Contestaţie la executare. Decizia nr. 1237/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 44616/215/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1237/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. AJFP împotriva încheieri din ședința publică din data de 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ 14 în contradictoriu cu intimatul-contestator NIȚIPIR I. V., intimat-chemat în garanție C. DE A. DE SĂNĂTATE D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 18.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se pentru termenul din 24.06.2015, respectiv termenul din 01.07.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Casei de A. de Sănătate D., formulată de către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C.pr.civ., partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Textul de lege menționat implică faptul că, între persoana care formulează o astfel de cerere și chematul în garanție există anumite raporturi juridice care îndreptățesc pe cel care introduce acțiunea să o anumită prestație din partea chematului în garanție.
Ori, între intimată și chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate D. nu există raporturi juridice preexistente care să îi permită intimatei să o acționeze în judecată pe aceasta din urmă și să-i solicite cheltuieli de judecată, în situația în care intimata va fi obligată la rândul său la plata unor astfel de cheltuieli.
Mai mult, prin contestația la executare formulată, contestatorul a înțeles să critice modalitatea în care a fost emisă de către intimată decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, respectiv cu calcularea accesoriilor pe o perioadă retroactivă comunicării debitului stabilit prin decizia de impunere din oficiu emisă de CAS D., și mai ales, prin calcularea de penalități inclusiv după data stingerii debitului în cuantum de 4432 lei prin plata efectuată de către contestator la data de 20.08.2014.
Față de considerentele menționate anterior șiîn temeiul art.72, alin.(1), 73 și 74 C.pr.civ. coroborat cu art. 64 C.pr.civ., a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., solicitând admiterea apelului, schimbarea încheierii apelate, în sensul admiterii cererii de garanție.
Arată că prin decizia de impunere din oficiu nr._/23.12.2013 privind stabilirea obligațiilor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică, C.A.S a determinat suma în sarcina lui Nițipir Niorel, suma de 4.432 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, vizând perioada 2007-2012.
Primind decizia de impunere din oficiu, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a procedat la debitarea, adică luarea în evidența analitică pe plătitor, a contribuabilului Nițipir V. cu suma de 4.432 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate văzând perioada 2007-2012.
Consideră că în mod greșit, prima instanță a apreciat faptul că între intimată și chematul în garanție C.A.S. D. nu există raporturi juridice preexistente atâta timp cât acesta a înțeles să critice și modalitatea în care a fost emisă decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii prima instanță neținând seama de apărările autorității fiscale.
Susține că pentru contestarea Deciziei nr._/14.10.2014 este una juridică la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă, reclamantul neputând invoca apărări de fond în cadrul contestației la executare, nu poate contesta însăși validitatea în fond a actului la care a făcut referire, iar Judecătoria C. nu se poate pronunța asupra acestuia, întrucât și-ar încălca competența.
De asemenea, este inadmisibilă discutarea valabilității deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 14.10.2014 în procedura contestației la executare în condițiile în care acest titlu beneficiază de proceduri speciale de contestare și ca instanța să analizeze temeinicia și legalitatea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de autoritatea fiscal, fără a analiza și decizia pronunțată cu privire la acest act în procedură prealabilă.
Mai arată că, instanța de fond, în mod greșit a reținut în considerentele încheierii atacate faptul că apelanta a calculat accesorii după data achitării debitului care s-a realizat la data de 20.08.2014, nefiind determinate dobânzi și penalități de întârziere după această dată, astfel cum rezultă fără dubiu din cuprinsul anexei la Decizia mai sus menționată.
La data de 22.06.2015 intimata Casa de Asigurări de Sănătate D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că începând cu data de 01.07.2012 casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în vederea colectării creanțelor reprezentate de contribuții sociale datorate de persoane fizice.
S-a mai arătat că acestea s-au subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale, dobândind calitatea procesuală în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor indiferent de faza de judecată.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.72 alin. (1) C.pr.civ., partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Din cele mai sus expuse rezultă că interesul părții care formulează cererea de chemare în garanție a terțului privește garantarea sau despăgubirea sa în ipoteza în care va cădea în pretenții.
Observând actele dosarului reiese că apelanta a început executarea silită pentru o creanță reprezentată de obligațiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a nedepunerii declarației de către contribuabilul persoană fizică, stabilită de C.A.S în sarcina lui Nițipir Niorel, în cuantum de 4.432 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, vizând perioada 2007-2012.
Potrivit Ordinului comun nr.806/06.06.2012, 934/06.06.2012 și 608/13.06.2012 al M. F. P., M. S. și M. M., F. P. S., pentru contribuțiile sociale prevăzute la al.1, procedurile de executare silită aflate în derulare la data de 1 iulie 2012 vor fi continuate de ANAF care se subrogă în drepturile și obligațiile caselor de asigurări sociale, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Conform prevederilor alin. 10 al art. V "pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), A. N. A. F. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată";.
Aceste reglementări presupun că odată cu . protocolului, CAS nu mai are calitate procesuală în cauzele privind recuperarea creanțelor datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IX^2 al Codului fiscal, ceea ce înseamnă că nu are calitate nici în cererea de chemare în garanție, nemaiexistând niciun raport între cele două instituții, așa încât în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește celelalte critici se apreciază că acestea vizează fondul contestației la executare și nu admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție a Casei de A. de Sănătate, care vor fi avute în vedere de instanța de fond la soluționarea contestației la executare.
În consecință instanța în baza art.480 alin.1 NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., ..2, județul D., împotriva încheierii de ședință din data de 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 14, în contradictoriu cu intimații Nițipir V., domiciliat în C., ..6, ., județul D. și Casa de Asigurări de Sănătate D., cu sediul în C., ., nr.8, jud.D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 01.07.2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C. Tițoiu
Tehn.S.V./5 ex./27._
Jud.fond-L.T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 787/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1112/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
