Anulare act. Sentința nr. 1896/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1896/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3895/183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 771/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții-pârâți B. V., M. I. împotriva Sentinței civile nr. 1896/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C., având ca obiect anulare act.
Dezbaterea cauzei și concluziile asupra apelului au avut loc în ședința din 23.04.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, pentru a se depune concluzii scrise, conform art. 394 C., tribunalul a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2013, sub nr._, reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâții M. I. și B. Vergil, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a antecontractului încheiat de cei doi pârâți.
In motivarea în fapt a actiunii, a arătat că la data de 09.05.2004, reclamantul a încheiat cu pârâtul M. I., cu tatăl acestuia, M. I., si cu fratele lui, M. C., un antecontract de vânzare cumpărare ce a avut ca obiect suprafata de 0,63 ha identificată în T 27, P 87, având ca vecini: N- DE 39, E-I. F., S-DE 147, V –U. E.. In schimbul acestui teren a platit acestora suma de 5.000.000 lei vechi, în prezența martorilor C. D. si C. C..
A mai arătat că din anul 2004, de la data încheierii acestui antecontract, reclamantul a intrat in posesia terenului, netulburat, până in anul 2013, când, după recoltă, i-a fost luat de pârâtul B. V., care a justificat acest lucru prin faptul că este proprietar al terenului, în baza unui antecontract încheiat la data de 16.08.2011 între reclamant si M. I., prin care acesta din urmă înstrăinează o suprafață de teren de 1,43 ha. Din aceasta suprafață face parte si terenul de 0,63 ha, pe care acesta l-a înstrăinat reclamantului.
A mai arătat că antecontractul încheiat între cei doi pârâți este lovit de nulitate absolută în virtutea principiului fraus omnia corrumpit, ca efect al înțelegerii frauduloase a celor doi pârâti în dauna intereselor patrimoniale ale reclamantului. Cei doi au știut de antecontractul încheiat în anul 2004 prin care reclamantul a intrat în stăpânirea de fapt a terenului.
In dovedirea celor relatate a solicitat în probațiune proba cu înscrisuri, proba testimonială si interogatoriu pârâților.
A depus la dosar următoarele: chitanța sub semnătură privata din 09.05.2004.
La data de 11.02.2014, pârâtul M. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă cererea promovată de reclamantul Sînguran C., ca temeinică, nelegală si nefondată, întrucât acțiunea sa vine în pretenții cu o chitanță de mână care, în opinia sa, este nulă de drept.
În fapt, pârâtul M. I. a motivat că acea chitanța de mână este nulă de drept întrucât pe respectivul act nu apare semnătura sa, ci apar doar două semnături.
Cu privire la netemeinicia acțiunii, acesta susține că suprafața invocată este de 0,63 ari, si nu de 0,63 ha, așa cum susține reclamantul. A mai arătat că reclamantul nu a fost niciodată proprietar în urma cumpărării, că nu a înțeles să-si însușească drepturile si obligațiile de proprietar, în sensul că nu a mers la notar cu adeverința de la primărie si să treacă pământul la rolul lui.
Referitor la pretențiile pe care reclamantul le are, în sensul că a muncit terenul pentru o perioadă scurtă de timp, nu-i dă acestuia dreptul să aibă calitatea de proprietar asupra terenului pârâtului, teren pe care l-a moștenit de la părinți.
Fată de cele relatate, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca netemeinică, nelegală si nefondată.
În dovedirea celor susținute a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii si proba cu înscrisuri.
În acest sens a depus la dosar copie de pe chitanta de vânzare cumpărare încheiată la 16.08.2011, copie TDP nr. 1529-_/07.07.1998, certificat de calitate de mostenitor nr. 37/14.03.2013, chitanțele de plată a taxelor si impozitelor catre bugetul local, sentinta civilă nr. 1162/2013 a Judecătoriei Băilesti, Decizie de impunere anuală nr._ /03.12.2013, chitanța nr._ emisă de Trezoreria Calafat.
La data de 11.02.2014 pârâtul B. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul S. C. ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele motive:
În fapt, a motivat că reclamantul a solicitat ca instanța de judecată să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.08.2011 între B. V. si M. I.. Susține că această vânzare cumpărare este lovită de nulitate absolută în virtutea principiului fraus omnia corrumpit, întrucât la data de 09.05.2004 a cumpărat de la M. I., M. I. si M. C. suprafata de 0,63 ha.
Prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității actiunii având în vedere faptul că reclamantul nu a respectat procedura prealabilă a convocării pârâtului la mediator.
În cea de a doua excepție invocă lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare în integralitatea lui, motivând următoarele:
La data de 16.08.2011 s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu numiții M. I. si M. C. privind suprafața totală de 1,43 ha teren arabil. Din această suprafață de 1,43 ha face parte si suprafața de 0,63 ha la care face referire reclamantul în acțiune, în sensul că ar fi fost cumpărată prin înscris sub semnătură privată la data de 09.05.2004. Raportat la cele două antecontracte de vânzare cumpărare, din 16._ si din 09.05.2014, pârâtul B. V. invocă lipsa de interes a reclamantului.
Dacă se trece peste excepțiile invocate, pârâtul, pe fondul cauzei, învederează instanței următoarele:
La data de 16.08.2011, pârâtul B. V. a cumpărat, prin înscris sub semnătură privată, de la numiții M. I. si M. C. suprafața totală de 1,43 ha (0,63 ha în T 27, P 87 si 0,80 ha în T 56, P87) situată în extravilanul .. Aceștia erau mostenitorii tatălui lor, M. I.. Ulterior încheierii actului sub semnătură privată a decedat si M. C., iar ca moștenitor a rămas M. I., potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 37/2013. Prin ..04.2013, dată în dosarul nr._ i-a fost admisă actiunea în constatare privind suprafața totală de 1,43 ha, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
La data achiziționării celor două suprafețe de teren pârâtul nu avea cunoștință despre faptul că suprafața de 0,63 ha ce face obiectul în litigiu, a fost deja înstrăinată prin înscris către altă persoană, pârâtul neavând cunoștință de acest lucru, fapt ce l-a determinat să plătească impozitul restant pentru perioada 2008-2013.
Referitor la înscrisul sub semnătură privată din data de 09.05.2004, la care face referire reclamantul, denumită chitanță, a făcut următoarele precizări:
Se susține că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unui act juridic bilateral. Astfel, desi se arată că sunt trei vânzători identificați prin nume si cărti de identitate (M. I., M. I. si M. C.), chitanța nu este semnată de aceștia, lipsind acordul a doi dintre cei trei vânzători. De asemenea, pe chitanță nu s-a precizat în câte exemplare s-a întocmit actul si lipsa mențiunii „bun si aprobat”.
Referitor la atitudinea reclamantului de-a lungul timpului, arată că acesta nu s-a prezentat cu chitanța la Primăria Plenita, la Registrul Agricol si la Serviciul Taxe si Impozite Locale pentru a scădea suprafața cumpărată de la vânzători si pentru a o trece la rolul său, fapt ce l-a determinat pe B. V. să plătească impozitul restant pentru perioada 2008-2013.
A mai arătat pârâtul că nu se afla în relații apropiate cu fiica reclamantului, aceasta neavând nicio calitate în contextul obiectului acestei cauza, neexistând vreo dovadă că între el si reclamant ar fi existat vreo înțelegere să lucreze terenul în anul 2004 si în perioada 2006-2009.
Pârâtul arată că reclamantul nu a indicat temeiul de drept pe care își întemeiază pretențiile sale, în opinia sa considerând că cererea reclamantului are caracterul unei acțiuni revocatorii, nefiind îndeplinita condițiile pentru admisibilitatea cererii, neexistând frauda debitorului si nici complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii.
În dovedirea celor susținute a solicitat proba cu actele atașate si a fost administrată proba cu martorii M. O. E., M. E. si R. I. D. si interogatoriul reclamantului.
În drept a invocat 205 Cod Procedură Civilă.
La data de 10.03.2014 reclamantul Sînguran C. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul B. V..
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul B. V., reclamantul susține că a participat la ședința de informare.
Referitor la cea de a doua excepție, aceea a lipsei de interes, reclamantul arată că are interes în promovarea acesteia întrucât prin acel antecontract încheiat în 2011 i-a fost vândut un teren în suprafață de 0,63 ha, prin chitanța din 09.05.2004. A mai arătat că terenul a fost muncit de reclamant, pârâții având cunoștință de încheierea acelei chitanțe din 2004 pe care nu au respectat-o, iar în anul 2011 au încheiat o altă chitanță pentru o suprafață mai mare din care face parte si suprafața de 0,63 ha, suprafață care se afla în proprietatea reclamantului. Susținerile pârâtului că nu a știut de existenta acestei chitanțe nu sunt adevărate, în condițiile în care acesta l-a ajutat pe reclamant la recoltarea grâului de pe această suprafață.
Prin sentința civilă nr. 1896/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei interesului reclamantului privind constatarea nulității absolute a antecontractului încheiat de cei doi pârâți, împreună cu autorul pârâtului M. I., numitul M. C., la data de 16.08.2011, referitor la terenul situat pe raza . 56, .> A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. C.,în contradictoriul cu pârâții B. V. și M. I..
S-a constatat nulitatea absolută și parțială a antecontractului încheiat de cei doi pârâți împreună cu autorul pârâtului M. I., numitul M. C., la data de 16.08.2011, cu privire la promisiunea de vânzare-cumpărare a terenului situat pe raza . 27, P 87, în suprafață de 0,63 ha.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 16.08.2011 s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare între pârâtul B. V., pârâtul M. I. si M. C. privind suprafața totală de 1,43 ha teren arabil. Din această suprafață de 1,43 ha face parte si suprafața de 0,63 ha la care face referire reclamantul în acțiune, în sensul că a fost cumpărată prin înscris sub semnătură privată la data de 09.05.2004, precum și un alt teren, situat pe raza . 56, .> Cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului în constatarea nulității absolute a întregului antecontract, care este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată și din oficiu în orice stadiu al judecății, instanța constată că acesta nu justifică nici un interes cu privire la suprafața de teren situată pe raza . 56, . Civil permite și constatarea unei nulități absolute și parțiale, motiv pentru care va admite această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 09.05.2004, reclamantul a încheiat cu pârâtul M. I., cu tatăl acestuia, M. I., si cu fratele lui, defunctul M. C., un antecontract de vânzare cumpărare ce a avut ca obiect suprafața de 0,63 ha, identificată în T 27, P 87, având ca vecini: N - DE 39, E - I. F., S - DE 147, V – U. E..
Deși pârâtul M. I. a contestat existența semnăturii sale pe antecontract, motivând că ar fi doar două semnături, instanța a constatat că, în fapt, există trei semnături.
Terenul în litigiu a fost dobândit de autorul pârâtului, M. M. I., prin TDP 1529-_ din 07.07.1998, în baza Legii 18/1991, fiind suficient ca doar acesta să-și fi manifestat consimțământul la încheierea antecontractului pentru a fi valabil încheiat.
La data de 16.08.2011 s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare între pârâtul B. V., pârâtul M. I. si M. C. privind suprafața totală de 1,43 ha teren arabil. Din această suprafață de 1,43 ha face parte si suprafața de 0,63 ha la care face referire reclamantul în acțiune, în sensul că a fost cumpărată prin înscris sub semnătură privată la data de 09.05.2004.
Ulterior încheierii actului sub semnătură privată a decedat M. C., iar ca mostenitor a rămas M. I., potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 37/2013.
Prin S.C. nr. 1162/01.04.2013, dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Băilești, pârâtului B. V. i-a fost admisă acțiunea în constatare privind suprafața totală de 1,43 ha, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În drept, având în vedere că data antecontractului a cărui nulitate absolută se solicită să fie constatată, 16.08.2011, este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, în speță sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
Potrivit art. 948 cod civil (forma în vigoare la data încheierii contractului vizat de acțiune), condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Cauza, ca și condiție de fond, este definită ca fiind acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.
La rândul său, pentru a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv trebuie să existe, să fie reală și licită, conform art. 966 Cod civil („Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea niciun efect”).
În ceea ce privește caracterul licit, potrivit art. 968 cod civil „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
Solicitarea reclamantului de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentic încheiat între pârâți la data de 16.08.2011, in virtutea principiului fraus omnia corrumpit ( frauda corupe totul ), se bazează pe o cauza ilicita si imorala, prevăzută de art. 968 C.civ. din 1864,. care impunea în sarcina acestuia să probeze nevalabilitatea cauzei, respectiv să răstoarne prezumția de valabilitate.
Imoralitatea cauzei poate fi dovedită cu orice mijloc de probă în conformitate cu dispozițiile art. 1198 pct. 1 C. civ. din 1864, potrivit cărora regulile stipulate de art. 1191 și următoarele C. civ. din 1864 (privind cazurile în care dovada cu martori nu poate fi primită), nu se aplică la obligațiile din cvasicontracte și din delicte și cvasidelicte.
Pentru dovedirea intenției frauduloase a pârâților, a faptului că aveau cunoștință de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, au fost administrate probele cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Dispozițiile art. 968 C. civ., stipulează mai multe situații ce atrag caracterul ilicit al cauzei și anume prohibirea cauzei de către lege, caracterul contrar bunelor moravuri și ordinii publice.
Prin decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002 Curtea Constituțională a statuat, referitor la cauza actului juridic, următoarele: „Orice act juridic fraudulos – indiferent dacă obiectul fraudei este un interes public sau privat – are o cauză ilicită. Eficiența distructivă iremediabilă a fraudei, în ceea ce privește actul juridic afectat în întregul său se concentrează totdeauna la nivelul cauzei ca o condiție de validitate a oricărui act juridic. Acesta este lipsit de eficiență juridică, prin efectul nulității, pentru că, încheiat în considerarea unei finalități frauduloase, are o cauză ilicită”.
Întemeiat pe dispozițiile art. 968 C. civ., pot fi anulate acte a căror cauză, deși nu încalcă o dispoziție legală determinată cu privire la ordinea publică sau la morală, este totuși ilicită și imorală.
Moralitatea cauzei presupune concordanța acesteia cu regulile de conviețuire socială, indiferent dacă acestea sunt sau nu consacrate într-o dispoziție legală expresă.
Faptul că pârâtul M. I. avea cunoștință de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul rezultă fără dubii din faptul că acesta l-a semnat, luând astfel cunoștință de cuprinsul său. De asemenea, în interogatoriul luat pârâtului M. I. de reclamantul S. C., acesta recunoaște, prin răspunsul la întrebarea numărul 3 că terenul a fost înstrăinat reclamantului prin înscrisul din 09.05.2004. Perioada mare de timp în care terenul în litigiu a fost muncit de reclamant, fără a fi deranjat de pârâtul M. I., este un argument în plus cu privire la faptul că acesta avea cunoștință de încheierea antecontractului. De asemenea, din declarația martorului Bărbălan S. rezultă că pârâtul M. I. l-a rugat și pe el să cumpere terenul, înainte de a-l vinde pârâtului B. V., iar cand i-a zis că terenul este deja vândut, a tăcut și nu a mai zis nimic.
Analiza probatoriului administrat în cauză, formează pe deplin convingerea instanței că și pârâtul B. V. avea cunoștință de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 09.05.2004. Astfel, din declarația martorului G. C. rezultă că l-a observat personal pe pârâtul B. V., de 2 sau 3 ori, în timp ce treiera terenul în litigiu în perioada în care era folosit de reclamant. Nu este de neglijat nici faptul că pârâtul B. V. a avut o relație cu fiica reclamantului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din fotografiile depuse, nici faptul că locuiesc în apropiere, toate fiind argumente în sensul că pârâtul nu avea cum să nu cunoască de existența antecontractului. Mai mult, martora S. E., a cărei depoziție a fost contestată de către pârâți după administrarea probei, ca fiind rudă cu reclamantul, declară că a fost prezentă personal când pârâtul B. V. a venit la reclamant să-l întrebe care este situația terenului, moment în care acesta i-a arătat chitanța de mână. Pârâtul B. V. i-a transmis că va cumpăra el terenul și va încheia acte prin "Tribunal".
În baza art. 453 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că pârâtul B. V. a pierdut procesul, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. V. și M. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În apelul formulat de pârâtul B. V. se arată că a încheiat un precontract cu pârâtul M. I. și fratele acestuia M. C. în calitate de moștenitori asupra masei succesorale al tatălui lor M. I., antedecedat al cărei masă succesorală în integralitatea sa a fost preluată de facto în condițiile legii în urma decesului.
Prima instanță se află în gravă eroare de analiză juridică, considerând că înscrisuri sub semnătură privată sunt antecontracte de vânzare-cumpărare, neținând cont că acestea nu au fost executate în condițiile legii.
În mod eronat, prima instanță a respins cererile privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.1896/2014, dată în dosarul nr._ ca neîntemeiate și totodată respinge și cererile privind lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței menționate anterior.
Din moment ce instanța a luat act si a constatat calitatea de moștenitor a pârâtului M. I. după defunctul lui frate M. C. și împreună după defunctul lor tată, M. I. mai ales ca exista si o hotărâre definitiva si irevocabila in acest nr.1162 din 01.04.2013 instanța nu are dreptul in același timp sa nu tina cont de ceea ce a constatat atât in forma cât și în fond .
Pârâtul arată, referitor la înscrisul sub semnătura privata din data de 09.05.2004 la referire reclamantul, denumita chitanța că înscrisul sub semnătura privata nu îndeplinește condițiile prevăzute de admisibilitatea unui act juridic bilateral. Astfel, deși se arata ca sunt trei identificați prin nume si cărti de identitate ( M. I., M. I. si M. C. ). chitanța nu este semnată de aceștia . Pe înscrisul sub semnătura privata semnături identice ( nu trei cum a reținut instanța ), insa care se diferențiază prin mărime.In acesta situație, înscrisul sub semnătura privata este nul de drept, lipsind a doi dintre cei trei vânzători . De asemenea, pe chitanța nu s-au precizat următoarele aspecte obligatorii pentru valabilitatea actului bilateral: lipsa mențiunii in câte exemplare a fost întocmit actul (legal trebuiau patru exemplare ) si lipsa mențiunii " bun aprobat".
In ceea ce privește obiectul înscrisului sub semnătura privata, acesta arată clar T 87 . P 27, însă suprafața este de 63 mp si nu 0,63 ha cum susține reclamantul
Referitor la atitudinea reclamantului de-a lungul timpului, acesta nu a aceasta chitanța la Primăria Plenita, la Registrul Agricol si la Serviciul Taxe si Locale, pentru a scădea suprafața cumpărata de la vânzători si pentru a o trece la rolul său. Astfel, la sediul Primăriei Plenita se permite transferul de teren de la un la cumpărător, prin formularea a doua cereri: una de către proprietar pentru a i cade suprafața înstrăinata si a doua de cumpărător pentru a fi înregistrat la rolul sau cu cumpărata. Aceste cereri sunt avizate de primarul unității administrative. Conform actelor atașate, pârâtul a fost acela care a achitat impozitul restant pentru suprafețele cumpărate de pârât in perioada 2008-2013 si nu reclamantul.
In aceste condiții nu se poate considera ca reclamantul s-a comportat ca un adevărat proprietar, atâta timp cât nu și-a achitat obligațiile fiscale si nu a atenționat . cumpărat vreo suprafața de teren de la M. I., M. I. si M. C.. Familia M. este aceea care a achitat obligațiile fiscale până în anul 2008, iar în anii 2012 si 2013 pârâtul a achitat impozitul restant.
Foarte important este faptul ca reclamantul nu indica temeiul de drept își întemeiază pretențiile sale. Din contextul acțiunii sale, consideră ca reclamantului are caracterul unei acțiuni revocatorii. In cauza prezenta ni sunt, îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, respectiv nu există frauda debitorului si nici complicitatea la frauda a terțului cu care a încheiat actul atacat, deși instanța de fond si-a întemeiat hotărârea pe intenției frauduloase a pârâților. Astfel, consideră că instanța de fond nu a dat eficiență întregului material probatoriu efectuat in cauza, analizând numai acele care sunt in favoarea reclamantului . Astfel, declarația martorei S. este mincinoasa si are clar un caracter subiectiv, întrucât a declarat ca nu este rudă cu reclamantul, insă pârâtul a făcut dovada cu acte că este mătușa acestuia .De asemenea, nu au fost luate in considerație martorii propuși in apărare de pârât și toate actele care le-a depus la dosar și care nu au fost analizate in hotărârea apelată.
Pârâtul arată că a luat act de pretențiile reclamantului și prin apărările propuse a aratat că reclamantul S. C. că pretinde în fapt recunoașterea unui drept care nu există, o pretenție care nu este întemeiată și a luat act că proces se poate înșela asupra dreptului pretins, iar mijlocirea judecății se clarifica afirmațiilor părților.
Pârâtul arată că nu a dorit tragerea la răspundere a reclamantului pentru faptul că a invocat pretențiile nejustificate.
Pârâtul precizează că excepțiile au fost invocate de acesta atât în scris cât și oral și au fost susținute cu înscrisuri și acte care au arătat faptul că din anul 2011 este proprietar cu drepturi depline pentru suprafața de 1,43 ha achiziționată prin cumpărare de la frații M. C. și M. I. și în urma decesului prim,ului, adică a lui M. C. a fost obligat a face acțiunea în constatare a actului din 16.08.2011 la o instanță de judecată
Pârâtul a invocat excepția cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantului ce constituie temeiul juridic de fapt si de drept ce ii conferă acțiunii inadmisibilitatea acestuia, excepția puterii de lucru judecat definitive si irevocabila ce are caracter executoriu în fața oricărei instanțe subsecvente, excepția lipsei interesului reclamantului privind constatarea nulității a antecontractului privita prin prisma tardivității sale si a obiectului dedus judecății
Pârâtul M. I. a formulat întâmpinare prin care a arătat că din probele administrate și declarațiile martorilor audiați, instanța putea să își dea seama de calitatea actelor, de modul în care s-a făcut transferul patrimonial și de legalitate. Însă nu a ținut cont de niciunul din aspectele invocate în apărare de pârâți și a atribuit chitanței de mână de reclamantul Siguran C. calitatea de act juridic, ducând la constatarea absolută parțială a antecontractului încheiat de pârât, fratele său și numitul B. V. la 16.08.2011.
Întrucât proprietatea moștenită de la tatăl său nu a fost înstrăinată patrimonial niciunei alte persoane, a considerat și consideră că prima instanță a produs o eroare de judecată.
Pârâtul B. V. a depus întâmpinare arătând că este de acord cu pârâtul M. I. și cu excepțiile procesuale pe care acesta le-a invocat reclamantului S. C.
Reclamantul S. C. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea excepțiilor invocate și respingerea ca nefondat a apelului.
Reclamantul arată că justifică atât interesul, cât și calitatea procesuală activă în acțiunea în nulitatea absolută cu care a învestit instanța.
Din prezentarea prolixa a excepțiilor invocate ar reieși că apelantul înțelege să invoce si inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta excepție este neîntemeiată deoarece acțiunea in nulitate absoluta promovată de reclamant este una prevăzuta de lege, fiind deschisa oricărei persoane ce justifică un interes legitim.
Solicită respingerea și excepția puterii de lucru judecat deoarece în virtutea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătoreștii, hotărârea invocată de apelant nu este opozabila reclamantului S. C., care nu a fost parte în acea cauză.
Apelantul strecoară in partea privitoare la excepția referitoare la tardivitate și la obiectul dedus judecății. Nu poate fi de vorba tardivitatea acțiunii, pentru că acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă.
Obiectul acțiunii este de asemenea arătat clar, așa încât el există.
În ceea ce privește fondul arată că probatoriul testimonial coroborat ca înscrisurile si răspunsurile la interogatoriu releva că actul atacat de reclamant este nul absolut in virtutea principiului fraus omnia corumptit, ambii pârâți cunoscând la data încheierii că suprafața de 0,63 mp formase obiectul antecontractului încheiat între reclamant și M. I., anterior antecontractului.
În scop probator a fost administrată proba cu interogatoriul părților, prin intermediul instanței, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând cererile de apel, care au motive similare prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC Tribunalul reține următoarele:
Prin prezenta acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.08.2011, între B. V. în calitate de promitent cumpărător pe de o parte și M. I. și M. C., pe de altă parte în calitate de promitenți vânzători, pentru suprafața de teren de 1,43 ha situat în T27 P87 din care face parte și suprafața de teren de 0,63 ha, suprafața care a făcut obiectul unei promisiuni de vânzare cumpărare.
Cu privire la această convenție s-a pronunțat sentința civilă nr.1162/01.04.2013, prin care Judecătoria Băilești a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare, hotărâre care să țină loc de vânzare cumpărare, sentință care a rămas irevocabilă la data de 10.06.2013.
Este cunoscut faptul că, în genere, hotărârea judecătorească reprezintă un act eminamente jurisdicțional, deosebindu-se, astfel, de categoria actelor juridice civile care reprezintă o materializare a voinței uneia sau a mai multor persoane. Este, de asemenea, notoriu și faptul că există situații în care, printr-o hotărâre judecătorească, instanța îl obligă pe pârât la încheierea unui anumit contract cu reclamantul, în caz de refuz, hotărârea urmând să țină loc de act autentic. Se poate observa că, în această situație, partea din dispozitivul hotărârii care dispune în acest sens reprezintă, practic, o „autentificare”, o validare a antecontractului deja existent între părțile din proces. Așa fiind, regimul juridic al hotărârii judecătorești ce ține loc de act autentic se aseamănă, din perspectiva efectelor juridice pe care este aptă a le produce, cu regimul juridic al contractelor autentificate de către un notar public.
Reclamantul intimat a invocat ca motiv de nulitate frauda la lege, învederând că la data la care pârâții au încheiat antecontractul a cărui validitate s-a recunoscut prin sentința mai sus menționată au cunoscut faptul că suprafața de teren de 0,63 ha se afla în posesia sa, făcând obiectul unui promisiuni de vânzare cumpărare încheiată în anul 2004 cu M. I., M. I. și M. C., în calitate de promitenți vânzători.
Instanța analizând motivul de nulitate invocat prin prisma materialului probator administrat în speță a constatat și întemeiat soluția pe aprecierea bunei credințe a pârâților la data încheierii antecontractului din data de 16.08.2011 și a intenției acestuia de a-i frauda interesele.
Tribunalul apreciază însă că hotărârea primei instanțe este nelegală, având în vedere că promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este acel contract sinalagmatic prin care promitentul vânzător este obligat să vândă, iar promitentul cumpărător să cumpere un anumit bun, în baza unui contract de vânzare cumpărare care se va încheia în viitor. Pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în baza promisiunii sau antecontractului bilateral de vânzare cumpărare este necesară o nouă manifestare de voință din partea părților în sensul încheierii contractului vizat de o atare promisiune. Ca atare promisiunea de vânzare cumpărare încheiată între reclamant și autorul pârâtului M. precum și M. I. și C. nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului dând naștere doar unei obligații de a face-aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare cumpărare-astfel încât în caz de nerespectare a ei una dintre părți cealaltă parte poate cerere despăgubiri conform art.1075 C.civ. În ipoteza în care promitentul vânzător nu-și respectă obligația asumată prin promisiunea de vânzare cumpărare și, din această cauză, încheierea contractului nu mai este posibilă–cazul în speță răspunderea promitentului vânzător față de promitentul cumpărător corespunzător acestei obligații de dezdăunare a promitentului vânzător este un drept de creanță, până la încheierea contractului de vânzare cumpărare translativ de proprietate, promitentul cumpărător neavând niciun drept asupra bunului ce face obiectul promisiunii de vânzare cumpărare.
Pornind de la aceste considerente tribunalul că problema de drept a speței privește cercetarea motivelor de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți vizând frauda la lege, prin raportare la buna credință a promitentului cumpărător a pârâtului cumpărător, la adevăratul drept dobândit de intimatul reclamant prin încheierea antecontractului de vânzare cumpărare. Întrucât instanța de fond a analizat prezumția bunei credințe a pârâților apelanți prin raportarea acestei prezumții la dreptul dobândit de reclamant asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Natura juridică a celor 2 acte contracte de vânzare cumpărare ca urmare a constatării validității convenției din data de 16.08.2011 și care a transferat dreptul de proprietate la data rămânerii irevocabile și antecontractul de vânzare cumpărare ce ii conferă promitentului cumpărător în caz de nerespectare a obligației asumate de promitenții vânzători un drept de creanță constând în plata de despăgubiri, nefiind translativ de proprietate.
Față de această problemă de drept expusă mai sus care impune raportarea bunei credințe a apelanților cumpărători la lezarea adevăratului drept dobândit de reclamantul intimat prin antecontractul de vânzare cumpărare, respectiv un drept de creanță constând în plata unei despăgubiri, iar nu un drept asupra imobilului, drept de creanță ce nu este afectat prin încheierea între pârâți a unui alt antecontract a cărei formă autentică este validată prin sentința civilă nr. nr.1162/01.04.2013, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțată o soluție nelegală interpretând greșit dispozițiile mai sus menționate și natura juridică și efectele pe care le-a produs antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2004 cu M. I., M. I. și M. C., în calitate de promitenți cumpărători.
Pentru toate aceste considerente astfel cum au fost expuse instanța în temeiul art.297 VCPC urmează să admită apelurile și să schimbe parțial sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.08. 2011 între pârâții M. I. și B. V. cu privire la terenul în suprafață de 0,63 ha,situat pe raza . 27, P 87.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.274 alin.1 NCPC tribunalul urmează să oblige intimatul S. C. la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel către apelantul B. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de pârâții B. V., domiciliat în com. Plenița, ., jud.D., CNP_ și cu domiciliul procesual ales în Băilești, cabinet de Avocat B. A., ., ., ., și M. I., domiciliat în ., CNP_ împotriva sentinței nr. 1896/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești, în contradictoriu cu reclamantul S. C.,, domiciliat în ., CNP_.
Schimbă parțial sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.08. 2011 între pârâții M. I. și B. V. cu privire la terenul în suprafață de 0,63 ha,situat pe raza . 27, P 87.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimatul S. C. la 1800 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel către apelantul B. V..
Definitivă, pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.M. Ș.
| ← Anulare act. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 636/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
