Contestaţie la executare. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 7218/215/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile ne._ din 02.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. L., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, a formulat recurs în termen, motivat, timbrat,
- s-au comunicat motivele de recurs către intimații,
- se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242, pct.2 C.pr.civ.
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că, părți în cauză sunt, recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA și intimatul M. L., întrucât față de intimatul B. I. M., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, sentința rămânând irevocabilă sub acest aspect și constatând dosarul în stare de judecată reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. I. M. invocată, din oficiu, de către instanță.
A fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul S.N.T.F.M ,,C.F.R MARFĂ" S.A București în contradictoriu cu intimatul B. I. M. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul S.N.T.F.M ,,C.F.R MARFĂ" S.A București în contradictoriu cu intimatul M. L. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr._ pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2013, contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. a formulat contestație la executare împotriva popririi înființate de către Birou executor judecătoresc I. M. în dosarul de executare nr. 514/E/2012, în contradictoriu cu intimatul M. L., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a actelor de executare, în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sumă de 500 lei, în sensul de a diminua aceste cheltuieli și să restabilească situația anterioară executării silite .
În motivarea contestației, contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. arătat că prin sentința nr. 8081/27.11.2012 a Tribunalului D. a admis acțiunea formulată de către M. L., fiind obligată societatea la plata către acesta a diferenței dintre drepturilor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturi efectiv plătite pe perioada 28.09._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, dobânda legală, precum și dobânda legală, cheltuieli de judecată .
Mai arată că numitul M. L. s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând punerea în executare a sentinței menționate fiind format dosarul de executare nr. 514/E/2012,iar la data de 07.02.2013 a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor societății pentru acoperirea sumei de 12.150,18 lei, iar prin procesul-verbal anexat B.E.J. I. M. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina sa, în cuantum de 2.369,18 lei, din care onorariu avocat de 700 lei și cheltuieli de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei.
În dovedirea contestației sunt depuse la dosar: copia sentinței nr. 8081/27.11.2012 a Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis în dosarul de executare nr. 514/E/2013 din data de 07.02.2013, înștiințarea de înființare a popririi nr. 514 /E/07.02.2013, copia dosarului de executare nr. 514/E/2013 al B.E.J. I. M., ordinul de plată nr. 727/07.05.2013, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei.
În susținerea contestației, contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A., prin reprezentantul legal, solicită proba cu înscrisurile depuse .
În apărare, intimatul M. L. depune la dosar; împuternicirea avocațială nr._/10.05.2013, delegația de substituire din data 10.05.2013, întâmpinare în 2 exemplare, din care un exemplar se comunică contestatoarei.
La termenul de judecată din data de 10.05.2013, intimatul M. L., prin apărător a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată .
Instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către B.E.J. I. M., pentru a comunica dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/2000, modificată și completată prin Legea nr. 332/2006, fiind depus la dosar răspunsul la relațiile solicitate .
Prin sentința civilă nr._ din 01.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. împotriva adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 514/E/2012 emisă de B. I. M. la data de 07.02.2013 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în contradictoriu cu intimații M. L. și B.E.J. I. M., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._ din 01.11.2013 contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr.344/11.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul D. a fost admis recursul formulat, sentința civilă a fost casată și trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.04.2014 sub nr._ .
Instanța, din oficiu, a administrat proba cu înscrisuri, a dispus atașarea dosarului execuțional nr.514/E/2012 și a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a B. I. M..
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a B. I. M. invocată de către instanță, din oficiu, s-au reținut următoarele:
Articolul 41 din Statutul Uniunii Naționale a executorilor judecătorești prevede ca biroul executorului judecatoresc nu e persoana juridica si nu poate avea calitate procesuala de a sta in judecata.
Biroul executorului judecătoresc nu este parte a executării silite, în sensul că acesta nu realizează actele de executare silită în considerarea vreunui drept personal, ci acționează ca instanță special abilitată prin Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești care, prin dispoz. art. 1 și 2 prevede că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, că executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor și că executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.
D. urmare, biroul executorului judecătoresc nu poate fi chemat în judecată in calitate de intimat in cadrul contestației la executare, întrucât recunoașterea dreptului interesului dedus judecății de către contestator nu poate fi opus acestuia.
Instanța, pe calea contestației la executare, nu poate fi învestită decât să verifice legalitatea și temeinicia actelor de executare efectuate in cadrul executării silite instrumentate de către executorul judecătoresc, acesta neputând avea calitate de parte.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și decizia nr.162/2003 a Curții Constituționale a României potrivit căreia organul de executare nu are un interes propriu si nici calitate procesuala pasiva, decât atunci când se formulează contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare.
Astfel, executorul judecătoresc nu este parte, calitate procesuala au numai părțile din titlul executoriu si persoanele vătămate prin efectuarea executării silite.
Față de cele expuse, instanța de fond a admis ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M. și a respins acțiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 8081/27.11.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr. 1_, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis în parte acțiunea, precizată formulată de reclamantul M. L., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - C. MARFĂ S.A., fiind obligată pârâta să-i plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 28.09._10, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumelor datorate calculată de la data scadenței la data plății efective .
Prin încheierea nr. 8305 din Camera de Consiliu din data de 27.12.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2012 s-a admis cererea formulată de către B.E.J. I. M., în sensul că s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința nr. 8081 din data de 27.11.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2012.
La data de 07.02.2013 a fost emisă adresa de înființare poprire nr. 514/E/2012 de către B.E.J. I. M. prin care s-a dispus darea în debit a contestatoarei S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A., prin reprezentantul legal, pentru suma de 12.150,18 lei, compusă din suma de 177,19 lei cheltuieli de executare conform procesului verbal de cheltuieli nr. 514/E/2012 emis B. I. M., acte de executare care au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 141 și urm. Cod.pr.fiscală și comunicate contestatoarei în termen legal, conform înscrisurilor depuse.
Prin procesul-verbal încheiat în data de 07.02.2013 B.E.J. I. M. a stabilit în sarcina debitorului S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A, în temeiul art.371 ind.7 cod proc civilă suma de 2369,18 lei cheltuieli de executare, din care suma de 10 lei pentru formare dosar, suma de 10 lei redactare adresă, suma de 100 lei cheltuieli de transmitere prin poștă, suma de 20 lei pentru emitere adrese poprire pe fiecare terț poprit, suma de 30 lei pentru arhivare dosar, suma de 20 lei taxă timbru, suma de 0,30 lei timbru judiciar, suma de 700 lei onorariu avocați, suma de 978,10 lei onorariu de executare, suma de 299,78 lei c/val TVA și suma de 200 lei c/val consultație în legătură cu constituirea actelor execuționale.
În speță, instanța de fond a constatat că în cuprinsul proceselor-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul nr.514/E/2012 de către executorul judecătoresc sunt indicate sumele calculate și cu ce titlu, iar potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârii judecătorești de plată anticipate a onorariului.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
De asemenea, împrejurarea că aceste cheltuieli de executare, precum și cele cu onorariul de executor, nu au fost avansate în întregime, inițial, de către creditor, fiind plătite din creanța executată, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.371 ind.7 din Codul de procedură civilă, deoarece debitorul, refuzând aducerea la îndeplinire, de bunăvoie, a dispozițiilor conținute în titlul executoriu, și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, respectiv onorariile executorului, avocatului și celelalte taxe.
Potrivit art.371 ind.7 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Rațiunea textului de lege are în vedere asigurarea tuturor condițiilor în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu, astfel încât desăvârșirea executării silite să nu fie îngreunată sau perturbată spre exemplu de refuzul debitorului de conformare sau de colaborare cu organul de executare ori de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare. În mod firesc, executarea silită fiind declanșată la cererea creditorului, în interesul său, acestuia îi incumbă avansarea cheltuielilor de executare. Nimic nu împiedică însă ca onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului să fie achitate din creanța executată, atâta timp cât executorul sau avocatul nu se opun, aceștia fiind singurii în măsură să refuze efectuarea actelor respective datorită neavansării cheltuielilor corespunzătoare de către creditor.
În speță, contestatoarea solicită anularea parțială a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și cheltuielile cu onorariu avocat în sumă de 500 lei în sensul diminuării acestora.
Cu privire la cuantumul onorariului de avocat, instanța de fond a constatat că intimatul M. L. a mandatat pe avocat B. A. pentru semnare, depunere, asistență și reprezentare juridică la B. I. M. fiind stabilit în acest sens onorariu în cuantum de 700 lei, ce a fost achitat conform chitanței . nr.1151/07.02.2013 de către intimat.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată.
Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu (copie legalizată a sentinței civile nr.8081/27.11.2012 a Tribunalului D.), consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului creditorului-recurent nu apare ca fiind disproporționat.
Referitor la cheltuielile de transport prin poștă în cuantum de 100 lei instanța constată că acestea sunt justificate având în vedere numărul mare al comunicarilor adreselor de înființare a popririi în dosarul de executare, acestea fiind achitate conform facturii nr.DIV00002488/19.02.2013 și facturii nr.DIV00002478/19.02.2013.
Totodată, cu privire la celelalte cheltuieli stabilite de către executorul judecătoresc în cadrul procedurii executării silite, și anume format și înregistrat dosar, arhivare dosar, consultație întocmire forme de executare, c/val emitere adrese și somație, instanța de fond a constatat că acestea se încadrează în valoarea maximală prevăzută de ordinul MJ nr.2561/2012.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul S.N.T.F.M ,,C.F.R MARFĂ" S.A București ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare în sensul anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare și diminuarea acestor cheltuieli sub valoarea de 500 de lei acordată de instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și anume rolul activ, principiu reglementat de art. 129 Cpciv.
Astfel, în baza rolului activ instanța avea obligația de a verifica dacă la dosarul de executare există dovada mandatului primit de avocat, dacă există dovada demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței ce constituie titlu executoriu, dovada plății onorariului de avocat. Dacă aceste dovezi lipseau de la dosarul de executare, instanța era obligată, în baza rolului activ și al necesității aflării adevărului să pună în vedere intimatei să depună aceste dovezi la dosar.
Instanța de fond trebuia să facă aplicare disp. art. 274 alin. 3 Cpiv.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 7 și 9 Cpciv.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Analizând prima critică invocată de recurent referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 129 alin. 5 ind 1 Cpciv astfel cum au fost modificate prin Lg 202/2010 exclud ca motiv în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe necesare soluționării cauzei.
Norma legală anterior menționată vine să întărească ceea ce prefigurează deja alin. 5 al art. 129 Cpciv, și anume faptul că, pe tărâm probator, rolul activ al instanței este unul subsidiar, „subordonat” rolului principal care revine părților.
Asta înseamnă că în calea de atac, partea nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa procesuală anterioară în care s-a pronunțat hotărârea pe care a atacat-o.
Caracterul facultativ al exercitării rolului activ al judecătorului, sub aspectul ordonării din oficiu a administrării unor probe asigură o mai mare responsabilizare a părților care ar trebui să conducă inevitabil la o mai bună calitate a actului de justiție
Ca atare, în absența unei cereri a contestatoarei având ca obiect administrarea unor probe, aceasta nu poate invoca ca motiv de recurs omisiunea instanța de fond de a solicita executorului judecătoresc dovada plății la poștă a fiecărei adresă de înființare în parte.
Pe de altă parte, la dosarul de executare exista atât delegația avocațială a avocatului B. A. cât și chitanța în dovedirea achitării de către debitor a contravalorii onorariului avocațial.
În ceea ce privește cuantumul acestui onorariu, Tribunalul, în acord cu prima instanță, îl apreciază a nu fi disproporționat în raport cu activitatea depusă de avocat care, pe lângă cererea de executare silită întocmită pentru debitor, i-a acordat acestuia consiliere juridică în etapa executării titlului reprezentat de sentința civilă 8081/2012.
În speță, față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Tribunalul reține că hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât în baza art. 312 Cpciv va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile ne._ din 02.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/03.02.2015
E.B. 03 Februarie 2015
J fond E Z.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7173/2015. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8292/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
