Anulare act. Sentința nr. 224/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 224/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4288/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința nr. 224/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. M. Ș., D. C. D. și pe pârâta B. E., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. Mihăloiu pt. reclamanți și pârâta asistată de avocat G. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauza a fost declinată de Judecătoria S., la dosar reclamantul a depus note de ședință prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., constatarea conflictului negativ de competență și înaintarea cauzei la Curtea de Apel C. pt. soluționarea conflictului.
Avocat B. Mihăloiu pt. reclamanți solicită admiterea excepției.
Avocat G. N. pt. pârâtă pune aceleași concluzii.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._, din data de 16.07.2014, reclamanții D. M.-Ș. și D. C. D. au chemat în judecată pe pârâtele B. E. și D. E. – ulterior, la termenul de judecată din data de 02.02.2015, precizându-se că pârâta D. E. nu există, acesta fiind numele de familie al pârâtei B. E., înainte de căsătorie - solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 129/20.08.2010, determinat de împrejurarea că, în mod fraudulos, pârâta a ascuns notarului public existența reclamanților ca și moștenitori legali ai autorului D. I., procedura notarială de dezbatere a succesiunii acestui autor desfășurându-se și finalizându-se fără ca ei să fie citați și cu eludarea drepturilor lor de moștenitori;
- partajarea averii succesorale rămasă la decesul autorului D. I., constând în următoarele bunuri: teren intravilan în suprafață de 700 m.p. curte, casă de locuit cu 4 camere și anexă și terenul extravilan în suprafață de 2 ha, bunuri situate în ..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorul D. M. – străbunicul lor patern – a decedat la data de 21.02.1966 și a avut un singur moștenitor, în persoana bunicului lor patern autorul D. I..
S-a menționat că autorul D. I. a decedat la data de 25.10.2005 și a avut doi copii: pârâta B. E., numitul D. N. și soția supraviețuitoare D. E..
S-a precizat că numitul D. N. – tatăl reclamanților – a decedat la data de 09.08.2010, succesorii în drepturi ai acestuia fiind reclamanții, în calitate de fii, însă, profitând de împrejurarea că se aflau ocupați cu înmormântarea tatălui lor, distrași fiind de la orice alte chestiuni, pârâta B. elena, într-o evidentă înțelegere frauduloasă cu numita D. E., au mers la notarul public și, inducându-l în eroare că ele ar fi singurele moștenitoare, au obținut certificatul de moștenitor atacat.
De asemenea, reclamanții au mai învederat că cele două au acționat cu rea-credință, mergând la Primăria Calopăr și dând declarații pe proprie răspundere că sunt doar ele succesoare în drepturi și cu anexa 24 obținută astfel au mers la notarul public, susținând cu 2 moștenitori că numai ele sunt moștenitoarele autorului lor.
Astfel, constatând nulitatea certificatului de moștenitor, urmează ca instanța să constate că și reclamanții sunt moștenitori ai autorului D. I., prin reprezentarea tatălui lor, D. N., solicitând partajarea bunurilor arătate mai sus.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 950 și urm. C.pr.civ.
Au fost depuse la dosar, următoarele înscrisuri: certificatul de moștenitor nr. 129/20.08.2010, eliberat de BNP F. G.; adeverința nr. 2106/03.07.2014, eliberată de Primăria Calopăr; certificatul de deces al autorului D. N.; actele de stare civilă ale reclamanților și certificatul de atestare fiscală nr._/02.10.2014 și anexa nr. 1 la acesta, eliberate de Primăria Calopăr.
La data de 30.01.2015, pârâta B. E. a depus întâmpinare arătând că, în mod eronat a fost introdusă în cauză ca pârâtă numita D. E., întrucât nu există o astfel de persoană care să aibă vocație succesorală la moștenirea defunctului D. I., iar CNP-ul indicat este de fapt al mamei sale, D. E. și care a decedat la data de 03.11.2013 și care, oricum, renunțase la succesiunea tatălui său, D. I..
A precizat faptul că D. E. a fost numele său avut anterior încheierii căsătoriei.
De asemenea, a solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect partajul succesoral și suspendarea judecății acestuia până la soluționarea definitivă a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, pârâta a invocat excepția lipsei calități procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că, deși tatăl lor, D. N., avea vocație legală generală la succesiunea defunctului D. I., în calitate de fiu, pentru a culege efectiv moștenirea lăsată de defunct, acesta avea obligația de a accepta succesiunea în termenul de opțiune succesorală prevăzut de lege întrucât vocația succesorală generală la moștenire se transformă în vocație concretă numai prin manifestarea expresă sau tacită a succesibilului, de a culege moștenirea. Or, autorul reclamanților nu și-au exercitat dreptul de opțiune în termenul prevăzut de lege, nu a da nici o declarație de acceptare a succesiuni defunctului, care să poată fi considerată drept o acceptare expresă.
De asemenea, în acest context, pârâta arată că autorul reclamanților nu a efectuat nici un act care să presupună intenția sa neîndoielnică de a accepta succesiunea, respectiv acesta nu și-a însușit nici un bun rămas de pe urma defunctului, toate bunurile rămânând în posesia sa și, de altfel, tot ea a fost și cea care s-a ocupat de înmormântarea și pomenirea părinților.
Pârâta a învederat că sancțiunea neexercitării în termenul prevăzut de lege a dreptului de opțiune succesorală, o constituie decăderea din dreptul de a opta și pe cale de consecință, partea respectivă devenind străină de succesiune. Având în vedere că și mama sa, soția supraviețuitoare a autorului, a renunțat expres la succesiune, pârâta a solicitat să se constate că este unica moștenitoare legală a defunctului D. I., fiind singura care a acceptat succesiunea în termenul legal.
De asemenea, a arătat că, atâta timp cât autorul reclamanților, D. N., este străin de succesiunea defunctului D. I., aceștia nu justifică un interes în a solicita anularea certificatului de moștenitor și, deci, legitimare procesuală activă întrucât, pentru a avea calitatea de a solicita anularea certificatului de moștenitor la întocmirea căreia nu a fost citată, o persoană ar trebui să justifice calitatea de moștenitor acceptant care a fost vătămat prin emiterea actului respectiv, vătămare ce ar consta în privarea acestuia de drepturile sale asupra moștenirii respective.
În consecință, solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Pe cale de consecință, urmează a fi respins și capătul de cerere având ca obiect partaj succesoral.
În subsidiar, în situația în care se va dispune anularea certificatului de moștenitor și se va proceda la partajarea bunurilor rămase la decesul autorului D. I., pârâta a învederat că imobilul casă de locuit și suprafața de teren aferentă acesteia, nu este cea rămasă la decesul autorului lor, ci a fost edificată de către ea și concubinul său V. G., în prezent decedat.
În ceea ce privește imobilul rămas la decesul autorului D. I. și care, la rândul său, l-a moștenit de la tatăl D. M. a fost demolat, iar în locul acestuia a fost edificat, după decesul autorului D. I., actualul imobil, fără a fi folosite materiale rezultate din demolarea celui vechi. De altfel, imobilul existent în prezent este compus din 2 dormitoare, 1 cameră de zi, 2 holuri, baie și bucătărie, existând și o anexă gospodărească compusă din hol, dormitor, baie și bucătărie, pentru imobilul respectiv fiind întocmită documentație cadastrală și înscris în cartea funciară (CF_), ea fiind cea care figurează cu imobilul respectiv î evidențele fiscale ale Primăriei Calopăr, achitând impozitele și taxele aferente.
Prin urmare, acestea imobile – casa de locuit și anexa menționate în acțiunea introductivă - nu pot fi reținute la masa partajabilă a defunctului D. I..
Referitor la terenul din extravilan, pârâta a precizat că în prezent acesta nu se mai află în posesia sa, fiind înstrăinat ulterior dezbaterii succesiunii.
Pârâta a menționat că, în situația în care se va dispune partajarea termenului respectiv, este de acord să-i despăgubească pe cei 2 reclamanți cu suma corespunzătoare cotei ce i s-ar fi cuvenit autorului acestora.
În sprijinul celor menționate în cuprinsul întâmpinării, pârâta a depus certificatele sale de naștere și de căsătorie; certificatul de deces al numitei D. E.; încheierea nr._/28.10.2010 și extrasul de carte funciară pentru informare, împreună cu documentația cadastrală pentru prima înscriere (intravilan).
La termenul de judecată din data de 02.03.2015, ținând seama de faptul că, pentru soluționarea celor două capete de cerere din petitul acțiunii deduse judecății, se impune administrarea de probatorii diferite, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect partajarea masei succesorale rămase la decesul autorului D. I. și întocmirea unui dosar separat, având acest obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 139/20.08.2010, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a judecătoriei și acordă cuvântul părților asupra acestei excepții.
Prin sentința civilă nr.358/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, a fost disjuns capătului de cerere, având ca obiect succesiune formulată de reclamanții D. M. Ș. și D. C. D., în contradictoriu cu pârâta B. E..
În temeiul art. 413 pct. 1 NCPC, a fost suspendată judecarea cauzei, având ca obiect succesiune, până la soluționarea definitivă a cauzei privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
A fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei S. a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 129/20 august 2010, invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului D., spre competentă soluționare .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. . tribunalele judecă în primă instanța toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
În consecință, în actuala reglementare, tribunalul este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal.
Această competență rezultă din atribuirea către tribunal, spre soluționare în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, atribuire prevăzută expres în art. 95 pct. 1 NCPC într-o formulare cvasi-identică celei din art. 1 pct. 1 C. 1865 cu referire la judecătorie, care a reprezentat instanța de drept comun în reglementarea anterioară.
Or, cererile având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nu se regăsesc în enumerarea expusa la art 94 C. proc. civ. articol ce stabilește limitativ competența judecătoriilor.
Singura prevedere referitoare la cereri privitoare la moștenire date în competența judecătoriilor, se regăsește la art 94 pct 1 lit i și anume cererile de împărțeală judiciara, cereri ce nu cuprind și anularea certificatului de moștenitor ci doar partajele succesorale și de bunuri comune fie ele doar recunoașterea calității de moștenitor sau simple ieșiri din indiviziune prin care se pune capăt stării de indiviziune prin împărțirea, în natura si/sau prin echivalent, a bunurilor aflate în coproprietate si care are ca efect înlocuirea retroactivă a cotei-părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra anumitor bunuri sau valori determinate în materialitatea lor.
De altfel, legiuitor când a dorit să cuprindă toate formele de cereri referitore la moștenire a folosit sintagma "" cereri privitoare la moștenire "", așa cum este menționata la art. 118 C. proc. civ., sintagma în care sunt cuprinse și acțiunile prin care se contesta modul de desfășurare a procedurii succesorale notariale, cu masurile, operațiunile si actele cu efecte juridice pe care acestea le implica, în acest sens fiind consecventa și practica judiciara ( vezi Decizia nr. 628/28.01.2004 a ICCJ).
Cum legiuitorul nu a înțeles sa folosească sintagma amintită mai sus ci doar noțiunea de împărțeală judiciara, instanța apreciază ca fiind competentă material Tribunalul D., raportat la prevederile art. 118 alin 1 pct 2 C. proc. civ., în considerarea ultimului domiciliu al defuncților D. M. și D. I. și anume în jud. D. .
Ca un ultim argument în favoarea competenței tribunalelor ca instanța de drept comun în a soluționa cererile în cauză, este și dispoziția art. 85 alin. 1 din legea nr. 36/_, dispoziție ce stabilește generic ca cererile privind anularea certificatelor de moștenitor se vor soluționa de instanțele de judecată, neprecizând daca este vorba de judecătorii sau de tribunale, caz în care nu se poate discuta nici de aplicarea art. 94 pct 4 din C. proc. civ.
În alta ordine de idei, având în vedere că dezlegarea cauzei având ca obiect succesiune depinde de existența sau inexistența unui drept, care face obiectul dosarului disjuns din prezenta cauză privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, instanța, în baza art. 413 alin 1 pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a respectivei cauze.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția I Civilă sub nr._ .
La data de 28.04.2015, reclamanții D. M. Ș. și D. C. D. au depus cerere prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, arătând că cererea este una în materia succesiunii, de competența judecătoriei în prima instanță.
Solicită a se avea în vedere art. 94, lit.j) C.pr.civ. și art. 118 alin.1, pct. C.pr.civ. și a se constatat conflictul negativ de competență și a se înainta cauza la Curtea de apel C. în temeiul art.135 C.pr.civ.
Analizind exceptia necompetentei materiale a Tribunalului D., fata de obiectul cererii cu care a fost învestita se retine urmatoarele:
Obiectul litigiului cu care a fost învestita instanta este reprezentat de nulitate certificat de mostenitor, cu cauza juridica: ascunderea de catre pirita a calitatii de mostenitori legali a reclamantilor la intocmirea certificatului de mostenitor.
In cuprinsul art 94 C.p.c din anul 2010, se reglementeaza limitativ competenta de solutionare materiala a judecatoriilor. Intre actiunile stabilite in competenta judecatoriilor sunt reglementate si cererile de imparteala judiciara indiferent de valoarea acestora.
Cererea privind nulitatea certificatului de mostenitor, nu se regaseste expres mentionata intre cererile reglementate de art 94 C. din anul 2010.
Insa, este o cerere, la a carei promovare, s-a avut in vedere, in mod direct, deschiderea posibilitatii reclamantilor de a capăta vocatie succesorala concreta la deschiderea succesiunii autorului si de a culege o parte din masa succesorala a carei partajare s-a si solicitat . petit, ce a fost suspendat la instanta de fond.
Sintagma cereri de imparteala reglementata in art 94 C. din anul 2010, nu trebuie interpretata in mod restrictiv, ci lato sensu, in conditiile in care legiuitorul a avut in vedere toate cererile care au drept scop final partajarea unor bunuri sau mase. Se apreciaza ca intentia legiuitorului a fost in sensul retinut, mai ales in conditiile in care capetele de cerere ce preced obligatoriu partajele succesorale, in conditiile inexistentei unui certificat de mostenitor ( constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calitatii mostenitorilor, constatarea componentei masei succesorale) se impun a fi solutionate impreuna cu cererea de imparteala propriu-zisa. O interpretare restrictiva a expresiei - cereri de imparteala judiciara indiferent de valoarea acestora, ar impune ca si cererile despre care s-a aratat in precedentele propozitii, sa intre in competenta tribunalului, ca instanta de drept comun, in conditiile in care nu sunt expres enumerate in art 94 C. din anul 2010.
F. de cele aratate admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului D., in temeiul art 133 al. 2 C. din anul 2010, va constata ivit conflictul negativ de competență si va inainta cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență la Curtea de Apel C. - Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D..
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Înaintează cauza privind pe reclamanții D. M. Ș.,, CNP-_, cu domiciliul în C., Calea București, nr. 87, .. 2, ., jud. D. D. C. D., CNP-_, cu domiciliul în C., . A., nr. 22, .. 1, . și pe pârâta B. E., CNP-_, cu domiciliul în ., jud. D. spre soluționarea conflictului negativ de competență la Curtea de Apel C. - Secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Președinte, R. L. Z. | ||
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./5 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 376/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
