Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 6105/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6105/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 15199/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 131/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant C. D. împotriva sentinței civile nr. 6105/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. E. C., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant C. D., prin avocat G. F., cu împuternicire avocațială aflată la fila 27.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- este primul termen de judecată în apel;
- apelul este declarat și motivat în termen;
- au fost comunicate motivele de apel;
-apelanta-reclamantă a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru;
- nu s-a depus întâmpinare.
Instanța constată că din eroare intimata-pârâtă R. E. a fost conceptată cu prenumele de D., în realitate aceasta se numește R. E. C. și dispune rectificarea citativului și a sistemului ECRIS.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul-reclamant C. D., prin avocat G. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Învederează că în cadrul dosarului cu nr._/215/2011 ce avea ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin accesiune, asupra imobilului construcție din C., .. 76K, județul D., s-a pronunțat o hotărâre de expedient ca urmare a încheierii unui acord de mediere între părți. Această hotărâre reprezintă titlul de proprietate al pârâtei R., astfel că aprecierea instanței de fond asupra calității de proprietar al pârâtei este greșită și ca în cauza aceasta ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Față de aceste considerente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.04.2013, sub nr._, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâta R. E. D., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr.203, având o suprafață utilă de 32,91 mp, compus din 2 camere de locuit, baie și hol-bucătărie, situat în condominiul din C., ..76K, județul D., așa cum a fost individualizat prin releveul atașat antecontractului de vânzare-cumpărare și care este parte integrantă din acesta precum și a terenului în cotă indiviză de 1/40 din suprafața totală de 600 mp, aferent imobilului din C., ..76 K, jud. D., identificat cu nr. cadastral_/12-_/13 și înscris în CF_ a localității C..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna septembrie 2010 a luat hotărârea de a achiziționa un apartament, sens în care a negociat cu . cumpărarea unui apartament într-unul din blocurile pe care această firmă le avea în curs de construcție sau pe care urma să le construiască pe .>
Deși reclamantul ajunsese la un acord cu această societate, ulterior a înțeles că proprietarul terenului și al imobilelor construcții este pârâta R. E. C..
Se pare că datorită crizei economice, lipsa finanțării lucrărilor a condus la imposibilitatea continuării proiectului imobiliar început de ., iar obținerea documentației și a autorizațiilor pentru imobilele deja construite a intrat în impas.
Având în vedere faptul că terenul pe care s-au construit o parte din aceste construcții era proprietatea pârâtei R. E. C., care avea un parteneriat cu ., această persoană fizică a acționat societatea de construcții în judecată și a obținut în baza dreptului de accesiune, proprietatea construcțiilor.
În aceste condiții, reclamantul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu pârâta pentru apartamentul nr. 203, situat la etajul II al blocului de locuințe din C., .. 76 K, județul D., precum și pentru terenul aferent imobilului în cota indiviză de 1/40 din suprafața totală de 600 mp.
Au stabili de comun acord ca până la cel mai târziu la data de 30.03.2013 să se prezinte la notar, în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, a achitat prețul integral și este în posesia bunului imobil încă din momentul semnării contractului, iar pârâta refuză să se prezinte la notarul public.
În sprijinul acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare, releveul apartamentului nr.203, sentința comercială nr.2315/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, certificat de nomenclatură stradală, contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr.2121/19.10.2006, act de dezmembrare, act de alipire aut. sub nr.476/09.03.2010, plan de amplasament, extras de carte funciară, certificat de sarcini.
Instanța a stabilit taxa judiciară de timbru în cuantum de 2903 lei, din care pârâta a achitat suma de 1455 lei, iar pentru suma de 1451,50 lei a beneficiat de ajutor public judiciar în baza OUG 51/2008.
La data de 26.07.2013 pârâta R. E. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că la data de 30.10.2012 a încheiat cu reclamantul un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilul apartament și cota indiviză din terenul aferent imobilului – ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
A susținut pârâta că este adevărat că reclamantul a intrat în posesia imobilului apartament încă de la data semnării antecontractului, apartament pe care acesta îl stăpânește în fapt și în prezent, dar a arătat totodată că deși prețul stabilit în antecontract a fost de 43.000 lei – contravaloarea a 9500 euro, reclamantul a avut anumite pretenții suplimentare privind finisajele apartamentului, pretenții care au generat în costuri suplimentare.A avut o înțelegere verbală cu reclamantul ca aceste costuri să fie achitate separat – în afara prețului stabilit în antecontract, însă acesta a refuzat să le mai plătească.
Între părți au existat mai multe discuții referitoare la suma pe care trebuie să o plătească reclamantul, însă până în prezent nu au ajuns la nici o înțelegere.
Acesta este motivul pentru care a refuzat să se prezinte la notar în vederea perfectării actelor în formă autentică.
Pârâta menționează că în situația în care reclamantul înțelege să-i achite și lucrările suplimentare, va fi de acord cu cererea de chemare în judecată și cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2013, instanța a respins cererea de a se lua act de tranzacția încheiată între părți la data de 09.12.2013 și a acordat termen în vederea continuării judecății.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu expertiza, specialitatea construcții civile.
În ședința publică din data de 14.04.2014, instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar.
Raportul de expertiză, specialitatea construcții civile a fost întocmit de expert Locusteanu E. și depus la dosar la data de 08.04.2014, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.6105/28.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta R. E. C., ca neîntemeiată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către pârâtă privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 30.10.2012, între pârâta R. E. C., pe de o parte în calitate de vânzător și reclamantul C. D., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voința cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea apartamentului nr.203, în suprafață utilă de 32,91 mp, compus din 2 camere de locuit, baie și hol-bucătărie, situat în condominiul din C., ..76K, județul D., așa cum a fost individualizat prin releveul atașat antecontractului de vânzare-cumpărare și care este parte integrantă din acesta, precum și terenul în cotă indiviză de 1/40 din suprafața totală de 600 mp, aferent imobilului din C., ..76 K, jud. D., identificat cu nr. cadastral_/12-_/13 și înscris în CF_ a localității C..
Conform clauzelor contractuale, prețul vânzării a fost stabilit la suma de 9500 EUR și a fost achitat integral de către reclamant la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.1279, alin.3 N.Cod Civil dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații poată pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.
În conformitate cu dispozițiilor art.1669, alin.1 N.Cod Civil, atunci când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Reține instanța raportat la prevederile legale menționate anterior că pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare trebuie sa fie indeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art.1179 N.Cod Civil, art.1650-1667 N.Cod Civil.
Una dintre aceste condiții, prevăzută de dispozițiile art.1650 N.Cod Civil este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, în caz contrar neputându-se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare–cumpărare.
Ori, în cauză, în ceea ce privește imobilul reprezentat de apartamentul nr.203 această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că prin probele administrate nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestui imobil.
Astfel, sentința comercială nr.2315/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 și depusă la dosar de către reclamant în dovedirea dreptului de proprietate al pârâtei asupra apartamentului nr.203 care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu poate fi avută în vedere de către instanță în condițiile în care prin această hotărârea s-a luat act doar de învoiala părților conform acordului de mediere, în sensul că pârâta R. E. C. și . au fost de acord să constate în baza dreptului de accesiune dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului construcție, respectiv imobil tip P+2+M, edificat de către . pe terenul proprietatea pârâtei, în suprafață de 600 mp, situat în C., ..76K, jud.D., fără să se intre în cercetarea drepturilor deduse judecății.
S-a reținut că în acest caz, analiza instanței este redusă la verificarea condițiilor de fond și de formă ale acordului de mediere, din moment ce hotărârea care consfințește învoială părților este un contract intervenit între părți sub auspiciile justiției și anume un contract judiciar.
O astfel de hotărâre judecătorească nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii, nu stabilește o situație de fapt în funcție de probele administrate și nu aplică dispozițiile legale incidente situației de fapt rezultate din speță.
Prin urmare, nu se poate sustine puterea de lucru judecat a unei hotărâri de expedient, în condițiile în care pretențiile părților nu au format în concret obiectul unei judecați (nu există lucru judecat), instanța luând numai act de exercitarea unui act de dispoziție și neintrând în cercetarea drepturilor deduse judecății.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea formulată de către pârâtă privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în temeiul art.452 din Noul cod de procedură civilă a respins ca neîntemeiată având în vedere că pârâta nu a făcut dovada existenței și a întinderii acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. D., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Arată că în cadrul dosarului nr._/215/2011 ce avea ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin accesiune, asupra imobilului construcție situat în C., ..76K, județul D. s-a pronunțat o hotărâre de expedient, ca urmare a încheierii unui acord de mediere între părți. Acordul de mediere a fost supus analizei/cenzurii instanței de judecată, atât în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, însă și cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privind accesiunea.
Astfel, instanța nu ar fi putut stinge litigiul printr-o hotărâre de expedient, dacă nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar hotărârea pronunțată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2011, respectiv sentința comercială nr.2315/15.02.2012 reprezintă titlu de proprietate al pârâtei al pârâtei R., asupra întregului imobilul mai sus menționat.
Apelantul consideră că aprecierea instanței de fond asupra calității de proprietar al pârâtei este greșită și că în cauză, aceasta ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în conformitate cu dispozițiile art.1279 alin.3 NCC și ale art.1669 alin.1 NCC.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 466-482 N.c.p.c., tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Astfel, se reține că, la data de 30.10.2012, între pârâta R. E. C., pe de o parte în calitate de vânzătoare și reclamantul C. D., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voința cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea apartamentului nr.203, în suprafață utilă de 32,91 mp, compus din 2 camere de locuit, baie și hol-bucătărie, situat în condominiul din C., ..76K, județul D., așa cum a fost individualizat prin releveul atașat antecontractului de vânzare-cumpărare și care este parte integrantă din acesta, precum și terenul în cotă indiviză de 1/40 din suprafața totală de 600 mp, aferent imobilului din C., ..76 K, jud. D., identificat cu nr. cadastral_/12-_/13 și înscris în CF_ a localității C..
Conform clauzelor contractuale, prețul vânzării a fost stabilit la suma de 9500 EUR și a fost achitat integral de către reclamant la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
În mod corect a reținut prima instanță că, pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare trebuie sa fie indeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art.1179 N.Cod Civil, art.1650-1667 N.Cod Civil.
Art. 1179 alin. 1 din N. cod civil (legea nr. 287/2009) prevede ca și condiții esențiale pentru validitatea unui contract: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părților; un obiect determinat, posibil și licit și o cauză valabilă a obligațiilor, iar în alin. 2 se prevede că "în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile".
Art. 1244 alin. 1 din N. cod civil prevede că "în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară".
Astfel, actul juridic în discuție, respectiv antecontractul încheiat la data de 30.10.2012, între apelantul-reclamant și intimata-pârâtă, neîndeplinind condiția „ad validitatem” a formei autentice, astfel cum prevăd și disp. art. 1244 N. cod civil, este nul ca și contract de vânzare-cumpărare, dar, în virtutea principiului conversiunii actului juridic, valorează antecontract de vânzare-cumpărare (în termeni juridici, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare), generator de obligații de a face în sarcina părților contractante, acestea fiind, astfel, obligate sa perfecteze în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru a opera transferul dreptului de proprietate în patrimoniul părților.
Art. 1279 alin. 1, 2 și 3 N. cod civil prevede că " (1) Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea.
(2) În caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.
(3) De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel."
De asemenea, potrivit disp. art. 1669 alin. 1 N. cod civil "Când una dintre părțile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite".
Una dintre condițiile de validitate a antecontractului de vânzare-cumpărare, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este, așa cum a reținut și instanța de fond, aceea ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut având în vedere că, în conformitate cu disp. art. 1650 N.cod civil "Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească".
Rolul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare de către instanță este doar acela de a suplini consimțământul promitentului vânzător care nu-și îndeplinește obligația de a se prezenta la notar pentru autentificarea contractului încheiat cu promitentul cumpărător și nu acela de a suplini și îndeplinirea condițiilor de validitate pentru încheierea, în mod valabil, a unui contract de vânzare-cumpărare și anume, întrunirea, în persoana promitentului vânzător, a calității de proprietar al bunului vândut.
Intimata-pârâtă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2121/19.10.2006, a dobândit terenul în suprafață totală de 10.000 mp situat în C., tarlaua 6, . ulterior a fost realizat un .>
Tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sentința comercială nr.2315/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 și depusă la dosar de către reclamant în dovedirea dreptului de proprietate al pârâtei asupra apartamentului nr.203 care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu poate fi avută în vedere ca titlu de proprietate al pârâtei, în condițiile în care prin această hotărârea s-a luat act doar de învoiala părților conform acordului de mediere, în sensul că pârâta R. E. C. și . au fost de acord să constate în baza dreptului de accesiune dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului construcție, respectiv imobil tip P+2+M, edificat de către . pe terenul proprietatea pârâtei, în suprafață de 600 mp, situat în C., ..76K, jud.D., fără să se intre în cercetarea drepturilor deduse judecății.
Potrivit art. 438 alin. 1 N.c.p.c., părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor.
Prevederile art. 441 stabilesc că dispozițiile Secțiunii a 3-a din Capitolul IV se aplică în mod corespunzător și în cazul în care învoiala părților este urmarea procedurii de mediere.
Prima instanță a reținut în mod corect că hotărârea pronunțată în baza învoielii părților nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii, nu stabilește o situație de fapt în funcție de probele administrate și nu aplică dispozițiile legale incidente situației de fapt rezultate din speță și prin urmare, o hotărâre de expedient nu prezintă autoritate de lucru judecat, în condițiile în care pretențiile părților nu au format în concret obiectul unei judecați (nu există lucru judecat), instanța luând numai act de exercitarea unui act de dispoziție și neintrând în cercetarea drepturilor deduse judecății.
Însă, chiar dacă între părțile unei tranzacții, hotărârea de expedient nu are autoritate de lucru judecat, aceasta nu înseamnă că respectiva hotărâre prin care se ia act de acordul de mediere în sensul constatării dreptului de proprietate al pârâtei, nu constituie titlu de proprietate pentru pârâtă.
Potrivit art. 2.267 C.civ., tranzacția este un contract, prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
Asemeni unui contract prin care părțile își transmit dreptul de proprietate asupra unor bunuri și care, dacă este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, constituie pentru dobânditor titlu de proprietate, tot astfel și hotărârea de expedient prin care se ia act practic tot de o convenție a părților, constituie un astfel de titlu, neavând relevanță sub acest aspect faptul că hotărârea nu este rezultatul dezbaterilor contradictorii ale părților și că nu are deci autoritate de lucru judecat între acestea.
Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu este îndeplinită condiția ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului vândut.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.c.p.c., tribunalul va admite apelul și va schimba sentința în parte, în sensul că va admite acțiunea formulată de către reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta R. E. C..
Va constata că, între reclamant, în calitate de cumpărător și pârâtă, în calitate de vânzătoare, a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. 203, compus din două camere de locuit, baie și hol-bucătărie, în suprafață utilă de 32, 91 mp, situat în condominiul din municipiul C., .. 76 K, jud. D., așa cum a fost individualizat prin releveul atașat antecontractului încheiat între părți la data de 30.10.2012 și care este parte integrantă a acestuia, precum și a terenului în cotă indiviză de 1/40 din suprafața totală de 600 mp, aferent imobilului din municipiul C., .. 76 K, jud. D., identificat cu nr. cadastral_/12-_/13 și înscris în CF nr._ a localității C., urmând ca prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare; se va comunica din oficiu A.J.F.P. D. și O.C.P.I. D., conform legii.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantul-apelant C. D., CNP_, cu domiciliul în ., ., județ D., împotriva sentinței civile nr. 6105 din data de 28.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. E. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr.72 M, județ D..
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de către reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta R. E. C..
Constată că, între reclamant, în calitate de cumpărător și pârâtă, în calitate de vânzătoare, a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. 203, compus din două camere de locuit, baie și hol-bucătărie, în suprafață utilă de 32, 91 mp, situat în condominiul din municipiul C., .. 76 K, jud. D., așa cum a fost individualizat prin releveul atașat antecontractului încheiat între părți la data de 30.10.2012 și care este parte integrantă a acestuia, precum și a terenului în cotă indiviză de 1/40 din suprafața totală de 600 mp, aferent imobilului din municipiul C., .. 76 K, jud. D., identificat cu nr. cadastral_/12-_/13 și înscris în CF nr._ a localității C..
Prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare și se va comunica din oficiu A.J.F.P. D. și O.C.P.I. D., conform legii.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud. D.G.
Tehnred.S.V./ 4 ex., 31.03.2015
Jud. fond – L. T.
| Contestaţie la executare. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
