Fond funciar. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 21989/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/2015
Ședința publică de la data de 21 Ianuarie 2015
Completul de judecată este constitut din:
Președinte - D. O. - judecător
Judecător - D. G.
Judecător - V. P.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședință publică din data de 14 ianuarie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, judecarea plângerii formulate de petentul B. A. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 247/2005, C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 247/2005 C. și M. E.-I., reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței civile nr. 7118 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, prin decizia civilă nr. 646 din 20.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar – anulare parțială hotărâre comisie județeană.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 14.07.2010, sub nr._, reclamantul B. A. i-a chemat în judecată pe pârâții C. L. C., C. Județeană D. și M. E.-I., solicitând instanței anularea parțială a hotărârii nr. 625/2007 în ceea ce privește înscrierea în anexa 23 a pârâtei M. E.-I., precum și a anexei 23, poziția 4 în ceea ce o privește pe pârâtă.
În motivare, reclamantul a arătat că, în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă în baza Legii nr. 247/2005, C. L. C. l-a înscris în anexa 23, ca unica persoana îndreptățită.
Împotriva celor dispuse, persoanele îndreptățite aveau posibilitatea formulării unei contestații adresate comisiei județene, în termen de 10 zile de la afișare, însă pârâta M. E.-I. nu a procedat potrivit acestor dispoziții legale.
Reclamantul a mai arătat că pârâta C. Județeană D. a hotărât înscrierea acesteia în anexa 23, alături de reclamant, în mod nelegal.
Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut ca urmare a cererii depuse în baza Legii 247/2005 de pe urma autorului N. S..
Potrivit certificatului de moștenitor 14/1974, de pe urma acestuia a rămas în calitate de unic moștenitor B. C., mama reclamantului. Prin urmare reclamantul este singura persoana îndreptățită să culeagă moștenirea autorului N. S..
Pârâta este fiica lui N. M. care a renunțat la moștenirea tatălui său, N. S., dar si a mamei sale N. A..
În drept au fost invocate prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, Decizia XI/05.02.2007 a Î.C.C.J.
Ca urmare a solicitării instanței C. L. C. a înaintat la dosarul cauzei cu adresa_/13.08.2010, actele care au stat la baza emiterii HCL nr. 625/2007.
La data de 06.10.2010, pârâta M. E.-I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În apărare a arătat că cererea de reconstituire a fost formulată de pârâta, în aceasta fiind trecut și reclamantul, întrucât cei doi sunt singurii descendenți în viața ai autorilor N. S. și A., al căror teren a fost expropriat în anul 1970.
În ceea ce privește certificatele de moștenitor 14/1974 și 1723/1980 aceste sunt obținute prin fraudă si sunt lovite de nulitate absolută.
A mai precizat că procedura de reconstituire a fost parcursă cu respectarea prevederilor legale, iar A.N.R.P. nu a dat o dezlegare cu privire la calitatea de persoana îndreptățită.
La solicitarea instanței, Camera Notarilor Publici C. a înaintat la dosarul cauzei declarația de renunțare a numitului N. M. la succesiunea lui N. A. (f. 199, 200).
Cauza a fost suspendată la data de 27.10.2010 în temeiul art. 244 pct. 1 C.p.c., până la soluționarea irevocabilă a dosarului_/215/2010, având ca obiect anularea certificatelor de moștenitor nr. 14/1974 și 1723/1980, pârâta M. E.-I. formulând cerere de repunere pe rol la data de 03.12.2012.
La data de 11.12.2012, pârâta M. E. a depus la dosarul cauzei o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că, potrivit certificatului de moștenitor 9221/1966, din suprafața de 2.000 mp grădină, ca urmare a decesului numitei N. I. I., suprafața de 1.000 mp grădină a fost moștenită de cei patru frați în viață. Aceasta suprafață fusese dobândă de autoare prin donație de la părinții săi N. S. și N. A.. Din planul de situație al imobilului expropriat rezultă că N. M., tatăl pârâtei, a fost proprietarul suprafeței de teren, în indiviziune cu părinții si frații săi.
De asemenea, în adresa Consiliului Popular D._/1970 se menționează expres că unul dintre coproprietarii terenului expropriat este N. M., tatăl pârâtei.
Diferența de teren neexpropriat a rămas în proprietatea celor doi frați, B. C. și Tosun M., potrivit certificatelor de moștenitor nr. 14/1974 și nr. 1723/1980.
A mai arătat că, în cererea_/2005, în vederea retrocedării suprafeței de 1760 mp, a menționat, în mod expres, 11 acte doveditoare, pe care le-a anexat acesteia.
Ulterior, la dosarul de reconstituire au fost depuse de reclamant si cele două certificate de moștenitor menționate, fără ca pârâta să aibă cunoștință despre acest lucru.
Pârâta a depus la dosarul cauzei: certificatul de moștenitor 9221/996, contract de schimb autentificat sub nr. 4719/1963, schiță, adresa_/1970, adresa_/R/1970, certificat de moștenitor 14/1974 și 1723/1980, cerere de reconstituire, Decretul 226/1970, anexa la acesta, adresa 812/2013.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7118/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană D. pentru Aplicarea Legii 247/2005, cu sediul în C., C. L. de Aplicare a Legii 247/2005 C. și M. E., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei Județene 625/16.03.2007 s-a validat anexa 23/I/4 la Legea 247/2005 prin care reclamantului B. A. i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1760 mp. Prin aceeași hotărâre s-a modificat poziția nr. 5 în sensul înscrierii pârâtei M. E. alături de reclamantul B. A., ca persoane îndreptățite la reconstituire.
La baza validării celor două persoane în anexa 23 a stat cererea formulată la data de 09.09.2005, înregistrată sub nr._ la Primăria mun. C., prin care M. E. I. și B. A. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață de 1760 mp, situat în C., ., fostă proprietate a autorului N. S..
Instanța a reținut că, prin Decretul nr. 226/18.04.1970, a fost expropriată suprafața de 1760 mp situată în C., ., în vederea construirii unor lucrări de interes public.
Cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, instanța a reținut că autorii N. S. și N. A. au deținut în proprietate o suprafață de aproximativ 2280 mp situată în C., ., după cum rezultă din actele de vânzare cumpărare încheiate în anii 1934 și 1937 (f. 18-22) coroborate cu mențiunile din cuprinsul certificatului de moștenitor 14/1974 și adresa_/R/10.03.1970 a Consiliului Popular D. (f. 228).
Autorul N. S. a avut ca moștenitor pe B. C., potrivit certificatului de moștenitor 14/1974, iar masa succesorală a autoarei N. A. a fost moștenită de B. C. și Tosun M. (certificat de moștenitor nr. 1723/1980).
În timpul vieții celor doi autori, aceștia au donat copiilor N. M. și N. I. I. o parte din terenul în litigiu, după cum rezultă din mențiunile cuprinse în contractul de schimb autentificat sub nr. 4719/1963.
Ca urmare a decesului numitei N. I. I. la data de 11.02.1966, masa succesorală a acesteia, între care s-a regăsit si suprafața de 1.000 mp, teren în indiviziune ce a făcut parte din suprafața totală de 2.000 mp, situată în C., ., a fost moștenită de părinții săi N. S. și N. A., precum și de cei patru frați: N. Ș., Tosun M., B. C. și N. M., tatăl pârâtei (certificat de moștenitor 9221/966/11.07.1966-f.224).
Prin urmare, la data exproprierii, terenul în suprafață de 1760 mp se afla în indiviziune, fiind coproprietatea numiților N. S., N. A., N. Ș., Tosun M., B. C. și N. M..
De altfel, acest aspect a fost menționat și în actele care au fost întocmite în vederea exproprierii: anexa 24 la Decretul nr. 226/1970 (f. 248), adresa_/R/1970 (f. 228), schița întocmită cu ocazia exproprierii (f. 226).
În consecință, pârâta M. E. avea calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1760 mp situat în C., ..
Împrejurarea că, în cererea de reconstituire, s-a menționat că terenul este fostă proprietate a autorului N. S.-aspect parțial adevărat, acesta având doar un drept de coproprietate asupra terenului-nu este de natura a lipsi de efecte cererea formulată, câtă vreme este evident că aceasta este persoană îndreptățită la reconstituire și care a formulat cerere în acest sens.
În legătură cu susținerea reclamantului în sensul nelegalității hotărârii Comisiei Județene D. prin care s-a dispus înscrierea în anexa 23 și a pârâtei M. E., instanța a arătat că, deși nu este prevăzută în mod expres printre atribuțiile comisiei județene enumerate în art. 6 din HG 890/2005 si aceea de a remedia unele erori comise de către comisiile locale la întocmirea anexelor de validare, instanța a constatat că aceasta are și o astfel de posibilitate.
Astfel, art. 27 alin. 2 indice 2 din Legea 18/1991 îi acordă posibilitatea comisiei județene de a revoca titlurile de proprietate care nu au intrat în circuitul civil, prin urmare, cu atât mai mult are posibilitatea de a rectifica unele erori din actele premergătoare, întocmite de comisia locală înainte de a proceda la validarea sau invalidarea propunerilor înaintate de comisia locală.
Față de considerentele arătate, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul recurent B. A., arătând că certificatul de moștenitor nr. 14/1974 al notariatului de Stat Județean D. și declarația autentificată sub nr. 8203/15.10.1980 fac dovada incontestabilă a faptului că N. M., tatăl intimatei a renunțat la succesiunea bunicului lor, N. S., invocat ca proprietar al terenului supus reconstituirii dreptului de proprietate, și, ca urmare, intimata este străină de succesiunea acestuia din urmă. Ca urmare, M. E. nu justifică îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul N. S., fiind străină de succesiunea acestuia, condiție de natură să lipsească de efecte cererea intimatei și pe care instanța de fond nu putea să o ignore cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 696 C.civil și ale deciziei nr. XI/05.02.2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către secțiile unite ale ÎCCJ.
Intimata M. E.-I. ar fi putut justifica îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate numai ca succesoare a tatălui său, N. M., având în vedere calitatea acestuia de coproprietar în echivalentul cotei de 2/16 din suprafața de 1000 mp rămasă în succesiunea autoarei N. I. I., fiica predecedată a bunicului lor N. S., teren care a făcut parte din suprafața de 1.760 mp supusă exproprierii prin Decretul nr. 266/1970 și solicitată prin cererea de reconstituire soluționată a bunicului lor N. S..
Din modul de redactare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate care a stat la baza emiterii actului administrativ-jurisdicțional atacat de nulitate parțială, rezultă intenției intimatei M. E. de promovare a acestei cereri în calitate de moștenitoare a bunicului lor N. S..
Recurentul a mai arătat că intimata C. Județeană nu avea competența să dispună înscrierea intimatei M. E. în Anexa nr. 23/I/4 la hotărârea nr. 625/2007 decât pe calea exercitării controlului jurisdicțional în cadrul soluționării contestației reglementată prin art. 27 alin. 3 din hotărârea nr. 890/04.08.2005.
Recursul este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform disp. art. 15 alin. 1 lit. p din legea nr. 146/1997 rap. la art. 42 alin. 1 din legea nr. 1/2000.
Intimata M. E. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Intimata a mai arătat că nu au fost depuse la cerere certificatele de moștenitor nr. 14/1974 și 1723/1980 de pe urma autorilor N. S. și N. A. și nici actele de proprietate ale terenului revendicat.
A mai precizat că reclamantul nu mai amintește nimic în cererea de recurs despre certificatul de moștenitor nr. 1723/1980 al defunctei N. A. invocat în acțiunea de la prima instanță. Defuncta N. A. a cumpărat cea mai mare parte a terenului revendicat.
Intimata a menționat că intimata C. L. din cadrul Primăriei mun. C. a acționat cu rea-credință în sensul propunerii pentru anularea dreptului săi legal și egal de moștenire.
Printr-o logică tendențioasă a reclamantului, C. L. a scos-o pe intimată din anexa 23/1/4 și tot aceasta a făcut contestație la C. Județeană pentru o include în anexa respectivă.
Intimata a arătat că petentul a făcut aprecieri fără temei legal asupra modalității înaintate de comisiile locale, comisiile județene fiind cele care soluționează eventualele contestații și validează sau invalidează propunerile comisiilor locale.
Intimata a precizat că rolul Comisiei județene a fosta acela de a verifica legalitatea actelor aflate în dosarele depuse pentru revendicarea terenurilor în baza legii și de a valida sau invalida propunerile comisiilor locale cuprinse în anexele înaintate de către acestea.
Intimata a menționat că împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 407/14.05.2010, comisia locală nu a făcut plângere la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare potrivit legii, precum și faptul că nici în această cauză unde este parte în proces nu s-a prezentat la instanță la niciunul din termenele de judecată.
A mai arătat că reclamantul a afirmat, în mod greșit, că intimatei îi revine cota de 2/16 din suprafața de 1.000 m.p. rămasă după succesiunea defunctei N. I.-I., cotă care este incorectă.
Intimata a precizat că reclamantul recunoaște implicit dreptul său legal de moștenitor, astfel că nu pot fi exclusă din anexa 23/1/4, așa cum a solicitat în acțiunea depusă la instanță.
Intimata a solicitat să se constate acordul de voință al părților exprimat prin cererea înregistrată la nr._/09.09.2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.760 m.p. prin care fiecare dintre cei doi moștenitori au recunoscut, sub semnătură, dreptul legal și egal asupra bunului revendicat.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: cerere formulată potrivit legii nr. 247/2005, act de vânzare-cumpărare din data de 05.02.1935, act de vânzare-cumpărare din data de 08.11.1937, adresa nr._/15.01.2008 și HCJ nr. 625/16.03.2007 (filele 16-21).
La data de 02.12.2013, intimata M. E. I. a depus la dosar precizări (fila 32), însoțite de înscrisuri: adresa nr. 5093 din data de 23.04.2013, cererea înregistrată sub nr._/28.03.2013 și sentința civilă recurată (filele 33-38).
La solicitarea instanței, în temeiul disp. art. 129 alin. 5 C.p.c., s-au emis adrese către intimata C. Județeană D. pentru aplicarea legii nr. 247/2005, C. L. C. pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 și Primăria mun. C., răspunsul și înscrisurile însoțitoare la prima adresă fiind depuse la filele 53-57.
La data de 06.02.2014, intimata M. E.-I. a depus la dosar precizări (filele 60-61), însoțite de următoarele înscrisuri: act de vânzare-cumpărare din data de 08.11.1937, contract de donație din 07.05.1958, contract de donație din 13.12.1957, act de vânzare-cumpărare din 05.02.1935 și repartizarea nr. 3420 din data de 12.10.1967 (filele 62-67).
La solicitarea instanței, la dosar a fost emis și răspunsul la adresa emisă Primăriei mun. C. (fila 68), dar și cel la adresa emisă Comisiei Locale C. de aplicare a legii nr. 247/2005 (filele 76-78) și Comisiei Județene D. de aplicare a legii nr. 247/2005 (filele 91-98, 112-116).
La data de 18.02.2014, recurentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: act de vânzare-cumpărare din data de 05.06.1934, act de partaj voluntar din 1974, contract de donație din data de 06.11.1958(filele 71-74), iar la data de 25.03.2014, recurentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa din data de 11.03.2014, act de vânzare-cumpărare din data de 05.06.1934, adresa din data de 03.03.2014 și autorizațiile pentru înstrăinare din data de 17.05.1963, (filele 101-106).
La data de 11.03.2014, intimata M. E. I. a depus la dosar alte precizări (fila 87) însoțite de înscrisuri: contract de partaj voluntar din data de 20.04.1981, act de vânzare-cumpărare din data de 31.10.1938 și contract de donație din 06.11.1958 (filele 88-90).
În temeiul disp. art. 305 alin. 1 C.p.c., tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Recurentul și intimata M. E.-I. au depus la dosar concluzii scrise (filele 119-122).
Prin decizia civilă nr._ mai 2014, pronunțată de Tribunalul Doll, în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de petentul recurent B. A., împotriva sentinței civile nr. 7118 din data de 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană D. pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, C. locală de aplicare a Legii nr. 247/2005 C. și M. E.-I..
A fost casată sentința civilă recurată și a fost reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 14.07.2010, sub nr._, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâții C. L. C. pentru aplicarea legii nr. 247/2005, C. Județeană D. pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 și pe M. E.-I., solicitând instanței anularea parțială a hotărârii nr. 625/2007 în ceea ce privește înscrierea în anexa 23 a pârâtei M. E.-I., precum și a anexei 23, poziția 4, în ceea ce o privește pe pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 7118/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană D. pentru Aplicarea Legii 247/2005, C. L. de Aplicare a Legii 247/2005 C. și M. E., ca neîntemeiată.
Tribunalul a constatat că motivul de recurs vizând greșita soluționare de către prima instanță a petitului plângerii sale referitor la nelegala înscriere a intimatei M. E.-I. în anexa 23/I/4, alături de recurentul petent, de către C. Județeană de Aplicare a legii nr. 247/2005, este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că, deși nu este prevăzută, în mod expres, printre atribuțiile comisiei județene enumerate în art. 6 din H.G. nr. 890/2005 si aceea de a remedia unele erori comise de către comisiile locale la întocmirea anexelor de validare, s-a constatat că aceasta are și o astfel de posibilitate.
Astfel, art. 27 alin. 2 indice 2 din Legea nr. 18/1991 îi acordă posibilitatea comisiei județene de a revoca titlurile de proprietate care nu au intrat în circuitul civil, prin urmare, cu atât mai mult are posibilitatea de a rectifica unele erori din actele premergătoare întocmite de comisia locală înainte de a proceda la validarea sau invalidarea propunerilor înaintate de comisia locală.
Aceste aspecte reținute de către prima instanță sunt corecte, în măsura în care, HCJ nr. 625/2007 contestată în prezenta cauză nu a fost emisă în baza unei contestații formulate de vreo persoană și nici chiar de către C. L. C. de Aplicare a legii nr. 247/2005, ci în urma modificării anexei 23 cu cele 33 de poziții de către această din urmă intimată și înaintării acesteia, astfel cum a fost modificată, spre validare Comisiei Județene D. de aplicare a legii nr. 247/2005, având în vedere că intimata C. L. C. de aplicare a legii nr. 247/2005 are posibilitatea să-și retracteze propriile acte emise în mod eronat, un astfel de act fiind chiar această anexă ce a fost emisă în mod incomplet inițial.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. d), f) și h) din H.G. nr. 890/2005, comisiile comunale, orășenești sau municipale completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite, întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit, înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
Potrivit art. 6 lit. c) și e) din același act normativ, comisiile județene și a municipiului București verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora și validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare.
De asemenea, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Art. 52 alin. 1 din legea nr. 18/1991 prevede că, în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională.
O astfel de calificare prezintă importanță sub aspectul posibilității de revocare a actelor administrative emise de acestea. Astfel, comisiile locale de fond funciar (dar și cele județene) au posibilitatea de a revoca actele juridice emise în procesul de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, dacă aceste acte nu au intrat în circuitul civil.
În acest context, comisiile locale de fond funciar pot reveni asupra măsurii de atribuire în proprietate, atâta timp cât această măsură nu a fost supusă validării sau invalidării de către comisia județeană de fond funciar, această din urmă comisie neputând revoca hotărârile de validare sau de invalidare, în cazul în care s-au formulat contestații împotriva propunerilor comisiilor locale de fond funciar, acestea putând fi revocate doar pe calea justiției.
Astfel, atâta timp cât un act emis de C. L. de aplicare a Legii nr. 247/2005 nu a intrat în circuitul civil, acesta (în speța de față anexa 23) poate fi modificat, retractat sau revocat de către autoritatea emitentă, în cazul în care se constată că nu este emis potrivit dispozițiilor legale sau cuprinde erori, fără a fi nevoie ca acesta să fie contestat de vreo persoană.
Prin urmare, nu era nevoie ca anexa 23 care, inițial, nu a cuprins-o și pe intimata M. E.-I., să fi fost contestată de către aceasta din urmă, C. L. C. de aplicare a Legii nr. 247/2005 având posibilitatea să o modifice în cazul constatării unei erori de înscriere, atâta timp cât nu a intrat în circuitul juridic.
Astfel, așa numita contestație formulată de C. L. C. pentru aplicarea legii nr. 247/2005, contestație admisă conform HCJ nr. 625/2007 ce face obiectul cauzei de față, a avut la bază referatul din data de 16.03.2007, depus la fila 78 din cadrul prezentului dosar, referat în cuprinsul căruia se constată că obiectul solicitării îl reprezintă validarea unui număr de 33 poziții în anexa 23, în urma analizării dosarelor pentru fiecare poziție, solicitându-se modificarea celor 33 de poziții și validarea anexei nr. 23/I/4 cu modificările expuse în referat.
Prin urmare, s-a constatat că, impropriu, în cuprinsul actului contestat în prezenta cauză, s-a consemnat că s-a admis contestația Comisiei Locale C. pentru aplicarea legii nr. 247/2005, întrucât, în mod concret, nu a existat nicio contestație a acestei intimate împotriva vreunui act emis de aceasta sau vreunei anexe de validare, ci, intimata în discuție a modificat anexa 23 care nu intrase în circuitul civil (anexă care a avut la bază propria hotărâre) și a propus validarea anexei cu modificările expuse în referat (cele 33 de poziții), aspect care s-a și validat, potrivit art. 2 din cadrul HCJ nr. 625/16.03.2007 (fila 10 din cadrul dosarului de fond).
Acest aspect a rezultat și din faptul că, și în cazul în care plângerea ar fi introdusă de către comisiile locale de fond funciar, în cazurile prev. de art. 55 din legea nr. 18/1991, atunci acestea nu ar trebui să introducă, în prealabil, contestație, aspect care se deduce din interpretarea literală și rațională a textului art. 27 alin. 3 din HG nr. 890/2005 care se referă la persoanele nemulțumite de soluția comisiilor de fond funciar, ori, dacă comisiile locale de fond funciar solicită anularea propriilor măsuri, nu mai este întrunită ipoteza prevăzută de lege.
Prin urmare, aspectul precizat de către recurentul petent în cadrul plângerii sale, potrivit căruia C. Județeană D. de aplicare a legii nr. 247/2005 a hotărât înscrierea intimatei M. E. I. în anexa 23/I/4, alături de acesta, contrar propunerii Comisiei Locale C. de aplicare a legii nr. 247/2005 și în mod nelegal, nu este întemeiat, având în vedere că intimata anterior menționată a fost validată în această anexă tocmai în urma propunerii de modificare a acesteia efectuată de C. L. C. de aplicare a legii nr. 247/2005, astfel cum s-a argumentat anterior în considerentele prezentei decizii, nefiind nevoie ca intimata în discuție să formuleze o contestație în acest sens, în temeiul disp. art. 27 alin. 3 și art. 80 alin. 1 din HG nr. 890/2005.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, tribunalul a constatat că este corectă reținerea primei instanțe potrivit căreia, la data exproprierii, terenul în suprafață de 1760 mp se afla în indiviziune, fiind coproprietatea numiților N. S., N. A., N. Ș., Tosun M., B. C. și N. M., aspect reieșit și din actele care au fost întocmite în vederea exproprierii: anexa 24 la Decretul 226/1970 (f. 248), adresa_/R/1970 (f. 228), schița întocmită cu ocazia exproprierii (f. 226), motiv pentru care pârâta M. E. avea calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1760 mp situat în C., ..
De asemenea, este corectă și constatarea instanței de fond potrivit căreia, împrejurarea că, în cererea de reconstituire, s-a menționat că terenul este fostă proprietate a autorului N. S. nu este de natură a lipsi de efecte cererea formulată, atâta timp cât intimata pârâtă a formulat o cerere în acest sens, solicitând despăgubiri pentru teren.
În acest context, chiar recurentul petent recunoaște, în cadrul motivelor de recurs, că o parte din teren ar fi putut aparține tatălui intimatei, numitul N. M., în calitatea acestuia de moștenitor al numitei N. I. I. și că aceasta ar fi putut formula cererea din perspectiva eventualei sale îndreptățiri la reconstituire ca succesoare a tatălui său, N. M..
Cu toate acestea, pentru a se verifica aspectul legat de calitatea intimatei M. E. I. de a solicita despăgubiri ca și moștenitoare cu privire la terenul de 1760 mp expropriat în anul 1970, trebuie să se lămurească, mai întâi, aspectul legat de proprietatea terenului în litigiu, la data exproprierii sale, având în vedere actele de proprietate depuse la dosar (și în special, cele depuse în cadrul prezentului dosar de recurs), atâta timp cât, din probatoriul deja administrat în cauză, nu se poate reține că acest teren a aparținut în proprietate exclusivă doar autorului N. S., autor cu privire la care au solicitat ambele părți litigante să li se recunoască o calitate de moștenitor și să li se acorde despăgubirile legale aferente.
Pentru toate aceste motive, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza I C.p.civ., tribunalul a admis recursul formulat de petentul recurent B. A., împotriva sentinței civile nr. 7118 din data de 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană D. pentru Aplicarea Legii Nr. 247/2005, C. L. de aplicare a Legii nr. 247/2005 C. și M. E.-I., a casat sentința civilă recurată și a reținut cauza spre rejudecare, acordând termen de judecată la data de 17.06.2014, cu citarea părților.
În rejudecare, instanța a decis să pună în discuția părților încuviințarea și administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, având următoarele obiective: 1) identificarea suprafeței de teren de 1760 mp expropriată în anul 1970, prin dimensiuni, vecinătăți pe toate laturile și schiță anexă aferentă; 2) identificarea (cu schiță anexă) a suprafețelor de teren deținute în proprietate de N. S., conform actelor acestuia de proprietate, respectiv: actul de vânzare autentificat sub nr. 1618/05.06.1934 (fila 71 dosar recurs) și actul adițional autentificat sub nr. 1905/07.07.1934 (filele 20-22 dosar fond); 3) identificarea (cu schiță anexă) a suprafețelor de teren deținute în proprietate de N. A., conform actelor de proprietate deținute de aceasta, respectiv: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 290/05.02.1935 (filele 17-18 dosar recurs), actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9508/10.11.1937 (filele 18-19 dosar fond, fila 19 dosar recurs) și actul de vânzare autentificat sub nr. 8467/01.11.1938 (fila 89 dosar recurs); 4) identificarea (cu schiță anexă) a terenurilor deținute în proprietate de N. I.-I., conform actelor acesteia de proprietate, respectiv: contract de donație autentificat sub nr. 2025/750/13.12.1957 (fila 64 dosar recurs), contract de donație autentificat sub nr. 2981/529/06.11.1958 (fila 74 dosar recurs) și contract de schimb autentificat sub nr. 4719/11.06.1963 (fila 225 dosar fond); 5) identificarea (cu schiță anexă) a terenurilor deținute în proprietate de N. M., conform actelor acestuia de proprietate, respectiv: contract de donație autentificat sub nr. 309/206/07.05.1958 (fila 63 dosar recurs) și contract de schimb autentificat sub nr. 4719/11.06.1963 (fila 225 dosar fond); 6) să se precizeze în care dintre actele (actul) de proprietate deținute de autorii părților a fost înscrisă, în întregime sau parțial, suprafața de teren de 1.760 mp expropriată în anul 1970.
În vederea unei corecte identificări a terenului în litigiu, dar și a celorlalte terenuri consemnate în actele autentice deținute de autorii părților litigante, expertul desemnat în cauză urmează să aibă în vedere, la efectuarea expertizei, înscrisurile în care este consemnată suprafața de teren de 1760 mp expropriată în anul 1970, respectiv: procesul-verbal din data de 13.12.2006, referatul nr._/2006 (filele 14-15 dosar fond), adresa nr._ din data de 04.05.1970 (fila 24 dosar fond), adresa nr._/R/13.05.1970 (fila 25 dosar fond), adresa nr._/R/10.03.1970 (fila 228 dosar fond), schița depusă la fila 23 din cadrul dosarului de fond și anexa Decretului nr. 226/18.04.1970 (fila 248 dosar fond), dar și aspectele menționate în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 14/1974 emis pe numele N. S. (fila 33 dosar fond), certificatului de moștenitor nr. 1723/1980 emis pe numele N. A. (fila 63 dosar fond), certificatului de moștenitor nr. S 221/1966 emis pe numele N. I.-I. (fila 224 dosar fond), actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3274/06.04.1974 (fila 73 dosar recurs) și contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3514/20.04.1981 (fila 88 dosar recurs), adresa emisă de Primăria Municipiului C. sub nr._/11.02.2014 (fila 68 dosar recurs), autorizațiile pentru înstrăinare nr._ și_ din data de 17.05.1963 (filele 105-106 dosar recurs), dar și în fotocopia registrului agricol 1959-1963 emis pe numele N. S., depusă la filele 41-42 din cadrul dosarului de fond.
De asemenea, pentru justa soluționare a cauzei, părțile litigante urmează să depună la dosar, în fotocopie, certificatele de deces privindu-i pe numiții N. Ș. și Tosun M. și să facă dovada că aceste persoane nu au moștenitori, dar și fotocopia lizibilă a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3274/06.04.1974, depus la fila 73 din cadrul dosarului de recurs.
Prin încheiereade ședință de la 17 iunie 2014, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea topografie, având obiectivele stabilite prin decizia de casare, respectiv: identificarea suprafeței de teren de 1760 mp expropriată în anul 1970, prin dimensiuni, vecinătăți pe toate laturile și schiță anexă aferentă; identificarea (cu schiță anexă) a suprafețelor de teren deținute în proprietate de N. S., conform actelor acestuia de proprietate, respectiv: actul de vânzare autentificat sub nr. 1618/05.06.1934 (fila 71 dosar recurs) și actul adițional autentificat sub nr. 1905/07.07.1934 (filele 20-22 dosar fond); identificarea (cu schiță anexă) a suprafețelor de teren deținute în proprietate de N. A., conform actelor de proprietate deținute de aceasta, respectiv: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 290/05.02.1935 (filele 17-18 dosar recurs), actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9508/10.11.1937 (filele 18-19 dosar fond, fila 19 dosar recurs) și actul de vânzare autentificat sub nr. 8467/01.11.1938 (fila 89 dosar recurs); identificarea (cu schiță anexă) a terenurilor deținute în proprietate de N. I. I., conform actelor acesteia de proprietate, respectiv: contract de donație autentificat sub nr. 2025/750/13.12.1957 (fila 64 dosar recurs), contract de donație autentificat sub nr. 2981/529/06.11.1958 (fila 74 dosar recurs) și contract de schimb autentificat sub nr. 4719/11.06.1963 (fila 225 dosar fond); identificarea (cu schiță anexă) a terenurilor deținute în proprietate de N. M., conform actelor acestuia de proprietate, respectiv: contract de donație autentificat sub nr. 309/206/07.05.1958 (fila 63 dosar recurs) și contract de schimb autentificat sub nr. 4719/11.06.1963 (fila 225 dosar fond); să se precizeze în care dintre actele (actul) de proprietate deținute de autorii părților a fost înscrisă, în întregime sau parțial, suprafața de teren de 1760 mp expropriată în anul 1970.
Rejudecând, ca urmare a casării cu reținere, tribunalul constată că plângerea formulată este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Mai întâi de toate se impune precizarea că, în rejudecare, tribunal va avea în vedere motivele din plângere care privesc neîndreptățirea intimatei M. E.-I. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.760 m.p. teren de pe urma autorului N. S..
În ceea ce privește motivul referitor la faptul că intimata nu a formulat contestație împotriva hotărârii Comisiei locale C., pe care trebuia să o adreseze Comisiei Județene D. în termen de 10 zile de la afișare, conform art. 27 alin. 3 din H.G. nr. 890/2005, tribunalul observă că acesta a fost analizat prin decizia de casare nr. 646/20.05.2014, constituind și unul dintre motivele de recurs, astfel că nu se mai poate statua asupra acestui motiv, a cărui dezlegare prin decizia irevocabilă menționată a intrat în puterea lucrului judecat.
D. urmare, trebuie analizat dacă intimata M. E.-I. poate solicita, în calitate de moștenitor al persoanei îndreptățite, reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 1.760 m.p. teren, sub forma măsurilor reparatorii prin echivalent.
Terenul în suprafață de 1.760 m.p. a fost expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 226/18.04.1970, în vederea edificării Liceului Industrial pentru Construcții de Mașini, în prezent Liceul "T. V.".
În anexa nr. 24 a acestui decret, la poziția nr. 21, apar numiții N. S., N. A. (prenumele corect este A.), Tosun M., B. E. (mama petentului B. A.), N. M. (tatăl intimatei M. E.-I.) și N. Ș., toți figurând în calitate de persoane cărora li s-a expropriat suprafața de 1.760 m.p. teren, situată în C., ., județul D..
În cauza de față, pentru a analiza îndreptățirea fiecărei părți la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate, este necesar să se determine autorul care a deținut terenul respectiv în proprietate la data exproprierii, dar și calitatea de moștenitor a petentului și intimatei față de proprietarul terenului.
Având în vedere împrejurarea că autorii inițiali ai părților, N. S. și N. A., au deținut fiecare în proprietate anumite suprafețe de teren cumpărate distinct de fiecare în perioada interbelică, chiar în timpul căsătoriei acestora, perioadă în care nu era obligatoriu regimul matrimonial al comunității de bunuri, precum și faptul că aceștia autori au întocmit mai multe acte juridice de înstrăinare a unor suprafețe de teren către succesorii lor până la data exproprierii, tribunalul a apreciat necesar în rejudecare să efectueze o expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru, pentru a se identifica în mod clar suprafața de teren de 1.760 m.p. expropriată și pentru a stabili fără echivoc în patrimoniul căruia dintre autorii comuni ai părților se afla la momentul exproprierii, numai în acest fel putându-se dezlega în mod judicios raportul juridic dedus judecății.
Expertul C. A. a identificat terenul expropriat în suprafață de 1.760 m.p. ca fiind între punctele topografice 51-52-53-54-55-56-57-58-59-60-61-51, conform planului - anexa nr. 3 a raportului de expertiză întocmit în rejudecare, din care suprafața de 1.000 m.p. a fost dobândită de numita N. I.-I. în baza contractelor de donație și de schimb, astfel cum a fost prezentat la punctele 4.1.-4.3. din raportul de expertiză, fiind reprezentată grafic în schița - anexă nr. 2 la raport, iar diferența de 760 m.p. se afla la momentul exproprierii în patrimoniul autorilor N. S. și N. A..
În ceea ce privește succesiunile acestor autori se observă că, în certificatul de moștenitor nr. 14/29.01.1974, s-a reținut că unicul moștenitor acceptant al moștenirii autorului N. S. a fost B. C., mama petentului, toți ceilalți moștenitori renunțând la succesiune. Printre aceștia se regăsește și succesibilul N. M., tatăl intimatei M. E.-I., erede care a renunțat și la succesiunea mamei sale, N. A., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1723/15.10.1980.
Actul juridic de renunțare a fost probat chiar cu declarațiile autentice, respectiv declarația autentificată sub nr. 513/22.01.1974, din care rezultă că N. M. a renunțat la succesiunea lui N. S., act depus în rejudecare, în instanța de recurs, dar și cu declarația autentificată sub nr. 8203/15.10.1980 (fila 200 dosar prima instanță), din care rezultă că același N. M. a renunțat și la succesiunea autoarei N. A., care a fost acceptată doar de fiicele acesteia, Tosun M. și B. C., aceasta din urmă fiind mama petentului.
Rezultă așadar că intimata M. E.-I. nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului la proprietate cu privire la suprafața de 1.000 m.p., proprietatea autorilor N. S. și N. A., care face parte integrantă din suprafața de teren de 1.760 m.p. expropriată, întrucât autorul său, N. M., și-a pierdut definitiv titlul de moștenitor, ca urmare a exercitării dreptului de opțiune succesorală în sensul renunțării exprese la aceasta.
Suprafața de 760 m.p, ce reprezintă diferența până la cea de 1.760 m.p. expropriată, s-a aflat la momentul trecerii în proprietatea statului în patrimoniul succesibililor numitei N. I.-I., decedată la 11.02.1966, unul din copiii autorilor comuni N. S. și N. A..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. S 221/11.07.1966, N. I.-I. a fost moștenită de părinții și frații săi, aceștia din urmă fiind N. M. (tatăl intimatei M. E.-I.) și B. C. (mama petentului B. A.).
Este evident, așadar că, în privința suprafeței de 760 m.p., identificată de expert pe planul - anexa nr. 3, aflat la fila 30 din dosarul de rejudecare, care s-a aflat la momentul exproprierii în proprietatea comună a moștenitorilor defunctei N. I.-I., sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate și, implicit, la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, ambele persoane care au formulat în comun cererea în baza Legii nr. 247/2005, deci atât petentul B. A., cât și intimata M. E.-I., în cote-părți egale.
Din aceste motive, tribunalul apreciază că dreptul de proprietate a fost reconstituit în mod corect și pe numele intimatei M. E.-I., astfel cum a fost validat prin hotărârea contestată nr. 625/16.03.2007 a Comisiei Județene D. pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, această persoană fiind practic îndreptățită la ½ din măsurile reparatorii prin echivalent, ce se vor acorda pentru suprafața de 760 m.p., parte integrantă a suprafeței de 1.760 m.p. expropriată, pentru restul de 1.000 m.p. petentul B. A. fiind singura persoană îndreptățită, în calitate de moștenitor al autorilor N. S. și N. A., astfel cum instanța statuează prin prezenta hotărâre.
Aspectul potrivit căruia în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în comun de părți, înregistrată sub nr._/09.09.2005 la Primăria mun. C., persoanele îndreptățite M. E.-I. și B. A. au arătat că suprafața de 1.760 m.p. reprezintă fosta proprietate a bunicului lor, N. S., nu este de natură să împiedice reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor reali care au deținut în proprietate suprafața de teren expropriată, din moment ce nici măcar părțile, persoane care fac parte din aceeași familie, nu au mai știut în mod exact în proprietatea cui s-a aflat terenul respectiv la momentul exproprierii, ca urmare a numeroaselor înstrăinări către succesibili făcute de proprietarii inițiali, N. S. și N. A.. Acest aspect a putut fi lămurit abia prin expertiza efectuată în rejudecare de către instanța de recurs.
În consecință, văzând că hotărârea contestată în cauză a fost emisă în mod corect și pe numele intimatei M. E.-I., persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, dar numai pentru ½ din suprafața de 760 m.p. teren expropriat, în baza art…. din Legea nr. 18/1991 republicată, tribunalul va respinge plângerea formulată, ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele reținute în rejudecare.
Ca urmare a faptului că petentul B. A. este cele care cade în pretenții prin respingerea plângerii, acesta nu este îndreptățit să primească de la partea adversă cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând,
Respinge plângerea formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 247/2005, C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 247/2005 C. și M. E.-I., împotriva hotărârii nr. 625/16.03.2007 a Comisiei Județene D., ca fiind neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 21 Ianuarie 2015.
Președinte, D. O. | Judecător, D. G. | Judecător, V. P. |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. F.M./2 ex.
Data redactării: 02.02.2015
Jud. fond E. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 23-01-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
