Înapoiere minor. Decizia nr. 275/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 878/201/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 275/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de pârâta G. M. împotriva sentinței civile nr. 1717/07.08.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții E. I. și E. D. Măruța, având ca obiect înapoiere minor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 Februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când pentru a acorda părților posibilitatea depunerii de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru acest termen de judecată și în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1717/07.08.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții E. I. și E. D. Măruța, împotriva pârâtei G. M..
A fost respinsă cererea reconvențională.
A fost obligată pârâta să înapoieze minora E. I. E. C. născută la data de 30.01.2010 reclamanților.
A fost obligată pârâta la 420 lei cheltuieli de judecată, către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civila inregistrata sub nr._ /26.02.2014 pe rolul Judecătoriei reclamanții E. I. si E. D. Maruta au chemat in judecata pe parata G. M. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta sa le inapoieze minora E. I. E. C. nascuta la data de 30.01.2010 in domiciliul lor din ..
Au solicitat obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
In fapt au motivat ca sunt tatal si mama minorei prin sentinta civila nr.1464/2011, pronuntata in dosarul nr._ de catre Judecatoria Calafat reclamantii s-au despartit prin divort iar in urma cu cca 6 luni s-au impacat, locuind impreuna in domiciliul reclamantului in ..
La data pronuntarii sentintei reclamanta E. D. Maruta care era despartita de reclamantul E. I. avea domiciliul la mama sa in aceeasi localitate si locuia impreuna cu minora in acest domiciliu.
După împăcare, reclamanta s-a mutat in domiciliul reclamantului E. I. in prezent avand domiciliul in casa părinților acestuia.
Minora a rămas in casa părinților reclamantei pentru ca parata care este mama ei a izgonit-o si a refuzat să o lase să plece împreuna cu minora care a ramas in domiciliul paratei iar in prezent refuza sa ii lase sa o ia pe minora in domiciliul lor.
In drept au invocat art. 495 cod civil.
Au anexat sentința civilă nr.1464/20.09.2011 a Judecătoriei Calafat, procesul verbal privind avantajele medierii, xerocopie carte de identitate si dovada achitării taxei de timbru.
Instanța având în vedere actele efectuate in procedura reglementata de art. 194-196 cod proc civila in baza art 201 ali 1 c proc civila, constatând ca sunt întrunite cerințele prevăzute de lege a dispus comunicarea cererii și înscrisurilor catre parata cu mențiunea ca are obligația de a depune întâmpinare in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata sub sancțiunea decaderii din dreptul de a propune probe si invoca excepții in afara celor de ordine publică daca legea nu prevede altfel.
Cererea de chemare in judecata a fost comunicata la data de 26.03.2014 termenul de depunere a întâmpinării fiind stabilit la 21.04.2014.
In termen legal parata a formulat întimpinare si cerere reconvențională.
Sub aspectul întâmpinării a solicitat respingerea cererii reclamanților de înapoiere a minorei întrucât cei doi reclamanți s-au despărțit prin divorț conform sentintei civile nr 1464/2011, acestia s-au impacat de putina vreme iar reclamantul este foarte violent fizic dar si verbal motiv pentru care minora desi este la o varsta fragedă doar la auzul numelui acestuia incepe sa planga si sa o implore sa nu plece de la ea.
Sub aspectul cererii reconvenționale parata a solicitat ca instanța sa stabilească locuința minorei la ea iar reclamanții sa aibă legătura cu minora la domiciliul său in modalitatea stabilita de către instanță.
A arătat ca minora a crescut in domiciliul său si este foarte atașată de ea iar reclamanții nu au contribuit cu nimic la creșterea si educarea minorei, nu au vizitat-o încercând o singura data înainte de sărbătorile de C. sa o viziteze când au făcut scandal, au speriat-o pe minora motiv pentru care a depus si o plângere la politie.
In drept a invocat dispozițiile art 400 alin 3 si art 400 alin 1 si 2.
Prin rezoluția de la 24.04.2014 s-a dispus comunicarea întâmpinării către reclamanți cu mențiunea ca sunt obligați să depună răspuns la întâmpinare in termen de 10 zile de la comunicare cat si cererea reconvențională fiind comunicate la 29.04.2014, termenul de depunere al întâmpinării la cererea reconvențională fiind 26.05.2014 iar cel de depunere al răspunsului la întâmpinare 09.05.2014.
La data de 19.05.2014 reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au solicitat respingerea acesteia întrucât este neîntemeiată deoarece ambii părinți ai minorei sunt in viata, nu sunt decăzuți din drepturi, își doresc sa o crească și să o îngrijească pe minora, care este fiica lor, reluând motivele din acțiune.
Prin rezoluția de la 20.05.2014 s-a dispus comunicarea întâmpinării la cererea reconvenționala catre parata cu mențiunea ca este obligata sa depuna răspuns la întâmpinare in termen de 10 zile de la comunicare termenul de depunere al răspunsului la întâmpinare fiind stabilit la data de 02.06.2014.
La aceeași dată parata a formulat răspuns la întâmpinare arătând ca cele susținute in întâmpinare de către reclamanți nu sunt reale, ca nu s-a împotrivit ca minora sa își urmeze mama dar tatăl acesteia este foarte violent așa încât nu i se poate stabili locuința la un părinte violent iar cererea sa pentru stabilirea locuinței minorei este întemeiată deoarece potrivit art 400 alin 3 cod civil in mod excepțional si numai daca este in interesul superior al copilului instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, fiind si cazul minorei in prezenta cauza.
In drept a invocat art 205 C pr civila si art 150 C pr civila.
In cauza au fost audiați martorii Goagara M., M. C. si întrucât parata nu a solicitat proba testimoniala instanța a respins cererea apărătorului acesteia privind audierea a doi martori pe care i-a prezentat la termenul din data de 26.04.2014.
La solicitarea instanței autoritatea tutelară din cadrul Primăriei U. a efectuat si depus anchetele sociale de la domiciliul reclamanților și pârâților.
Parata a depus adeverința nr 1352/30,06,2014 eliberata de Școala Gimnaziala U., apărătorul reclamanților a depus caracterizarea pentru reclamantul E. I. iar in ședința publica de la 07,08,2014 cei doi reclamanți au depus certificatul de căsătorie . nr_, cartea de identitate pentru reclamanta D. Măruța, iar aparatorul paratei a depus certificatul medico legal nr_/A2/06,09,2010 eliberat de IML C. Laboratorul de medicina clinica si psihiatrie medico legala.
Instanta a retinut că cei doi reclamanți sunt tatăl și mama minorei E. I. E. C., prin s.c.nr._ pronunțată in dosarul nr._ al Jud Calafat, s-a declarat desfacuta casatoria incheiata de reclamanți, iar minora a fost încredințata spre creștere și educare mamei.
In prezent reclamanții s-au împăcat și împreună locuiesc in domiciliul tatalui minorei reclamantul E. I..
La data pronunțării sentinței mama minorei reclamanta D. Maruta avea domiciliul la mama sa, pirita G. M. și locuia împreună cu minora in domiciliul mamei sale.
După împăcarea părinților minorei, a rămas in casa piritei intrucit a refuzat sa i lase pe reclamanți sa o ia pe minora in domiciliul lor.
De mai multe ori părinții minorei au încercat sa o ia pe aceasta din domiciliul bunicii materne și așa cum arata martorii Goagara M. și M. C. pirita a refuzat sa o înapoieze pe minora părinților, mai mult i-a amenințat chiar și pe martori ca ii va lovi cu o țeava metalică dacă mai incearca să o ia pe minora din domiciliul ei.
Potrivit probatoriului administrat, instanța având in vedere și concluziile anchetelor psihosociale efectuate la domiciliul reclamanților și pârâtei, a căror obiectivitate nu poate fi pusa la îndoială, a reținut ca reclamanții prezintă pe lângă garanțiile materiale, respectiv, deși nu sunt angajați . muncă organizată, lucrează terenul, își câștigă existenta in mod cinstit, spre deosebire de pirita care locuiește cu minora in casa străbunicii soțului sau decedat și nu are nici un venit, și garanții morale, fiind bine integrați in societate și neintrând in conflict cu legea, ceea ce nu se poate retine in privința piritei, bunica maternă, fiind așa cum au aratat martorii recalcitranta, amenințându-i pe reclamanți și pe martori.
In speță, sunt incidente dispoz art.496 alin.1 cod civil care prevad "copilul minor locuiește la părinții săi, cit și dispozitiile art.487 cod civil potrivit cărora"părinții au dreptul și îndatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea și dezvoltarea lui fizica, psihica și intelectuala, de educatia, invatatura și pregatirea profesionala a acestuia, potrivit convingerilor, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia".
De asemenea potrivit dipoz legii 272/2004(art.30 și 34) copilul are dreptul sa creasca alaturi de părinții sai neputând fii separat de părinți sau de unul dintre ei, împotriva voinței sale, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevazut de lege, iar potrivit art.495 cod civil părintii pot cere oricind instantei de tutela inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept, instanta de tutela putind respinge cererea numai daca inapoierea este vadit contrara intereselor superioare ale copilului.
Cit privește apărările piritei, s-a apreciat că nici una nu a fost dovedită: nici existenta unei situații excepționale care sa justifice retinerea minorei și nici faptul ca înapoierea acesteia către părinți este impotriva intereselor minorei.
Dimpotrivă din probele administrate s-a dovedit interesul părinților pentru creșterea și îngrijirea fiicei lor astfel: aceștia nu au rămas in pasivitate adresându-se instanței in vederea înapoierii fiicei lor, ceea ce dovedește preocuparea acestora fata de soarta copilului lor și dorința lor de a o avea alături de ei pe minora, că nu au abandonat minora, fiind obligați din cauza refuzului pârâtei de a o înapoia pe minora părinților săi.
Din examinarea acelorași probe s-a mai reținut că părinții minorei obțin venituri din muncă, lucrează terenul părinților care sunt in vârstă, că nu creează probleme in societate, se ocupă împreuna de treburile gospodărești preocupându-se sa o înscrie pe minora la grădinița, insa pirita refuza să o ducă, așa cum reiese din adev.nr.1352/30.06.2014 eliberata de Scoala Gimnaziala U., caracterizarea efectuata de P. . efectuata la domiciliul reclamanților, in timp ce bunica materna nu a făcut dovada obținerii vreunui venit, din ancheta efectuata aceasta nu are o locuința, ci împreuna cu minora locuiește in casa unei strabunici și are un comportament neadecvat.
In raport de considerentele de mai sus de dispozițiile art.495, 496 alin.1, 487 cod civil art.30 și 34 din Legea 272/2014, cit și a practicii CEDO, conform căreia încredințarea spre creștere și educare a unui minor altor persoane decit părinților biologici nu trebuie permisa decât in situații excepționale, instanța a admis acțiunea si a obligat pârâta la înapoierea minorei reclamanților și a respins cererea reconvențională.
Fiind in culpă procesuală, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecata către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G. M., care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța de fon d nu a fost preocupată de aflarea adevărului, în final a apreciat greșit probele și nu a avut în vedere interesul minorei, aceasta fiind lăsată de proprii părinți (intimații din cauză) la apelantă din cauza comportamentului violent al intimatului E. I..
Intimații au depus întâmpinare și au solicitat respingerea apelului, motivând că este inacceptabil refuzul apelantei de a le înapoia fiica.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art.496 alin.1 și art.487 C.civil, "copilul minor locuiește cu părinții săi" iar "părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit convingerilor, însușirilor și nevoilor copilului".
De asemenea, potrivit dispozițiilor legii speciale privind unele măsuri de ocrotire și protecție a copilului – Legea nr.272/2004 cu modificările ulterioare, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, neputând fi separat de părinți sau de unul dintre ei, împotriva voinței sale cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege.
În speță, părinții minorei nu au fost decăzuți din drepturile părintești și nu s-a făcut dovada că prin comportamentul lor ar pune în pericol viața, sănătatea ori dezvoltarea psiho-socială a minorei.
Susținerea apelantei că o perioadă de câțiva ani minora a fost crescută de ea (cât intimații au fost divorțați) nu este suficientă pentru a lua intimaților dreptul de a se ocupa direct și personal de creșterea, îngrijirea și educația fiicei lor.
Din ancheta socială efectuată în cauză se reține că intimații au condiții materiale pentru a-și crește copilul iar din punct de vedere al comportamentului social, aceștia sunt oameni obișnuiți care nu au creat probleme în societate.
Dovada contrară susținerii apelantei, în sensul că intimații nu se interesează de minoră și nu o vizitează este chiar promovarea acțiunii de înapoiere a minorei.
Critica apelantei privind respingerea de către instanța de fond a cererilor sale de probatoriu, nu este întemeiată, instanța de fond respectând întocmai dispozițiile procedurale.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art.480 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul formulat de pârâta G. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de declarat de pârâta G. M., CNP_, domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 1717/07.08.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții E. I., CNP_, și E. D. Măruța, CNP_, ambii domiciliați în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.M.G.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.E.M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7631/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
