Obligaţie de a face. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 18994/63/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 371/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător S. L. M.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul C.I.M.F. DR. B. A. în contradictoriu cu reclamantul C. L. BULZEȘTI, împotriva sentinței civile nr._ din 15 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010, având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că ,potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată de Judecătoria C. sub nr._/215/2010, reclamantul C. L. Bulzesti a chemat in judecata parata C. Dr. B. A., solicitând instanței sa dispună obligarea paratei la incheierea unui act aditional la contractul de concesiune nr. 2546/05.12.2006, in sensul modificării cuantumului redeventei pentru spatiul unde parata isi desfasoara activitatea, proprietatea reclamantei si, totodata, si obligarea paratei la plata redeventei de 6 (sase) Euro/mp/an pentru suprafața folosita, începând cu data de 01.01.2010, sau, in caz contrar, sa dispuna obligarea paratei sa elibereze spatiul sis a-l predea proprietarului.
La data de 07.07.2010, reclamantul si-a precizat acțiunea, arătând ca înțelege sa solicite instanței obligarea paratei la încheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. 2546/05.12.2006, in sensul modificării cuantumului redevenței pentru spațiul unde parata își desfășoară activitatea si obligarea paratei la plata redeventei de 6 (sase) Euro/mp/an pentru suprafața folosită.
In motivarea cererii introductive, reclamantul a precizat ca, potrivit legislatiei in vigoare, a încheiat cu parata contractul de concesiune nr. 2546/05.12.2006.
Reclamantul a precizat ca valoarea redeventei a fost stabilita, conform art. 4 din HG 884/2004, la valoarea de 1 euro/mp/an, pentru primii 5 ani. Dupa scurgerea acestei perioade, conform art. 4 alin.3 din contract, nivelul minim al redeventei a fost stabilit de catre concedent, prin HCL 29/27.11.2009 la valoarea minima de 6 euro/mp/an, incepand cu data de 01.01.2010.
Reclamantul a aratat ca parata a fost notificata prin adresa nr. 2504/11.12.2009 si prin adresa 583/1 7.03.2010, fiindu-i aduse la cunostinta pretentiile reclamantului.
In scop probator, reclamantul a depus inscrisuri: copie contract concesiune, copie adrese, HCL nr. 29/2009, copie referat de legalitate, HG 884/2004.
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 1073 Cod Civil, HG 884/2004 si ale Ordinului 946/06.08.2004.
Parata legal citata, nu si-a formulat aparari, deși instanța i-a acordat, la cerere, un termen in vederea pregătirii apararii.
Prin sentința civilă nr._/15.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea reclamantei C. L. Bulzești, în contradictoriu cu pârâta C.I.M.F. Dr. B. A., în parte.
A fost obligată pârâta la plata redevenței in cuantumul in lei a sumei de 6 Euro/mp 1 an, pentru suprafața folosita de 89,03 mp, începând cu data de 01.01.2010 si pana la plata efectiva a redevenței.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea paratei la încheierea actului adițional la contractul de concesiune, ca neîntemeiata.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.12.2006, intre reclamant si parata a intervenit contractul de concesiune nr. 2546/05.12.2006, al cărui obiect il constituie exploatarea spațiului (bun imobil) in care funcționează cabinetul medical Dr. B. A., situat in . face obiectul contractului este in suprafața de 115,07 mp, iar perioada de valabilitate a acestui contract – pana la data de 31.12.2012.
Cuantumul redevenței a fost stabilit la 1 euro/mp/an pana la data de 31.12.2009, urmand ca, ulterior acestei date, concedentul sa stabilească valoarea minima a redevenței, sub care aceasta nu poate fi coborâtă.
In teza finala a acestui articol s-a prevazut ca noul cuantum al redevenței va fi prevazut ., ce va fi semnat de ambele părți contractante.
Prin HCL Bulzesti nr. 29/27.11.2009, C. L. Bulzesti a stabilit nivelul minim al redevenței privind concesionarea spatiilor cu destinatie de cabinete medicale, pentru anul 2010 stabilindu-se valoarea de 6 euro/mp/an.
Paratei i-a fost adusa la cunoștința modificarea cuantumului redevenței si obligațiile ce-i revin in urma acestei modificări prin adresele 2504/11.12.2009 si 583/17.03.2010.
Obligația pârâtei de a plăti redevența a fost stabilită prin contractul încheiat, respectiv, prin art. 6.1.2.
Dreptul de a stabili noul cuantum minim al redevenței, începând cu 01.01.2010, ii revine concedentului, sub nivelul minim stabilit neputându-se cobori.
Principiul „pacta sunt servanda”, consacrat de art. 969 cod civil instituie principiul obligativității efectelor contractului, contract căruia părțile nu i se pot sustrage.
Contractul intervenit intre părți are, așadar, valoarea unui înscris sub semnătură privată, care beneficiază de o prezumție de validitate in condițiile art. 1174, prezumție ce nu a fost răsturnată.
Ca atare, in virtutea principiului forței obligatorii a contractului, paratei ii revine obligația de a achita redeventa aferenta spațiului folosit, in cuantumul stabilit prin contract.
Este evident ca, in situația in care parata a continuat sa folosească spațiul (contractul fiind in perioada de valabilitate) si niciuna din situațiile prevăzute de art. 8 din contract, referitoare la încetarea acestuia, nu este incidenta, paratei ii revine obligatia de a achita redeventa aferenta.
Prin HCL Bulzesti nr. 29/27.11.2009, C. L. Bulzesti a stabilit nivelul minim al redeventei privind concesionarea spatiilor cu destinatie de cabinete medicale, pentru anul 2010 stabilindu-se valoarea de 6 euro/mp/an.
Cum partile nu au incheiat un act aditional, prin care sa fie stabilit un alt cuantum (mai mare) al redeventei, este intemeiata cererea reclamantei, de obligare a paratei la plata redeventei in cuantumul minim stabilit, incepand cu data de 01.01.2010.
In ceea ce priveste cererea reclamantului, referitoare la obligarea paratei de a încheia actul adițional la contractul de concesiune, prin care sa se modifice cuantumul inițial al redevenței, instanța retine următoarele:
Atât contractul de concesiune, cat si actul aditional la acest contract, reprezinta acte juridice civile.
In teoria judiciara, actul juridic civil este definit drept manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret.
Așa cum rezulta din definiția actului juridic, voința juridica reprezintă un element fundamental al acestuia.
Codul Civil a consacrat implicit doua principii care carmuiesc vointa juridical: principiul libertatii actelor juridice, numit si principiul autonomiei de vointa si principiul vointei reale (sau interne) a partilor.
Principiul libertatii actelor juridice este consacrat, indirect, in art. 969 alin.1 Cod Civil, potrivit carora “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, precum si in art. 5 Cod Civil, care prevede ca nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”.
Potrivit acestui principiu, subiectele de drept sunt libere sa incheie sau nu un act juridic, in situatia in care actul juridic se incheie, partile fiind libere sa stabileasca, dupa propria vointa, continutul acestuia. La fel, partile sunt libere ca, prin acordul lor, sa modifice sau sa puna capat unui act juridic incheiat anterior, singurele limite constand in respectarea normelor legale imperative si a moralei.
Asadar, ca efect al acestui principiu, instanța nu poate suplini voința unei parti, cum de altfel, nici nu poate impune paratei sa procedeze la incheierea unui act juridic. In consecinta, cererea reclamantului privind obligarea paratei la încheierea actului adițional la contractul de concesiune a fost respinsă ca neîntemeiată.
Față de toate aceste aspecte, instanța a admis în parte cererea reclamantului, in sensul obligării pârâtei la plata redevenței în cuantumul in lei a 6 Euro/mp/an, pentru suprafața folosită, măsurând în total 115,07 mp, începând cu data de 01.01.2010.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs C.I.M.F. DR. B. A., aratand in esenta ca hotararea este nelegala, deoarece instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 4 din HG 884/2004 care prevede ca valoarea redeventei este stabilita la valoarea de 1 euro/mp/an pentru primii 5 ani.
Recurenta a mai aratat ca invoca exceptia de nelegalitate a HCL 29/27.11.2009 a Consiliului L. Bulzesti, intrucat acest act administrativ incalca art. 4 din Hg 884/2004 referitoare la perioada de 5 ani prevazuta de la data incheierii contractului de concesiune nr. 2546/05.12.2006.
Prin încheierea din 29.11.2010 pronunțată de Tribunalul D.- Secția comercială, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Secției civile a Tribunalului D. pentru competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată la Secția civilă a aceluiași tribunal și înregistrat sub nr._ .
Prin încheierea din 20.01.2011, pronunțată de Tribunalul D.-Secția civilă, cauza a fost scoasă de pe rol de la un complet de un judecător și înaintată spre repartizare aleatorie la un complet de recurs.
Prin încheierea din 02.03.2011 s-a suspendat cauza în baza art.4 din Legea nr.554/2004 până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate a HCL nr.29/27.11.2009 a Consiliului L. Bulzești.
Din fisa dosarului nr._/63/2011 avand ca obiect solutionarea excepției de nelegalitate invocata de recurenta, fisa obtinuta prin grija instantei din evidentele Ecris, instanța constată că prin sentinta nr. 901/31.05.2011 pronunțată de către Tribunalul D. - Sectia C. Administrativ si Fiscal D. a fost solutionata exceptia de nelelgalitate a HCL 29/2009, iar aceasta hotarare judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabilă la 22.09._ prin respingerea recursului potrivit deciziei nr. 2500/22.09.2011 a Curtii de Apel C..
Potrivit art. 248 C.pr.civ.„orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an„.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă de la data la care s-a soluționat irevocabil dosarul avand ca obiect solutionarea excepției de nelegalitate a HCL 29/2009, respectiv de la data de 22.09.2011 și s-a împlinit la data de 22.09.2012.
În această perioadă cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din culpa părții interesate (în speță, recurentii parati) care nu a cerut, în cursul acestui an, repunerea cauzei pe rol, aceasta fiind repusă pe rol la acest termen de judecată cu referat pentru constatarea perimării.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul disp. art. 248 și 252 C.p.c., tribunalul va admite excepția perimării recursului, excepție invocată, din oficiu, de către instanță și va constata perimat recursul declarat de recurentul-pârât C.I.M.F. DR. B. A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. BULZEȘTI, împotriva sentinței civile nr._ din 15 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât C.I.M.F. DR. B. A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. BULZEȘTI, împotriva sentinței civile nr._ din 15 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
05.06.2015
Jud.fond.R.H.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
