Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 466/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 466/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 466/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. M. M.
Judecător - I. C. D.
Grefier - A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă Mătușea I. împotriva sentinței civile nr. 1305/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât Mătușea V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât Mătușea V., lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, este nemotivat, nu a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța din oficiu invocă excepția netimbrării cererii de apel.
Intimatul pârât Mătușea V. solicită admiterea excepției.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 26 noiembrie 2014 reclamanta Mătușea I. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului Mătușea V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, exercitarea temporară a autorității părintești asupra minorului Mătușea V. C. Ș., născut la data de 4 iunie 2003, de către mama reclamantă precum și stabilirea locuinței minorului la aceasta, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr. 43._, dosar în care reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorului la aceasta, pe calea dreptului comun.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 18 martie 1989, din relațiile lor s-a născut minorul sus menționat, iar în luna august 2013 părțile s-au despărțit în fapt, când reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, în urma amenințărilor și actelor repetate de violență ale pârâtului, iar reclamanta a fost cea care s-a ocupat personal de creșterea și educarea minorului încă de la început.
S-a mai învederat că tatăl pârât manifestă dezinteres față de copil și îl folosește la muncile din gospodărie, inadecvate și mult prea grele pentru un copil de vârsta lui.
Reclamanta a mai precizat că urgența adoptării măsurii solicitate este justificată prin prisma faptului că, potrivit art. 35 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, iar confom art. 37 din același act normativ, el are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 996 și urm. c.proc.civ ., art. 400, art. 488 c.civil.
La dosar s-au depus: xerocopie de pe certificatul de naștere al minorului, de pe cartea de identitate a reclamnatei, extras de pe certificatul de căsătorie al părților, contract de intermediere pentru închiriere nr. 170/6.11.2014, contract individual de muncă, certificat doveeditor al faptului că pe rolul Judecătoriei C. există dosarul nr. 43._ având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, copie de pe acțiunea de divorț din acel dosar, dispoziția de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială.
În scop probatoriu au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu
Tot în scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. C.proc.civ., interogatoriu din oficiu luat pârâtului și cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile fiind consemnate și depuse la dosar.
Instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantă pe cale de ordonanță președințială, având în vedere prevederilor art. 996 din codul de procedură civilă referitoare la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. Astfel instanța de fond a constatat că, pe calea dreptului comun, în cadrul dosarului de divorț, reclamanta a solicitat instanței stabilirea locuinței minorului la aceasta, însă din probele administrate în cauza de față– în principal depoziția martorei propusă de reclamantă, rezultă că din luna octombrie 2014 minorul se află în îngrijirea tatălui pârât, el îi oferă condiții bune de creștere și educare, iar între tată și minor există o relație de atașament reciproc, martora discutând personal cu minorul referitor la acest aspect.
Așadar, cererea reclamantei nu justifică nici o urgență, în sensul că interesul minorului nu este afectat în vreun mod din punct de vedere negativ, iar pârâtul nu are o astfel de culpă referitor la îndeplinirea îndatoririlor sale părintești, care să pună în pericol dezvoltarea fizică sau psihică a minorului și care să justifice stabilirea locuinței acestuia către reclamantă pe cale de ordonanță președințială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Mătușea I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, tribunalul să admită apelul și să modifice întru-totul hotărârea atacată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată pe cale de ordonanță președințială.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării cererii de apel invocată din oficiu, tribunalul urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Tribunalul retine ca potrivit art. 23 alin. 1 lit. b) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 lei”. Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Corelativ, conform art. 197 C.pr.civ., in cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atragand anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
In spetă, prin rezoluția din data de 23.02.2015, tribunalul, odată cu fixarea primului termen de judecată, a stabilit și obligațiile ce urmau a fi puse în sarcina apelantei, respectiv aceea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei și de a depune motivele de apel în două exemplare.
Având în vedere prevederile legale și faptul că apelanta legal citată cu mențiunea achitării taxei de timbru stabilite, nu s-a conformat dispozițiilor instanței, aceasta va admite excepția netimbrării invocate din oficiu și pe cale de consecință va anula cererea de apel ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelanta reclamantă Mătușea I., cu domiciliu procesual ales la Cabinet Avocat A. C., situat în C., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1305/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât Mătușea V. domiciliat în comuna S., ., având ca obiect ordonanță președințială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Redactat CID
Tehnoredactat A.D.
16 Martie 2015/4 ex
| ← Curatelă. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul DOLJ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
