Anulare act. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 14039/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 285/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. B.
Judecător V. F.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul D. C. S. împotriva deciziei civile nr.913 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimații C. L. - R., T. D., A. M. C., și A. I..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatul A. I. personal și asistat de av. P. F. și av. P. F. pentru intimatul A. M. C., lipsind contestatorul și celelalte intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, av. P. F. pentru intimații A. I. și A. M. C. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Av. P. F. pentru intimații A. I. și A. M. C., având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, întrucât motivele invocate nu se încadrează în ipotezele textului de lege prevăzut. Cu cheltuieli de judecată,reprezentând onorariul de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 11.03.2015 contestatorul D. C. S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. nr.913 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012, arătând că instanța de recurs a pronunțat, prin hotărârea atacată, o soluție care este rezultatul mai multor greșeli materiale, motiv pentru care este incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art.318 alin.1 prima teză VCPC.
Arată că instanța de recurs, în mod greșit a reținut în raport de motivele expuse în acțiunea formulată, că revizuentul a invocat în fapt neplata prețului și nu lipsa acestuia.
În speță, niciuna dintre părți nu a urmărit atingerea scopului imediat caracteristic unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, și anume, vânzătorii nu au urmărit obținerea prețului, acesta fiind stabilit pur formal și fictiv și nici cumpărătorii nu au urmărit obținerea în proprietate a imobilului.
Susține că instanța de fond, în mod corect, a reținut că s-a dovedit lipsa intenției reale a pârâtului A. M. C. de a cumpăra imobilul în cauză precum și faptul că reclamanții nu au primit un preț pentru imobilul de la pârât.
O altă critică vizează faptul că instanța de recurs a insistat în tot cuprinsul considerentelor că prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul prezentului dosar a fost plătit efectiv de către intimații A.. Or, chiar intimații A. confirmă că prețul menționat în cuprinsul contractului încheiat în formă autentică nu s-a achitat, tocmai prin faptul că susțin operarea unei novații.
Arată că intimații A. nu au formulat cerere reconvențională cu privire la suma de 34.000 de euro, și pe întreg parcursul dosarului, această sumă este singura pe care aceștia au susținut că le-ar fi achitat-o, reținerea instanței cu privire la faptul că prețul menționat în contractul autentic a fost achitat, nu poate fi decât rezultatul unei erori grave a instanței de recurs.
S-a mai arătat că o altă eroare a instanței de recurs este faptul că a reținut că antecontractul încheiat de contestator cu numita M. O. este ulterior contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută o solicită.
Analizând contestația în anulare, față de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, s-a invocat în motivarea acestei căi de atac faptul că decizia instanței de recurs este rezultatul mai multor greșeli materiale, dar și omisiunea instanței de recurs de a cerceta toate motivele invocate de contestator în întâmpinarea depusă în recurs.
Art. 318 Cpciv prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare împotriva deciziilor date asupra recursului, primul dintre acestea vizând situația în care dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Textul are în vedere greșeli materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății recursului, greșeli de fapt, involuntare și care au generat soluții greșite, iar nu greșeli de judecată privind aprecierea probelor sau interpretarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Din perspectiva cerinței prevăzute de textul de lege susmenționat, instanța constată că susținerile contestatorului nu vizează greșeli materiale, ci eventuale greșeli de judecată și aprecierea eronată a probelor în ceea ce privește motivul de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1410/22.10.2010, invocat în cererea de chemare în judecată. Astfel, se afirmă de către contestator, motivul de nulitate invocat a fost lipsa cauzei, iar una dintre probele privind lipsa intenției părților de a încheia actul juridic a fost neplata prețului. De asemenea, se invocă reținerea greșită de către instanța de recurs a plății prețului, în condițiile în care intimații A. confirmă că prețul menționat în contractul încheiat în formă autentică nu s-a achitat, susținând operarea unei novații. Instanța constată că greșelile invocate de către contestator nu pot face obiectul verificării în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, nefiind vorba de erori materiale în sensul tezei I a art. 318 C.pr.civ. ci .
Posibilitatea efectuării unei asemenea verificări ar constitui în realitate exercitarea unui act de control judiciar, inadmisibil în ceea ce privește o hotărâre irevocabilă.
Cel de-al doilea motiv prevăzut de norma legală invocată de contestator vizează situația în care, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs.
Acest motiv poate fi invocat numai în cazul în care recursul a fost respins sau a fost admis numai în parte, nu și în cazul în care acesta a fost admis în întregime, cum este cazul în speță.
Mai mult, instanța constată că prin contestația în anulare se invocă neanalizarea motivelor invocate în cuprinsul întâmpinării formulate de intimatul-reclamant în recurs și nu omisiunea cercetării unui motiv de recurs, nefiind deci aplicabile în cauză dispozițiile art. 318 teza a II-a C.pr.civ.
În ceea ce privește data antecontractului încheiat de contestator cu numita M. O., se constată că într-adevăr acesta este încheiat la data de 24.06.2009, anterior contractelor a căror nulitate s-a solicitat a se constata în prezenta cauză, însă eroarea materială săvârșită de instanța de recurs nu este una determinantă, de natură a influența soluția pronunțată în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., aflându-se în culpă procesuală față de modul de soluționare a contestației în anulare, va fi obligat contestatorul la plata către intimatul A. I. a sumei de sumei de 900 lei cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. C. S. împotriva deciziei civile nr.913 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimații C. L. - R., T. D., A. M. C., și A. I., ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata către intimatul A. I. a sumei de sumei de 900 lei cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, A. B. | Judecător, V. F. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 11.05.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 1896/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
