Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 94/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 94/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Judecător A. M. M.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 8560/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu pârâta M. D. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 Februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi și în aceeași compunere, a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.8560/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respins capătul de cerere privind pasivul comunitar din cadrul cererii principale precizate a reclamantului-pârât S. I. M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. D. M..
S-a luat act de renunțarea reclamantului-pârât la capătul de cerere privind partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor din activul masei partajabile.
S-a luat act de renunțarea reclamantului-pârât la capătul de cerere revendicare bunuri proprii (calculator, imprimantă, covor în sufragerie, DVD-player, televizor).
A fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei-reclamante ca fiind rămasă fără obiect.
Au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul-pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamantul S. I. M. a chemat în judecată pârâta M. D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și a datoriilor comune în cote de 50% și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 03.07.2004, - căsătorie care a fost desfăcută prin sent.civ.nr.8842/01.10.2010 pronunțată de Judecătoria C.. În timpul căsătoriei părțile au achiziționat următoarele bunuri comune: un dormitor (pat, șifonier, două noptiere); canapea; două fotolii; măsuță; bibliotecă; aspirator; fier de călcat; combină MP3; aragaz; hotă; birou; scaun birou; uși (la dormitor și ușa intrare hol); parchet în dormitor; termopan în dormitor, balcon și baie; renovări în dormitor, hol și sufragerie; construcție acoperiș balcon din isopan; izolat și vopsit apartamentul din C., ., ..1, ..
De asemenea, reclamantul a menționat că următoarele bunuri sunt proprii ale acestuia, solicitând restituirea lor reclamantului, și anume: calculator, imprimantă, covor în sufragerie, DVD- player, televizor.
Totodată, reclamantul a arătat că pasivul masei de partaj constă în contractarea următoarelor credite bancare: credit Piraeus Bank în cuantum de 15.000 CHF (adică 45.000 RON); credit Reiffeisen Bank în cuantum de 16.600 RON; și card de cumpărături în cuantum de 3.390 RON.
În subsidiar, reclamantul a solicitat ca întreaga masă partajabilă compusă din activ și pasiv să fie împărțită astfel: reclamantul să preia datoria de la creditul contractat cu Piraeus Bank de 45.000 RON plus banii investiți în apartament (aproximativ 10.000 RON) și toate bunurile mobile (aproximativ 10.000 RON), revenindu-i o obligație de plată de 25.000 RON, iar pârâta 20.000 RON, sau reclamantul să preia toată datoria de la Reiffeisen Bank de 20.000 lei și pârâta să preia datoria de la Piraeus Bank, rămânându-i acesteia investițiile în apartament și bunurile mobile.
Masa partajabilă a fost evaluată în total la suma de 13.650 lei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.36 alin.1/cod fam.
Cererea a fost legal timbrată inițial cu taxă de timbru 19 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte în xerocopie: sent.civ.nr.9842/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. (definitivă și irevocabilă); somații; notificare; contract de credit Piraeus Bank/16.04.2008; contract de credit nr.442/05.12.2006 – BCR; anexa contract de credit Raiffeisen Bank/17.12.2007; grafic rambursare; adeverința de salariu; facturi; chitanțe; proces verbal din 27.10.2011.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a arătat că lucrările de investiții au fost executate și plătite de părinții acesteia, întrucât apartamentul la care au fost efectuate lucrările respective, este proprietatea părinților pârâtei. Pârâta a recunoscut că mobila de dormitor, mobila de sufragerie și bunurile electrocasnice au fost dobândite în timpul căsătoriei. Pârâta a subliniat că nu a avut cunoștință de creditele bancare, deoarece au fost contractate de către reclamant care este pasionat de jocurile de noroc, nefiind deci legal ca pârâta să preia aceste datorii. Pârâta a mai subliniat că singurul credit de care are cunoștință și care a fost contractat de părți în timpul căsătoriei, este cel de la . SA București, - pentru dobândirea unui autoturism marca Chevrolet, utilizat în sistem de leasing. Acest credit a avut nr._ și a fost plătit din pensia părinților pârâtei, pe numele reclamantului. Din luna mai 2009, când relația dintre părți s-a răcit, părinții pârâtei au refuzat să mai plătească creditul de la . SA București, pentru dobândirea unui autoturism Chevrolet utilizat în sistem de leasing .Acest credit având nr._ a fost plăti din pensia părinților pârâtei pe numele reclamantului. Ulterior, părinții pârâtei au refuzat să mai plătească creditul de la . SA București,.
Întrucât reclamantul a fost în incapacitate de a plăti ratele, a procedat la predarea autoturismului, pentru care s-a încheiat un proces verbal la 13.07.2009, în C.. În subsidiar, pârâta a solicitat și cheltuielile de judecată.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse următoarele acte în xerocopie: proces verbal din 13.07.2009; procura specială autentificată sub nr.1396/16.06.2011; cărți de identitate.
În încheierea de ședință din 30.06.2011, s-a consemnat că la interpelarea instanței, pârâta a învederat că nu solicită aducerea la masa de partaj a autoturismului Chevrolet, întrucât s-a vândut. Având în vedere că prin întâmpinare pârâta a contestat renovările efectuate la apartament, instanța a calificat întâmpinarea ca având caracter reconvențional. Prin aceeași încheiere de ședință din 30.06.2011 instanța i-a pus în vedere reclamantului, prin apărător, să completeze taxa de timbru 390,50 lei și timbru judiciar 5 lei, conform art.3 alin.1, lit.c din Legea 146/1997. Conform art.3 alin.2 din Legea 146/1997 i- a pus în vedere pârâtei să achite pentru cererea calificată de instanță cu caracter reconvențional, taxa de timbru de 451,80 lei și timbru judiciar 3 lei, la valoarea îmbunătățirilor imobilului pe care l-a contestat.
Reclamantul-pârât a achitat diferența de taxă de timbru sus menționată, iar pârâta-reclamantă a timbrat corespunzător cererea reconvențională.
Reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, în care a arătat că sunt nereale afirmațiile pârâtei-reclamante.
Reclamantul-pârât a precizat în scris acțiunea, arătând că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind împărțirea activului masei partajabile, menținându-și numai capătul de cerere referitor la pasivul masei de partaj: credit Piraeus Bank în cuantum de 15.000 CHF (adică 45.000 RON); credit Raiffeisen Bank în cuantum de 16.600 RON; și card de cumpărături în cuantum de 3.390 RON, solicitând în subsidiar partajarea datoriilor comune în cote de 50%.
În conformitate cu art.159 ind.1 al.4/fost cod proc.civ. din oficiu, instanța a verificat și a stabilit că este competentă material și teritorial să judece pricina conform temeiului de drept prev.de art.1 pct.1, art.13 al.1 fost cod proc.civ., art.607/ fost cod proc.civ, și art.36 alin.1/fost cod fam
Pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare la precizarea scrisă a reclamantului-pârât, în care a arătat că părțile s-au separat în fapt în toamna anului 2006, că reclamantul-pârât a făcut singur împrumuturile respective, pe care le-a folosit în interesul său personal și că părțile nu au efectuat îmbunătățirile la apartamentul părinților pârâtei-reclamante. Reclamantul-pârât a pierdut la jocurile de noroc sumele de bani trimise din Italia de către pârâta-reclamantă.Reclamantul-pârât a formulat răspuns la această întâmpinare a pârâtei-reclamante, în care a arătat că de la data încheierii căsătoriei 03.07.2004 și până la 22.12.2009 părțile nu au fost separate în fapt și că părțile au folosit în comun sumele de bani obținute din împrumuturile bancare sus amintite, pentru efectuarea îmbunătățirilor la apartamentul părinților pârâtei-reclamantei, cât și pentru cumpărarea autoturismului Chevrolet în contract de leasing. Reclamantul-pârât a subliniat că pârâta-reclamantă nu a lucrat în Italia în perioada 2006-2009.
În dovedirea cererilor s-a solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul reciproc, proba cu câte 2 martori cu obligația depunerii listei cu numele și adresele acestora de către reclamantul-pârât în termenul legal de cinci zile; respectiv pentru pârâta-reclamantă martorii: J. C. și F. M. D.. Ulterior, la 04.10.2012 reclamantul-pârât a depus lista numai cu un martor Gârboescu C..
La termenul de judecată din 27.03.2014, pârâta-reclamantă a învederat că renunță la proba cu interogatoriul reclamantului-pârât – aspect care a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată.
Întrucât anterior intrării în dezbateri, reclamantul-pârât, la data de 12.01.2012 a formulat o precizare scrisă în care a arătat că renunță la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor ce constituie activul masei partajabile, instanța urmează să ia act de renunțarea la capătul de cerere al acțiunii principale precizate privind renunțarea reclamantului-pârât la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor ce constituie activul masei partajabile (conform art.246 alin.1/fostul cod proc.civ.).
Având în vedere renunțarea reclamantului-pârât la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor ce constituie activul masei partajabile și ținând seama că prin încheierea de ședință din 30.06.2011 s-a consemnat că pârâta-reclamantă nu solicită aducerea la masa de partaj a autoturismului Chevrolet pentru că s-a vândut, - instanța, în raport de aceste considerente, a respins în principiu cererea reconvențională a pârâtei-reclamante ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere al acțiunii principale referitor la pasivul comunitar, instanța analizând susținerile reclamantului-pârât, pe baza probelor administrate în cauză - a reținut următoarele:
Prin sent.civ.nr.9842/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. (rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la 16.07.2010) – a fost desfăcută căsătoria părților încheiată la 03.07.2004, dispunându-se ca pârâta-reclamantă să revină la numele purtat anterior căsătoriei (M.).
Potrivit declarațiilor martorilor F. M. D. și J. M., părțile s-au separat în fapt în anul 2006. Pârâta-reclamantă, după ce a absolvit în anul 2006 o școală postliceală, a plecat în cursul aceluiași an 2006 să lucreze în Austria, apoi a revenit în România, după care a plecat să muncească în Italia. Așadar, pârâta-reclamantă a realizat venituri din anul 2006.Din depozițiile martorilor Gârboescu C. C. și F. M. D. s-a reținut că reclamantul-pârât a realizat venituri în timpul căsătoriei.
Reclamantul-pârât a contractat pe numele său un împrumut la Piraeus Bank pentru refinanțarea creditului de consum nr._/J._/16.04.2008 pentru suma de 8.252,41 euro, rambursabil în 120 de luni (fiind scadent la 16.04.2018). Deci împrumutul a fost contractat de reclamantul-pârât după separarea în fapt a părților, survenită în 2006.
Reclamantul-pârât a mai contractat pe numele său un credit de la Raiffeisen Bank nr. RF_/17.12.2007 pentru suma de 11.787,50 lei, fiind rambursabil în 60 de rate (scadent la 17.12.2012). Deci împrumutul a fost contractat de reclamantul-pârât după separarea în fapt a părților, survenită în 2006.
Potrivit notificării de aprobare card de credit din 25.06.2007 Raiffeisen Bank, reclamantului-pârât i s-a aprobat de către bancă o limită de 2.340 lei credit card, - aprobarea cardului privind această sumă având loc tot după separarea în fapt a părților, survenită în 2006.
Cum în situația din speță împrumuturile bancare de la Piraeus Bank și Raiffeisen Bank au fost contractate în anii 2007 și 2008, la datele care au fost expuse pe larg mai sus, - deci înainte de . Codului civil din 01.10.2011, - înseamnă că rămân aplicabile dispozițiile art.32 din codul familiei.
Însă dispoziția instituției mandatului tacit cuprinsă de art.35 alin.1/cod fam nu are eficiență în speță, - de vreme ce reclamantul-pârât a contractat împrumuturile bancare de la Piraeus Bank și Raiffeisen Bank în anii 2007 și 2008 pe numele său, după ce a avut loc separarea în fapt a părților care a survenit în anul 2006 (potrivit declarațiilor martorilor F. M. D. și J. M.) când pârâta-reclamantă era plecată în străinătate, - dată la care consimțământul părților nu mai poate fi presupus. De aceea instanța este totodată îndreptățită să concluzioneze că aceste împrumuturi au fost contractate de reclamantul-pârât în afara sarcinilor căsătoriei.
Deși din proba testimonială s-a reținut că tatăl pârâtei-reclamante ar fi achitat o parte din ratele unui contract de împrumut care a fost contractat pentru achiziționarea unui autoturism Chevrolet în timpul căsătoriei, - instanța nu va supune analizei contractul de leasing financiar Unicredit – deoarece nu a fost solicitat la masa de partaj prin cererea principală precizată și ținând seama totodată de faptul că prin încheierea de ședință din 30.06.2011 s-a consemnat că pârâta-reclamantă nu a solicitat aducerea la masa de partaj a autoturismului Chevrolet, pentru că s-a vândut .
În raport de considerentele de mai sus, - instanța prin încheierea de admitere in principiu pronunțată la 03.04.2014 a respins principiu capătul de cerere privind pasivul comunitar din cadrul cererii principale precizate a reclamantului pârât .
Întrucât anterior intrării în dezbateri, reclamantul-pârât, la data de 12.01.2012 a formulat o precizare scrisă în care a arătat că renunță la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor ce constituie activul masei partajabile, instanța prin încheierea de admitere in principiu pronunțată la 03.04.2014 a luat act de renunțarea la capătul de cerere al acțiunii principale precizate privind renunțarea reclamantului-pârât la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor ce constituie activul masei partajabile (conform art.246 alin.1/fostul cod proc.civ.).
Având în vedere renunțarea reclamantului-pârât la partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor ce constituie activul masei partajabile și ținând seama că prin încheierea de ședință din 30.06.2011 s-a consemnat că pârâta-reclamantă nu solicită aducerea la masa de partaj a autoturismului Chevrolet pentru că s-a vândut, - instanța, în raport de aceste considerente, prin încheierea de admitere in principiu pronunțată la 03.04.2014 a respins în principiu cererea reconvențională a pârâtei-reclamante ca fiind rămasă fără obiect.
In raport de aceste considerente pe fond instanța urmează să respingă capătul de cerere privind pasivul comunitar din cadrul cererii principale precizate a reclamantului-pârât și să ia act de renunțarea reclamantului-pârât la capătul de cerere privind partajarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor din activul masei partajabile
În ceea privește bunurile proprii revendicate de reclamantul-pârât prin cererea principală, - acestea nu au fost dovedite prin probele propuse de părți.
Intrucât în ședința de judecată din 05.06.2014 după ce a fost administrat probatoriul în cauză și după ce s-a pronunțat încheierea de admitere in principiu la 03.04.2014 reclamantul a renunțat în scris și la restituirea bunurilor proprii, instanța după ce a pus în discuție cererea de renunțare a acestuia și la bunurile proprii ,cu care pârâta a fost de acord ,urmează să ia act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere revendicare bunuri proprii( calculator, imprimantă ,covor în sufragerie,DVD player,televizor.
In raport de aceste considerente, instanța a respins cererea reconvențională a pârâtei-reclamante ca fiind rămasă fără obiect.
Pe cale de consecință, a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul-pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat recurs de către instanță, reclamantul S. I. M., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
instanța de fond a făcut o apreciere eronata a probatoriului administrat în cauză și o aplicare greșită a legii.
Reclamantul arată că la dosarul de fond a fost depusă sentința civilă 9842/01.06.2010 pronunțată de către Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă în care se arată că despărțirea în fapt între reclamant și fosta soție s-a realizat în luna decembrie a anului 2009 acesta fiind alungat de către fosta soție din domiciliul conjugal.
Deși prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă aceasta recunoaște c lații le între soți s-au răcit în anul 2009 apreciem că depozițiile martorilor trebuiau înlăturate cu atât mai mult cu cât unul dintre martori era minor în aceea perioadă. Mai mult decât atât, instanța de fond a dat eficiență probatorie doar martorilor pârâtei fără să stabilească cu imparțialitate adevărata stare de fapt deoarece din declarația martorului Gârboescu C. rezultă că sumele provenind din împrumuturile bancare au fost folosiți atât în amenajarea apartamentului unde își aveau foștii soți domiciliul conjugal cât și pentru achiziționarea unui autoturism în sistem leasing astfel încât este cert faptul că despărțirea în fapt a foștilor soți nu a intervenit în anul 2006.
În ceea ce privește starea de drept reținută de către instanța de judecată coroborată cu prevederile art. 35 alin. 1 din codul familiei și pentru care instanța arată că aceste prevederi legale nu au eficiență în speța de față deoarece pârâta fiind cată în străinătate nu pot fi aplicabile dispozițiile mandatului tacit apreciem că instanța de fond a făcut de aceasta dată o aplicare greșită a legii deoarece instituția mandatului tacit subzistă pe întreaga perioadă a căsătoriei și anume de la data încheierii și până la data desfacerii căsătoriei.
Ca atare, în speța dedusă judecății instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit nelegală deoarece starea de fapt reținută nu corespunde adevărului și anume că foștii nu s-au despărțit- în fapt în anul 2006 ci în luna decembrie 2009 iar aplicarea revederilor art..35 din codul familiei sau mai bine spus neaplicarea acestor prevederi egale s-a făcut cu eludarea dispozițiilor referitoare la mandatul tacit.
Legat de acest aspect, învederăm instanței de apel că potrivit procesului-verbal încheiat la data de 27 octombrie 2011 între părțile litigante s-a precizat faptul că bunurile mobile și investițiile realizate de către foștii soți vor face obiectul unei partajări convenționale așa cum de altfel s-a și realizat însă instanța de fond nu a dat eficiență acestei înțelegeri în sensul că bunurile mobile și investițiile au fost realizate de creditele contractate de către foștii soți în perioada căsătoriei astfel încât pasivul masei partajabile trebuia să fie împărțit în cote egale deoarece toate aceste bunuri și lucrări au fost realizate cu banii obținuți din credite.
Ca atare, instanța în mod greșit a stabilit că la contractarea creditelor pe numele reclamantului, pârâta nu și-a dat consimțământul, aceasta fiind plecată în străinătate.
Precizează faptul că pârâta nu s-a aflat în străinătate decât o perioadă de 1 lună de zile, restul timpului fiind la o scoală posticeală cu frecvența cursurilor la zi.
Prin urmare. în speța dedusă judecății instanța de fond arată că această prezumție nu funcție-e aia ca urmare a separării în fapt a foștilor soți însă această înlăturare de către instanța de judecată a prezumției legale s-a făcut în temeiul unei
stări de fapt eronate deoarece așa cum am menționat mai sus, separarea în fapt a foștilor soți s-a produs în luna decembrie 2009.
De altfel, este lipsit de orice logică ca instanța să rețină că părțile s-au despart fapt în anul 2006 in contradicție flagrantă cu afirmația pârâtei care a recunoscu n întâmpinare că autoturismul a fost contractat în sistem leasing in timpul conviețuirii cu reclamantul adică ulterior anului 2006.
O dovadă în plus față de cele afirmate este și faptul că în luna septembrie a ului 2007, pârâta a alimentat cârdul despre care reclamantul a făcut vorbire în cererea introductivă, astfel încât starea de fapt reținută de către instanța de fond este conformă cu realitatea cu atât mai mult cu cât noi am solicitat prin răspunsul la întâmpinare ca instanța să pună în vedere pârâtei să depună înscrisuri din care să uite afirmațiile făcute de către pârâtă.
Referitor la prezumția legală pe care instanța de fond a înlăturat-o, apreciem că asta poate fi înlăturată doar cu privire la actele de dispoziție a bunurilor comune când se face dovada că celălalt soț s-a opus la înstrăinarea unui bun nu și în cazul în care se realizează acte de administrare cum au fost cele din speța de față când tractarea creditelor s-a făcut în folosul comun al foștilor soți.
Prin urmare, legiuitorul a statuat o prezumție legală pentru a înlesni efectuarea diferitelor acte și operații ce sunt necesare a fi îndeplinite în timpul căsăătoriei și pentru a da certitudine circuitului juridic civil prevăzând astfel existența i mandat tacit reciproc.
Potrivit acestui mandat, consacrat de art. 35 alin. 2 din Codul familiei, oricare tre soți, exercitând singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție asupra urilor comune, este prezumat că are și consimțământul celuilalt soț. Prezumția mandatului tacit reciproc, consacrată de art. 35 din Codul familiei, este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată, făcându-se dovada contrară, însă prezumția deplasează obiectul probei beneficiarului prezumției de la faptul de dovedit de faptul vecin și conex pe care se bazează prezumția și răstoarnă sarcina probei a dreptului de dovedit de la beneficiarul prezumției la adversarul său.
Cu alte cuvinte, în speța dedusă judecății beneficiarul prezumției este reclamantul, iar pârâta nu a dovedit că, acționând singur, reclamantul nu a avut și acordul soției sale, neexistând nici o probă din care să rezulte că pârâta s-ar fi opus la contractarea acestor credite.
Reclamantul a depus la data de 26.09.2014, completare a motivelor de apel, calificat drept recurs, arătând că instanța de fond ignoră prezumția autorității de lucru judecat în ceea ce privește despărțirea părților în fapt așa cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr.9842/01.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ . Prin respectiva sentință civilă s-a stabilit desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei M. D.-M. și s-a reținut totodată că despărțirea în fapt a părților s-a produs în luna decembrie 2009 prin izgonirea reclamantului de către pârâtă din domiciliul comun.
Având în vedere aceste aspecte instanța de fond din cadrul prezentului dosar nu putea constata că despărțirea părților a avut loc în anul 2006, anterior contractării creditelor deoarece acest aspect fusese deja stabilit prin hotărârea sus-amintită.
Așadar instanța de fond în mod greșit la pronunțarea încheierii de admitere în principiu a respins capătul de cerere privind pasivul comunitar pe considerente reținute în mod eronat.
Mai mult sub aspectul probatoriului, trebuie observat faptul că acesta a fost mai mult decât lacunar, se admit 2 martori pentru reclamant și se audiază doar unul, se audiază 2 martori rudă cu pârâta, depozițiile acestora fiind mai mult decât subiective și lacunare deoarece unul dintre martori avea 15 ani în momentul în care a cunoscut părțile, se renunță la interogatoriul reclamantului, iar în ceea ce privește interogatoriul pârâtei, acesta este administrat fără ca aceasta să fie prezentă, răspunzând la întrebări mandatarul fără a depune o procură specială în acest sens.Deși instanța de fond pune în vedere mandatarului să depună procura specială pentru a se da eficiență probei interogatoriului, pe parcursul dosarului se omite total acest aspect.Așadar neconformarea pentru proba interogatoriului ar echivala cu o recunoaștere a pretențiilor conform art. 225 Cpciv., aspect pe care instanța de fond îl omite.
La data de 10 noiembrie 2014, reclamantul a formulat precizare la recurs
A arătat faptul că instanța de fond ignoră prezumția autorității de lucru judecat în ceea ce privește despărțirea părților în fapt așa cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr.9842/01.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ . Prin respectiva sentință civilă s-a stabilit desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei M. D.-M. A. și s-a reținut totodată că despărțirea în fapt a părților s-a produs în luna decembrie 2009 prin izgonirea reclamantului de către pârâtă din domiciliul comun.
Având în vedere aceste aspecte instanța de fond din cadrul prezentului dosar nu putea constata că despărțirea părților a avut loc în anul 2006, anterior contractării creditelor deoarece acest aspect fusese deja stabilit prin hotărârea sus-amintită.
Așadar instanța de fond în mod greșit la pronunțarea încheierii de admitere în principiu a respins capătul de cerere privind pasivul comunitar pe considerente reținute în mod eronat.
De asemenea sub aspectul probatoriului - interogatoriul pîrîtei este administrat fără ca aceasta să fie prezentă, răspunzând la întrebări mandatarul fără a depune o procură specială în acest sens.Deși instanța de fond pune în vedere mandatarului să depună procura specială pentru a se da eficiență probei interogatoriului, pe parcursul dosarului se omite total acest aspect. Așadar neconformarea pentru proba interogatoriului ar echivala cu o recunoaștere a pretențiilor conform art 225 Cpciv., aspect pe care instanța de fond îl omite.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.8560/12.06.2014 a Judecătoriei C., în sensul admiterii încheierii de admitere în principiu și a admiterii pe fond a cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată.
Recursul este nefundat, urmând să fie respins pentru considerentele ce urmează; astfel, deși recurentul a depus la dosar acte din care rezultă că în perioada conviețuirii cu intimata, dar și în perioada cât părțile au fost separate în fapt, a contractat o . împrumuturi bancare, acesta nu a făcut dovada, nereieșind din nicio probă administrată în cauză că sumele de bani au fost folosite în comun. Recurentul nu a făcut dovada că sumele contractate au fost folosite în interesul ambilor soți, contractul de împrumut nepurtând semnătura intimatei și nici mențiunea că cel ce a contractat împrumutul este căsătorit. O parte din contractele de împrumut poartă semnătura mamei recurentului și au fost încheiate în perioada în care intimata se afla la muncă în Italia, unde lucrează ca asistent medical, și în Austria.
Instanța de fond a reținut în mod corect că recurentul a contractat împrumuturile bancare pe numele său, la Piraeus Bank și Raiffeisen Bank, în anii 2007-2008, după ce a avut loc separarea în fapt a părților, când intimata se afla în străinătate. Motivul invocat de recurent relativ la autoritatea de lucru judecat, cu privire la data despărțirii în fapt a soților, în sensul că aceasta s-a reținut prin sentința de divorț ca fiind anul 2009,tribunalul va respinge acest motiv întrucât s-au menționat de martorii audiați mai multe date, cum ar fi 2006, 2008, 2009, aceste mențiuni fiind posibil să fi fost percepute de martori astfel întrucât recurentul a mai introdus o acțiune de divorț în anul 2006, la care ulterior a renunțat.
Față de acestea și văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant S. I. M., CNP_, domiciliat în C. ., . . și cu domiciliul procedural ales la cabinet Av . I. S. cu sediul în C. ., .,., împotriva sentinței civile nr. 8560/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. D. M. domiciliată în C. ., . ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, A. D. |
Red.jud.C.C. B.
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-S.B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 167/2015. Tribunalul DOLJ | Supraveghere specializată. Sentința nr. 158/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
