D. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta P. F. F., pârâtul P. D. și intervenientul P. A.., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 2051 pronunțată în data de 2 decembrie 2013 de Tribunalul D. s-au dispus următoarele:" Anulează recursul declarat de recurentul pârât P. D., ca netimbrat.
Anulează recursul declarat de recurentul-intervenient P. A., ca netimbrat.
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă P. F. F., împotriva sentinței civile nr.7826/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C., pârâtul P. D. și intervenientul P. A..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2013"
Judecătoria C. a primit cauza la data de 10 martie 2014 și a înregistrat-o sub nr._ .
Reclamanta, în dovedirea acțiunii și în combaterea susținerilor cererii reconvenționale și pârâtul P. D. în dovedirea susținerilor cererii reconvenționale și în combaterea susținerilor acțiunii au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu și probei testimoniale, probe apreciate de instanță ca fiind utile și încuviințate ca atare.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii P. N., Ț. M., C. C. C., și P. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta P. F. F. în contradictoriu cu pârâții B. C. și P. D..
A fost respinsă cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul P. D.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul P. A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ .
Referitor la acest capăt de cerere, instanța constată că din declarațiile martorilor audiați rezultă că la data încheierii convenției ,reclamanta nu a achitat prețul autoturismului ,astfel că nu a îndeplinit una dintre condițiile încheierii valabile a unei convenții.
În ceea ce privește precizarea reclamantei de la 16 ianuarie 2012,instanța reține că nu există motive de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâți ,astfel că va respinge acest capăt de cerere.
Instanța va respinge și cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul P. D., instanța reține că pârâtul a solicitat contravaloarea autoturismului însă această cerere nu a fost dovedită.
În consecință, instanța a respins cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul P. D..
Instanța a respins și cererea de intervenție formulată de intervenientul P. A. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta P. F. F. și pârâtul P. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta arată că hotărârea este nemotivată, întrucât s-au analizat superficial probatoriile administrate în cauză, iar motivarea hotărârii în fapt și în drept lipsește cu desăvârșire.
Reclamanta mai arată că acțiunea a fost precizată cu cele două capete de cerere.
Hotărârea nemotivată încalcă cele mai elementare noțiuni de drept civil și procesual civil.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
În recursul declarat de pârâtul P. D., se arată că motivarea instanței este una foarte sumară, realizată cu încălcarea prevederilor legale, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În mod corect și legal, instanța trebuia să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, indicând în mod concret de ce au fost admise sau înlăturate criticile părților.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârât, prima instanță se limitează la " pârâtul a solicitat contravaloarea autoturismului, însă această cerere nu a fost dovedită."
Pârâtul consideră că prima instanță a tratat cu superficialitate prezenta cauză și nu a acordat atenția cuvenită probatoriului administrat în cauză.
Pârâtul arată că susținerile sale au fost dovedite în totalitate, vânzătorul, în persoana pârâtului B. C., a arătat în mod clar, faptul că, acesta a fost cel a înstrăinat autoturismul, a achitat integral prețul solicitat și i-a predat bunul achiziționat.
Faptul că a dorit achiziționarea autoturismului pentru a fi folosit și de către familia fiului său, P. A., acest lucru nu înseamnă că îi conferă acestuia sau reclamantei vreun drept de proprietate asupra autoturismului,
Susținerile reclamantei cum că, a contractat un împrumut bancar împreună cu intervenientul, cu ajutorul căruia au achitat prețul autoturismului sunt total neadevărate și în mod corect nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, întrucât acest credit a fost contractat cu mult după achiziționarea automobilului.
Pârâtul arată că în mod greșit prima instanță a respins cererea reconvențională, prin care solicită că reclamanta să-i achite contravaloarea mașinii, din moment ce aceasta a luat în mod abuziv un bun ce era proprietatea sa, a recunoscut că bunul se află în posesia sa, a refuzat restituirea acestuia, aducându-i în stare de funcționare.
În drept, recursului a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii ca nefondată a cererii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ, prin prisma motivelor de recurs formulate de cele două părți recurente, reclamanta și pârâtul P. D., și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că cele două recursuri sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Motivul de recurs comun, cuprins atât în recursul reclamantei, cât și în cel al pârâtului P. D. referitor la nemotivarea soluției adoptate de instanța de fond este întemeiat.
Potrivit art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 1 Cod procedura civila, exigenta motivarii impune prezentarea coerenta si efectiva a examenului critic al magistratului de natura sa sustina rezultatul deliberarii, dar si concordanta argumentelor cu aspectele deduse in judecata de catre parte.
Tribunalul considera ca hotararea recurată nu indeplineste nici exigenta de a fi motivata.
Noteaza astfel ca maniera extrem de succinta in care se exprima considerentele solutiei de fond face hotarârea data criticabila din perspectiva legalitatii, în masura în care nu creeaza transparenta asupra silogismului judiciar care explica si justifica dispozitivul si nu arata, la situatia concreta supusa judecarii care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Un proces civil finalizat prin hotarârea care dezleaga fondul, cu garantiile date de art. 6.1 din Conventia Europeana privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul partilor de a fi în mod real "ascultate", adica în mod corect examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, aceasta implica mai ales în sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta în determinarea situatiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României si hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza G. c. României).
În cauza de față, desi instanta a pronuntat o solutie care reprezinta fondul cauzei, este notabil ca nicio afirmatie a partilor nu a fost cercetata, nicio proba nu a fost considerata, deci nu au servit ca suport al concluziilor instantei, concluzii care nu se fundamenteaza pe stabilirea unei stari de fapt sau pe maniera in care legea devine incidenta in cauza. Astfel, cererile reclamantei, astfel cum au fost precizate nu au fost efectiv examinate, prin prisma susținerilor tuturor părților (reclamanta și cei doi pârâți), precum și a probelor administrate (declarații martori, interogatorii, înscrisuri). De asemenea, nici cererea reconvențională a pârâtului P. D. nu a fost analizată prin prisma probelor administrate.
Lipsa unei motivări în concordanță cu cele exprimate mai sus este de natură să atragă nulitatea hotărârii ca act de procedură, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 2, 5 și 61, raportat la alin. 4 al aceluiași articol, tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va reține cauza spre rejudecare, față de împrejurarea că în cauză prin prima decizie de casare s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.
În conditiile in care, din perspectiva instantei de recurs, cauza nu a fost solutionata in mod real, potrivit garantiilor continute de art. 6 din CEDO, concretizate in exprimarea de catre magistrat a tuturor argumentelor decizorii, si raspunsul său la apararile si argumentele principale ale partilor, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de părți ce privesc netemeinicia sentinței recurate, aceste critici urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei pe fond de către instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta P. F. F. și de către pârâtul P. D. în contradictoriu cu pârâtul B. C., intervenientul P. A., împotriva sentinței civile nr._ din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și reține cauza pentru rejudecare.
Acordă termen de judecată la data de 03 iunie 2015, pentru care se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.M.M.
| ← Validare poprire. Hotărâre din 27-04-2015, Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
