Pretenţii. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 5644/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/2015
Ședința publică de la data de 13 Martie 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. și de pârâtul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA împotriva sentinței civile nr. 7994 din 02.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns c.j. P. V. pentru apelantul-pârât, lipsind apelanta-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelurile sunt declarate în termen, motivate, timbrate, după care:
C.j. P. V. pentru apelantul pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nici apelanta reclamant nu solicită probe, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelurilor.
C.j. P. V. pentru apelantul pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de reclamantă, conform motivelor din întâmpinare și admiterea apelului formulat de pârât, conform motivelor de apel. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
La 17.02.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._, acțiunea în pretenții formulată de S.C. V. România S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. R. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia, si C. Județean Pentru Protecția Consumatorilor D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumei de 16.674,65 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului civil nr._/215/2010 al Judecătoriei C. în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 3083/16.02.2011, definitivă și irevocabilă prin Decizia pronunțată de Tribunalul D. la data de 28.10.2011.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 3083/16.02.2011, definitivă și irevocabilă prin Decizia pronunțată de Tribunalul D. la data de 28.10.2011 a fost admisă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.10.2010 întocmit de A.N.P.C. D..
Susține că în respectivul dosar a fost reprezentată de societatea civilă de avocați N. N. D. Kingston Petersen, semnându-se în acest sens un contract de asistență juridică nr._/01 10 2010, contract în baza căruia s-au emis facturile nr._/01 04 2011,_/01 04 2011,_/15 04 2011 și nr._/13 12 2010, achitate în data de 28.12.2010, 06 05 2011 si 12 04 2011.
Arată că, potrivit art. 453 N.C.P.C., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Susține că, plecând de la prevederile art. 451 N.C.P.C., onorariu avocatului poate fi încuviințat de instanță ca și cheltuială de judecată daca acesta este necesar, dace este real și rezonabil.
Caracterul real al cheltuielilor de judecată rezultă din faptul că, susține reclamanta, a depus la dosar dovezile privind efectuarea de către bancă a plății onorariului stabilit.
Caracterul rezonabil trebuie apreciat în funcție de valoarea pricinii, timpul și volumul de muncă depus de avocat, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acceptat de client îl împiedică pe acesta să accepte un alt mandat din partea altei persoane, pregătirea profesională a avocatului.
Referitor la criteriul subiectiv de stabilire a onorariului de avocat, învederează instanței că în contextul apariției O.U.G. nr. 50/2010 reprezentanții A.N.P.C. au sancționat banca în repetate rânduri și cu amenzi apropiate de maximul legal pentru încălcarea prevederilor acestui act normativ,prejudiciul de imagine adus băncii fiind unul foarte mare astfel încât banca a apelat la serviciile casei de avocatura.
Referitor la caracterul necesar al cheltuielilor de judecată,susține reclamanta că sumele cheltuite de partea care a câștigat procesul trebuie să contribuie în mod semnificativ la soluționarea cauzei, în sensul că trebuie să aibă legătură cu obiectul judecății.
Mai mult, banca nu poate să se afle în imposibilitatea recuperării integrale a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea litigiului având în vedere faptul că legiuitorul a decis să rectifice propria-i greșeală prin aprobarea Legii nr 288/2010 modificând astfel prevederile OG50/2010 și anulând astfel toate sancțiunile dispuse de agenții constatatori ai organelor statului emise in virtutea acestei ordonanțe de urgență.
A depus la dosar Decizia nr. 1626/14.11.2011 a Tribunalului Prahova, sentința nr. 4167/26.11.2012 a Judecătoriei Călărași, ordinul de plată nr. 1846/14.02.2014 aferent plății taxei de timbru în cuantum de 938,70 lei., contractul de asistență juridică nr._/01.10.2010, facturile . nr._/01.04.2011,nr._/01 04 2011, nr._/15.04.2011,, nr._/13.12.2010, sentința civilă nr. 3083/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2010, decizia nr. 1031/28.10.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2010.
La 13.03.2014 pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată iar în subsidiar reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
În fapt, arată pârâții, în dosarul nr_/215/2010, Judecătoria C. a admis plângerea petentei formulată împotriva procesului verbal de contrtavenție . nr_/04,10,2010 întocmit de comisarii C.J.P.C. D., pe motiv că legiuitorul prin adoptarea Legii nr.288/2010 a scos din sfera ilicitului contravențional fapta reținută în sarcina petentei.Ca urmare instanța nu a mai cercetat fondul cauzei pronunțându-se pe excepția dezincriminării faptei.
Susțin pârâții că, conform motivării instanței A.N.P.C. - C.J.P.C. D. nu a pierdut pentru că ar fi aplicat greșit prevedrile legale incidente înmaterie la data întocmirii actului sancționator sau pentru faptul că activitatea desfășurată de către avocat ar fi fost una foarte complexă care ascos în evidența și a probat greșelile comisarilor ci datorită intervenirii pe parcursul procesului unei legi a dezincriminat fapta reținută și sancționată ca și contravenție .
Sustin pârâții că numai în măsura în care cheltuielile erau probate în cadrul procesului puteau fi solicitate pe calea unei acțiuni separate și numai în condițiile în care și+a rezervat în fața instanței dreptul de a le solicita separat.Prin imposibilitatea probării cheltuielilor de judecată, prin nesolicitarea acestora la judecarea pricini și prin nerezervarea dreptului de a le solicita ulterior pe calea unei cereri separate, reclamanta nu le poate solicita pentru simplu motiv că nu poate proba efectuarea acestora în timpul procesului, iar cele pretins a fi efectuate după soluționarea irevocabilă a pricinii, nu pot fi reținute ca fiind reale.
Arată că pretinsele dovezi în ce privește valoarea cheltuielilor de judecată efectuate nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care nu au fost efectuate pe parcursul derulării procesului ( facturi emise în aprilie 2011, sentința fiind dată în februarie 2011).
Consideră ca onorariul solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată este nepotrivit de mare în raport cu munca realizată de avocat.
În drept au invocat dispozițiile art 205 și 451 alin 2 C pr civ.
Potrivit dispozițiilor art 411 alin 1 pct .2 C pr civ au solicitat judecarea în lipsă
Au atașat extrase de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarele nr._/215/2010,nr._/215/2010 și nr._/215/2010.
Prin sentința civilă nr. 7994/02.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. V. România SA în contradictoriu cu pârâții C. R. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia - C. Județean Pentru Protecția Consumatorilor D..
A fost obligat pârâtul C. R. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia - C. Județean Pentru Protecția Consumatorilor D. să plătească reclamantei suma de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de aceasta din urmă în legătură cu dosarul nr._/215/2010.
A fost obligat pârâtul la plata a 355 lei reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3083/16.02.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1031/2011 pronunțată de Tribunalul D. la data de 28.10.2011, a fost admisă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.10.2010 întocmit de ANPC D. prin care a dispus sancționarea contravențională a reclamantei. S-a reținut faptul în acel proces că legiuitorul a dezincriminat faptele constatate prin procesul verbal de contravenție prin adoptarea Legii nr. 288/2010.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă efectuarea de către reclamantă a unor cheltuieli ocazionate de către procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2010 în cuantum de 16.674,65 –filele 8,9, 10, 11. Pârâții nu au contestat realitatea acestor cheltuieli, ci numai oportunitatea în raport cu circumstanțele specifice ale dosarului.
În drept, relevante sunt prevederile art. 451 alin 1 C.pr. civ. potrivit cărora ,,cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna defășurare a procesului.”, alin 2 - ,,instanța poate chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.”.
Instanța a considerat întemeiată cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în procesul ce a vizat anularea procesului verbal de contravenție. Susținerea pârâților privind soluționarea acelei cauze prin prisma admiterii unei excepții nu poate exclude de plano desfășurarea de către avocat a unor activități de documentare, redactare și susținere a unor temeiuri de fapt și de drept de natură să atragă admiterea cererii. Absența culpei agenților constatatori în întocmirea procesului verbal prin prisma încadrării faptei în prevederile legale în vigoare nu are nicio înrâurire asupra activității desfășurate de către avocații reclamantei în acest sens.
Obligația ,,rezervării” de către reclamantă a dreptului de a solicita cheltuieli de judecată fie și pe cale separată invocată de către pârâți nu este prevăzută de legislația în vigoare. Dreptul la solicitarea acestora decurge din răspunderea civilă delictuală reglementată de Codul civil în vigoare.
Faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze posibilitatea solicitării acestora în anumite termene în cadrul desfășurării procesului civil nu poate atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a cere judecarea acestora pe cale separată, cum este cazul în speța de față. De asemenea, emiterea facturii ulterior momentului pronunțării hotărârii judecătorești pentru servicii prestate de către avocat anterior acestuia așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de la filele 14, 20 nu poate atrage respingerea cererii reclamantei.
În ceea ce privește cuantumul sumei de bani ce se cuvine reclamantei pentru efectuarea acestor cheltuieli de judecată instanța a analizat caracterul rezonabil al acestora, în conformitate cu art. 451 alin 2 C.proc.civ.
Prima condiție, valoarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. nr._/215/2010,nu este întrunită deoarece a vizat anularea procesului verbal de sancționare contravențională cu o amendă în cuantum de 20.000, ce se aproprie de nivelul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în acel proces și solicitate prin prezenta acțiune: 16.674,65 lei.
Nici complexitatea cauzei nu poate fi reținută, de vreme procesul s-a desfășurat în 2 faze procesuale, fără rejudecări, a avut ca baza cererea unei singure petente, a urmărit anularea unui singur act administrativ, întocmit în conformitate cu un text de lege ce întrunea condițiile prevăzute de jurisprudența CEDO de accesibilitate și previzibilitate.
Nu poate fi deci cazul de eforturi semnificative din partea avocaților de a identifica jurisprudența sau doctrina majoritară cauzate de eventuale interpretări contrare ale prevederilor OUG 50/2010,nefiind lipsit de importanță nici faptul că ,cel puțin în ce privește faza recursului,care s-a judecat la un singur termen,societatea de avocați nu a depus la dosar nici un raport de activitate..
Modificarea legii la un moment ulterior înaintării acțiunii pe fond după efectuarea majorității activităților specifice profesiei de avocat întărește ideea că aportul intervenției avocaților în formarea convingerii instanței nu a fost semnificativ. Acordarea de cheltuieli de transport însemnate efectuate de către avocații reclamantei necesită să satisfacă dezideratul ca sumele cheltuite să contribuie în mod semnificativ la soluționarea cauzei, statuat de jurisprudența CEDO în cauza C. contra României, S. contra României și S. contra României.
Instanța, având în vedere aceste circumstanțe și considerente, prin necesitatea aplicării în concret a standardului CEDO statuat în hotărările pronunțate în cauzele menționate anterior, consideră rezonabilă obligarea pârâților la suma de 5000 de lei, neputându-le stabili o sarcină excesivă în raport cu cheltuielile efectuate de către reclamantă în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2010 și care nu întrunesc caracterul necesar, de natură să justifice plata în totalitate a cuantumului solicitat de către reclamată.
Relativ la cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă din prezentul proces, dovedite prin înscrisul de la fila 7 din dosar, instanța în baza art. 453 alin 2 C.proc., prin prisma admiterii în parte a pretențiilor formulate de către reclamantă, a obligat pârâții la plata acesteia a sumei de 355 de lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. V. România S.A. și pârâtul C. R. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În apelul formulat de pârâtul C. R. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia, se arată că A.N.P.C. nu a pierdut pentru că ar fi aplicat greșit prevederile legale incidente în materie la data întocmirii actului sancționator sau pentru faptul că activitatea desfășurată de către avocat ar fi fost una foarte complexă care a scos în evidență și a probat greșelile comisarilor, ci datorită intervenirii pe parcursul procesului a unei legi care a dezincriminat fapta reținută și sancționată ca și contravenție.
Pârâtul menționează că reclamanta putea fi reprezentată de oricine, modul de reprezentare în această cauză neavând relevanță în soluția pronunțată, de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenției ci, apariția Legii nr. 288/2010 care a dezincriminat fapta constatată anterior ca și contravenție, instanța făcând aplicarea de drept a prevederilor legale intervenite pe parcursul procesului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 C.p.civ.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata reclamantă S.C. V. România S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului.
Intimata arată că procesul-verbal întocmit de reprezentanții pârâtelor nu se limitează la aplicarea unei amenzi contravenționale, ci prin același proces-verbal erau dispuse și măsuri complementare de natură să afecteze activitatea economică a reclamantei.
În apelul declarat de reclamanta S.C. V. România S.A. se arată că este eronată hotărârea primei instanțe ce a statuat că nu se impune acordarea de despăgubiri reprezentate de toate cheltuielile de judecată.
Procesul-verbal întocmit de reprezentanții pârâților nu se limita la aplicarea unei amenzi contravenționale, ci prin același proces-verbal erau dispuse și măsuri complementare de natură să afecteze activitatea economică a reclamantei.
În ceea ce privește faptul că nu ar fi avut de-a face cu o cauză complexă, întrucât procesul-verbal s-a judecat în doar două faze procesuale, învederează că cele două faze procesuale și noutatea litigiului constituie un argument suficient pentru admiterea în integralitate a acțiunii reclamantei.
Reclamanta precizează că munca depusă de apărătorul acesteia în dosarul nr._/215/2010 este în mod obiectiv, un efort care tinde către o activitate de pionierat.
Reclamanta arată că nu se poate discuta despre încheierea legală a unui proces-verbal de contravenție, în lipsa existenței caracterului contravențional al faptei, caracter care să rezulte din calificarea dată de un act normativ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de nașterea unui proces având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție care este lovit de nulitate, atât art. 274 din vechiul C.pr.civilă, cât și art. 453 N.C.P.C. stipulează că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții adverse, să îi plătească acestuia din urmă cheltuielile de judecată.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, care stau la baza obligării părții care a căzut în pretenții la suportarea cheltuielilor de judecată, rezultă în mod evident că intimatele-pârâte sunt în culpă pentru costurile angajate de reclamantă în vederea apărării drepturilor din dosarul nr._/215/2010.
Reclamanta arată că a dovedit caracterul real, rezonabil și necesar al cheltuielilor de judecată, chiar dacă agenți A.N.C.P. ar fi fost de bună-credință la încheierea procesului-verbal de contravenție, întrucât au aplicat actul normativ reprezentat de O.U.G. nr. 50/2010, înainte de clarificarea înțelesului, conținutului acestuia, cu prejudicierea gravă a reclamantei.
Reclamanta precizează că dosarul nr._/215/2010 pentru care apelanta a efectuat cheltuieli de judecată s-a soluționat în 5 termene de judecată, termene pentru care au fost întreprinse demersurile corespunzătoare obținerii unei soluții favorabile.
Nu o poate exonera de plata cheltuielilor de judecată pe intimată faptul că anularea procesului-verbal s-a impus ca efect al discriminării intervenite prin . Legii nr. 388/2010, în condițiile în care agentul constatator aplicat sancțiuni în baza unui act normativ ce nu a fost confirmat legislativ, că trebuie însușit și riscul discriminării iar din punct de vedere al echității nu doar petenta trebuie să suporte întregul risc al discriminării.
Reclamanta arată că în cauză nu se poate aplica nici excepția prevăzut de art. 275 C.p.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de transport "însemnate" și"nejustificate", apreciază că efectuarea unor cheltuieli cu deplasarea apărătorului de la București la C. nu constituie o culpă a reclamantei și nu poate fi reținută sub nicio formă de către instanță ca un argument în favoarea pârâtelor.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1385 Cod civil, art. 466, 468, 470, 480 alin. 2 N.C.P.C.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 16.674,65 lei cu titlu de despăgubiri ce reprezentau cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/215/2010.
Analizând apelurile formulate, în raport de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele comune de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 3083/16.02.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2010, a fost admisă plângerea formulată de petenta S.C. V. România S.A. București în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - C. Județean pentru Protecția Consumatorilor D., cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție . nr._/04.10.2010.
În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 288/2010, a scos din sfera ilicitului contravențional fapta reținută în sarcina petentei prin actul sancționator, astfel că în speță a devenit incidentă aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Se observă că instanța care a analizat legalitatea procesului-verbal de contravenție a avut în vedere la anularea acestuia doar motivul referitor la aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv Legea nr. 288/2010 față de O.U.G. nr. 50/2010, deci dezincriminarea contravenției, care a avut ca efect lipsa de suport juridic a sancțiunilor aplicate, astfel cum a reținut instanța în penultimul paragraf al considerentele sentinței civile evocate.
Această motivare a fost confirmată de către Tribunalul D. prin decizia nr. 1031/28.10.2011, pronunțată în recursul declarat împotriva sentinței nr. 3083/16.08.2011 a Judecătoriei C.. Instanța de control judiciar a dezvoltat argumentele de fapt și de drept în ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile, arătând în mod expres că nu s-a impus analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție. Așadar, instanțele au avut în vedere doar modificările legislative intervenite ulterior întocmirii actului de contravenție.
La baza stabilirii obligației de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de părți într-un litigiu civil se află culpa părții care cade în pretenții, aceasta constituind una din condițiile răspunderii civile delictuale de drept comun.
Reclamanta S.C. V. România S.A. a inițiat demersul judiciar din prezenta cauză, apreciind că pârâții sau fost în culpă procesuală în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., în care s-a admis plângerea și s-a anulat procesul-verbal de contravenție.
Tribunalul constată că nu poate fi primită o astfel de susținere, deoarece anularea procesului-verbal de contravenție a fost cauzată exclusiv de intervenția puterii legislative care, prin Legea nr. 288/2010, adoptată ulterior O.U.G. nr. 50/2010 (aceasta fiind chiar legea de aprobare cu modificări și completări a ordonanței de urgență), a dezincriminat contravenția.
Deci, la momentul întocmirii procesului-verbal, fapta contravențională era prevăzută de lege (O.U.G. nr. 50/2010), astfel că agentul constatator a aplicat sancțiunea în baza prevederilor legale în vigoare la acel moment.
Se putea vorbi de existența unei culpe procesuale a pârâților, numai în situația în care instanțele anterioare, învestite cu soluționarea plângerii în baza art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001, analizau legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de contravenție prin prisma unor cauze de nulitate existente la data întocmirii acestuia, imputabile agentului constatator, și nu pentru un motiv ce a privit aplicarea legii contravenționale mai favorabile, apărut ulterior prin intervenția legiuitorului și care nu antrenează vreo culpă a agentului constatator care a aplicat sancțiunea contravențională, deoarece acesta nu are posibilitatea de a influența intervenția legiuitorului.
Astfel cum rezultă din decizia nr. 1129/2012 pronunțată într-o speță asemănătoare (hotărâre citată de autorul M. T. în D. procesual civil 2013, vol. II, pag. 566, nota 884), însăși Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I Civilă a apreciat că reclamantul nu este în culpă procesuală și, deci, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca urmare a declarării neconstituționalității textului de lege ce a stat la baza pretențiilor deduse judecății.
D. urmare, văzând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se reține răspunderea pârâtului în privința suportării cheltuielilor de judecată din procesul anterior, precum și faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în temeiul art. 480 alin. 2 N.C.P.C. tribunalul va admite apelul pârâtului și va schimba în tot sentința civilă, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, în baza art. 480 alin. 1 N.C.P.C., va fi respins ca nefondat apelul reclamantei, observând că motivele/criticile acesteia privind greșit aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 451 alin. 2 N.C.P.C., rămân fără efect și nu se mai impune a fi analizate, dată fiind soluția ce se va adopta în privința apelului pârâtului, care paralizează efectiv calea de atac a reclamantei.
Văzând apelanta-reclamantă este cea care cade în pretenții în prezenta cale de atac ca urmare a soluțiilor pe care instanța le va pronunța asupra celor două cereri de apel, va fi respinsă și cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile art. 451 alin. 1 din noul C.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD - VEST OLTENIA, cod fiscal_, cu sediul în mun. C., .. 58, județul D. împotriva sentinței civile nr. 7994 din 02.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. (intimată în această cerere de apel), cu sediul în mun. București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, J_, cod unic de înregistrare_.
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. V. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD - VEST OLTENIA și C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR D., cod fiscal_, ambii cu sediul în mun. C., .. 58, județul D., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea apelantei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 13 Martie 2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. F.M./5 ex.
Data redactării: 15.04.2015
Jud. fond M. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 13-03-2015, Tribunalul... → |
|---|
