Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1256/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1256/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 1856/183/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1256
Ședința publică de la 21 Iulie 2015
Completul de judecata constituit din:
PREȘEDINTE: I. C. D. - judecător
Judecător - L. C. C.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă S. (fostă B.) D. I., împotriva sentinței civile nr. 1878/18.06.2015, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. R. I., având ca obiect ordonanță președințială – suplinire consimțământ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat și motivat în termen, nu a fost achitată diferența de taxă de timbru în cuantum de 10 lei și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre pronunțare pe excepția insuficientei timbrări apelului.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, constata urmatoarele:
La data de 29.05.2015 reclamanta Sardaru D. a formulat o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului în ceea ce privește deplasarea în/din afara granițelor României a minorului B. L. A. F., născut la data de 06.05.2004, în țară și în Spania pe perioada determinată a vacanței de vară, anume 15.06._15 și suplinirea consimțământului pârâtului la instituțiile abilitate în ceea ce privește emiterea pașaportului minorului.
În motivarea cererii a arătat faptul că prin sentința de divorț nr. 22/09.07.2012 a Tribunalului pentru cazurile de violență împotriva femeii nr. 11 din Madrid, recunoscută prin sentința civilă nr. 250/23.07.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului D., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă și pârât, încredințarea către reclamantă a dreptului de supraveghere și custodia minorului, autoritatea parentală urmând să fie exercitată în comun, cu obligarea pârâtului la suma de 100 euro luna sub formă de pensie alimentară în favoarea fiului lor, precum și reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior.
A menționat că este angajată cu contract de muncă în Spania la . ocupă cu asistență la domiciliu, iar fiul lor este elev în ciclul primar la Colegiul de Educație Primară Pedro A. de Alarcon din Valdemoro-Madrid.
Tatăl reclamantei, care locuiește în Băilești, este grav bolnav, suferind de mai multe boli, astfel că aceasta este nevoită ca pe perioada vacanței școlare a copilului săun să își ia concediu pentru a veni în țară și a se ocupa de îngrijirea sănătății tatălui său, ceea ce implică unele operații la care va trebui să-l însoțească.
A precizat faptul că pârâtul refuză să coopereze cu reclamanta în rezolvarea problemelor de țin de pașaportul copilului și deplasarea pe care trebuie să o facă împreună cu acesta în țară.
A arătat că s-a interesat la Ambasada României din Madrid cu privire la formalitățile necesare pentru o astfel de călătorie și a fost sfătuită să promoveze la instanță o acțiune pe cale de ordonanță președințială cu privire la suplinirea consimțământului pârâtului cu privire la deplasarea alături de reclamantă a minorului și emiterea pașaportului pentru acesta.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 și art. 996 și urm. din Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar copii traduse în limba română de pe sentința de divorț, adeverința eliberată de Colegiul Pedro A. De Alarcon acolo unde minorul urmează cursurile primare, sentința civilă nr. 250/23.07.2014, C.I. reclamantă, certificat de naștere al minorulu, adeverința medicală din data de 07.05.2015 privind pe tatăl reclamantei, chitanța aferentă taxei judiciare de timbru.
Prin sentința civilă nr.1878/18.06.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. (fosta B.) D. I., în contradictoriu cu pârâtul B. R. I..
Pentru a se pronunța a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 250/2014 a Tribunalului D. a fost recunoscută sentința de divorț nr. 22/2012 pronunțată de Tribunalul nr. 11 din Madrid prin care părțile au divorțat, fiind încredințat minorul reclamantei și fiind stabilit un program de vizită al minorului de către tatăl său, pârâtul B. R. I., astfel: la fiecare al doilea sfârșit de săptămână, începând de vineri, după programul de școală, până duminică, la ora 20:00, în zilele de joi ale fiecărei săptămâni, după programul de școală, până la ora 20:00 și jumătate din vacanța de vară, alegerea perioadei revenind mamei în anii impari și tatălui în anii pari.
Reclamanta a susținut faptul că pârâtul refuză să-și dea acordul pentru întocmirea pașaportului pentru minor și pentru deplasarea în și din străinătate a minorului în vederea îngrijirii de către mama sa a bunicului său.
Potrivit art. 996 alin 1 Cod procedură civilă instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorului însă o atare soluție se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă. De asemenea urgența trebuie să existe în momentul promovării cererii, cererea de ordonanță președințială fiind admisibilă numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu este dovedită urgența operării tatălui reclamantei. De asemenea instanța constată faptul că reclamanta solicită venirea în țară a minorului pe o perioadă determinată de 2 luni, de la 15.06._15 și având în vedere faptul că s-a stabilit un program de vizitare al minorului de către tatăl său, acesta având dreptul de a sta cu copilul său jumătate din vacanța de vară, instanța reține că nu este îndeplinită nici condiția privind neprejudecarea fondului, perioada solicitată de reclamantă depășind jumătate din vacanța de vară a minorului.
Așadar, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea ordonanței președințiale, astfel că aceasta a fost respinsă, reținându-se totodată faptul că practica judiciară nu este izvor de drept și nu este obligatorie pentru instanța de judecată, cauzele fiind diferite în raport de situațiile menționate în concret în fiecare dintre acestea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. D. I., criticile sale vizand aspecte de netemeinicie ale sentintei apelate.
Sustine ca lucreaza in Spania si este nevoita sa vina in Romania, impreuna cu fiul său, pentru a se ingriji de sanatatea tatalui său.
Cererea de apel a fost timbrata cu 10 lei.
Tribunalul se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei insuficientei timbrari a căii de atac declarate, ridicate din oficiu.
Analizand apelul prin prisma exceptiei invocate, Tribunalul retine ca aceasta este incidenta in cauza, urmand a fi admisa pentru cele ce succed:
Potrivit art. 470 alin 2 din C.proc.civ., la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, in alineatul urmator legiuitorul stabilind faptul că lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Tribunalul constată că în speță, apelanta a achitat o taxă de timbru in cuantum de 10 lei, punându-i-se in vedere obligația completarii timbrajului cu inca 10 lei, până la primul termen de judecata, insă titulara căii de atac nu și-a îndeplinit această obligație și nici nu au formulat vreo cerere de reexaminare sau acordare a facilităților privind plata taxei de timbru.
In aceste conditii, in cauza, devine aplicabilă dispoziția legală imperativă, referitoare la sancțiunea nulității apelului, prevazuta de art. 470 alin(3) C.pr.civ., astfel că Tribunalul va admite excepția insuficientei timbrări și va anula apelul ca insuficient netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficienței timbrări.
Anulează apelul formulat de apelanta reclamantă S. (fostă B.) D. I., CNP_, domiciliată în Băilești, ., nr. 27, județul D., împotriva sentinței civile nr. 1878/18.06.2015, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. R. I., domiciliat în Băilești, ., nr. 27, județul D., ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 21 iulie 2015 în ședința publică.
Președinte, I. C. D. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, A. B. |
Red.jud.I.C.D.
Tehn.S.V./4 ex./24.07.2015
Jud.fond-A.P.
| ← Curatelă. Decizia nr. 1418/2015. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1131/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
