Contestaţie la executare. Decizia nr. 647/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 7394/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 647/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții-contestatori G. I. și G. A., pe de o parte și de apelanta P. C. - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE SERVICIUL RDESPF, pe de altă parte, împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 06.04.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr._/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea de suspendare e executării silite formulate de către contestatorii G. I. și G. A., ca rămasă fără obiect.
A fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorii G. I. și G. A., în contradictoriu cu intimata P. Municipiului C. –Direcția de Taxe și Impozite.
A fost anulată parțial titlul executoriu nr._/06.01.2014 și somația nr._/06.01.2014 emise de către intimată pentru perioada 1999-2007, ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită.
A fost restituită contestatorilor cauțiunea în cuantum de 189 lei achitată cu chitanța nr._-76-0032/17.03.2014 și chitanța nr._-73-0108/14.03.2013.
A fost obligată intimata la plata către contestatori a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Prin cererea introductivă contestatorii G. I. și G. Aristița solicită anularea titlul executoriu nr._/06.01.2014 și somația nr._/06.01.2014, suspendarea de drept a executării silite și acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea de suspendare de drept a executării silite, având în vedere că soluționarea contestației a intervenit prin hotărârea de față, precum și faptul că suspendarea executării a fost solicitată de contestatoare până la soluționarea contestației la executare, instanța o va respinge constatând că această cerere a rămas fără obiect.
Potrivit art. 622 alin.3 cod proc civilă, executarea silita are loc în oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pâna la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin titlu, precum si a cheltuielilor de executare.
În conformitate cu art.711 alin.1 cod proc civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Potrivit art.172 alin.3 C.pr.fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, intimata a emis la data de 06.01.2014 somația nr._ și titlul executoriu nr._ prin care contestatorii G. I. și G. Aristița aveau o datorie reprezentând impozitul aferent imobilului situat în C., ..197, jud.D. în cuantum de 1885,1 lei, acte ce au fost comunicate și primite de contestator la data de 13.02.2014.
Potrivit art.136 alin.1 din OG nr.92/2003 privind codul de proc fiscală creanțele fiscale se sting prin executare silită în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate.
Executarea silită a început în temeiul art.145 din OG nr.92/2003 privind codul de proc fiscală, prin comunicarea somației și a titlului executoriu.
Contestatorii invocă faptul că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor deoarece au trecut mai mult de 5 ani.
Potrivit art.131 alin.1 din OG nr.92/2003 privind codul de proc fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Prin titlul executoriu nr._/06.01.2014 și somația nr._/06.01.2014 emise pe numele contestatorilor s-a stabilit suma de 768,32 lei majorări de întârziere și penalități, precum și impozit neachitat în sumă de 1116,78 lei, sume calculate corespunzător perioadei 15.03._12.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că titlul executoriu nr._/06.01.2014 a fost emis în baza declarației fiscale pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice datorat de către contestatori pentru imobilul din C., ..197, jud.D. din data de 30.01.2013 și a deciziei de impunere nr._/08.05.2013.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art.131 alin.1 din OG nr.92/2003 privind codul de proc fiscală, precum și faptul că în titlul executoriu este cuprins impozitul aferent imobilului începând cu 15.03.1999, instanța constată că pentru perioada 1999-2007 intervine prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor cuprinse în titlul executoriu nr._/06.01.2014.
Pentru aceste considerente, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii G. I. și G. A. și a anulat parțial titlul executoriu nr._/06.01.2014 și somația nr._/06.01.2014 emise de către intimată pentru perioada 1999-2007, ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită.
În temeiul art. 1063 alin. 4 cod procedură civilă, a restituit contestatorilor cauțiunea în cuantum de 189 lei achitată cu chitanța nr._-76-0032/17.03.2014 și chitanța nr._-73-0108/14.03.2013.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 Cod Procedura Civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-și sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Astfel, cu privire la cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, solicitată de către contestatori, instanța a admis-o în parte, având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii introductive, motiv pentru care a obligat intimata la plata către contestatori a sumei de 350 lei reprezentând c/val transport, conform bonului fiscal nr.3736/01.10.2014 emis de Mol București în valoare de 380 lei.
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii G. I. și G. A., domiciliați în C., ..197, jud.D. în contradictoriu cu intimata P. Municipiului C. –Direcția de Taxe și Impozite, cu sediul în C., ..51 C, jud.D..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii Gheorghisan I. și G. Aristița și intimata P. C.- Direcția de Taxe și Impozite Serviciul R.D.E.S.P.F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită în temeiul art.480 alin. 3 C., admiterea apelului și anularea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
În subsidiar, solicită admiterea apelului și schimbarea in tot a Sentinței Civile nr._/16.10.2014 si, pe cale de consecința, in temeiul art.172-174 Cod procedura fiscala, admiterea contestației, anularea tuturor formelor de executare efectuate precum si anularea in tot, atât a Titlului Executoriu nr._/06.01.2014, cat si a Somației nr._/06.01.2014 ca nelegale si netemeinice.
În mod netemeinic si nelegal, instanța de fond a reținut ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silita a creanțelor cuprinse in titlul executoriu nr._/06.01.2014 aferente perioadei 1999-2007, dar a omis sa se pronunțe pe solicitările contestatorilor de a se constata ca nu datorează vreo suma cu titlu de penalități ori majorări de întârziere la impozitele pentru teren si imobil întrucât, in decursul timpului, nu s-a adus la cunoștința ca ar avea vreun debit, iar penalități și întârzieri nu puteau curge decât de la data la care le era adus la cunoștința debitul.
Contestația la executare formulată, în cursul anului 2012, angajații intimatei, au constatat ca pierduseră din evidente rolul fiscal nr._, rol deschis pentru casa si terenul situate in ..197, rol fiscal deschis incă din 1997.
Contestatorii arată că intimata a decis sa refacă rolul fiscal si sa ne calculeze sumele datorate cu titlu de impozit, pana in limita celor 5 ani aderenți prescripției.
Arată că, au fost de acord ca intimata sa calculeze sumele respective, insa au solicitat sa nu fie aplicate majorări si penalități întrucât greșeala intimatei nu le era imputabilă contestatorilor, culpa necalculării aparținând in exclusivitate intimatei.
Mai mult decât atât, din proprie inițiativa, fără a primi vreo somație ori vreun titlu executoriu, apelanții au mers la sediul intimatei, la data de 19.08.2013 când a plătit suma de 500 lei cu titlu de impozit, iar la data de 23.10.2013 am achitat debitul aferent impozitului pe casa si teren, prin chitanțele nr._/296/0015 - impozit teren in suma de 728 lei si -ir._/296/0016 601 lei - impozit clădire (dupa cum se poate observa si din titlul executoriu nr._, debitul este 0).
Potrivit dispozițiilor art. 136, alin. (1) Cod procedura fiscala, creanțele fiscale se sting prin executare silita "in cazul in care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate".
Prevederile fiscale sunt clare din punctul de vedere al opozabilității actului administrativ fiscal, iar atât art.45 cât și art.44.1 din Norma metodologica de aplicare a Codului ie Procedura Fiscala prevăd ca: „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara menționata in actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic" si 44.1. „Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii"
Până la momentul primirii Titlului Executoriu nr._/06.01.2014 si a Somației de executare nr._/06.01.2014, apelanților nu le-a fost adus la cunoștința ca am avea vreun debit a care a fost aplicata vreo majorare ori penalitate la obligațiile fiscale ce ne reveneau si mai mult decât atât, chiar si in titlul executoriu se arata ca debitul este 0 lei.
Deși intimata invoca prevederile art. 136 C.proc.fisc, potrivit cărora se poate trece la masuri de executare silita in situația in care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, intimata nu face dovada actului administrativ comunicat, potrivit prevederilor art.45 cat si art.44.1 din Norma metodologica de aplicare a Codului de Procedura Fiscala.
Apelanții arată că judecătorul fondului a omis să se pronunțe pe solicitările contestatorilor.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.art.466-482 C.proc.civ si ale art. 172-174 3pr.fiscala.
În apelul declarat de intimații Municipiul C. prin Primar și P. Municipiului C. – Direcția de Impozite și Taxe, se arată că prin sentința pronunțată de instanța de fond, aceasta a reținut că potrivit dispozițiilor art. 131 alin.l din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, precum și având în vedere faptul că în titlul executoriu este cuprins impozitul aferent imobilului începând cu 15,03.1999 pentru perioada 1999-2007 intervine prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor cuprinse în titlul executoriu nr._/06.01.2014, motiv pentru care anulează în parte actele de executare contestate, ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că potrivit art.453 Cod Procedură Civilă, intimata datorează cheltuieli de judecată în valoare de 350 Iei.
Potrivit textului de lege mai sus amintit, partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întemeiat pe culpa sa procesuală. Având în vedere faptul că potrivit motivelor reținute în sentința civilă atacată, contestația la executare a fost considerată numai în parte întemeiată, dar și faptul că în total contravaloarea transportului este de 380 lei, apreciază că obligarea intimatei la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată este neîntemeiată și nejustificată.
Solicită admiterea apelului,schimbarea sentinței atacate cu consecința respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiat.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele N.c.p.civ.
Contestatorii G. I. și G. Aristița au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelul formulat de apelanta Municipiul C. prin primar și P. Municipiului C., și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Consideră că apelanta încearcă să inducă în eroare instanța de apel, întrucât cheltuielile de judecată efectuate de contestatori nu se rezumă la suma de 380 lei, așa cum susține apelanta, ci la suma de 1136 lei.
În fața primei instanței, reclamanții au făcut dovada și a cheltuielilor ocazionate de taxele de timbru, cauțiune și deplasarea avocatului.
În prezenta cauză, nu a fost solicitat vreun onorariu de avocat ci doar cheltuieli făcute efectiv pentru derularea procesului, iar culpa apelantei a fost dovedită cu certitudine.
Analizand apelurile prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul apreciaza ca acestea sunt fondate.
Astfel, se retine ca obiectul cauzei il constituie contestarea titlului executoriu nr._ si a somatiei nr._ emise de catre intimata la data de 06.01.2014, prin care s-a retinut in sarcina apelantilor un debit de 1885,1 lei format din 768,32 lei majorari si penalitati de intarziere la impozitul pe teren pentru constructii persoane fizice calculate de la data de 15.03.1999 si respectiv suma de 1116,78 lei majorari si penalitati de intarziere la impozitul pe cladiri persoane fizice, calculate de la data de 15.06.2002.
Instanta de fond a admis in parte contestatia si a anulat partial titlul si somatia pentru perioada 1999-2007, ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silita.
In considerentele sentintei, singura referire pe care o face instanta este la normele legale privind termenul in care se poate cere executarea silita, analiza concentrandu-se pe aspectul prescriptiei dreptului de a obtine satisfacerea creantelor prin constrangerea debitorilor, in detrimentul apararilor acestora in sensul necomunicarii actului administrativ fiscal.
Este adevarat ca potrivit art. 131 alin. 1 din Codul de Procedura Fiscala, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar in cauza de fata, creantele de pana la data de 31.12.2008 (iar nu 2007 cum a stabilit instanta de fond in considerente), nu mai pot fi urmarite silit.
Prin urmare, pentru sumele de bani reprezentand impozit pe teren si cladiri datorate si calculate, conform titlului executoriu, incepand cu data de 31.03.2009, este posibila recurgerea la executarea silita de catre creditor. Insa, contestatorii debitori au formulat cateva aparari neanalizate de instanta si care daca s-ar gasi intemeiate, ar avea drept consecinta exonerarea de plata pentru intreaga suma pentru care s-a emis titlul contestat.
Astfel, apelantii contestatori afirma ca autoritatile competente au pierdut din evidenta rolul fiscal deschis pentru casa si terenul lor inca din anul 1997, stabilind calcularea sumelor datorate cu titlu din impozit pana in limita celor 5 ani aferenti prescriptiei.
Apelantii sustin ca au achitat impozitul la zi, aspect care reiese din titlul executoriu emis numai pentru majorari de intarziere si penalitati, iar nu pentru debit (filele nr. 12-13 dosar fond), iar declansarea urmaririi silite pentru majorari calculate din data de 15.03.1999 este incorecta, cata vreme nu au avut cunostinta ca datoreaza aceste sume.
. din C.pr.fiscala stabileste ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat, in lipsa unei asemenea comunicari fiind greu de retinut ideea de culpa in indeplinirea obligatiei de p-lata care sa justifice calcularea de majorari de intarziere si penalitati.
Necercetand aceste aparari ale contestatorilor, instanta nu a intrat in solutionarea fondului cauzei, astfel ca in conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 3 C.pr.civ, apelul urmeaza sa fie admis iar cauza trimisa spre rejudecare.
In rejudecare, se va analiza si critica pe care apelantul Municipiul C. prin Primar a adus-o sentintei in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, solutia depinzand de solutia care se va da contestatiei la executare insesi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-contestatori G. I., CNP_ și G. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, ..19, sector 1, pe de o parte și de apelanta P. C. - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE SERVICIUL RDESPF, cu sediul procesual ales în . nr.7, cod de înregistrare fiscală_, cont bancar RO07TREZ__ Trezoreria C., pe de altă parte, împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./5 ex.29.04.2015
Jud.fond.E.Z.
| ← Accesiune. Sentința nr. 29/2015. Tribunalul DOLJ | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 652/2015.... → |
|---|
