Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 31/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1022/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1022/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. B.
Judecător M. G.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelurilor civile declarate de reclamanta Ciceauan A. C., și de pârâtul T. I., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă Ciceauan A. C. asistată de avocat O., și avocat O. L. pentru apelantul-pârât T. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost ascultată în camera de consiliu minora C. I. A. M., procesul verbal încheiat în acest sens fiind consemnat și atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat O., pentru apelanta-reclamantă Ciceauan A. C., solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul stabilirii domiciliului minorei la mamă, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul declarat de pârât solicită respingerea.
Avocat O. L., pentru apelantul-pârât T. I., solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul declarat de pârât solicită admiterea acestuia.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 27.03.2014, sub nr._, reclamanta C. A.-C., a chemat în judecata pe pârâtul T. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să i se încuviințeze legătura personală cu minora, C. I. A. M., născuta la data de 27.06.1998 după următorul program: 2 săptămâni in vacanta de iarna ( alternativ - un an in perioada 15.12.-30,12, iar celalalt an in perioada 30.12-07.01) la domiciliul sau din Italia; 2 luni în vacanta de vara (in perioada 1 iulie - 31 august) la domiciliul sau din Italia;o săptămâna in vacanta de primăvara (respectiv înainte sau după Sărbătoarea de Paste) la domiciliul sau in Italia ;2 săptămâni o data la 3 luni in lunile noiembrie, februarie si mai la domiciliul sau din C., Calea București 68, ., . posibilitatea de a putea comunica cu minora oricând telefonic sau in scris.
A solicit si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a avut o relație de concubinaj cu pârâtul ,din care s-a născut minora C. luliana A. M. in vârsta de 14 ani, care în prezent, locuiește cu tatăl sau la domiciliul acestuia, întrucât ea a fost nevoita sa meargă la munca in Italia, pentru a se putea întreține si pentru a-i asigura o viata cat mai lipsita de griji materiale minorei, mai ales ca tatăl ei nu are un loc de munca si nu realizează venituri.
A mai arata ca întrucât până în prezent, nu a putut ajunge la nici o înțelegere cu paratul privind modalitatea exercitării drepturilor părintești de către aceasta, respectiv posibilitatea de a avea o legătura personala cu minora, s-a văzut obligata sa apeleze la instanța de judecata pentru a-siputea exercita acest drept legal si legitim si pentru a-i fixa un program de vizitare adaptat la împrejurările concrete existente in momentul de fata.
A precizat ca a încercat, de cate ori a venit in România, sa o vadă pe minora, să aibă o legătura fireasca cu acesta ca intre mama si fiica, dar paratul refuza sa-i permită acest lucru, se opune ca ea sa intru in contact si sa-si petreacă măcar câteva ore împreuna cu minora ceea ce ne afectează profund atât pe ea cât și pe minora. De asemenea, pârâtul nu o lasă nici la telefon sa vorbesc cu ea, de cate ori telefonează din Italia si cere sa vorbesc cu minora pentru a vedea ce face, daca are nevoie de ceva, paratul îi spune mereu ca minora nu vrea sa vorbească cu ea, ca doarme sau ca nu este acasă, aspecte neadevărate din cate i-a putut spune minora în corespondenta avuta pe email.
A menționat ca în practica judiciara s-a statuat ca părintele care nu sta in mod obișnuit cu copilul este îndreptățit sa obtina obligarea celuilalt părinte sa-i permită sa comunice telefonic cu minorul si totodată sa-i comunice informații referitoare la copil pentru a putea menține legătura cu acesta (a se vedea și sent. civ. nr._/2008 a Jud.sect.1 București).
De asemenea, a precizat ca întotdeauna a avut o relație apropiata cu minora, fiind profund atașate una de alta, iar de când a plecat să muncească in Italia, i-a trimis cu regularitate atat bani cat si haine, rechizite, mâncare si tot ce are nevoie un copil de vârsta ei. ,iar banii pentru meditație au fost trimiși tot de ea, direct către profesoara care o meditează.
A solicitat să poată avea legături cu minora, bazându-se atât pe starea fireasca, normala, naturala ca un părinte sa fie aproape de copilul sau, cat si pe dispozițiile legale care consfințesc si apară acest drept fundamental.
A invocat in acest sens prevederile art. 496 art .5 din C.civ., potrivit căruia, "Părintele la care copilul nu locuiește in mod statornic, are dreptul de a avea ligaturi personale cu minorul, la locuința acestuia.", cat si prevederile art.16 al.1 din Legii nr.272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului: "Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia (...) are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.") si art. 17 al.1 din aceeași lege ("Copilul ai cărui părinți locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relații personale si contacte directe cu aceștia, cu excepția situației in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.").
Interesul superior ai copilului de care dispozițiile legale amintesc este, in cazul de fata, ca fiica sa, sa poată avea posibilitatea unei legături cât mai strânse cu mama sa, adat cât permit condițiile concrete actuale in care se afla.
A arătat că, a solicitat programul menționat mai sus având in vedere situația obiectiva constând in distanta care le separa si in posibilitățile sale destul de restrânse de a veni in România datorita îndatoririlor de serviciu pe care le are in Italia. A precizat ca are posibilitatea de a veni in tara o data la 3 luni,motiv pentru care a solicitat ca să poată sta cate 2 săptămâni consecutiv cu minora ,in lunile februarie, mai si noiembrie la domiciliul sau din C., iar minora sa petreacă . cu aceasta si Revelionul cu tatăl sau, iar in celalalt an, Crăciunul cu tatăl si Revelionul cu ea . Referitor la vacanta de vara a solicitat ca minora sa poată veni sa stea cu aceasta cate 2 luni, având in vedere ca tatăl sau nu are posibilitatea materiala sa o poată duce .>
In practica judiciara s-a statuat ca programul de relații personale trebuie sa favorizeze dezvoltarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți in mod egal si sa ofere posibilitatea celor in cauza de a se bucura cat mai mult timp posibil unul de prezenta celuilalt, (a se vedea si dec.civ.nr.64/2008 a Curții de apel Timișoara)
A precizat că se obligă să achite toate costurile legate de deplasarea și întreținerea minorei în Italia, având posibilitatea de a-i oferi condiții de locuit corespunzătoare și pe lângă faptul de a fi aproape una de alta, pentru minoră va fi și un prilej plăcut de a-si petrece câteva săptămâni pe an, într-o țară ca Italia.
In drept, si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 496 alin.5 C.civil si Legii nr.272/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat, proba cu înscrisuri si proba cu martorii R. E. D. si T. M..
A depus la dosar: împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru, copie de pe cartea de identitate eliberata de autoritățile italiene, scrisoare de angajare, polița de asigurare nr._, adresa nr. 2005/01.07.2010, declarație privind acordul părinților pentru ieșirea din tară a minorului .
La data de 23.05.2013, pârâtul a depus a dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat ca susținerile reclamantei, potrivit cărora i-au fost încălcate drepturile de a avea o legătura fireasca cu minora, ca intre mama si fiica, deoarece aceasta locuiește in străinătate, iar el, se opune oricărui mijloc de comunicare pe care l-ar putea avea (telefon, vizite, vacante), sunt neadevărate, întrucât i-a dat voie fiicei sale sa comunice telefonic cu mama sa, nu s-a opus niciodată vizitelor pe care aceasta le-a solicitat, i-a permis minorei sa meargă în vacanțe în Italia, la domiciliul reclamantei când aceasta a solicitat, dacă și minora a fost de acord cu toate acestea.
A mai arătat că prin declarația pe propria răspundere din 29.06.2012, încheiere de autentificare 2898 la BNP Cernobai C. E.,C., ca i-a permis minorei să meargă pe o perioadă de 2 luni (30.06.2012- 1.08.2012), în vacanță la domiciliul mamei sale din Italia.
Referitor la capetele de cerere din acțiunea principală, a solicitat respingerea acestora.
Astfel, perioada de 2 săptămâni in vacanta de iarna alternativ - un an în perioada 15.12- 30.12, iar în celalalt an în perioada 30.12-07.01, la domiciliul reclamantei în Italia, ar însemna aproape toată vacanța de iarnă a minorei, aceasta nemaiavând timp sa fie alături de prietenii si persoanele apropiate, iar in al doilea rând, minora nu este de acord, mai ales ca in aceasta perioada sunt sărbătorile de iarna(C., Revelion), pe care aceasta dorește sa le petreacă acasă alături de prietenii de vârsta ei; 2 luni in vacanta de vara in perioada 1.07-31.08, este o perioada mult prea mare (mai mult de 3/4 din vacanta de vara iar
minora nu este de acord cu acest lucru, dorind să-și petreacă vacanta alături de
prietenii si persoanele apropiate si in excursii, alături de aceștia (in Italia minora neavând prieteni) ; 2 săptămâni odată la 3 luni in lunile Noiembrie, Febroarie, Mai, la domiciliul reclamantei din C., Calea București 68, ., . iar . reducerea perioadei de la 2 săptămâni la o singura săptămâna, deoarece minora este in perioada scolii, având și meditații la anumite materii; posibilitatea de a comunica cu minora, oricând, telefonic sau in scris, a arătat că este de acord, daca minora dorește acest lucru.
A menționat că după vacanta în Italia, din perioada 30.06.2012-1.08.2012, minora nu a mai dorit să plece si nici să se întâlnească cu mama sa spunându-i ca aceasta a ținut-o aproape tot timpul în casă și în fiecare zi se întâlnea cu mai multe persoane de sex masculin, acest lucru fiind mai mult o izolare a minorei față de restul lumii, aceasta neavând prieteni sau alte persoane apropiate cu care să-și petreacă timpul în Italia.
În apărare, a arătat ca înțelege sa se folosească de proba cu martorii I. M. M., M. S. N. C. T., interogatoriul reclamantei și al minorei și proba cu înscrisuri.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea, pe disp.art.82,115-118 Cod.pro.civ.
A depus la dosar, copie de pe certificatul de nastere si de pe cartea de identitate ale minorei copii de pe cărțile de identitate ale martorilor, copie de pe adresa nr._/29.09.2010, emisa de Primăria C., declarația autentificata sub nr. 2898/29.06.2012, declarație privind acordul părinților pentru ieșirea din țară a minorului, fisa de post .
La data de 06.06.2013, reclamanta a depus la dosar raspuns la întâmpinarea formulata de pârât .
A precizat ca deși paratul spune, pe de o parte, ca nu s-a opus niciodată la o legătura fireasca dintre mama si fiica, nu este de acord, pe de alta parte, cu nici una din solicitările formulate de reclamanta in acțiune, aducând diverse motivații gen: fata vrea sa-si petreacă sărbătorile de iarna acasă cu prietenii, vara este prea mult timp doua luni si din nou vrea sa o petreacă cu prietenii...
Mai mult, pârâtul nu este de acord nici ca mama sa stea cu minora in România cate 2 săptămâni o data la trei luni, reclamanta venind in tara special pentru a-si petrece aceste perioade alături de minora si a încerca sa aba o relație fireasca mama-fiica. Motivează paratul ca in aceste perioade minora are meditații si e in perioada scolii, însa împrejurarea ca ar locui la domiciliul mamei in aceste perioade nu împiedica cu nimic ca minora sa meargă la scoală, fiind in același oras, si la meditații.
Așa cum a precizat si paratul, anul trecut in 2012, minora a mers pentru 2 luni in Italia pe perioada vacantei de vara, deci aceasta si-a dorit sa stea cu mama ei toata aceasta perioada fără sa invoce lipsa prietenilor, iar daca nu-i plăcea șederea in Italia sau mama sa ar fi neglijat-o asa cum susține paratul, avea oricând posibilitatea sa se întoarcă in tara, nu sa rămână cele doua luni in întregime in Italia.
In plus, dacă instanța încuviințează programul solicitat de reclamanta, minora are posibilitatea sa refuze plecarea daca nu va dori acest lucru sau va considera ca are alte priorități . de timp. Nimeni nu o poate obliga sa părăsească tara daca ea nu o dorește, însa este bine, sa se fixeze un program de vizita pentru că atât reclamanta cât și minora sa nu mai poată fi împiedicate de parat sa aibă o legătura, si sa petreacă un anumit timp împreună, una cu cealaltă, atunci cand isi doresc acest lucru.
In concluzie, paratul cere respingerea cererii, demonstrând si prin acest lucru faptul ca se opune ca minora sa aibă o legătura firească cu mama și sa petreacă un anumit timp împreună, fiind inadmisibil din partea unui părinte să încerce prin orice mijloace îndepărtarea propriului copil de celalalt părinte.
Interesul superior al copilului fata de dispozițiile art. 496 al 5 din C.civ., este,ca minora să aibă posibilitatea unei legături cât mai strânse cu mama sa, atât cât permit condițiile concrete actuale.
In drept, și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispoz. art.201 alin.2
C.p.civ.
În cauză, s-a luat interogatoriu reclamantei la solicitarea pârâtului, răspunsurile fiind consemnate si atașate la dosar si au fost audiați martorii, T. M. si R. E. D., propuși de reclamanta si M. S. N. și I. M. M., propuși de către pârât .
De asemenea, s-a efectuat ancheta psihosociala la resedinta reclamantei din Italia, fiind depus la dosar referatul întocmit în acest sens, de Primăria Ardea .
Din probele administrate în cauza, instanța a reținut că din relația de concubinaj a părților, a rezultat minora C. I. -A. -M., născută la data de 27.06.1998, având filiația stabilită față de ambii părinți, astfel încât, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 448 Cod civil, potrivit cărora situația legală a copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a stabilită potrivit legii, are față de părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și cea a unui copil din căsătorie.
S-a mai reținut, ca părțile s-au despărțit când minora avea vârsta de 6 ani si de atunci, aceasta locuieste împreuna cu tatăl pârât, la domiciliul său din C., .. 14, județul D., iar reclamanta are reședința în localitatea Ardea, din Italia .
De asemenea, până în luna decembrie 2012, pârâtul i-a permis reclamantei sa aibă legături personale cu minora, pe care aceasta a contactat-o telefonic, a vizitat-o ori de câte ori a venit în țară și a locuit timp de doua săptămâni în anul 2011, în domiciliul pârâtului, pentru a fi mai aproape de minora, căreia i-a trimis cu regularitate sume de bani și pachete conținând alimente si îmbrăcăminte, a mers la școala unde minora învață, interesându-se de situația ei școlară și a încheiat o poliță de asigurare pe numele acesteia.
Totodată, s-a mai reținut că minora a petrecut vacanța de vară din anul 2012, la reclamanta, în Italia, însă fiind audiata în camera de consiliu, minora, a declarat ca nu mai dorește să meargă la mama sa, întrucât aceasta practica prostituția, în locuința sa venind foarte multa bărbați de la care a auzit lucruri îngrozitoare, de care a fost șocată si obișnuiește să fure, punând-o să stea în fața ei pentru a nu fi văzută de gardieni.
Potrivit dispozițiilor art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta .
Însă acest părinte, continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile art. 401 Cod civil, reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a-si cunoaște rudele si de a întreține relații personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior, iar aceste relații nu pot fi împiedicate decât in cazul in care exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a acestuia.
Dispozițiile art. 18 din actul normativ anterior menționat stipulează ca relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioada determinata de către părintele la care copilul nu locuiește in mod obișnuit, corespondenta sau alta forma de comunicare cu copilul.
Așadar, acest drept este recunoscut de lege atât părintelui cât si copilului, pentru a da conținut vieții de familie, drept recunoscut, de asemenea, copilului de art. 8 din Legea nr. 272/2004 si de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dar si pentru a da conținut dreptului copilului la identitate.
Părintele căruia i-a fost încredințat copilul nu este îndreptățit sa refuze relația dintre minor si celalalt părinte si nici sa încurajeze refuzul copilului de a păstra legătura cu celalalt părinte, întrucât asemenea legături sunt absolut firești si lipsa lor determina un dezechilibru emoțional al copilului.
Ambii părinți trebuie sa contribuie la formarea personalității copilului, fiind imperios necesara pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate a copilului cooperarea dintre părinți pentru ca minorul sa poată menține cu tatăl său relațiile firești in modalitățile reglementate de lege.
Astfel, in situația in care părintele căruia i s-a încredințat copilul împiedica celalalt părinte in exercitarea drepturilor sale, prin interzicerea, împiedicarea sau prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natura a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de către instanța masuri ca părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul sa aibă posibilitatea de a avea legături personale cu aceasta in mod firesc.
Acest drept urmează a fi exercitat însă în așa fel încât să nu se influențeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condițiile normale in privința întreținerii acestor legături .
În cauza dedusă judecații, având în vedere situația de fapt reținută din probele administrate, dar si opțiunea minorei, care la vârsta de 16 ani, are maturitatea necesară pentru a putea discerne asupra interesului său, instanța a admis în parte acțiunea și a încuviințat ca reclamanta sa aibă legături personale cu minora, o perioadă de 2 săptămâni, odată la 3 luni, respectiv, în lunile noiembrie, februarie și mai, ale fiecărui an, la domiciliul reclamantei din C., precum și posibilitatea reclamantei de a comunica telefonic sau în scris cu minora, urmând a cenzura legătura cu minora pe perioada vacanțelor școlare, la reședința reclamantei din Italia, dată fiind necesitatea protejării minorei de traumele la care ar putea fi expusă, urmare a celor relatate cu ocazia audierii .
Având în vedere ca acțiunea reclamantei a fost admisă numai în parte, în temeiul art. 453 Cod procedura civila, instanța a obligat pârâtul la 700 lei cheltuielile de judecată către aceasta, în măsura admiterii acțiunii .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta C. A.-C. și pârâtul T. I..
Reclamanta critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate motivând că instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt și a luat în considerare numai susținerile pârâtului.
Pârâtul critică sentința numai sub aspectul întinderii programului de vizită stabilit în favoarea reclamatei, solicitând restrângerea acestuia.
S-au depus întâmpinări, fiecare dintre părți solicitând respingerea apelului părții adverse.
A fost audiată minora în camera de consiliu.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate de părți cât și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit disp, art.401 C.proc.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Disp. art.401 C.civil reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului.
Dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr.272/2002, prevăd că relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pentru o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Părintele căruia i-a fost încredințat copilul nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și celălalt părinte. Programul de vizită fiind necesar a fi stabilit în funcție în primul rând cu respectarea interesului superior al minorului și cu o întindere care să asigure păstrarea și dezvoltarea unei relații personale efective părinte copil.
În speță, având în vedere că minora are 17 ani, vârstă la care poate aprecia ce este mai bie pentru persona ei, aceasta declarând în fața instanței de apel că și-ar dori chiar să locuiască permanent cu mama sa în Italia (declarație oarecum irelevantă, în condițiile în care reclamanta a solicitat numai stabilirea unui program de vizită), tribunalul apreciază că este în interesul minorei să beneficieze de un program de vizită cât mai relaxat din partea mamei sale, programul stabilit de instanța de fond fiind mult prea restrictiv ( numai în perioade când minora frecventează cursurile liceale).
Față de cele de mai sus, văzând și disp. art.480 C.proc.civ., se va admite apelul formulat de reclamantă și se va respinge apelul declarat de pârât.
Se va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că se va stabili programul de vizitare al minorei de către reclamantă astfel: în perioada 1 iulie -31 august la domiciliul reclamantei din Italia; o săptămână în vacanța de primăvară la domiciliul reclamantei din Italia; două săptămâni o dată la trei luni-noiembrie,februarie,mai,în fiecare an,la reședința reclamantei din C..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă C. A.-C., domiciliată în C., ..H2, ., județul D., cu domiciliul procedural ales la R. O.-C., domiciliată în C., ., nr.210, județul D., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Respinge apelul declarat de intimatul-pârât T. I., CNP_, domiciliat în C., ..14, județul D.. împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Stabilește programul de vizitare al minorei de către reclamantă astfel:
- în perioada 1 iulie -31 august la domiciliul reclamantei din Italia.
-o săptămână în vacanța de primăvară la domiciliul reclamantei din Italia.
-două săptămâni o dată la trei luni-noiembrie,februarie,mai,în fiecare an,la reședința reclamantei din C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, C. C. B. | Judecător, M. G. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.M.G.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-L.P.
| ← Stare civila. Decizia nr. 796/2015. Tribunalul DOLJ | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 11/2015.... → |
|---|
