Pretenţii. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 365/2015
Dosar nr._ -revizuire-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 365/2015
Ședința publică din data de 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: D. G.
Grefier: E. D. C.
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul P. M.-C., împotriva deciziei civile nr. 471/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimata U. D. C., având ca obiect revizuire-pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns revizuentul P. M. C., prin avocat C. S. și intimata U. din C., prin consilier juridic Moină M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la cererea de revizuire.
Revizuentul P. M. C., prin avocat C. S., având cuvântul, solicită încuviințarea cererii de revizuire, schimbarea deciziei nr. 471/25.06.2014, pronunțată de Tribunalului D. și admiterea apelului. Învederează că cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 509 pct. 1 din Noul Cod procedură civilă și că prezenta cauză a fost soluționată în baza unei cauze juridice neînsușite de reclamantă. De asemenea, apreciază că intimata ar fi trebuit să fie obligată la plata unei taxe judiciare de timbru. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și învederează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata U. din C., prin consilier juridic M. Moină, având cuvântul, învederează că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 aliniatul 1 Noul Cod procedură civilă, deși, prin răspunsul la întâmpinare, se critică însăși decizia nr. 47/06.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C.. Temeiul juridic sub incidența căruia a înțeles să se judece aceasta a fost cel indicat de Curtea de Apel C., în speță, dispozițiile art. 722-725 Cod procedură civilă. Solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
La data de 18 septembrie 2014, revizuentul P. M.-C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 471/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, solicitând admiterea cererii și anularea deciziei în sensul admiterii apelului.
Revizuentul a arătat că, prin cererea de apel, a invocat excepția procesuală a lipsei temeiului de drept, raportat la motivarea în drept a sentinței civile nr. 1274/2014 a Judecătoriei C..
Prin regulatorul de competență, Curtea de Apel C. a stabilit că cererea formulată de intimată are ca și temei juridic art. 722-725 NCPC.
Raportat la acest temei juridic s-a stabilit competența de primă instanță pentru Judecătoria C..
Însă intimata avea obligația procesuală să-și precizeze temeiul juridic, deoarece, în lipsa unei asemenea precizări, instanța nu poate trece peste voința părților. Deoarece intimata nu a efectuat această precizare, temeiul juridic-art. 256 Codul Muncii a rămas în vigoare. Raportat la acest temei juridic, instanța de fond și, ulterior, instanța de apel ar fi trebuit să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Revizuentul a arătat că instanța de apel a reținut că este obligatorie reținerea calificării cererii de chemare în judecată făcută de Curtea de Apel, însă nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei temeiului juridic din cererea de chemare în judecată, condiție de fond și esențială.
Revizuentul a considerat că, în judecarea prezentei cauzei, a avut loc o "minus petita", prin omisiunea pronunțării instanței asupra excepției procesuale a lipsei cauzei juridice a cererii de chemare în judecată.
Dintr-o altă perspectivă, revizuentul a arătat că, în cauză, se poate considera că a intervenit o "extra petita", instanța de fond și, ulterior, instanța de apel, prin respingerea apelului, au soluționat cauza prin raportare la o cauză juridică ce nu a fost invocată și, ulterior, însușită de intimată.
Revizuentul a arătat că temeiul de drept al cererii a fost art. 256 Codul Muncii, iar instanța, cu depășirea rolului activ și al principiului disponibilității, a soluționat cauza raportat la art. 722-725 NCPC.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 NCPC.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Sentința nr. 47/2013 a Curții de Apel C. a statuat temeiul juridic al soluționării cauzei, în speță, art. 722-725 C.pr.civ. privind instituția juridică a întoarcerii executării.
Indiferent de ce a cerut sau nu a cerut revizuentul prin cererea de apel, Tribunalul D. s-a pronunțat asupra temeiului legal al judecării cauzei, art. 722-725 C.pr.civ., întoarcerea executării silite.
La acest temei legal a aderat intimata, așa cum și-a exprimat punctul de vedere în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Precizarea despre care face vorbire revizuentul cu privire la indicarea temeiului de drept de către reclamantă nu este obligatorie a fi făcută, iar lipsa acestuia sau indicarea altui text e lege nu are drept sancțiune anularea cererii de chemare în judecată sau respingerea sa, așa cum absolut nejustificat, pretinde partea.
Intimata a arătat că nu s-a produs nicio depășire a rolului activ al judecătorului ci, dimpotrivă, s-a realizat tocmai exercițiul acestui rol prin calificarea temeiului juridic al cauzei.
Intimata a mai arătat că revizuentul este obligat să restituie suma de 28.000 lei pentru care Judecătoria C. a încuviințat executarea silită.
Revizuentul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că argumentele invocate în întâmpinare sunt contradictorii ori irelevante raportate la motivele de revizuire și înscrisurile existente la dosarul nr._/215/2013.
Revizuentul a arătat că intimata a recunoscut că a aderat la temeiul juridic stabilit de Curtea de Apel C., aderare care a avut loc în apel odată cu depunerea concluziilor scrise.
Obligația judecătorului de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, nu poate schimba fundamentul juridic al cererii.
Referitor la restituirea plăților, revizuentul a arătat că nu evită restituirea acestor plăți.
Revizuirea a fost legal timbrată cu taxă de timbru conform chitanței depuse la fila 23 din dosar.
La data de 05.11.2014, revizuentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 17-18 din dosar).
Părțile au depus la dosar concluzii scrise (filele 36-39).
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, în raport de disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 N.c.p.c., tribunalul constată că acesta este neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
La data de 18 septembrie 2014, revizuentul P. M.-C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 471/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, solicitând admiterea cererii și anularea deciziei în sensul admiterii apelului.
Temeiul de drept invocat de către revizuent în cadrul cererii formulate a fost reprezentat de disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 N.c.p.c. potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Acest motiv de revizuire reprezintă o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății, conform disp. art. 9 alin. 2 și art. 22 alin. 6 N.c.p.c., instanța fiind ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, să și soluționeze pricina în întregul ei.
Acest text de lege se referă, astfel, la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de către părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată, respectiv de pretențiile formulate de către reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvențională, de oricare dintre părțile inițiale în cererile de intervenție forțată, de terțul intervenient în cererea de intervenție voluntară principală. Motivul de revizuire vizează atât cererile principale, cât și pe cele accesorii, în măsura în care acestea nu au rămas fără obiect ca urmare a soluției date cererii principale, precum și cererile cu caracter subsidiar, în măsura în care cererea principală a fost admisă sau, după caz, respinsă.
Prin urmare, în sensul art. 509 alin. 1 pct. 1 N.c.p.c., prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare-dispozitivul.
În cadrul prezentei căi de atac extraordinare, revizuentul a invocat ipotezele prevăzute de textul de lege anterior menționat vizând "minus petita", respectiv "extra petita".
Ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut are în vedere situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unor lucruri (capete de cerere) care nu s-au cerut nici în scris, nici verbal, atunci când legea permite acest lucru.
Ori, în cazul de față, revizuentul nu invocă faptul că instanța de apel s-ar fi pronunțat asupra unui capăt de cerere care nu a fost solicitat de către intimata reclamantă, ci că ar fi soluționat cauza prin raportare la o cauză juridică ce nu a fost invocată și, ulterior, însușită de către aceasta, aspect care nu echivalează cu pronunțarea asupra unui capăt de cerere neformulat de către parte.
Cea de a doua ipoteză a textului, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita) are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact, când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în termen, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional.
Pentru a se putea folosi revizuirea, este necesar ca instanța să fi fost sesizată cu cererea respectivă, aspect care nu se regăsește, însă, în speța de față în care revizuentul a invocat această ipoteză a cazului de revizuire prev. de disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 N.c.p.c. prin raportare la faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției procesuale a lipsei cauzei juridice a cererii de chemare în judecată.
Sub acest aspect, nu se poate vorbi de minus petita în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei excepții procesuale.
Mai mult, în considerentele deciziei supuse revizuirii, instanța de control judiciar, în cadrul apelului soluționat în cauză, a analizat așa numita excepție procesuală a lipsei cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, reținând că, în fondul cauzei, criticile apelantului vizează calificarea obiectului cererii de chemare in judecata in întoarcerea executării silite, in condițiile in care reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 256 C. muncii.
In privința acestei calificări, tribunalul a reținut ca, in soluționarea conflictului negativ de competenta, Curtea de Apel, in sentința 47/2013, in cuprinsul considerentelor, a reținut ca, in speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 256 C. muncii, așa cum greșit a reținut Judecătoria C. in declanșarea conflictului de competenta si ca, in mod corect, sunt incidente dispozițiile art. 772-725 din C. din anul 2010, privind întoarcerea executării silite si, ca urmare a incidentei acestor norme, s-a constatat competenta de soluționare in favoarea Judecătoriei C..
F. de dispozițiile sentinței date in conflictul de competenta, s-a reținut ca este obligatorie in speța reținerea aplicării normelor in cauza si, in consecința, in mod corect, instanța de fond a analizat cererea principala din prisma acestor dispoziții. Soluția data in conflictul negativ de competenta a intrat in definitiv, atât asupra competentei de soluționare, cit si a celor reținute, fata de obiectul cererii de chemare in judecata care a fondat stabilirea competenței. In consecința, o noua dezbatere asupra acestor aspecte este împiedicata de hotărârea 47/2013 a Curții de Apel C..
Prin urmare, aspectele enunțate de către pârâtul apelant, in sensul inexistentei derulării unei executări silite, fata de calificarea obiectului cererii in soluționarea conflictului negativ de competenta, nu au relevanta in soluționarea cauzei, fata de reținerea obligativității respectării calificării prin sentința Curții de Apel C..
Având în vedere considerentele anterior expuse, nu se poate reține că instanța de control judiciar, în cadrul deciziei a cărei revizuire se solicită, nu a analizat motivul de apel invocat de către revizuent referitor la calificarea juridică a acțiunii cu care reclamanta a învestit instanța de fond prin prisma așa numitei excepții procesuale a lipsei cauzei juridice a cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge cererea de revizuire formulată de către revizuentul P. M.-C., împotriva deciziei civile nr. 471/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimata U. D. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuentul P. M.-C., domiciliat în municipiul C., . 7, ., județul D., împotriva deciziei civile nr. 471/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimata U. D. C., cu sediul în municipiul C., ., nr. 13, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 Februarie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 4 ex./30.03.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1534/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
