Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1139/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 6276/215/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1139/2015

Ședința publică de la 23 Iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M. G.

Judecător C. C. B.

Grefier L. B.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă D. C. C. împotriva sentinței civile nr. 5864/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul D. G. L. având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I. I. M. în calitate de reprezentant convențional al apelantei reclamante D. C. și avocat D. C. în calitate de reprezentant convențional al intimatului D. G. L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, a fost achitată taxa judiciară de timbru, iar părțile nu au solicitat judecata în lipsă.

Avocat D. C. pentru intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și întâmpinare.

Apărătorul ales al apelantei arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul cu privire la probe.

Apărătorii părților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanța în temeiul art. 255 încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apel.

Avocat I. I. M. în calitate de reprezentant convențional al apelantei reclamante D. C. solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, fiind întrunite condițiile ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea intimatului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei. Solicită cheltuieli de judecată.

Avocat D. C. pentru intimat solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, nu este întrunită condiția urgenței, minora locuiește în prezent la mamă, aceasta fiind cea care nu îi permite intimatului să ia legătura cu minora. Solicită compensarea cheltuielilor de judecată de la fond și din apel.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr.5864/05.05.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta D. C. C., împotriva pârâtului D. G. L..

A fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 17 martie 2015 reclamanta D. C. C. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului D. G. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei D. A. M., născută la data de 18 decembrie 2009, la mama reclamantă precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare către reclamantă, în favoarea minorei, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr. 5._, dosar în care reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorei la aceasta, urgența constând în interesul minorei de a locui cu ea, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 15 august 2009, din relațiile lor s-a născut minora sus menționată, iar reclamanta a fost cea care s-a ocupat personal de creșterea și educarea minorei încă de la început, până la data despărțirii în fapt a părților - luna noiembrie 2013, când pârâtul a plecat din domiciliul conjugal, la solicitarea reclamantei.

S-a mai învederat că începând cu luna noiembrie 2014 reclamanta locuiește cu minora, care este atașată de ea, iar când reclamanta are anumite deplasări în afara orașului ( în calitate de expert superior la Organismul Intermediar Regional Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Sud-Vest Oltenia, fiind funcționar pe probleme de fonduri europene, anumite cerințe ale locului de muncă îi impun anumite deplasări în afara orașului, legate de cursuri de specializare sau controale), este ajutată de părinții ei în creșterea și educarea minorei.

Reclamanta a mai precizat că pârâtul a amenințat-o că îi va lua minora indiferent de acordul ei, motiv pentru care aceasta a schimbat yala de la garsoniera unde locuiește, pentru ca el să nu mai poată avea acces în locuință ca să ia minora fără știrea reclamantei, având în vedere că există riscul de a nu o mai aduce înapoi.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 400 alin. 2 c.civil, art. 918 alin. 1 lit. a c.proc.civ., pentru cererea privind stabilirea locuinței minorei, art. 402, art. 513, art. 516, art. 524-525, art. 529 și urm. C.civil, art. 918 c.proc.civ., pentru stabilirea obligației de întreținere în sarcina pârâtului și în favoarea minorei, art. 919 c.proc.civ. din materia măsurilor vremelnice pe care le poate lua instanța pe tot timpul procesului de divorț, conjugate cu art. 996-998 c.proc.civ., cadrul juridic general al ordonanței președințiale.

La dosar s-au depus: xerocopie de pe certificatul de naștere al minorei, de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe cartea de identitate a reclamantei, contract de donație imobil autentificat cu nr. 523/1 octombrie 2010 la BNP F. A. M., copie de pe acțiunea formulată de reclamantă în cadrul dosarului de divorț nr. 5._, certificat doveditor al existenței pe rolul Judecătoriei C. a dosarului nr. 5._ având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, dispoziția de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială.

La data de 21 aprilie 2015 pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de ordonanță președințială precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii s-a arătat că acțiunea formulată de reclamantă nu întrunește condițiile specifice de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, în sensul că nu s-a dovedit urgența desprinsă din litigiu privind fondul.

Pârâtul a mai precizat că soții s-au separat în fapt în vara anului 2012, deoarece reclamanta l-a izgonit din domiciliul conjugal; de atunci și până în prezent el a locuit la părinții săi, în imobilul situat în C., ., județul D.; în perioada 2013-1.11.2014 minora a locuit cu tatăl pârât la părinții lui, iar reclamanta a fost de acord deoarece a fost permanent plecată în delegații la București; în casa părinților pârâtului minora a avut condiții foarte bune de locuit, iar pârâtul și părinții lui s-au ocupat efectiv de creșterea și educarea minorei în acea perioadă.

A mai învederat pârâtul că începând cu luna noiembrie 2014 minora a locuit permanent cu reclamanta, motiv pentru care nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești în procedura ordonanței președințiale, prin care să se stabilească provizoriu locuința minorei la mama reclamantă, deoarece această măsură nu este urgentă, iar pârâtul nu a amenințat niciodată reclamanta că îi va lua copilul, el nici nu a împiedicat-o pe aceasta să locuiască cu minora în imobilul proprietatea sa.

Pârâtul a mai precizat că el a încercat deseori să dea reclamantei sume de bani pentru întreținerea minorei, haine, jucării, însă reclamanta a refuzat să primească toate aceste lucruri, ea fiind deci cea care nu i-a permis să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorei în ultimele 5 luni.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și art. 998 alin. 1 c.proc.civ.

S-au anexat la cerere xerocopii de pe cartea de identitate a pârâtului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 43/10 ianuarie 2012 la BNP I. V. F., copie de pe întâmpinarea formulată de pârât în cadrul dosarului de divorț dintre părți, planșe fotografice din imobilul părinților pârâtului.

În ședința publică de la 21 aprilie 2015, în scop probatoriu, la solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. C.proc.civ., fiind audiați ulterior la termenele din 21.04.2015, respectiv 5 mai 2015, martorele D. S., propusă de reclamantă și D. M., propusă de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.

Tot în scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. C.proc.civ. s-a luat un interogatoriu de către pârât reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 15 august 2009, din relațiile lor a rezultat minora D. A. M., născută la data de 18 decembrie 2009, iar în prezent au pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 5._, având ca obiect desfacerea acestei căsătorii.

Prin interogatoriul luat de către pârât reclamantei, aceasta a recunoscut că în perioada august 2014-noiembrie 2014 minora a locuit la tatăl pârât, reclamanta vizitând-o la sfârșit de săptămână, din luna noiembrie 2014, până la data de 9 martie 2015 minora a locuit în domiciliul părinților reclamantei, iar din 9 martie 2015 ea locuiește cu mama reclamantă; din luna noiembrie 2014 până în prezent pârâtul nu a încercat să ia minora în domiciliul lui fără acordul reclamantei, venind doar la grădiniță, iar minora este atașată și de tatăl ei.

În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a constatat următoarele:

Martora D. S., propusă de reclamantă și audiată la termenul din 21 aprilie 2015, a declarat, în calitate de colegă de serviciu cu reclamanta, care îl cunoaște și pe pârât, că nu a fost în domiciliul părților și știe de la reclamantă, că din toamna anului 2013, s-a despărțit în fapt de pârât, când acesta a plecat in domiciliul părinților lui.

De atunci, minora a rămas în grija reclamantei, care a fost detașată din vara anului 2014, la București, ulterior o perioadă a stat la părinții reclamantei, iar un timp a stat și la pârât.

A mai precizat martora că de la începutul lunii martie 2015, minora se află la mamă, care îi oferă condiții bune de creștere și educare și probabil minora este mai atașată de mama reclamantă, decât de tatăl pârât; personal martora a văzut minora și a constatat că este îngrijită de mamă.

Martora a mai învederat că deseori, paratul ia minora de la grădiniță și nu o aduce acasă imediat, deoarece o plimbă prin oraș sau prin parc, iar reclamanta nu este de acord ca el să ia minora, deoarece nu o aduce la timp acasă.

Deseori, pârâtul a venit la reclamantă și aceasta nu s-a opus ca el să vadă minora, o dată a fost un incident când s-a chemat poliția, fără ca martora să cunoască detalii; în altă zi, paratul a venit acasă la martoră să o întrebe unde este reclamanta și minora, întrucât nu le găsea.

De câte ori pârâtul ia minora, o aduce mai târziu acasă, față de ora stabilită de comun acord de părți, ceea ce creează îngrijorarea reclamantei.

Martora D. M., propusă de pârât și audiată la acest termen, a declarat că este prietenă de familie cu părinții paratului și știe că părțile s-au despărțit în fapt definitiv în luna noiembrie 2014, de atunci, minora rezultată din relațiile lor a rămas în grija reclamantei, care a dus-o la părinții ei la Motru, întrucât nu avea timp să se ocupe de minoră; reclamanta refuză să îi dea minora D. A. M., pârâtului, nu îl lasă nici să o vadă.

Personal martora a constatat că minora este foarte atașată de tatăl pârât și de părinții lui.

Reclamanta i-a spus martorei că minora nici nu și-a luat la revedere de la ea și a plecat la bunicii materni.

Pârâtul a încercat de mai multe ori să ia minora la el, dar reclamanta a refuzat să îl lase să locuiască cu ea.

Martora nu a vizitat garsoniera reclamantei; dacă pârâtul va lua minora la el, va locui cu ea, în apartamentul părților sau în casa din . proprietar este sora lui; grădinița minorei este aproape de serviciul reclamantei.

Personal martora a vorbit cu minora, ea i-a spus că a locuiește singură cu bunicul de la Motru, tatăl reclamantei, întrucât reclamanta și mama ei au serviciu, ea ar dori să locuiască la tatăl ei și să fie aproape de bunici paterni, care ar avea grijă de ea.

Minora a fost crescută de tată și bunicii paterni.

Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".

Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.

Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.

Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.

Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.

În cuprinsul dispozițiilor art. 919 din codul de procedură civilă se prevede că: " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ".

Ordonanța președințială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială prevăzute în art. 996 din Codul de Procedură Civilă; așadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanței președințiale.

Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că „ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”, iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.

În speță, instanța a constatat că, pe dreptul comun, în cadrul dosarului de divorț, reclamanta din prezentul dosar a solicitat instanței stabilirea locuinței minorei sus menționate, ea recunoscând în cuprinsul prezentei cereri și pârâtul confirmând că minora a rămas doar în grija ei începând cu luna noiembrie 2014.

Pârâtul nu a contestat de asemenea că minora este la mama reclamantă exclusiv din acea perioadă, iar ea îi asigură condiții bune de creștere și educare.

Instanța constată astfel că de peste 6 luni minora se află în îngrijirea exclusivă a mamei reclamante, care o îngrijește corespunzător, deci cererea reclamantei nu justifică nici o urgență, în sensul că interesul minorei nu este afectat în vreun mod din punct de vedere negativ, iar pârâtul nu are o astfel de culpă referitor la îndeplinirea îndatoririlor sale părintești, care să pună în pericol dezvoltarea fizică a minorei și care să justifice stabilirea locuinței acesteia la reclamantă pe cale de ordonanță președințială.

Dimpotrivă, din probele administrate rezultă că minora, care a fost crescută de ambii părinți, este foarte atașată și de tatăl său, el o ia deseori de la grădiniță și o plimbă prin oraș sau în parc, totodată a încercat să contribuie la întreținerea ei, de când părțile s-au despărțit în fapt, aducându-i bani și pachete cu alimente, însă reclamanta a refuzat să le primească.

Așadar, s-a constatat că pârâtul a încercat să îndeplinească obligația de întreținere față de fiica lui, însă a fost împiedicat de către reclamantă, el nefiind astfel în culpă referitor la această îndatorire pentru minoră.

Având în vedere aceste considerente precum și faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ., coroborate cu prevederile art. 919 c.proc.civ., instanța a respins acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 453 c.proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată către pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. C. C., criticând sentința apelată pentru netemeinicie, arătând în esență că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale. A susținut apelanta că este în interesul superior al minorei ca aceasta să locuiască împreună cu mama sa, întrucât pârâtul nu este în măsură să îi asigure acesteia condițiile de creștere și îngrijire, intimatul nefiind încadrat în muncă, fiind întreținut de părinții acestuia. A mai arătat că soluția primei instanțe este deficitară sub aspectul soluției dată petitului vizând stabilirea obligației de întreținere a pârâtului față de minoră, cuantificată la ¼ din venitul minim pe economie. A mai arătat apelanta că nu este real faptul că l-ar fi împiedicat pe pârât să își execute obligația de întreținere față de fiica părților, că nu pârâtul personal ci tatăl acestuia i-a adus minorei un pachet ce conținea îmbrăcăminte și dulciuri, care de altfel a fost primit de reclamantă. A mai arătat că nimeni nu l-a împiedicat pe pârât să remită prin mandat poștal reclamantei sumele de bani cu care ar fi dorit să contribuie la cheltuielile privind creșterea și îngrijirea minorei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, a arătat că nu poate fi obligat de reclamantă să accepte u program de vizită stabilit în mod unilateral de aceasta. A mai arătat că multe dintre aspectele la care face referire apelanta nu pot fi analizate de instanță întrucât vizează fondul.

A mai arătat că din luna noiembrie 2014 și până în prezent minora a locuit împreună cu reclamanta în mod permanent, astfel că nu este necesar ca instanța să ia în mod provizoriu această măsură din moment ce minora se află la mamă. A mai arătat intimatul că în toată această perioadă apelanta nu i-a permis să își vadă fiica și a refuzat orice ajutor din partea sa.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, instanța urmează să îl admită pentru următoarele considerente:

Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă o atare soluție se impune doar atunci când există urgență, aparența dreptului și neprejudecarea fondului cauzei, condiții ce nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cu privire la primul motiv de apel invocat de apelantă, întrucât minora locuiește împreună cu mama încă din luna noiembrie 2014, aspect recunoscut la interogatoriu. Astfel că nu există niciun prejudiciu iminent care s-ar putea produce si care ar putea cauza suferințe minorei, întrucât aceasta locuiește deja împreună cu mama.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, instanța urmează să constate că acesta este întemeiat pentru cele ce succed.

Potrivit prevederilor art. 529 cod civil referitoare la cuantumul întreținerii :"Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii."

Plafoanele stabilite de legiuitor sunt maximale, pana la valoarea maxima instanța putând stabili cuantumul pensiei in funcție de nevoile minorului, prin raportare la venitul realizat de debitorul întreținerii.

Este în acord cu interesul superior al minorei ca aceasta să beneficieze de întreținere din partea ambilor părinți până la tranșarea pe fond a procesului de divorț, tribunalul apreciind că reclamanta nu este ținută sa argumenteze în mod special urgența ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere, întrucât aceste dovezi – necesare in procedura speciala a ordonanței președințiale potrivit rigorilor art. 996 Cod procedura civila, sunt apreciate ca fiind dovedite prin prevedere legala expresa, dispozițiile art. 263 alin. 4 Cod civil arătând că ``procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate``. Ca atare, având în vedere că apelanta a solicitat ca intimatul pârât să fie obligat la întreținere către fiica sa minoră în raport de venitul minim pe economie, neexistând la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că intimatul pârât ar obține venituri din muncă, instanța de control judiciar urmează să se raporteze la venitul minim garantat pe economie, stabilind în sarcina intimatului obligația de plăti în favoarea minorei pensie de întreținere în cuantum de 180 lei lunar.

Potrivit prevederilor art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cerea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere aceste prevederi legale, instanța urmează să îl oblige pe intimat la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată, 300 lei pentru fond și 300 de lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorarii avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta D. C. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 1, .. 1, apt. 47, județul D., împotriva sentinței civile nr.5864/05.05.2015, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. G. L.,_, domiciliat in C., ., județul D..

Schimbă sentința.

Admite in parte acțiunea reclamantei.

Obligă pârâtul la 180 lei lunar pensie de întreținere in favoarea minorei D. A. M. începând cu data de 18.03.2015 până la intervenția unei cauze de modificare sau stingere a obligației.

Obligă intimatul la 600 lei (300 lei pentru fond și 300 lei pentru apel) cheltuieli de judecată către apelantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.

Președinte,

M. G.

Judecător,

C. C. B.

Grefier,

L. B.

Red.jud.M.G.

Tehn.F.M./4 ex.

Jud.fond.R.B.

← Supraveghere specializată. Sentința nr. 76/2015. Tribunalul DOLJ		Supraveghere specializată. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul DOLJ →

Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul DOLJ