Obligaţie de a face. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 8681/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 905/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă G. E., împotriva sentinței civile nr._/12.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C. și D. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă G. E., prin avocat M. I. și intimații-reclamanți D. C. și D. A., personal și asistați de avocat A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au sosit relațiile solicitate de BLET.
Apelanta-reclamantă G. E., prin avocat M. I., având cuvântul, învederează că nu mai insistă în expertiză, aceasta neputând achita onorariul de expert.
Intimații-reclamanți D. C. și D. A., prin avocat A. G., având cuvântul, învederează că nu insistă în efectuarea raportului de expertiză.
Instanța ia act că apelanta-pârâtă G. E., prin avocat M. I., învederează că nu insistă în efectuarea raportului de expertiză iar intimații-reclamanți nu doresc efectuarea altei expertize.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta-reclamantă G. E., prin avocat M. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații-reclamanți, prin avocat A. G., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond și acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.03.2013, sub dosar nr._, reclamanții D. C., D. A., au chemat în judecată pe pârâtul M. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să le permită să folosească canalizarea comună, cum a fost construită de vechii proprietari, potrivit înțelegerilor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, de la data de 17.11.1979, au cumpărat imobilul în care locuiesc și de la această dată și până la 13.11.2012, au folosit împreună cu pârâtul, canalizarea comună. La data de 13.11.2012 pârâtul a obstrucționat canalizarea comună, aceasta trecând pe terenul proprietatea sa.
Reclamanții au invocat dispozițiile art. 621 cod civil și art. 194 CPCiv.
A depus la dosar adresa nr. 351/19.12.2012 emisă de DSP D., adresele emise de Primăria Municipiului C. ca urmare a demersurilor efectuate de reclamanți.
La data de 08.05.2013 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
A invocat lipsa calității procesuale pasive, neavând calitate în cauză, întrucât nu este proprietarul imobilului, ci are calitatea de uzufructuar viager, proprietar al terenului fiind numita G. E.. A mai arătat că la data de 04.10.2012, proprietarul imobilului, i-a notificat pe reclamanți să multe ori să devieze țeava de scurgere de pe terenul proprietatea sa, însă cum reclamanții nu s-au conformat, aceasta a blocat rețeaua de canalizare. A mai arătat că această măsură a fost luată din cauza exploatării defectuoase a rețelei de canalizare de către reclamanți, întrucât aceasta era aproape tot timpul înfundată, iar dejecțiile se revărsau pe terenul proprietatea numitei G. E., degajând mirosuri greu de suportat.
La data de 12.03.2013 instanța a dispus comunicarea unui exemplar al întâmpinării către reclamanți.
La data de 23.05.2013 reclamanții au depus la dosar precizare la acțiune, prin care au învederat că înțeleg să se judece, în contradictoriu, doar cu pârâta G. E., aceasta fiind proprietara imobilului situat în C., ., nr.7, jud. D..
La data de 01.11.2013, pârâta G. E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că la data de 04.10.2012 i-a notificat pe reclamanți,k prin B. L. N., ca în termen de 30 zile să mute ori să devieze țeava de scurgere de pe terenul proprietatea sa, însă, cum aceștia nu s-au conformat, a procedat la blocarea rețelei de canalizare ce deservește imobilul reclamanților. A arătat că a luat această măsură din cauza exploatării defectuoase a rețelei de canalizare de către reclamanți, întrucât aceasta era aproape tot timpul înfundată iar dejecțiile se revărsau pe terenul de la imobilul aflat la nr. 7, degajând mirosuri greu de suportat. A arătat că distanța de la locul de unde se înfunda canalizarea și până la construcția sa, este de aproximativ doi metri. Pârâta a precizat că rețeaua de canalizare a fost realizată de autorii săi M. V. și M., împreună cu vecinii care locuiau pe ., la nr. 70. A precizat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 621 alin. 1 NCCiv, fiind întilnită situația prevăzută ca și excepție la art. 621 alin. 2 NCCiv, în sensul că reclamanții pot să se racordeze la rețeaua publică de canalizare prin racordarea la rețeaua publică de canalizare prin racordarea acestora la racordul general situate pe .; pârâta a arătat că autorii săi, le-au propus în urmă cu cinci, șase ani, reclamanților această variantă de racordare însă aceștia au refuzat, pretextând că această lucrare include cheltuieli precum și ocuparea unei părți a imobilului lor. A mai precizat că reclamanții nu și-au adus contribuția în nici un fel la edificarea canalizării, iar între părți au existat neînțelegeri cu privire la modul de utilizare a acesteia.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 21.11.2013, reclamanții au depus la dosar, răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat admiterea acțiunii.
Au arătat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea reclamantei să deblocheze trecerea apelor reziduale către canalizare și, implicit, prin canalizarea comună. A arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 621, alin. 2, ci dispozițiile art. 621 alin. 1 NCCiv, deoarece nu numai că trecerea ar fi foarte costisitoare dacă ar realizabilă, dar din punct de vedere tehnic ar fi imposibilă din cauza diferenței de nivel de o altă conductă de canalizare, terenul reclamanților fiind mai joc, ca nivel.
Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2014, instanța a încuviințat probele solicitate de părți, respectiv proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorii D. Ș. și N. F., solicitate de reclamanți, precum și proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora B. M. G., solicitată de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 04.03.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei la propunerea reclamanților, iar la termenul de judecată din data de 01.04.2014, la administrarea probei testimoniale în cadrul căreia au fost audiați martorii M. I. Bidin F. și D. Ș., propuși de reclamanți și B. M. G., propusă de pârâtă, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
În ședința publică din data de 01.04.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 2 NCPCiv, a dispus efectuarea în cauză, a probei cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea instalații pentru construcții, având ca obiective: să se stabilească dacă instalația de canalizare ce trece pe proprietatea pârâtei prezintă urme de înfundături și deversare dejecții pe terenul pârâtei; să se stabilească dacă racordul reclamanților la canalizarea existentă putea refula pe proprietatea pârâților; să se stabilească dacă anterior introducerii acțiunii, reclamanții erau racordați și de cât timp, vechimea canalizării și a țevii care face racordarea reclamanților la această canalizare comună; să se stabilească, în condițiile blocării canalizării de către pârâtă, dacă reclamanții se pot racorda în condiții de siguranță tehnică și în conformitate cu actele normative în vigoare, la canalizarea din ., . la altă canalizare existentă în zonă (expertul urmând să țină cont și de înscrisurile existente la dosar emis de Direcția de Sănătate Publică D. – f. 4-6, Primăria C. – f. 7, Compania de A. Oltenia – f. 8, Poliția Locală a Municipiului C. – f. 9, schițe, etc.) ; în situația în care expertul stabilește o altă stare de fapt decât cea arătat de Compania de A., să se precizeze în ce condiții, în ce modalitate și cu ce costuri se face o altă racordare, având în vedere că trebuie traversate alte proprietăți; a numit expert tehnic pe d-na expert Ș. Milena G..
La data de 02.06.2014, s-a depus la dosar, de către expert Ș. Milena G., raportul de expertiză tehnică judiciară, dispus în cauză.
La data 26.06.2014, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, obiecțiuni respinse de instanță, ca neîntemeiate, avându-se în vedere că la obiectivul nr. 1, expertul precizează clar în raportul de expertiză, faptul că a fost obturată deversarea apelor menajere în căminul din curtea pârâtei; de asemenea, la obiectivul nr. 4, experta răspunde detaliat solicitării instanței, iar faptul că nu precizează ce articol din Ordinul MSM nr. 536/1997, act normativ abrogat prin Ordinul nr. 119/2014 publicat la data de 21.02.2014, este interzisă construirea unei haznale, nu poate duce la concluzia că expertul nu și-a fundamentat corespunzător, lucrarea, cu atât mai mult, cu cât părțile au obligația cunoașterii dispozițiilor legale în vigoare; în ceea ce privește obiecțiunile de la punctele 4 și 5, instanța reține că pârâta nu contestă raportul de expertiză ci doar face afirmații proprii, în raport de constatările expertului; mai mult, expertul precizează faptul că nu poate să estimeze costurile unei lucrări întrucât nu are competență, însă precizează clar ce implică o construcție.
La data de 11.09.2014, pârâta a depus la dosar, concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că la data de 04.10.2012 i-a notificat pe reclamanți,k prin B. L. N., ca în termen de 30 zile să mute ori să devieze țeava de scurgere de pe terenul proprietatea sa, însă, cum aceștia nu s-au conformat, a procedat la blocarea rețelei de canalizare ce deservește imobilul reclamanților. A arătat că a luat această măsură din cauza exploatării defectuoase a rețelei de canalizare de către reclamanți, întrucât aceasta era aproape tot timpul înfundată iar dejecțiile se revărsau pe terenul de la imobilul aflat la nr. 7, degajând mirosuri greu de suportat. A arătat că distanța de la locul de unde se înfunda canalizarea și până la construcția sa, este de aproximativ 1,80 metri. Pârâta a precizat că rețeaua de canalizare a fost realizată de autorii săi M. V. și M., împreună cu vecinii care locuiau pe ., la nr. 70. A precizat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 621 alin. 1 NCCiv, fiind întilnită situația prevăzută ca și excepție la art. 621 alin. 2 NCCiv, în sensul că reclamanții pot să se racordeze la rețeaua publică de canalizare prin racordarea la rețeaua publică de canalizare prin racordarea acestora la racordul general situate pe .; pârâta a arătat că autorii săi, le-au propus în urmă cu cinci, șase ani, reclamanților această variantă de racordare însă aceștia au refuzat, pretextând că această lucrare include cheltuieli precum și ocuparea unei părți a imobilului lor. A mai precizat că reclamanții nu și-au adus contribuția în nici un fel la edificarea canalizării, iar între părți au existat neînțelegeri cu privire la modul de utilizare a acesteia.
A arătat că potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordinul MSS 536/1997, îndepărtarea apelor uzate menajere provenite de la locuințele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalații de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate și executate conform normelor în vigoare și amplasate la cel puțin 10 m față de cea mai apropiată locuință; instalațiile se întrețin în bună stare de funcționare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată stație de epurare a apelor uzate. A precizat că în situația în care fosa septică corespunde normelor tehnice privind izolarea pereților, grosimea din beton a acestora, cât și faptul că această trebuie să fie îngropată în pamint, distanța până la locuință poate fi mai mică de 10 m, cu condiția să nu afecteze în nici un fel proprietățile învecinate, or din planșele foto depuse la dosr, rezultă că pe lângă cămin poate să refuleze apa și reziduurile menajere, chiar dacă capacul este din beton. A mai arătat că din declarațiile martorilor, rezultă că această stare de fapt există de multă vreme, iar martorul D. Ș. a arătat că, între anii 2000 și 2013, a fost solicitat de mai multe de ori de părți, pentru a desfunda canalizarea, a cărei înfundare, s-a produs, așa cum rezultă și din declarația martorei B. G., din cauza modului defectuos de exploatare al acesteia de către reclamanți.
Prin sentința civilă nr._/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții D. C. și D. A., în contradictoriu cu pârâta G. E..
A fost obligată pârâta G. E. să permită reclamanților D. C. și D. A. accesul pentru utilizarea canalizării comune aflate pe terenul proprietatea pârâtei situat in loc. C., .. 7 jud. D..
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1808 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv suma de 8 lei – taxă judiciară de timbru, 800 lei – onorariu expert și suma de 1000 lei – onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față s-a solicitat de reclamanții D. C. și D. A. obligarea pârâtei G. E. să le permită accesul pentru utilizarea canalizării comune aflate pe terenul proprietatea pârâtei situat in loc. C., .. 7 jud. D..
În fapt, proprietățile părților sunt limitrofe, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și concluziile raportului de expertiză intocmit de expert tehnic specialitatea instalații pentru construcții Ș. Milena G..
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/15.03.1990 de notariatul de Stat Județean D. reclamanții D. C. și D. A. au dobândit de la numita B. F. dreptul de proprietate asupra imobilului locuință și terenul aferent in suprafață de 160 mp situat in loc. C., .. 9 jud. D..
Prin Ordinul Prefectului nr. 57/07.03.2008 s-a dispus atribuirea in proprietate privată reclamanților D. C. și D. A. terenul in suprafață de 160 mp aflat in intravilanul localității C., .. 7 jud. D..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 159/30.01.2009 de BNP N. și G. pârâta G. E. a dobândit de la numiții M. M. și M. Vergil dreptul de proprietate asupra imobilului terenul in suprafață de 160 mp (163 mp din măsurători) și construcțiile C 1 – casă de locuit și C2 – anexă situat in loc. C., .. 7 jud. D..
Proprietatea pârâtei G. E. este traversată de o canalizare ce asigura preluarea apelor menajere de la proprietatea reclamanților, precum si de la alte două familii aflate în aval de proprietatea pârâtei și apoi deversarea lor in colectorul menajer din ., prin intermediul conductei de canalizare aflată pe proprietatea familiei B., care are ieșire directă la această stradă ( concluziile la obiectivul 3 formulate de expert tehnic specialitatea instalații pentru construcții Ș. Milena G. – fila 138).
În cursul anului 2012, pârâta G. E. a obturat canalizarea pe proprietatea sa si drept consecința toate apele menajere de la reclamanți nu mai pot fi preluate in condiții de igienă.
In drept instanța a reținut că potrivit art. 621 din N Cod civil "(1)Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.
(2)Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
(3)În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă.
(4)Clădirile, curțile și grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte și canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilități noi".
De asemenea, instanța reține aplicabilitatea in cauză și a dispozițiilor art. 630 din N Cod civil " (1)Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil.
(2)În cazul în care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfășurării activității prejudiciabile de către proprietar, instanța va putea încuviința desfășurarea acelei activități. Cel prejudiciat va avea însă dreptul la despăgubiri.
(3)Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanța poate să încuviințeze, pe cale de ordonanță președințială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei".
La data de 08.10.2012 pârâta G. E. a comunicat reclamanților D. C. și D. A. prin intermediul B. L. N. ca in termen de 30 de zile de la comunicare să mute sau să devieze țeava de scurgere de pe proprietatea sa, in condițiile in care s-a încercat soluționarea de cale amiabilă a problemei insă nu s-a găsit înțelegere.
In condițiile in care reclamanții nu au dat curs solicitării pârâtei din 08.10.2012, aceasta din urmă a procedat la obturarea canalizării pe proprietatea sa si drept consecința toate apele menajere de la reclamanți nu mai pot fi preluate in condiții de igienă.
Din adresa nr. 381P din 23.01.2013 emisă de Compania de A. Oltenia instanța reține că s-a comunicat reclamanților D. C. și D. A. la solicitarea acestora privind racordarea imobilului situat in loc. C., .. 9, jud. D. la rețeaua publică de canalizare pluvială a Municipiului C. faptul că nu este permisă o extindere a rețelei publice de canalizare in zonă in scopul preluării gravitațional a apelor menajere și pluviale in condițiile in care cota terenului pe care este amplasat imobilul reclamanților este mai joasă decât cota străzii G. C..
Din concluziile raportului de expertiza in specialitatea instalații pentru construcții întocmit de expert tehnic judiciar inginer Ș. Milena, in limita specialității expertului, care sunt amplu si temeinic motivate, instanta retine următoarea stare de fapt: in urma deplasării pe teren și constatărilor personale s-a constat că instalația de canalizare nu funcționa. Conducta de canalizare care vine din curtea reclamanților și deversează in căminul de canalizare din curtea pârâtei era obturată la . de către pârâtă. Nu s-au constatat deversări in condițiile in care canalizarea nu funcțional la acel moment.
S-a concluzionat la obiectivul 2 al raportului de expertiză – " să se stabilească dacă racordul reclamanților la canalizarea existentă putea refula pe proprietatea pârâților " că in condițiile in care instalația de canalizare funcționa, racordul de canalizare care preia apele uzuale și care vine din curtea reclamanților și deversează in căminul pârâtei putea să refuleze pe proprietatea pârâtei, dacă căminul aflat pe proprietatea pârâtei era colmatat sau înfundat, dar cel mai probabil refula înapoi către proprietatea reclamanților.
A mai arătat expertul la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză că in mod normal in momentul in care apele uzuale întâlnesc un obstacol in cale, ele refulează ( adică de întorc) in căminul de unde au plecat – căminul reclamanților.
Nu in ultimul rând, expertul a învederat la obiectivul 3 – " să se stabilească dacă anterior introducerii acțiunii, reclamanții erau racordați și de cât timp, vechimea canalizării și a țevii care face racordarea reclamanților la această canalizare comună " că astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar de M. Vergil in data de 23.05.2013 racordul de canalizare s-a efectuat in urmă cu 35 de ani. Astfel, anterior introducerii acțiunii reclamanții erau racordați la canalizarea aflată in litigiu și care era preluată prin intermediul căminului aflat pe terenul pârâtei și in continuare pe terenul familiei B., până in colectorul menajer din .. De asemenea, in prezent se mai află două familii racordate la această canalizare.
La obiectivul 4 – " să se stabilească, în condițiile blocării canalizării de către pârâtă, dacă reclamanții se pot racorda în condiții de siguranță tehnică și în conformitate cu actele normative în vigoare, la canalizarea din ., . la altă canalizare existentă în zonă (expertul urmând să țină cont și de înscrisurile existente la dosar emis de Direcția de Sănătate Publică D. – f. 4-6, Primăria C. – f. 7, Compania de A. Oltenia – f. 8, Poliția Locală a Municipiului C. – f. 9, schițe, etc.)" expertul a precizat că nu este posibilă construirea de către reclamanți a unei hasnale pe terenul lor intrucât este contrară normelor sanitare in vigoare, respectiv Ordinul MSM nr. 536/1997, conform adresei nr. 351/19.12.2012 emisă de Ministerul Sănătății – Direcția de Sănătate Publică D.. Mai arată expertul că prin adresa nr. 381P/23.01.2013 emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția Relații cu Publicul – Serviciul Tehnic, preluând punctul de vedere al Companiei de A. Oltenia faptul că nu este permisă o extindere a rețelei publice de canalizare in zonă in scopul preluării gravitațional a apelor menajere și pluviale in condițiile in care cota terenului pe care este amplasat imobilul reclamanților este mai joasă decât cota străzii G. C..
De asemenea, expertul a mai învederat că realizarea unui alt racord pentru reclamanți nu poate fi făcut decât direct pe proprietatea familiei B., ocolind proprietatea pârâtei G. E., insă acest racord ar putea fi efectuat numai cu acordul familiei B., care insă și-a exprimat deja dezacordul cu privire la acest aspect ( fapt menționat de reclamanți).
A mai arătat expertul la obiectivul nr. 5 al raportului de expertiză – "în situația în care expertul stabilește o altă stare de fapt decât cea arătat de Compania de A., să se precizeze în ce condiții, în ce modalitate și cu ce costuri se face o altă racordare, având în vedere că trebuie traversate alte proprietăți" că racordul la canalizarea publică de pe . se poate realiza prin edificarea unui nou racord pe proprietatea familiei B., insă numai cu acordul acesteia familii, obținerea de avize de la diferitele instituții ale statului și a autorizației de construire.
Acestea sunt considerentele pentru care, urmare a stării de fapt reținută, instanța apreciază pretenția reclamanților privind obligarea pârâtei să permită accesul acestora pentru utilizarea canalizării comune aflate pe terenul proprietatea pârâtei situat in loc. C., .. 7 jud. D. ca fiind întemeiată.
Astfel concluziile raportului de expertiză in specialitatea instalații pentru construcții întocmit de expert tehnic judiciar inginer Ș. Milena sunt hotărâtoare in formarea convingerii instanței de judecată.
Din situația de fapt expusa anterior rezulta imposibilitatea pentru reclamanții D. C. și D. A. de a se racorda la rețelele de canalizare publice aflate pe . Ș. cel M..
Astfel cum s-a arătat mai sus Compania de A. Oltenai, singura in drept să prelungească o canalizare publică, a comunicat prin adresa nr. nr. 381P din 23.01.2013 reclamanților, la solicitarea acestora privind racordarea imobilului situat in loc. C., .. 9, jud. D. la rețeaua publică de canalizare pluvială a Municipiului C., faptul că nu este permisă o extindere a rețelei publice de canalizare in zonă in scopul preluării gravitațional a apelor menajere și pluviale in condițiile in care cota terenului pe care este amplasat imobilul reclamanților este mai joasă decât cota străzii G. C..
In ceea ce privește susținerea pârâtei in sensul că reclamanții se pot racorda la canalizarea publică de pe ., instanța reține faptul că o astfel de lucrare implică costuri mult prea mari pentru reclamanți. Nu in ultimul rând trebuie menționat și faptul că proprietatea reclamanților nu are ieșire directă la ., ceea ce implică faptul că o eventuală canalizare ar trebui să treacă peste proprietatea altor familii.
Or trecerea unei canalizări construită in regie proprie pe proprietatea acestora ar implica acordul acestora, ceea ce este puțin probabil a fi dat in condițiile in care lucrarea ar implica efectuarea de săpături pe terenul acestora. Mai mult din ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză instanța a reținut o oarecare stare tensionată intre familiile vecine ceea ce duce la concluzia că un acord in acest sens ar fi greu de obținut.
Susținerea pârâtei in sensul că reclamanții pot să construiască o fosă septică nu este întemeiată in condițiile in care prin adresa nr. 351/19.12.2012 emisă de Ministerul Sănătății – Direcția de Sănătate Publică D. li se comunică reclamanților faptul că nu este posibilă construirea de către reclamanți a unei hasnale pe terenul lor intrucât este contrară normelor sanitare in vigoare, respectiv Ordinul MSM nr. 536/1997.
Astfel, potrivit art. 34 din Ordinul MSM nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației ( abrogat prin Ordinul MSM nr. 119/2004 ) " Îndepărtarea apelor uzate menajere provenite de la locuințele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalații de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate și executate conform normelor în vigoare și amplasate la cel puțin 10 m față de cea mai apropiată locuință; instalațiile se întrețin în bună stare de funcționare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată stație de epurare a apelor uzate".
In prezent Ordinul MSM nr. 119/2004 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației prevede la art. " Îndepărtarea apelor uzate menajere și fecaloid - menajere provenite de la locuințele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalații de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate și executate conform normelor în vigoare și amplasate la cel puțin 10 m față de cea mai apropiată locuință; instalațiile se întrețin în bună stare de funcționare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată stație de epurare a apelor uzate".
In aceste condiții se poate constata cu ușurință faptul că proprietatea reclamanților D. C. și D. A. nu îndeplinește condițiile din punct de vedere al distanței față de celelalte proprietăți vecine pentru a putea construi o fosă septică vidanjabilă, cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare.
In aceste condiții, în care reclamanții nu au posibilitatea efectivă de a beneficia de canalizare prin intermediul rețelei publice și nici de una realizată in regie proprie, precum și de imposibilitatea construirii unei fose septice, instanța reține că singura variantă este ca pârâta să le permită utilizarea celei existente deja, și pe care a bloca-o. Astfel, raporturile de vecinătate in care se află părțile din acest dosar impun această măsură tocmai pentru a limita inconvenientele ce pot apărea in cadrul acestor raporturi.
In adoptarea acestei soluții instanța a reținut că respectiva canalizare a fost edificată in urmă cu mai bine de 30 ani iar din materialul probatoriu administrat in cauză reiese că reclamanții au utilizat această canalizare din acea perioadă. Este adevărat că nu există documente cu privire la persoanele care au edificat-o, respectiv cine a suportat costurile acesteia, insă cert este că reclamanții au beneficiat de această canalizare in decursul anilor.
Astfel, martora B. M. G. a declarat că respectiva canalizare ar fi fost edificată in anul 1970 de bunica sa împreună cu d-na M., mama lui M. V., insă nu a putut preciza din ce an o utilizează reclamanții. A mai arătat că in vara anului 2013 canalizarea s-a înfundat și degaja un miros insuportabil.
Instanța a reținut că această declarație a martorei B. M. G. vine in contradicție evidentă cu susținerile pârâtei, care a notificat reclamanții cu privire la viitoarea dezafectare a canalizării existente pe terenul acesteia. Astfel notificarea s-a făcut in data de 08.10.2012 prin B. L. N.. In cuprinsul întâmpinării pârâta nu precizează exact data blocării canalizării, insă in condițiile in care notificarea acorda reclamanților un termen de 30 de zile pentru remedierea deficiențelor, este clar că ulterior acestui moment s-a procedat la dezafectarea acesteia.
Or in aceste condiții, față de susținerea martorei B. M. G. in sensul că respectiva canalizare s-ar fi înfundat in vara anului 2013, instanța reține că declarația acesteia nu corespunde adevărului. Mai mult martorul M. I. a declarat că aceasta este in proces de grănițuire cu toți vecinii, ceea ce poate duce la concluzia că există din partea acesteia a unei dorințe de a-i prejudicia pe reclamanți.
Din declarația martorului M. I. instanța a reținut că acesta a precizat că este vecin cu reclamanții și locuiește in zonă din 2000/2001. Știa că reclamanții au fost racordați la canalizarea aflată pe proprietatea pârâtei, insă nu au fost probleme intre părți până in vara anului trecut când s-a prezentat Poliția Locală . are cunoștință despre faptul că in prezent reclamanții nu mai sunt racordați la canalizare.
Martorul D. Ș. a declarat că in anul 2000 a fost la familia reclamanților, chemat fiind, pentru a desfunda canalizarea. Ulterior a fost chemat și in anul 2013, a încercat in prima zi să o desfunde insă fără succes, iar a doua zi a aflat că familia pârâtei o blocase cu niște cărămizi. A mai preciza și faptul că are cunoștință despre existența unui acord intre familia M. și familia D.. Astfel familia M. i-a permis familiei D. să se racordeze la canalizare, iar familia D. a permis familiei M. să treacă peste o parte din terenul primei, respectiv să-și construiască o poartă.
Mai mult, instanța reține că nimic nu o împiedică pe pârâta G. A. să solicite de la reclamanți despăgubiri pentru accesul reclamanților la canalizarea existentă.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâta G. E. să permită reclamanților accesul pentru utilizarea canalizării comune aflate pe terenul proprietatea pârâtei situat in loc. C., .. 7 jud. D..
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretenții a fost obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, această obligație avându-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Instanța a constatat culpa procesuala a pârâtei, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul in parte, și având in vedere cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 8 lei, a onorariului de expert in cuantum de 800 lei și a onorariului de avocat in cuantum de 1000 lei in temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1808 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta G. E., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, pârâta, la data de 04.10.2012, a notificat B. L. N., ca într-un termen de 30 de zile să mute, ori să devieze țeava de scurgere de pe terenul proprietatea sa, reclamanții primind notificarea la data de 08.10.2012. Aceștia nu s-au conformat notificării și pârâta a blocat rețeaua de canalizare se deservește imobilul reclamanților.
S-a ajuns la această măsură datorită exploatării defectuoase a rețelei de canalizare de către reclamanți, întrucât aceasta era aproape tot timpul înfundată, iar dejecțiile se revărsau pe terenul de la imobilul proprietatea sa, degajând mirosuri greu suportabile, iar casa în care locuiește este la aproximativ 1,80 m, astfel că nu mai puteau suporta această situație.
Arată că rețeaua de canalizare a fost realizată de autorii săi M. M. și M. V., împreună cu vecinii ce locuiau pe . la nr.70, familia B.. Datorită vechimii și a întrebuințării necorespunzătoare de către reclamanți a canalizării, reziduurile menajere și apele uzate s-au deversat pe terenul apelantei, practic scurgerea la C2, cămin aflat pe proprietatea sa și exemplificat în schița întocmită la raportul de expertiză ca fiind punctul de reper C2.
Instanța de fond nu a precizat motivul înlăturării declarației martorei B. M. G. întrucât declarația acesteia a fost relevantă fiind persoana care cunoștea starea de fapt foarte bine întrucât racordul de canalizare s-a realizat de către autorii săi M. și mama acesteia B. E..
Apelanta a solicitat edificarea de către intimați a unei fose septice cu respectarea dispozițiilor legale și ale normelor tehnice în materie sau realizarea unui alt racord de la căminul C1 aflat pe proprietate reclamanților, până la căminul C3, aflat pe proprietatea familiei B..
Intimații D. C. și D. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.
Arată că în mod voit apelanta a blocat accesul intimaților la canalizarea comună ce traversează proprietatea acesteia, apelanta recunoscând acest aspect.
În afara mirosului degajat nu s-a făcut nicio altă probă nici nu privire la faptul că mirosul se datora doar deversărilor acestora, la canalizarea comună fiind racordate încă două familii, nici faptul că a fost obturată canalizarea datorită intimaților.
Consideră că nu are relevanță cuantumul acestora atâta timp cât faptic și tehnic nu se poate realiza o altă racordare, și că luarea ar implica cheltuieli mult prea mari, reprezentate de obținerea de avize, proiect, certificat de urbanism, autorizație de construire, materiale, săparea de șanțuri pe proprietatea vecină, costul lucrării cu o firmă autorizată agreată de autoritățile în drept, etc.
De asemenea, arată că nu există un punct unde ar putea fi amplasată fosa iar distanța atât față de locuința intimaților cât și locuințele vecine, inclusiv cea a apelantei, să fie de cel puțin 10 m.
Instanța a reținut că declarația martorei B. G. nu corespunde adevărului, având în vedere că era în evidentă contradicție cu su susținerile pârâtei cât și datorită faptului că aceasta este în relații tensionat cu intimații și cu alți vecini, tensiuni generate de procesele de grănițuire avute de aceștia, iar martora nu cunoaște starea de fapt deoarece locuiește la această adresă de relativ timp.
Intimații sunt de acord cu proba cu înscrisuri, pe care o solicită, iar cu privire la probele cu martori și proba cu expertiza tehnică de specialitate solicită a fi respinse, nefiind utile cauzei, instanța de fond încuviințând proba testimonială cu câte doi martori, care au fost adiați și declarațiile acestora consemnate la dosar.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Apelanta-pârâtă a arătat prin motivele de apel că a blocat rețeaua de canalizare care deservește imobilul reclamanților, datorită exploatării defectuoase a rețelei de canalizare de către aceștia, precum și că reclamanții se pot racorda la rețeaua publică de canalizare sau la căminul C3, aflat pe proprietatea familiei B., ori că aceștia pot edifica o fosă septică cu respectarea dispozițiilor legale și ale normelor tehnice în materie.
Pentru dovedirea motivelor de apel, apelanta-pârâtă a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și expertiza tehnică specialitatea instalații pentru construcții.
La termenul din data de 20.04.2015 a fost audiată martora B. M. G., care a arătat că nu este de acord ca familia reclamanților să realizeze un racord la canalizare pe proprietatea sa.
La același termen, a fost încuviințată pentru apelanta-pârâtă proba cu expertiza tehnică de specialitate, stabilind un onorariu provizoriu în cuantum de 800 lei, în sarcina apelantei.
Conform notelor scrise aflate la fila 41, apelanta-pârâtă a solicitat ca expertiza să aibă următoarele obiective: să se stabilească dacă de pe proprietatea intimaților reclamanți D. C. și D. A. se poate realiza un racord de canalizare de la căminul C1, de așa natură încât preluarea apelor uzate menajere să se facă în colectorul menajer din ., fie direct la acest colector, fie prin intermediul conductei de canalizare aflate pe proprietatea familiei B., precum și costurile pe care le implică o astfel de racordare; dacă de pe proprietatea intimaților-reclamanți se poate realiza un racord de canalizare de la căminul C1 către . dacă se poate oferi o soluție tehnică de racordare a acestei canalizări aparținând intimaților-reclamanți direct la conducta de canalizare de pe . și costurile implicate; care este adâncimea canalizării intimaților-reclamanți de la căminul C1 la căminul C2, inclusiv adâncimea căminelor C1 și C2, și să se precizeze dacă această adâncime are drept efect înfundarea constantă de la căminul C1 către căminul C2 aparținând apelantei; să se precizeze dacă, în raport de adresa R2 din 22.01.2015 emisă DSP D., este posibilă construirea unei fose septice vidanjabile.
La termenul din data de 18.05.2015 însă apelanta-pârâtă a învederat că nu înțelege să achite onorariul, astfel că, în raport de dispozițiile art. 262 alin. 3 N.C.P.C., instanța a dispus decăderea apelantei din dreptul de a administra proba.
Potrivit art. 10 alin. 1 N.C.P.C., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Tribunalul constată că apelanta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a dovedi susținerile din motivele de apel, obligație stabilită de textul legal menționat anterior, întrucât expertiza tehnică încuviințată în cauză, la care aceasta a renunțat, era indispensabilă în acest sens.
În aceste condiții, în raport de motivele de apel și de dispozițiile art. 479 N.C.P.C., stabilirea situației de fapt și aplicarea normelor legale incidente de către prima instanță sunt corecte.
Astfel, proprietățile părților sunt limitrofe, reclamanții D. C. și D. A. fiind proprietarii imobilului locuință și terenului aferent in suprafață de 160 mp situat in loc. C., .. 9 jud. D..
Prin Ordinul Prefectului nr. 57/07.03.2008, s-a dispus atribuirea in proprietate privată reclamanților D. C. și D. A. a terenului in suprafață de 160 mp aflat in intravilanul localității C., .. 7 jud. D., iar pârâta G. E. este proprietara imobilului situat in loc. C., .. 7 jud. D..
Proprietatea pârâtei G. E. este traversată de o canalizare ce asigura preluarea apelor menajere de la proprietatea reclamanților, precum si de la alte două familii aflate în aval de proprietatea pârâtei și apoi deversarea lor in colectorul menajer din ., prin intermediul conductei de canalizare aflată pe proprietatea familiei B., care are ieșire directă la această stradă ( concluziile la obiectivul 3 formulate de expert tehnic specialitatea instalații pentru construcții Ș. Milena G. – fila 138).
În raport de atitudinea pârâtei, care în cursul anului 2012, a obturat canalizarea pe proprietatea sa, în mod corect s-a reținut de către instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 621 și 630 N.C.Civ. si drept consecința a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să permită accesul reclamanților pentru utilizarea canalizării comune aflate pe terenul proprietatea pârâtei.
Dreptul de proprietate poate suferi îngrădiri nu numai ca urmare a restricțiilor de ordin legal, ci și prin controlul efectuat de instanțele judecătorești asupra modului în care el este în mod practic exercitat de titularul său. Este adevărat că acestuia i se recunoaște dreptul de a profita de întreaga utilitate a lucrului său, dar, în același timp, nu i se poate permite proprietarului să își exercite în mod abuziv prerogativele pe care i le conferă dreptul său și pe care legea i le recunoaște ca atare.
Exercitarea drepturilor subiective civile este o activitate îndreptată spre realizarea satisfacerii intereselor fiecărui titular în temeiul propriului drept. Drepturile subiective civile pot fi exercitate numai în limitele externe și interne stabilite, titularul lor fiind obligat să respecte legea, să țină seama de regulile de conviețuire socială și să fie de bună-credință. Aceste reguli trebuie avute în vedere în mod cumulativ, nerespectarea uneia fiind suficientă pentru a determina un caracter abuziv al exercițiului dreptului.
Tribunalul reține că obturarea canalizării reprezintă o exercitare abuzivă de către pârâtă a dreptului său de proprietate, având în vedere că racordul de canalizare s-a efectuat in urmă cu 35 de ani și că, anterior introducerii acțiunii reclamanții utilizau canalizarea aflată in litigiu, aspecte care reies din raportul de expertiză efectuat la fond.
Nici în apel nu s-a probat că reclamanții au o altă posibilitate de a beneficia de canalizare prin intermediul rețelei publice sau că se poate realiza de către aceștia una in regie proprie, ori că există posibilitatea construirii unei fose septice.
Astfel, martora B. M. G. a fost reaudiată în apel și a arătat expres că nu este de acord ca familia reclamanților să realizeze un alt racord la canalizare pe proprietatea sa, iar în privința posibilității realizării unei fose septice, se reține că într-adevăr, dispozițiile Ordinului MSM nr. 119/2004 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, avute în vedere de prima instanță, prevăd " Îndepărtarea apelor uzate menajere și fecaloid - menajere provenite de la locuințele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalații de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate și executate conform normelor în vigoare și amplasate la cel puțin 10 m față de cea mai apropiată locuință; instalațiile se întrețin în bună stare de funcționare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată stație de epurare a apelor uzate", iar imobilul intimaților-reclamanți nu îndeplinește condițiile privind distanța minimă față de proprietățile învecinate.
Întrucât apelanta-pârâtă a fost decăzută din proba cu expertiza tehnică, instanța de apel reține, pe baza probelor administrate în fața primei instanțe, dar și în acest stadiu procesual, că singura variantă este ca pârâta să le permită reclamanților utilizarea canalizării existente deja, și pe care a blocat-o, astfel cum a concluzionat și instanța de fond.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 480 N.C.P.C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere culpa procesuala a apelantei-pârâte, care a pierdut procesul, in temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța o va obliga pe aceasta la plata către intimații-reclamanți a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă G. E., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 7, jud. D. nr._/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. C. și D. A., ambii cu domiciliul în C., ..9, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./5 ex., 25.06.2015
Jud.fond-L.D.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
