Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7631/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7631/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 6673/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1270/2015
Ședința publică de la 21 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. B.
Judecător V. F.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelurilor civile declarate de reclamantul C. I. și de pârâta C. M. împotriva sentinței civile nr 7631/05.06.2015 pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. pentru apelanta-pârâtă C. M., lipsă fiind apelantul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelurile sunt declarate în termen, motivate, netimbrate și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat C. pentru apelanta-pârâtă C. M., depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Instanța pune în discuție excepția netimbrări cererii de apel declarat de reclamntul C. I..
Avocat C. pentru apelanta-pârâtă C. M. solicită anularea ca netimbrat a apelului declarat de reclamant.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C. pentru apelanta-pârâtă C. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât nu se justifică urgența solicitării.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7631 din data de 5 iunie 2015 a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâtei C. M..
A fost obligată pârâta să permită reclamantului legătura cu minora C. Ș. S., născuta 22 decembrie 2010, după următorul program: in fiecare zi de sâmbăta, de la orele 17,00, la orele 20,00, la domiciliul pârâtei sau în spațiul public, in prezenta pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 996 C. pr. civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, pentru admisibilitatea unei cereri pe cale de ordonanța președințiala se cer întrunite mai multe condiții respectiv: aparenta de drept, vremelnicia, urgenta și neprejudecarea fondului.
In speță, instanța retine că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 C.civ.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3178/10.03.2015 pronunțata de Judecătoria C., s-a stabilit domiciliul minorei rezultate din relațiile de concubinaj a părților, la mamă, provizoriu, până la soluționarea pe fond a dosarului având ca obiect stabilire domiciliu minor.
Potrivit art. 496 alin. 5 Cod civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
Urgența este justificată de interesul superior al minorei, care, aflată la o vârsta mică, ar fi prejudiciată de lipsa prea îndelungată a tatălui din preajma ei.
In ceea ce privește programul de vizita, instanța apreciază ca acesta trebuie să fie provizoriu, mai restrâns, respectiv in fiecare sâmbătă de la orele 17,00 la orele 20,00, la domiciliul pârâtei sau in spațiul public, in prezenta pârâtei.
Instanța a apreciat că, acest program, având in vedere vârsta minorei și afecțiunile medicale, este de natură sa satisfacă provizoriu atât dreptul reclamantului de legătura personala cu fiica sa, cât și nevoia minorei de a-l avea alături pe tatăl său.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul C. I. și pârâta C. M..
În motivarea apelului reclamantul a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive în totalitate.
Arată că minora a fost crescută de acesta de la vârsta de 3 luni până în luna ianuarie 2015, iar până la acea dată pârâta a locuit în Suedia și nu s-a interesat de minoră. Vârsta minorului permite luarea în domiciliul tatălui fără a –i crea dificultăți de adaptare și de a-i periclita sănătatea.
Apelul a fost legal timbrat de către pârâtă cu taxă de timbru conform chitanței depuse la fila 12 din dosar și netimbrată de către reclamant.
Potrivit art. 470 alin 2 din C.proc.civ., la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru.
Potrivit art. 470 alin 3 din C.proc.civ. lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Tribunalul constată că în speță, deși apelantei i-a fost comunicată legal, obligația achitării unei taxe de timbru în cuantum de20 lei, titularul căii de atac nu și-a îndeplinit această obligație, până la primul termen de judecată și nici nu au formulat vreo cerere de reexaminare sau acordare a facilităților privind plata taxei.
Potrivit art. 470 alin(3) NCPC, cerința depunerii taxei de timbru aferente cererii de apel este prevăzută sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Cum până la primul termen de judecată la care apelantul-reclamant a fost legal citată, nu a fost depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță pentru calea de atac, în cauza devine aplicabilă dispoziția legală imperativă, referitoare la sancțiunea nulității apelului.
Pe cale de consecință, având în vedere prevederile mai sus menționate, Tribunalul va admite excepția netimbrării și va anula apelul ca netimbrat declarat de reclamantul C. I..
Cu privire la apelul declarat de pârâta C. M., tribunalul reține următoarele:
În motivarea apelului pârâta a arătat că nu se justifică urgența solicitării reclamantului, întrucât nu i s-a interzis niciodată legătura cu minora.
Aceasta a mai arătat ca din luna ianuarie 2015 minora a locuit efectiv cu aceasta, in domiciliul pârâtei din Suedia, fiind foarte bolnava, iar de la acea data pârâtul nu s-a mai interesat de starea de sănătate a minorei, nu a venit să o viziteze si a luat legătura sporadic prin telefon.
In prezent minora refuza să îl viziteze pe reclamant, acesta folosind in fata minorei un limbaj extrem de amenințător si jicnitor la adresa pârâtei si refuza să răspundă la telefon.
Analizând sentința prin prisma motivele de apel invocate cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul pârâtei este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
În cuprinsul dispozițiilor art. 919 din codul de procedură civilă se prevede că: " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ".
Ordonanța președințială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială prevăzute în art. 996 din Codul de Procedură Civilă; așadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanței președințiale.
Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că „ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”, iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Urgența măsurii solicitate pe cale de ordonanță președințială este justificată de nevoia reclamantului de a comunica cu minora, astfel că de vreme ce reclamantul nu a fost decăzut din drepturile părintești (care justifică aparența dreptului), - și în condițiile în care minora a rămas la mamă, - instanța apreciază să nu i se poate interzice celuilalt părinte, respectiv reclamantului, unul din drepturile părintești – acela de a păstra legătura cu minora.
Pentru a asigura și ocroti dreptul copilului de a-i nu fi afectată relația cu părintele la care nu locuiește, dar în același timp ținând seama de vârsta fragedă a minorei (4 ani și șapte luni), - instanța trebuie să realizeze un just echilibru între necesitatea de a se asigura pe de o parte un contact regulat și limitat între tatăl-reclamant și copilul său, iar pe de altă parte, de menținere a unui mediu consecvent și fără variații majore pentru minoră.
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ. tribunalul apreciază că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală dată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, referitoare la respectarea și asigurarea interesului superior al minorei.
Față de cele de mai sus, văzând și disp. art.480 C.proc.civ, tribunalul urmează a respinge apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul apelantul-reclamant C. I., domiciliat în C., ., județul D., declarat împotriva sentinței civile nr. 7631 din data de 5 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu C. M., domiciliat in C., .. A52, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinetul av. Picinis I., cu sediul in ., județul D..
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă C. M., domiciliat in C., .. A52, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinetul av. Picinis I., cu sediul in ., județul D., împotriva aceleiași sentințe civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2015.
Președinte, C. C. B. | Judecător, V. F. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.C.C. B.
Tehn.S.V./4 ex. 22.07.2015
jud.fond-V.V.F.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 804/2015. Tribunalul DOLJ | Înapoiere minor. Decizia nr. 275/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
