Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3178/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3178/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 705/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 834/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. B.
Judecător M. G.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr 3178/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. N., pentru apelantul-reclamant C. I. și avocat P. I., pentru intimata-pârâtă C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, este motivat, netimbrat și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat A. N., pentru apelantul –reclamant C. I., depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Avocat P. I., pentru intimata –pârâtă C. M., depune întâmpinare care se comunică și părții adverse.
Avocat A. N., pentru apelantul –reclamant C. I., arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și reaudierea martorului C. N. întrucât există contraziceri în depoziția acestuia.
Avocat P. I., pentru intimata-pârâtă C. M., arată că nu se opune probei cu înscrisuri, însă se opune probei testimoniale, respectiv reaudierea martorului C. N. întrucât nu este utilă soluționării cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și respinge ca neutilă soluționării cauzei proba testimonială, cu un martor, solicitată de avocat A. N., pentru apelantul-reclamant.
Avocat A. N., pentru apelantul-reclamant C. I., depune un set de înscrisuri, care se comunică și părții adverse.
Avocat P. I., pentru intimata-pârâtă C. M., arată că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat A. N., pentru apelantul –reclamant C. I., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, și pe cale de consecință admiterea cererii și respingerea cererii reconvenționale., fără cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță nu trebuia să-și întemeieze hotărârea pe criterii discriminatorii, respectiv nu trebuia să stabilească locuința minorei pe criterii de sex. Instanța trebuia să aibă în vedere faptul că așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză de la vârsta de 1 an și până în luna ianuarie 2015 minora a locuit cu tatăl și familia acestuia. Nu s-a avut în vedere faptul că atât din declarațiile martorilor, cât și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că mama minorei refuză să îi permită tatălui păstrarea legăturii cu minora față de care este puternic atașat
Avocat P. I., pentru intimata-pârâtă C. M., solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Din actele depuse la dosar rezultă că este în interesul minorei să rămână la mamă întrucât aceasta este singura care se ocupă de creșterea acesteia. Mai mult din luna ianuarie 2015 de când a venit în țară, mama s-a decis să nu mai plece în străinătate la muncă, întrucât minora are o stare de sănătate precară, urmând ca în vară să fie supusă unei intervenții chirurgicale. Mama a fost internată în spital cu minora aproximativ 2 săptămâni, fiind singura care s-a ocupat de medicamentație, alimentația specifică, vizitele la doctor, iar tatăl nu a venit să-și viziteze minora în spital sau să se intereseze de starea sa de sănătate.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 3178/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. s- a respins acțiunea formulată de reclamantul C. I., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva pârâtei C. M., domiciliată în C., .. A 52, ..
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a stabilit locuința minorei C. Ș. S., născută la data de 22.12.2010, la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2014, având ca obiect stabilire locuință minror, aflat pe rolul acestei instanțe.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Minora C. Ș. S. s-a născut la data de 22.12.2010, din relația de concubinaj a părților, în prezent, părinții acesteia fiind despărțiți, așa cum a reieșit din declarațiile martorilor audiați în cauză, minora locuind cu mama, pe rolul instanței existând, pe dreptul comun, un dosar de stabilire locuință minor între aceleași părți.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.p.civ. ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
În cauza de față, urgența rezidă din necesitatea protejării interesului superior al minorei, interes care este periclitat de tensiunile ivite între părinți, necesitatea de a i se asigura o stabilitate psihoemoțională, indispensabilă unei dezvoltări armonioase impunând ca, provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/215/2014 având ca obiect stabilire domiciliu minoră, domiciliul acesteia să fie stabilit la acela dintre părinți care-i poate asigura un climat de liniște și protecție familială și care este în măsură să răspundă cel mai bine nevoilor acesteia, raportat la sexul și la vârsta pe care o are.
Din probele administrate în cauză a reieșit că ambii părinți manifestă afecțiune și interes pentru copil, putând oferi condiții optime de creștere și educare acesteia, însă, având în vedere vârsta minorei, de numai 4 ani, vârstă la care prezența maternă în viața ei este absolut necesară, precum și sexul minorei, mama fiind cea mai potrivită să răspundă nevoilor acesteia, instanța de fond a apreciat că se impune ca, cel puțin provizoriu, domiciliul minorei să fie stabilit la mamă, motiv pentru care, raportat la dispozițiile legale enunțate, a pronunțat soluția respingerii acțiunii și, pe cale de consecință, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, urmând a stabili locuința minorei în cauză la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2014, aflat pe rolul acestei instanțe.
Potrivit art. 996 alin. 2 C.proc.civ., măsura este provizorie si executorie.
Instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr 3178/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în termen legal a declarat apel reclamantul C. I. solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, și pe cale de consecință admiterea cererii și respingerea cererii reconvenționale.
În motivare a aratat că prima instanță nu trebuia să-și întemeieze hotărârea pe criterii discriminatorii, respectiv nu trebuia să stabilească locuința minorei pe criterii de sex. Instanța trebuia să aibă în vedere faptul că așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză de la vârsta de 1 an și până în luna ianuarie 2015 minora a locuit cu tatăl și familia acestuia. Nu s-a avut în vedere faptul că atât din declarațiile martorilor, cât și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că mama minorei refuză să îi permită tatălui păstrarea legăturii cu minora față de care este puternic atașat
Intimata –pârâtă C. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
În motivare a arătat că, din actele depuse la dosar rezultă că este în interesul minorei să rămână la mamă întrucât aceasta este singura care se ocupă de creșterea acesteia. Mai mult din luna ianuarie 2015 de când a venit în țară, mama s-a decis să nu mai plece în străinătate la muncă, întrucât minora are o stare de sănătate precară, urmând ca în vară să fie supusă unei intervenții chirurgicale. Mama a fost internată în spital cu minora aproximativ 2 săptămâni, fiind singura care s-a ocupat de medicamentație, alimentația specifică, vizitele la doctor, iar tatăl nu a venit să-și viziteze minora în spital sau să se intereseze de starea sa de sănătate.
Analizând sentința prin prisma motivele de apel invocate cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Minora C. Ș. S. s-a născut la data de 22.12.2010, din relația de concubinaj a părților, în prezent, părinții acesteia fiind despărțiți.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.p.civ. ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că „ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”, iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ. tribunalul apreciază că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală dată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, referitoare la respectarea și asigurarea interesului superior al minorei.
Față de cele de mai sus, văzând și disp. art.480 C.proc.civ, tribunalul urmează a respinge apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul C. I., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr 3178/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu pârâta C. M., domiciliată în C., .. A 52, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015
Președinte, C. C. B. | Judecător, M. G. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud CCB
Tehnored 4ex/ 14.05.2015
L.B
Red.jud fond AM.V.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1131/2015. Tribunalul DOLJ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 804/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
