Obligaţie de a face. Sentința nr. 9492/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9492/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 3231/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător R. L. Z.
Grefier G. D.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta V. M. împotriva sentinței nr. 9492/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta S. E. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns apelanta asistată de avocat D. Babov, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat D. Babov pt. apelantă solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 31.01.2014, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta V. M. a chemat în judecată pe pârâta S. E. M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să respecte linia de hotar, între proprietățile lor limitrofe, astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 226/04.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, respectiv conform anexei nr. 2 la raportul de expertiză completate în apel de expert I. I. pe amplasamentul delimitat de pct 2-23-23-26.36-35-34-40-41-53-54-58 conform încheierii de îndreptare eroare materială din 22.11.2012.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 226/2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008 a fost admis apelul declarat în contradictoriu cu S. M. și B. C. M., fiind stabilită linia de hotar între terenurile limitrofe situate în comuna Bucovăț ., județul D.. Arată reclamanta că în cadrul dosarului de executare nr. 8/E/2011 B. B. T. a fost pusă în executare silită hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă numai față de B. C. M. și că debitoarea S. M. a înstrăinat prin liberalitate terenul în litigiu către fiica sa S. E. M. prin contractul de donație nr. 1943/9 mai 2013 BNP G. T. M. D.. Arată reclamanta că, la data de 30.09.2013, executorul judecătoresc i-a comunicat că nu se poate continua executarea pentru stabilirea liniei de hotar și față de terenul debitoarei S. M.. Precizează reclamanta că în aceste condiții la data întocmirii actului de donație terenul în litigiu era afectat de această obligație stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. În aceste condiții arată reclamanta că solicită instanței să oblige pârâta să respecte linia de hotar așa cum a fost stabilită.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 563 alin 4 NCC, art. 434 NCPC, art. 435 alin 2 NCPC.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 27 din OUG 80/2013.
In dovedirea acțiunii reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
In scop probatoriu, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de donație, adresă a B. B. T. către V. M., încheiere din data de 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008.
La solicitarea instanței în conformitate cu prevederile art. 200 alin. 3 Cod procedură civila reclamanta a depus adresa nr._/21.02.2014 însoțită de decizia civilă nr. 226/04.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008.
La data de 15.04.2014, pârâta S. E. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția calității procesuale pasive a pârâtei în raport de titlul executoriu ce a fost invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv sentința civilă nr. 226/04.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, dosar în care nu a fost parte. Arată pârâta că reclamanta a solicitat instanței să fie obligată la respectarea unei hotărâri judecătorești ce nu îi este opozabilă, ce nu a fost pronunțată în contra sa, nefiind parte în dosarul respectiv. Arată că executorul judecătoresc în mod corect a constatat inopozabilitatea titlului executoriu față de noul proprietar al terenului ce formează obiectul executării.
La data de 15.05.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, aceasta devenind titulara dreptului de proprietate asupra terenului limitrof, ce urmează a fi supus operațiunii de grănițuire stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
La termenul de judecată de azi instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr. 9492/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâta S. E. M., ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâta S. E. M. a susținut în motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive că nu este titulara obligației rezultate din hotărârea judecătorească pe care își întemeiază pretențiile reclamanta V. M., neavând raporturi juridice cu aceasta, lipsind astfel calitatea sa procesuală pasivă.
Dată fiind natura juridică a raporturilor invocate de reclamanta, respectiv existența unei obligații legale de a respecta o hotărâre judecătorească, instanța apreciază că într-o astfel de situație cercetarea existenței raporturilor dintre părți impune o analiză pe fondul cauzei.
A stabili dacă pârâta are calitate procesuală pasivă, respectiv dacă poate fi obligată să respecte o hotărâre judecătorească, presupune tocmai stabilirea dacă pretenția dedusă judecății este întemeiată sau nu, respectiv dacă există dispoziții legale care să permită obligarea unei persoane la a respecta o astfel de hotărâre
Prin urmare, cercetarea existenței calității pârâtei se confundă cu cercetarea temeiniciei raportului juridic dedus judecății.
De aceea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a reținut că prin decizia nr. 226/04.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă în dosarul nr._/215/2008, irevocabilă prin respingerea recursului (decizia nr. 1036/04.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel C.), astfel cum a fost îndreptată eroarea materială prin încheierea din 22.11.2012, a fost admis apelul declarat de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții S. M. și B. C. M., schimbată sentința civilă nr. 1995/15.07.2009 și stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților conform raportului de expertiză completat în apel de către expertul I. I., conform anexei 2, pe amplasamentul delimitat de punctele 2-23-24-26-36-35-34-40-41-53-54-58.
În motivare s-a reținut că pârâții dețin suprafața de 1160 mp din acte și 1081 mp din măsurători cadastrale, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6356/29.08.2007 și nr. 97/26.02.2008, precum și faptul că grănițuirea, ca operațiune materială are drept scop exclusiv delimitarea a două fonduri limitrofe.
Conform contractului autentificat sub nr. 1943/09.05.2013, S. C. și S. M. au donat fiicei lor S. E. M. imobilul proprietatea acestora situat în comuna Bucovăț, ., județul D., tarlaua 23 . din teren intravilan în suprafață totală de 620 mp din acte și 540 mp din măsurătorile cadastrale, precum și construcția casă de locuit cu două camere și dependințe. Donatorii dețin imobilul donat în baza contractului vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6356/29.08.2007 de BNP F. M. M. și în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 96/2008 de BNP C. T..
Prin urmare, obiectul contractului de donație l-a reprezentat tocmai terenul cu privire la care a existat litigiul din dosarul_/215/2008 și în care s-a stabilit linia de graniță dintre terenul reclamantei V. M. și terenul de 1081 mp din măsurători cadastrale, teren din care face parte și terenul donat pârâtei S. E. M..
Instanța a mai reținut că reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune, nu constatarea existenței în patrimoniul pârâtei a dreptului de proprietate dobândit prin contractul de donație, însă în limitele sale materiale stabilite prin decizia nr. 226/04.05.2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă în dosarul nr._/215/2008, conform art. 35 N.C.p.c, ci stabilirea pentru prima dată în sarcina acesteia a unei obligații de a respecta o hotărâre judecătorească în care nu a figurat ca parte (obiect specific acțiunii în realizare de drepturi). Pentru aceasta, reclamanta a invocat prevederile art. 563 alin. 4 N.C.civ., art. 434 și art. 435 alin. 2 N.C.p.c.
Astfel, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să respecte linia de hotar între proprietățile limitrofe, astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 226/04.05.2010 pronunțată de Tribunalul D..
Prin urmare, este necesar a se stabili dacă există o dispoziție legală în temeiul căreia să poată fi obligat un terț să respecte o hotărâre judecătorească, fără ca opozabilitatea unei hotărâri judecătorești să se poată confunda cu instituirea în sarcina unui terț a unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească în care nu a fost parte.
Instanța a apreciat că dispozițiile art. 434 și art. 435 alin. 2 N.c.p.c. nu sunt aplicabile, având în vedere data introducerii acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._/215/2008 soluționat prin decizia nr. 226/04.05.2010, efectele acestei hotărâri fiind supuse dispozițiilor în vigoare la data nașterii procesului, respectiv celor din C.p.c din 1865.
Totuși efectul opozabilității față de terțele persoane a unei hotărârii judecătorești este un efect și al hotărârilor pronunțate sub regimul C.p.c. vechi.
Dar, așa cum s-a arătat opozabilitatea unei hotărâri nu trebuie înțeleasă ca născând în sarcina unui terț vreo obligație, ci ca o realitate juridică stabilită printr-o hotărâre și care i se opune ca situație de fapt, cât timp nu dovedește contrariul.
Actul jurisdicțional (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv, de prezumție relativă.
Aspectul pretins de reclamanta, în legătură cu stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a donatoarei a fost anterior supus judecății, iar statuarea instanței a intrat în puterea lucrului judecat, se bucură de prezumția de adevăr, fiind opozabile pârâtei chiar dacă nu a fost parte în proces, întrucât potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publică și se răsfrâng indirect și asupra terților.
Hotărârile, ca mijloace de probă (prezumții legale) se impun și terților, cu precizarea că aceștia au posibilitatea să facă dovada contrară acestor prezumții care, față de ei, au caracter relativ.
Realitatea juridică stabilită prin decizia 226/2010 prin care s-au stabilit limitele proprietății donatoarei S. M. se opune deci și pârâtei care, în măsura în care ar contesta cele statuate, are posibilitatea de a face proba contrară.
Prin urmare, efectul de opozabilitate față de terți a unei hotărâri judecătorești nu dă naștere în sarcina unui terț a obligației de a respecta această hotărâre.
În ce privește situația specială a pârâtei, instanța a reținut că, în realitate, în calitatea sa de donatară, aceasta a dobândit în patrimoniul său un drept de proprietate în limitele astfel cum au fost stabilite prin decizia civilă nr. 226/2010, fără a se putea aprecia că aceasta a dobândit mai mult decât a avut în patrimoniul său donatorul. Dar, așa cum s-a arătat anterior, reclamanta nu a promovat o acțiune în constatarea dreptului de proprietate al pârâtei, în limitele sale materiale, ci a solicitat să fie obligată pârâta să respecte o hotărâre judecătorească, aspect ce nu se justifică nici prin raportare la opozabilitatea unei hotărâri și nici prin raportare la art. 563 alin. 4 din N.C.civ. care reglementează opozabilitatea și posibilitatea de executare silită a unei hotărâri judecătorești prin care s-a admis acțiunea în revendicare și împotriva terțului dobânditor.
Aceasta deoarece decizia nr. 226/2010 a fost pronunțată înainte de . noului cod civil, dar și față de faptul că litigiul nu a avut ca obiect revendicarea vreunei suprafețe de teren ci stabilirea limitelor materiale, prin grănițuirea a două fonduri învecinate.
De asemenea, s-a mai reținut că decizia civilă nr. 226/2010 ce constituie titlu executoriu a format deja obiectul executării silite, în cadrul dosarului nr. 8/E/2011 al B. Blaci T., iar conform mențiunii de pe verso-ul hotărârii (f. 18 verso), acest titlu a fost restituit creditoarei V. M., având BI . nr._ cu mențiunea "EXECUTAT" în totalitate azi 19.01.2012, mențiune ce poartă semnătura și ștampila executorului judecătoresc și semnătura creditoarei V. M..
Prin urmare, linia de hotar astfel cum a fost stabilită prin hotărâre judecătorească a fost deja trasată la fața locului, anterior dobândirii proprietății prin donație de către pârâtă, astfel că nu se mai poate pune problema nici măcar a executării hotărârii în contra subdobânditorului.
Din adresa emisă la 30.09.2013 de către B. Blaci T. în cadrul dosarului nr. 8/E/2011, rezultă că reclamanta V. M. a solicitat continuarea executării silite împotriva debitoarei S. M., cu mențiunea că executarea va continua numai după soluționarea impedimentului constând în inopozabilitatea titlului executoriu față de noul proprietar al terenului ce formează obiectul executării.
Față de acest răspuns al executorului, reclamanta avea posibilitatea de a formula contestație la executare împotriva refuzului de a se efectua executarea silită, invocând ca argumente atât opozabilitatea titlului său executoriu și față de noul dobânditor al dreptului de proprietate, dar și dobândirea unui drept real în limitele materiale deja stabilite, noul dobânditor fiind un succesor în drepturi al transmițătorului său, instanța de executare având de analizat aceste aspecte.
Reclamanta nu a uzat însă de această cale legală, ci a apreciat că, printr-o hotărâre judecătorească, se poate institui în sarcina unui terț obligația de a respecta o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu în care nu a fost parte, fără a exista însă vreo dispoziție legală care să o îndreptățească a formula această pretenție și fără ca textele legale invocate în cererea de chemare în judecată să-i confere acest drept.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 și urm. N.C.p.c., va lua act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V. M., arătând că prin decizia civilă nr.226/2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, a fost admis apelul formulat de aceasta, în contradictoriu cu S. M., fiind stabilită linia de hotar între terenurile limitrofe situate în comuna Bucovăț, ., județul D..
Prin încheierea din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2008 a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată potrivit art. 281 alin.1 C.pr.civ., fiind stabilită linia de hotar conform anexei 2 a raportului de expertiză completat în faza procesuală a apelului, întocmit de I. I..
În cadrul dosarului de executare nr.8/E/2011 B. B. T. a fost pusă în executare silită hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă numai față de debitorul B. C.-M..
Cu vădită rea-credință, debitoarea S. M. pentru a împiedica executarea silită a înstrăinat prin liberalitate terenul în litigiu către fiica sa, S. E.-M. prin contractul de donație nr.1943/9 mai 2013- BNP G. T. M.-D..
Reclamanta arată că, executorul judecătoresc B. T. îi comunică la 30.09.2013 impedimentul continuării executării silite pentru stabilirea liniei de hotar și față de terenul debitoarei S. M..
Mai arată că, la data întocmirii actului de donație, terenul în litigiu era afectat de această obligație stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere puterea de lucru judecat a situației juridice a terenului, reclamanta solicită obligarea pârâtei să respecte linia de hotar astfel cum a fost stabilită
Intimata S. E.-M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică.
Arată că dispozițiile N.C.Civ. și N.C.P.C. nu sunt aplicabile în prezenta speță, având în vedere data introducerii acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._/215/2008, soluționat prin decizia civilă nr.226/04.05.2010, efectele acestei hotărâri fiind supuse dispozițiilor în vigoare la data nașterii procesului, respectiv ale Codului civil din 1864, respectiv ale C.pr.civ. din anul 1865.
Intimata precizează că reclamanta se află în lipsa unei dispoziții legale de a formula o astfel de pretenție, respectiv ca printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu în care a fost parte, precum și că reclamantei nu îi conferă acest drept de a solicita respectivele prin textele legale invocate în cererea de chemare în judecată.
Apelul este legal timbrat.
Analizind apelul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 476-480 C. din anul 2010, Tribunalul retine urmatoarele:
In fapt, instanta de fond retine ca nu se poate retine imprejurarea neexecutarii titlului executoriu prin care s-a stabilit linia de hotar in conformitate cu mentiunea de pe verso-ul titlului restituit de catre executor.
Insa din cupărinsul adresei emisa de catre acelasi birou de executare, emisă la 30.09.2013 în cadrul dosarului nr. 8/E/2011, rezultă că reclamanta V. M. a solicitat continuarea executării silite împotriva debitoarei S. M. precum si existenta unui impediment la executare fata de S. M., subdobinditoare a imobilului a carui granituire a facut obiectul executarii silite din speta.
S. M. este un subdobinditor ulterior obtinetii titlului executoriu.
F. de inscrisurile administrate in cauza cu titlu de mijloace de proba, in scopul lamuririi imprejurarii daca executarea titlului privind granituirea a fost finalizata, Tribunalul retine ca executarea hotaririi ce stabileste linia de hotar fata de actualul proprietar nu este finalizata.
In mod corect s-a retinut de catre instanta de fond, ca titlul executoriu pus in discutie nu poate constituit temei pentru executarea silita fata de subdobinditor, intrucit nu sunt aplicabile dispozitiile art. 563 alin. 4 din N.C.civ cu argumentele exepuse ( decizia-titlu este anterioara intrarii in vigoare C.civ.din anul 2009 si nu are ca obiect o revendicare).
Dispozitiile art .435 C. din anul 2010 neaplicabile in speta asa cum retine si instanta de fond reglementeaza in al. 2 prezumtia relativa pe care o naste o hotarire judecatoreasca impotriva tertilor, prezumtie relativa, specifica hotaririlor judecatoreste si sub anterioara reglementare procesuala. Respectiva prezumtie descarca de obligatia de a proba pe cel care o invoca in favoarea sa mutind sarcina probei catre cel caruia i se opune.
In consecinta, aplicind prezumtia mentionata ca efect al puterii de lucru judecat, reclamanta a facut dovada limitelor materiale ale dreptului de proprietate al piritei si a existentei granituirii dintre cele doua imobile.
Limita dintre doua proprietati, in plus consfintita printr-o hotarire judecatoreasca, naste deopotricva atit drepturi cit si obligatii corelative de respectare a acesteia. Cum este specifica unui drept real, obligatia de a respecta limita deja stabilita are caracterul unei obligatii propter in rem, care insoteste bunul indiferent in miinile cui s-ar afla.
Ca atare, fata de cele aratate, se constata ca reclamanta a facut dovada ca pirita este titulara obligatiei de a respecta linia de hotar asa cum a fost stabilite prin d.c. nr. 226/04.05.2010 a Tribunalului D., conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit și completat de I. I., prin hotarirea mentionata.
Instanta de fond in analiza cauzei a retinut ca solutiile procesuale pe care le-ar fi avut la indemina reclamanta ar fi fost in ipoteza unei imposibilitati de executare silite, o contestatie la executare, iar in ipoteza in care pirita nu respecta linia de hotar o acțiune în constatarea dreptului de proprietate al pârâtei, în limitele sale materiale. Mijlocul procesual ales de catre reclamanta, in aprecierea instantei de fond, presupune impunerea in sarcina acesteia a unei obligatii ce s-a nascut printr-o hotarire judecatoreasca, hotarire la care nu a fost parte.
Asa cum s-a retinut deja, obligatia de a respecta o limita de hotar indiferent de izvorul sau, are caracterul unei obligatii propter in rem, care greveaza bunul indiferent in detirea cui s-ar afla. Existenta acestei obligatii a fost stabilita printr-o hotarire irevocabila, hotarire ce nu poate constitui titlu executoriu impotriva piritei ce este subdobinditoare, fata de titularul fata de care s-a stabilit initial linia de hotar. Stabilirea liniei de hotar presupune implicit si o obligatia de a respecta respectiva linie.
Astfel, in mod corect a ales reclamanta prezenta actiune cu obiect obligatie de a respecta linia de hotar, noua dobinditoare a imobilului.
F. de cele aratate in temeiul art 480 C. din anul 2010, Tribunalul urmeaza sa admita apelul, sa schimbe sentinta atacata in sensul admiterii cererii, sa oblige pârâta să respecte limita de hotar dintre proprietăți așa cum a fost stabilită prin decizia civilă nr. 226/04.05.2010 a Tribunalului D., conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit și completat de I. I..
In temeiul art 453 C. din anul 2010, retinind culpa procesuala a intimatei ca urmare a admiterii apelului, Tribunalul urmeaza sa oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1120 lei (onorariu avocat și taxă de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta V. M., CNP_,cu domiciliul în ., . împotriva sentinței nr. 9492/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta S. E. M.,_, cu domiciliul în ., ., județul D.,
Schimbă sentința în sensul admiterii cererii.
Obligă pârâta să respecte limita de hotar dintre proprietăți așa cum a fost stabilită prin decizia civilă nr. 226/04.05.2010 a Tribunalului D., conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit și completat de I. I..
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1120 lei (onorariu avocat și taxă de timbru).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Președinte, A. B. | Judecător, R. L. Z. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.C.M.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 50/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9617/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
