Pensie întreţinere. Decizia nr. 804/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 29571/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 804/2015
Ședința publică de la 07 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător I. C. D.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât A. T. F. împotriva sentinței civile nr._/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă G. C. N. având ca obiect pensie de întreținere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru acest termen de judecată, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr._/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea formulată de reclamanta G. C. N., împotriva pârâtului A. T. F..
S-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr. 6.970/27 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.8._, rămasă definitivă și irevocabilă, către reclamantă, în favoarea minorei A. A. M. Ș. de la 126 lei lunar la 300 euro lunar, începând cu data promovării cererii ( 25.07.2014) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 25.07.2014, sub nr._, reclamanta G. C. N., a chemat în judecată pe paratul A. T. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat paratul in favoarea minorei A. A. M. Ș..
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 6970/27 aprilie 2009, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei A. M. Ș., in cuantum de 126 lei lunar, insa in prezent nevoile acesteia au crescut, având in vedere ca au crescut si veniturile pârâtului, acesta locuiește și lucrează în Germania, realizând venituri substanțiale.
În drept, acțiunea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 499, art. 524, art. 525, art. 527, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil.
La dosar s-au depus xerocopii de pe certificatul de naștere al minorei, cartea de identitate a reclamantei, procura specială autentificată sub nr. 2167/03 septembrie 2008, sentința civilă nr. 6970/27 aprilie 2009, taxa judiciară de timbru.
La data de 07.10.2014, s-a depus la dosar de către pârât întâmpinare, prin care a arătat că în prezent locuiește in Germania, nu realizează venituri, nemaifiind încadrat în muncă din data de 25.06.2014 și a solicitat ca pensia de întreținere in favoarea minorei să fie majorată la nivelul salariului minim pe economie.
A mai menționat pârâtul că se va întoarce in țară in viitorul apropiat, întrucât urmează a se naște un copil al cărui tată este.
Întâmpinarea nu a fost motivată in drept.
La dosar s-au depus de către pârât, înscrisuri în limba germană, împuternicire avocațială, chitanța de plată a onorariului avocațială.
La data de 21. 10. 2014, s-a depus la dosar de către reclamantă, răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că pârâtul în prezent primește alocație din Germania pentru minoră.
Prin sentința civilă nr. 6970/27 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere in sarcina pârâtului și in favoarea minorei A. A. M. Ș. de la suma de 35 lei lunar la cât a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 3232/02.03.2001, pronunțată de Judecătoria C., la suma de 126 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 06.04.2009, și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații de întreținere.
În conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 1 și 2 din codul civil, „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională ”.
Acesta dispoziții legale sunt completate cu prevederile art. 524 din codul civil, în care se menționează că „ Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale” și cu art. 525 alin. 1 cod civil potrivit cu care „ Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.
Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă, așadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 alin 1 din codul civil. În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 531, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei, după cum variază cele două criterii expuse mai sus.
În cauza dedusă judecății, instanța a reținut că împrejurările de fapt avute în vedere la momentul pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit pensia de întreținere s-au modificat, în sensul că veniturile pârâtului au crescut, iar necesitățile minorei sunt în continuă creștere, astfel încât pârâtul, în calitate de părinte, are îndatorirea legală de a contribui la toate aceste cheltuieli.
Faptul că pârâtul nu realizează venituri, nu îl exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorei, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
Se prezumă existența unor venituri suplimentare ale pârâtului, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură el însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul Civil( în art. 527) se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere venitul minim pe economia națională din Germania, în cuantum de 1.400 euro lunar, având în vedere că, potrivit declarațiilor ambelor părți, domiciliul stabil al pârâtului este în Germania, prezumându-se faptul că el obține venituri în acea țară, din care își asigură și propria existență precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei, astfel încât a admis-o și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere majorate, respectiv 300 euro lunar, datorată de la data sesizării instanței ( 25.07.2014) – de la care se prezumă starea de nevoie în care se află minora – și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul A. T. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, s-a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii atâta vreme cât pensia de întreținere a fost stabilită in baza unei prezumții de venituri incerte.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșita a legii prin reținerea cuantumului contribuției de întreținere de 300 euro lunar, in condițiile in care la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada unei rezidente sau domiciliu stabil.
Instanța in mod nelegal in lipsa oricărui înscris sau document justificator retine ca are domiciliul stabil in Germania atâta vreme cât pârâtul are domiciliul in România și este încadrat in muncă in această țară așa cum atestă si adeverința de salariat emisă de la societatea la care lucrează.
Apelantul arată că nu are domiciliul in Germania, nu a avut rezidența vreodată in aceasta tara, iar încercările de a obține venituri in aceasta tara au eșuat anterior înaintării de către reclamantă a cererii de chemare in judecată, astfel că mijloace de trai reținute de către instanța prin hotărâre nu se justifică.
Instanța de fond nu a analizat si nu s-a pronunțat cu privire la solicitările cuprinse in întâmpinare si înscrisuri și nici nu a arătat pentru care considerente a îndepărtat aceste susțineri. Procedând de această manieră i s-a negat dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil, prin stabilirea unei sarcini efectiv exorbitante si de natură a-i afecta întreținerea personala.
Apelantul mai arată că a făcut dovada cu înscrisuri că deși a fost obligat prin sentința anterioara la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei A. A. M. S. in cuantum de 126 lei, apelantul i-a trimis fiicei sale cu titlu de pensie de întreținere suma de 160 Euro, deci de sase ori mai mult. Deoarece alte bunuri sau orice contribuție oferita de pârât minorei a fost respinsa cu vehementa de către bunica materna cu care minora locuiește, fiindu-i interzisa orice legătura de orice natura cu fiica mea, după finalizarea acestui litigiu va solicita ca domiciliul acestei minore sa fie stabilit la pârât întrucât un copil minor trebuie sa locuiască cu părinții, si întrucât mama sa are alta familie in Spania nu se justifică in acest context ca minora sa stea cu bunica materna.
Precizează ca situația de fapt si de drept prezentată prin întâmpinare se confirmă, având corespondent în înscrisuri, astfel că cele reținute de instanța de fond rămân fără suport.
Întrucât in mod nelegal s-au stabilit mijloace nereale in sarcina pârâtului, se impune schimbarea sentinței apelate si pronunțarea unei soluții legale si temeinice care să se raporteze la veniturile reale si efective realizate de apelant.
În drept, apelul a fost întemeiat pe art.529, 531 din C.civ., art.466 si urm C.pr.civ..
Intimata reclamantă G. C. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că nu pot duce în direcția intervenirii schimbării sentinței apelate criticile vexatorii și lipsite de elemente de concretețe aduse prin apelul formulat de pârât. Cum nu a existat nicio cerere reconvențională, formulată la fond de pârât, ci doar apărări care au condus, prin prisma întregului ansamblu al mijlocului probator în direcția admisibilității cererii de chemare în judecată, nici instanța nu a putut fi ținută decât a se pronunța pe bază de probe și prezumții legale.
În mod corect, instanța a reținut (în preambulul sentinței) ceea ce părțile au depus și învederat acesteia, și anume faptul că pârâtul A. T. F., locuiește pe teritoriul statului german, că societatea comercială la care lucrase pârâtul a fost închisă că în prezent acesta nu mai realizează venituri din data de 25.06.2014 și urmează să revină în țară, motivat de faptul că va mai avea un copil al cărui tată este - solicitând majorarea pensiei la nivelul salariului minim pe economie. Bunăoară, a existat dovada indubitabilă a faptului că la momentul pronunțării acesta se regăsea în situația textelor de lege descrise și reținute în prima instanță. Aceasta fiind și explicația pentru care în mod legal și temeinic a fost admisă cererea de chemare în judecată, văzând și cele precedate. Pârâtul, atașează un act nou în calea de atac, respectiv o adeverință de salariat, din care rezultă că a încheiat un CIM cu o societate din țară, fiind angajat din luna februarie 2015, salarizarea acestuia fiind în cuantum de 975 lei/lunar. Posibil ca acest act să fie de temelie pentru promovarea unei acțiuni in justiție prin care pârâtul poate cere micșorarea pensiei de întreținere, unde conform legii, intervine o cauză legală de modificare sau încetare a obligației, însă apărarea acestuia excede momentan.
Apelantul pârât a formulat răspuns la întâmpinare, prin care solicită a se constata de către instanța de control judiciar modul de apărare absolut pueril lipsit de orice argumentație logică și fără un corespondent în actele și lucrările dosarului, dar și în legislația aplicabilă în materie.
Se consideră că exercitarea unei căi de atac prevăzută de lege împotriva unei hotărâri judecătorești și criticile aduse hotărârii judecătorești, critici ce au corespondent în înscrisuri nu sunt de natură și "nu pot duce în direcția intervenirii schimbării sentinței apelate"" ceea ce este de neconceput având în vedere dispozițiile legale raportat la înscrisurile justificative pe care își întemeiază apelul.
Este absolut bizar să se considere de către pârâtă că in lipsa unei cereri reconvenționale, apărările si înscrisurile sunt de prisos atâta vreme cât se punea problema majorării unei pensii de întreținere în favoarea unui minor, iar cu înscrisurile depuse a demonstrat că plățile către minoră erau de 2,3 ori mai mari decât ceea ce a stabilit instanța prin hotărârea anterioară în baza cărei se solicita majorarea pensiei.
Pârâtul a demonstrat cu înscrisuri că starea de fapt reținută de instanța de fond nu este cea reală și prin urmare nu se justifică o astfel de soluție la fond.
Stabilirea unei astfel de pensii este de natură a-i periclita întreținerea și însăși sănătatea și viața atâta vreme cit pârâtul nu a obținut și nu obțin veniturile pe care prezumă instanța că le-r fi putut realiza, știut fiind faptul că nu are domiciliul în Germania și nici nu este rezident în această țară.
A arătat că prezumția judiciară avută în vedere de instanța de fond nu are greutatea și puterea a naște probabilitatea faptului pretins in raport de înscrisul depus odată cu cererea de apel și cel odată cu răspunsul la întâmpinarea. De altfel, dacă s-ar fi considerat ca fiind o prezumție legală oricum intimata trebuia să facă dovada faptului cunoscut ceea ce nu s-a întâmplat în speța dedusă judecății.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține faptul că apelul declarat nu este fondat pentru considerentele care urmează a fi relevate:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 499, art. 529 si art. 531 din C.civ. Astfel, în mod legal a statuat că, împrejurările de fapt avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 6970 din 27 aprilie 2009 a Judecătoriei C. s-au schimbat, în sensul că veniturile pârâtului sunt mai mari, iar nevoile minorei sunt în continuă creștere, astfel ca se impune majorarea cuantumului pensiei de intretinere.
Relativ la existența mijloacelor de a presta întreținerea, Tribunalul retine că, art. 527 alin.1 din C.civ. prevede că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Potrivit alin.2 al aceluiași articol la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitățile de realizare a acestora.
Se observă, așadar, că textul legal face referire nu doar la mijloacele materiale, ci și la posibilitățile de a le obține. Cu alte cuvinte, prin mijloace trebuie să se înțeleagă nu numai mijloacele materiale, ci și aptitudinea de a munci a debitorului obligației, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale, cum corect a reținut și prima instanță. Refuzul de a munci nu exonerează de obligația legală de întreținere. Prin urmare, atunci cand debitorul prestatiei nu realizeaza venituri, la fixarea cuantumul pensiei de întreținere se aplică criteriul consacrat al venitului minim pe economie, prima instanță procedând corect sub acest aspect.
Critica apelantului potrivit căreia prima instanța în mod greșit a reținut că are domiciliul stabil în Germania în codițiile în care nu s-a făcut dovada unei rezidente sau domiciliu stabil în această țară, nu poate fi primită, având în vedere că, prin cererea introductivă de instanță reclamanta a susținut că pârâtul locuiește în Germania, aspect confirmat de către acesta din urmă prin întâmpinarea formulată la fond la 07.10.2014, iar potrivit art. 255 alin.2 C.p.c., dacă un anumit fapt este necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui. De asemenea, așa cum rezultă din practicaua hotărârii apelate, la termenul la care instanța a reținut cauza în pronunțare, ambele părți, prin reprezentanții convenționali, au învederat instanței că pârâtul locuiește în Germania.
În ceea ce privește susținerea apelantului că are domiciliul in România și este încadrat in muncă in această țară, așa cum atestă adeverința de salariat depusă în apel, Tribunalul reține următoarele:
Din adeverința nr.7/10.02.2015 emisă de . SRL rezultă că pârâtul este angajat al acestei societății începând cu data de 02.02.2015, dată ulterioară pronunțării sentinței apelate, ori măsurile dispuse de instanță trebuie analizate prin prisma condițiilor existente la data introducerii acțiunii, respectiv la data pronunțării sentinței primei instanțe, dată la care s-a raportat și prima instanța prin sentința pronunțată și la care situatia de fapt era alta, respectiv pârâtul nu locuia și nu realiza venituri în România.
În măsura în care ulterior pronunțării sentinței atacate au intervenit modificări cu privire la condițiile de acordare a obligației de întreținere, respectiv cu privire la veniturile debitorului intretinerii, acesta are posibilitatea, în conformitate cu prevederile art. 531 alin.1 C.civ, să solicite modificarea acestei obligații.
Apelantul a adus critici sentinței atacate și cu privire la faptul că instanța de fond nu a analizat si nu s-a pronunțat cu privire la solicitările cuprinse in întâmpinare si înscrisuri și nici nu a arătat pentru care considerente a îndepărtat aceste susțineri, critici apreciate ca fiind nefondate, întrucât sentința civilă apelată cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, judecatorul nefiind obligat sa raspunda in mod expres fiecarui argument invocat de parti, ci este suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin rationamente logice.
Susținerile apelantului în sensul că în fapt a achitat o pensie de întreținere mai mare decât cea stabilită prin hotărârea judecătorească și că intenționează să solicite stabilirea domiciliului minorei la tată exced cadrului procesual și nu pot avea nicio consecință juridică în prezentul demers judiciar.
F. de considerentele expuse, Tribunalul, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, potrivit art.480 alin.1 C.p.c., va respinge apelul formulat ca nefondat.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, Tribunalul reține că, art. 453 C.p.c dă dreptul părții care a câștigat procesul să solicite plata cheltuielilor de judecată.
Ca urmare a respingerii apelului, Tribunalul va dispune obligarea apelantului la plata către intimată a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât A. T. F., CNP_, domiciliat în C., .. 5, .. 2, apt. 4, județul D., împotriva sentinței civile nr._/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă G. C. N., CNP_, domiciliată în C., loc. Rovine, nr. 47, județul D., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.A.M.M.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond-R.B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3178/2015. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7631/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
