Anulare act. Decizia nr. 364/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 364/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 364/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de către apelanții reclamanți P. Ș., C. M. C., C. M. A., C. M. L. și C. I. A. și pe intimații pârâți D. L. și C. I., împotriva sentinței civile nr. 1441/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți, prin avocat I. G. și intimații-pârâți, prin avocat F. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța pune în discuția părților încuviințarea probei cu aceste înscrisuri.
Apelanții-reclamanți, prin avocat G. I., având cuvântul, învederează că nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri.
Intimații-pârâți, prin avocat F. S., având cuvântul, de asemenea învederează că nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri. Depun la dosarul cauzei sentința civilă nr. 1869/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2013 și solicită încuviințarea probei și cu acest înscris.
Instanța comunică către apelanții-reclamanți, prin avocat G. I., sentința civilă depusă de intimații-pârâți la acest termen de judecată.
Apelanții-reclamanți, prin avocat G. I., având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de acestea.
La a doua strigare a cauzei au răspuns apelanții-reclamanți, prin avocat I. G. și intimații-pârâți, prin avocat F. S..
Apelanții-reclamanți, prin avocat G. I., având cuvântul, învederează că nu se opun încuviințării probei cu înscrisul depus în ședința publică de la acest termen de judecată.
Instanța, după deliberare, încuviințează pentru intimații-pârâți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanții-reclamanți, prin avocat I. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului ca fondat și trimiterea cauzei la Judecătoria C. pentru evocarea fondului. Înscrisul depus în ședința publică de către intimații-pârâți învederează că este o probă în plus că nu aveau și nu au titlu de proprietate pentru acest teren. Hotărârea judecătorească din 1997 neurmată de un proces verbal de punere în posesie și un titlu de proprietate nu face dovada unui drept de proprietate. Din terenul acestora de 2500 mp pentru care aveau TDP, aceștia au mai rămas cu 250 mp, astfel că prin hotărâre judecătorească s-a făcut expropierea acestora. Fără cheltuieli de judecată.
Intimații-pârâți, prin avocat F. S., având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 1716 Vechiul Cod civil, în mod corect s-a reținut că au fost respectate condițiile încheierii unei tranzacții Între litigiile existente între părți s-au întocmit 5-6 rapoarte de expertiză prin care s-a definitivat în mod legal limita proprietăților. fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 25 04 2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr_, reclamanții P. Ș., C. M. C., C. M. A., C. I.-A. și C. M. L. au chemat in judecată pe pârâții D. L. și C. I. pentru a se constatat nulitatea absolută a actului juridic numit tranzacție încheiat in dosarul_/215/2007 al Judecătoriei C..
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că au un interes legitim in promovarea acțiunii deoarece reclamantul P. Ș. este moștenitorul primului proprietar, P. A., al terenului in suprafață de 3700 mp situat in C. . Cernele, p 336/1), reclamanții C. M. C. și C. M. A. erau proprietarii cu acte autentice la data incheierii tranzacției, iar reclamanții C. I.-A. și C. M. L. sunt proprietari actuali ai imobilului.
Se susține de către reclamanți că tranzacția este un contract judiciar, iar instanța nu procedează la judecată ci doar consfințește învoiala părților, hotărârea prin care s-a luat act de tranzacție poate fi atacată pe calea acțiunii in anulare sau in nulitate. Se mai arată de către reclamanți că, prin hotărârea respectivă, instanța nu a verificat buna credință a părților și dacă sunt îndeplinite condițiile legale, iar familia pârâților a tot încercat din anul 1990 și până in 2007, pe căi legale sau încercând să forțeze legea și autoritățile, să obțină ceea ce nu aveau dreptul, adică acte de proprietate pentru terenul in suprafață de 3700 mp care s-ar afla lângă un alt teren al lor de 2500 mp, iar in cauză nu a fost administrată proba cu expertiză tehnică, nu s-a efectuat lotizarea, motiv pentru care, prin tranzacție, s-a încălcat ordinea publică și aceasta are la bază o cauză ilicită și imorală pentru că terenul care face obiectul tranzacției nu a aparținut familiei pârâților.
Se mai susține de către reclamanți că fostul proprietar al terenului este P. A. care a avut act autentic de proprietate, a figurat in registru agricol și a obținut TDP pentru suprafața de 2500 mp, iar pârâții au avut doar 2500 mp și atât au și în TDP, dar pentru că au știut că nu au acte autentice au reușit prin tranzacție să obțină act autentic pentru cei 3700 mp, fraudând legea.
La cerere, a fost anexată copia TDP 1226-_/1994, copia TDP 309-_/1993, copia SC_/2007 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul_/215/2007, copia sentinței civile nr 204/1994 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul 15, copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 221/2013, copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2314/2007.
În procedura de regularizare, instanța le-a solicitat reclamanți lor să precizeze cererea de chemare in judecată, iar aceștia s-au conformat și au depus precizare la data de 09 05 2013 prin care au arătat că obiectul cererii îl constituie nulitatea absolută parțială a actului juridic numit tranzacție încheiat de pârâți in dosarul_/215/2007 in care s-a pronunțat SC_/2007 pentru suprafața de 2500 mp situată în C. . Cernele, p 336/1) pentru lipsa cauzei, cauză nelicită și imorală și fraudă la lege deoarece pârâții au știut la data încheierii tranzacției că nu dețin act de proprietate al autoarei acestora care să ateste dreptul de proprietate pentru terenul in suprafață de 3700 mp in care este inclus și terenul reclamanților de 2500 mp, că intre părți au existat numeroase procese, iar instanțele au dispus irevocabil că pârâții nu ocupă terenul reclamanților și pârâții au avut reprezentarea clară că nu pot include la partaj un bun ce nu aparține patrimoniului autoarei și au știut că reclamanții au act de proprietate legală, că dreptul lor de proprietate a fost înscris in Cartea Funciară, iar scopul pentru care au încheiat tranzacția a fost acela de a obține un act de proprietate pe care autoarea nu l-a avut. Se mai susține că pârâții au făcut o fraudă la lege deoarece au folosit norme legale pentru eludarea altor norme legale, iar caracterul fraudulos al convenției private încheiate de pârâți rezidă in intenția de a încălca dispozițiile legale.
La data de 14 06 2013, pârâta D. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni introductive, iar, pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. I., excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, pârâta a arătat că reclamanții sunt terți față de litigiul ce a făcut obiectul dosarului_/215/2007, iar intre părți au avut loc mai multe litigii; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. I. a fost motivată pe împrejurarea ca acesta este terț față de litigiile avute anterior de părți; excepția lipsei de interes a reclamanților și excepția inadmisibilității acțiunii a fost motivată pe faptul că reclamantul P. și reclamanții C. au înstrăinat terenul prin acte autentice, deci nu mai justifica un interes actual, iar acțiune apare ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că autorul B. M. a deținut pe raza . Șchiaua o suprafață de 0,37 ha, iar acesta a fost moștenit de C. E., B. N. și B. I., cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate in acest pct pentru suprafața de 2500 mp, fără să se țină seama și de cei 0,12 ha lacuri și bălți, care deveniseră arabili prin desecare. Din acest motiv, prin . D. a obligat Consiliul Local C. să pună în posesie pe petiționarii C. E., B. N. și B. M., B. E. și B. C. cu suprafața de 0,37 ha, sentință ce a rămas irevocabilă și de care s-a luat act prin hotărârea nr 5462/1995 a Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate, după care s-a întocmit pr verbal de punere in posesie in anul 2008.
Se mai arată că intre părți au început litigii din anul 1993 și că, inițial, pârâții s-au judecat cu reclamantul P. apoi, in revendicare, și cu reclamanții C., care au cumpărat terenul de la reclamantul P. Ș..
La întâmpinare a fost anexată sentința civilă nr. 3924/2010 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul_, decizia civilă nr 428/2011, pronunțată în același dosar și decizia nr 5093/2012, pronunțată de Curtea de Apel C. in aceiași cauză, rapoarte de expertiză tehnică topo, cu schiță, proces verbal nr 2983/AD/2012.
La data de 04 10 2012, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care arată că apreciază că pârâții nu au înțeles ca in aceasta cauză se judeca daca ei s-au comportat ca niște justițiabili onești, dacă și-au exercitat drepturile cu bună credință, dacă au prezentat acte legale ori dimpotrivă au făcut demersuri nelegale pentru a obține acte pe teren.
S-a solicitat respingerea excepțiilor invocate deoarece, în ceea ce privește calitatea procesuală activă, este lipsit de relevanță dacă toți reclamanții sau numai unii au fost părți in celelalte litigii, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, pârâtul este unul din semnatarii tranzacției, iar in ceea ce privește interesul se susține că fiecare reclamant, pentru perioada in care a fost proprietar, urmărește să desființeze un act juridic care il prejudiciază. In ceea ce privește excepția inadmisibilității, se arată că orice persoană prejudiciată poate acționa in instanță.
Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat că motivele și argumentele pârâților sunt neîntemeiate, că fiecare familie avea in pct Șchiaua câte 2500 mp și atât a și cerut fiecare in 1990, iar P. A. face dovada dreptului de proprietate, iar pârâții au cerut o suprafață de 1200 mp in plus pe care l-au luat din terenul reclamanților.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială, fiind audiați martorii B. G., B. M., T. D. și I. E..
In ședința publică din 14 11 2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. I. din considerentele expuse in încheierea de la acel termen.
Întrucât, prin întâmpinare, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, instanța s-a pronunțat asupra acestor excepții care sunt in strânsă legătură.
Prin sentința civilă nr.1441/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes.
A fost respinsă acțiunea având ca obiect nulitate absolută parțială tranzacție, formulată de reclamanții P. Ș., C. M. C., C. M. A., C. M. L. și C. I. A., în contradictoriu cu pe pârâții D. L. și C. I..
Deliberând cu prioritatea impusă de prevederile art. 237 alin. 2 pct 1 Cod procedură civilă asupra excepției lipsei de interes și asupra excepției inadmisibilității, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate, urmând să le respingă, din considerentele ce succed:
Reclamanții au solicitat nulitatea tranzacției pentru cauză ilicită, iar pârâta a invocat excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității întemeiată pe considerentul că reclamanții nu au fost parte in acel act.
Potrivit art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 (Noul Cod Civil), contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța constată că actului juridic a cărui nulitate absolută se invocă, respectiv contractul de tranzacție încheiat in anul 2007, îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil (1864).
În ceea ce privește motivul de nulitate a tranzacției invocat de reclamanți, respectiv cauza ilicită, instanța reține că, potrivit art. 968 C.civ., cauza, definită prin scopul, obiectivul urmărit de părți la încheierea actului juridic, este ilicită atunci când este prohibită de legi sau când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice, atrăgând nulitatea absolută a înscrisului astfel întocmit.
Această nulitate poate fi invocată de orice persoană interesată, deci și de persoanele care nu au fost parte in tranzacție.
În ceea ce privește interesul reclamanților, instanța a apreciat că aceștia au un interes personal deoarece urmăresc un folos practic pentru ei determinat de faptul că reclamanții susțin că parte din terenul tranzacționat le aparține și că amplasamentul acestui teren se întinde peste amplasamentul terenului in suprafață de 2500 mp cu care autoarea reclamanților a fost validată in anexele la legea 18/1991 și pentru care i s-a emis TDP.
Astfel, autoarei reclamanților, P. A., i-a fost reconstituit, în temeiul Legii nr.18/1991, conf TDP 309-_/1993, dreptul de proprietate pentru terenul in suprafață de 2500 mp in C. ., care se învecinează cu proprietatea pârâtei D. L., reclamantul P. Ș. dobândind dreptul de proprietate pentru acest teren prin succesiune de la autoarea sa, P. A.. Reclamanții C. M. C. și C. M. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 2500 mp situat in C., . prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2314/21.09.2007 la BNP M. D. de la vânzătorul P. Ș.(filele 15-16 dosar), iar reclamanții C. I.-A. și C. M. L. sunt proprietari actuali ai imobilului, dobândind dreptul de proprietate de la reclamanții C., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 221/2013 la BNP D. D. F. (filele 13-14 dosar).
În concluzie, reclamanții C. I.-A. și C. M. L. sunt actuali proprietari ai terenului în suprafață de 2500 mp, deci interesați să aibă și posesia întregii suprafețe de 2500 mp pe care au cumpărat-o, iar reclamantul P. Ș. și reclamanții C. M. C. și C. M. A., vânzătorii succesivi ai terenului in cauză, au obligația garantării pentru evicțiune a cumpărătorilor.
Prin urmare, toți reclamanții au interes in promovarea unei acțiuni in nulitatea actului de tranzacție, iar interesul reclamanților determină și admisibilitatea acțiunii în nulitate absolută, promovarea unei astfel de acțiuni nefiind condiționată de calitatea de parte in actul a cărui nulitate se solicită.
Mai mult, din interpretarea disp art 271 și art 272 Cpr civilă(vechi) rezultă că hotărârile care consfințesc învoiala părților reprezintă o transpunere a înțelegerii lor, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și finalizată pe convingerile instanței. Ca urmare, tranzacția este susceptibilă, ca orice contract, de a fi atacată pe cale acțiunii in anulare sau nulitate.
De asemenea, față de susținerile pârâților privind respingerea acțiunilor in revendicare formulate de reclamanți, instanța apreciază că o acțiune in constatarea nulității absolute a unui act juridic, care vizează restabilirea legalității înfrânte prin încălcarea unor norme imperative, poate fi introdusă chiar dacă partea nu are interes de a solicita și predarea in posesie sau nu mai poate solicita și predarea in posesie, admisibilitatea unei astfel de acțiuni fiind consacrată expres și prin disp art 2 din Decretul nr 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Pe fondul cauzei, din probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat nulitatea parțială pentru lipsă cauză, cauză ilicită și cauză imorală a tranzacției încheiate in dosarul_/215/2007 având ca obiect partaj succesoral, motivându-și cererea, in esență, pe faptul că autoarea pârâților nu avea act de proprietate pentru terenul in suprafață de 3700 mp , iar tranzacția a fost încheiată doar in scopul de a obține titlu de proprietate pentru teren.
În ceea ce privește terenul in suprafață de 3700 mp situat în C. .. 10, instanța reține următoarele:
Pârâta D. L. a dobândit, ca succesor al autoarei C. E., conform sentinței civile nr._/19.11.2007(filele 9-10 dosar) pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2007, având ca obiect partaj succesoral, dosar care s-a finalizat prin încheierea unei tranzacții, dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri imobile printre care și un teren în suprafața de 3700 mp situat în C. .. 10. În tranzacție s-a menționat că actul de proprietate pentru terenul in cauză îl reprezintă sentința civilă nr 204/1994.
Analizând sentința civilă nr 204/1994 pronunțată de Tribunalul D.(filele 11-12 dosar ), menționată în tranzacție ca act de proprietate pentru terenul in litigiu, instanța reține că Tribunalul D. a statuat prin această sentință că autoarea reclamantei este îndreptățită la punerea în posesie asupra suprafeței de 0,37 ha teren intravilan în punctul „S.” cartier Cernele, conf HCJ 3471/13.12.1993.
Comisia locală a pus în executare sentința civilă anterior menționată la data de 17.07.2008 când a întocmit procesul verbal de punere în posesie prin înscrierea în T 129 P 336 a suprafeței de 2996 mp, fără însă a fi modificate vecinătățile acesteia față de cele ale suprafeței de 1796 mp individualizată în TDP 1226-_/20.07.1994. (în TDP 1226-_/20.07.1994, autoarea pârâților a cărei succesiune s-a dezbătut in dosarul încheiat prin tranzacție, figurează cu 2500 mp din care în T 129 P 335 - 704 mp categoria de folosință curți construcții și 1796 mp in P 336.)
Totodată instanța reține, din hotărârile judecătorești depuse la dosar, următoarele:
Anterior investirii instanței cu prezenta cauză, între actualul reclamant, P. Ș., în calitate de reclamant și autorii pârâților, Chivaran E. și D. A., în calitate de pârâți, a existat un litigiu ce a format obiectul dosarului 2194/1995 în care Curtea de Apel C. a pronunțat decizia civilă nr. 3957/04.11.1996 prin care a obligat parații sa lase în deplina proprietate și posesie reclamantului suprafața de 247 mp.
Astfel, în acest dosar, reclamantul P. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul D. A., pentru a fi obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 0,25 ha intravilan, situat în vatra . este proprietarul suprafeței de 0,5 ha, iar pârâtul D. A. îi ocupă abuziv suprafața indicată. Cauza a fost soluționată irevocabil la data de 04.11.1996, prin decizia nr. 3957 a Secției Civile a Curții de Apel C., hotărâre prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. Ș., pârâtul și intervenienta C. E., autoarea pârâților din prezenta cauză fiind obligați să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 247 mp, situată în punctul S. . raportului de expertiză întocmit de expert D. V..
În această decizie, la pag 3 paragraful 2, se arată că instanța a reținut că pârâților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3700 mp.
De asemenea, intre reclamanții C. M. C. și C. M. A., in calitate de pârâți și pârâta D. L. și soțul acesteia, D. A., in calitate de reclamanți și P. Ș., in calitate de chemat in garanție a mai existat un litigiu ce a format obiectul dosarului nr_ pe rolul Judecătoriei C., având ca obiect obligație de a face, iar reconvențional, revendicare, litigiu care s-a finalizat prin decizia 5093/19 04 2012 a Curții de Apel C..
Așa cum am arătat, acest litigiu a avut ca obiect și soluționarea cererii in revendicare formulată de C. M. C. și C. M. pentru suprafața de 1200 mp din totalul suprafeței de 3700 mp deținută de pârâta D. L., reclamanții apreciind că pârâta ocupă o suprafață de 1200 mp din totalul suprafeței de 2500 mp teren pe care au cumpărat-o de la reclamantul P. Ș..( această suprafață de 1200 mp fiind și motivul promovării prezentei acțiuni deoarece pentru această suprafața de teren reclamanții susțin că autoarea pârâților nu avea titlu și nu putea fi atribuit pârâtei D. L. ).
Astfel, prin cererea reconvențională formulată, reclamanții din prezenta cauză, C. M. C. și C. M. A. au solicitat obligarea pârâților D. A. și D. L. la respectarea dreptului lor de proprietate pentru o suprafață de 1200 mp teren pe care aceștia au acaparat-o din terenul în suprafață de 2500 mp situat în C., ., (fost ./1), teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2314/2007 de la P. Ș., această cerere reconvențională fiind respinsă prin admiterea excepției autorității de lucru judecat.
În această cauză, s-a statuat cu putere de lucru judecat că autoarea pârâților C. E. a fost validată in anexe cu suprafața de 0,37 ha in pct Șchiaua - cart Cernele și s-a stabilit întinderea și amplasamentul proprietății pârâților din pct Șchiua (pag 8 paragr 2 și 3).
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul ca o cerere nu poate fi judecata în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Deci, exclusivitatea ca efect puterii de lucru judecat presupune un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință.
Cum prin trei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv: sentința civilă nr 204/1994 pronunțată de Tribunalul D.(filele 11-12 dosar –pag 2), decizia civilă nr. 3957/04.11.1996 pronunțată în dosarul 2194/1995 de Curtea de Apel C.( filele 142-144 dosar- pag 3 paragr 2) și decizia civilă nr 5093/19 04 2012 a Curții de Apel C., pronunțată in dosarul nr._ (filele 49-53 dosar - pag 8, paragr. 3-4), pronunțate in dosare in care s-au analizat actele de proprietate ale autoarei pârâților, s-a statuat in mod irevocabil că autoarea pârâților este proprietara terenul in suprafață de 3700 mp, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune in această cauză care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, instanța neputând pronunța o hotărâre care să contravină acestor statuări.
Totodată, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată, garantat de art 6 alin 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, trebuie interpretat în lumina preambulului acesteia care enunță preeminența dreptului ca un element de patrimoniu comun statelor semnatare, iar unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, intre altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie discutată( in acest sens jurisprudența CEDO- cauza Brumărescu contra României paragr 61).
În concluzie, cum potrivit art 967 C civil, cauza este prezumată de lege, iar cine invocă nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să facă și dovada, deci să răstoarne prezumția, iar in cauză nu s-a făcut de reclamanți o astfel de dovadă, ci dimpotrivă, s-a dovedit că autoarea pârâților avea în proprietate terenul ce a făcut obiectul tranzacției, instanța a respins acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a tranzacției încheiate in dosarul ca ne întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. Ș., C. M. C., C. M. A., C. M. L. și C. I. A., solcitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la Judecătorie pentru evocarea fondului.
Instanța de fond nu a judecat cererea pe fondul cauzei, pronunțându-se doar pe excepție, apreciind că istoricul proceselor dintre părți nu a îndreptățește s-o mai facă.
Arată că pârâții nu au avut un act de proprietate pentru cei 3700 mp incluși la partaj, instanța nu a verificat legalitatea și temeinicia pentru ceea ce s-a tranzacționat, autoarea acestora a fost anterior colectivizării proprietar al terenului, a cerut terenul și a redevenit proprietar pe procedura fondului funciar.
Pârâții și familia acestora nu au fost proprietari anterior colectivizării, nu au figurat în evidențe, nu au cerut terenul pe procedura legii fondului funciar, nu a obținut titlu de proprietate și nu a fost înscris în cartea funciară, și cu toate acestea, instanța i-a făcut proprietari.
Susțin că familia C. a plătit pe acest teren un preț de 50.000 euro, au plătit taxe judiciare și fiscale și că li s-a dat ceea ce nu s-a cerut de către Comisia Locală de fond funciar.
Arată că instanța de fond a admis efectele puterii lucrului judecat, fără ca vreo parte să invoce această prezumție relativă și nici instanța nu a pus-o în discuția părților, făcând-o în camera de consiliu.
Intimata D. L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Arată că la reconstituirea dreptului de proprietate, moștenitorilor autorului lor, B. M., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în punctul "S." decât pentru suprafața de 0,25 ha, fără a se avea în vedere cei 0,12 ha lacuri și bălți.
Din probele administrate, instanța de fond nu a desprins nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art.948, 966, 968 C.civil de la 1864, în ceea ce privește tranzacția încheiată în dosarul nr._/210/2007 al Judecătoriei C., în care s-a pronunțat hotărârea de expedient.
Conform art.1716 alin.2 C.civil tranzacția va fi nulă, când ea nu ar cuprinde decât un singur obiect și s-ar dovedi, din documentele în urmă descoperite, că una din părți nu avea nici un drept asupra acelui obiect. În speță, la încheierea tranzacției au fost avute în vedere toate actele de proprietate deținute de părți pentru terenul contestat de către reclamanți, respectiv hotărârile judecătorești și rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Susținerile apelanților în sensul că instanța nu a soluționat fondul cauzei, ci s-a pronunțat pe excepție, fără a pune în discuția părților o astfel de excepție, precum și că nu s-au analizat motivele invocate de către reclamanți nu pot fi reținute.
Astfel, reclamanții au solicitat constatarea nulității parțiale pentru lipsă cauză, cauză ilicită și cauză imorală a tranzacției încheiate in dosarul_/215/2007, având ca obiect partaj succesoral, motivându-și cererea pe faptul că autoarea pârâților nu avea act de proprietate pentru terenul in suprafață de 3700 mp , iar tranzacția a fost încheiată doar in scopul de a obține titlu de proprietate pentru teren.
Prin titlul de proprietate nr. 309-_/1993, autoarei reclamantului P. Ș., P. A., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul in suprafață de 2500 mp, situat in C. ., care se învecinează cu proprietatea pârâtei D. L., reclamantul P. Ș. dobândind dreptul de proprietate pentru acest teren prin succesiune de la autoarea sa, P. A.. Reclamanții C. M. C. și C. M. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 2500 mp situat in C., . prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2314/21.09.2007 la BNP M. D. de la vânzătorul P. Ș., iar reclamanții C. I.-A. și C. M. L. sunt proprietari actuali ai imobilului, dobândind dreptul de proprietate de la reclamanții C., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 221/2013 la BNP D. D. F..
Pârâta D. L. a dobândit prin sentința civilă nr._/19.11.2007, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2007, având ca obiect partaj succesoral, prin încheierea tranzacției a cărei nulitate s-a solicitat a se constata în prezenta cauză, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 3700 mp situat în C. .. 10.
Instanța de fond a reținut puterea de lucru judecat a trei hotărâri judecătorești: sentința civilă nr 204/1994 pronunțată de Tribunalul D.(filele 11-12 dosar fond –pag 2), decizia civilă nr. 3957/04.11.1996 pronunțată în dosarul 2194/1995 de Curtea de Apel C.( filele 142-144 dosar fond- pag 3 paragr 2) și decizia civilă nr 5093/19 04 2012 a Curții de Apel C., pronunțată in dosarul nr._ (filele 49-53 dosar fond- pag 8, paragr 3-4), pronunțate in dosare in care s-au analizat actele de proprietate ale autoarei pârâților, prin care s-a statuat in mod irevocabil că aceasta este proprietara terenului in suprafață de 3700 mp.
Tribunalul reține că prin sentința apelată instanța de fond a aplicat în mod corect prezumția de lucru judecat și nu a admis excepția autorității de lucru judecat, nefiind necesară punerea în discuția părților a prezumției de lucru judecat, care reprezintă un mijloc de probă.
Apectele retinute in mod irevocabil prin hotărârile menționate nu mai pot fi contrazise de o alta hotarare judecatoreasca, intrând în puterea lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat poate fi invocata atunci cand exista identitate de parti, obiect si cauza, invocandu-se asadar exclusivitatea unei hotarari judecatoresti anterioare, in timp ce puterea de lucru judecat se reține pentru a impiedica contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, invocandu-se obligativitatea unei hotarari judecatoresti anterioare in sensul de a se impiedica infirmarea constatarilor facute de o instanta printr-o hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces.
Atoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Reclamanții au pretins că autoarea pârâților nu avea act de proprietate pentru terenul in suprafață de 3700 mp și că tranzacția încheiată in dosarul_/215/2007 este lovită de nulitate parțială pentru lipsa cauzei, cauză ilicită și cauză imorală.
Or, câtă vreme prin trei hotărâri judecătorești s-a reținut că autoarea pârâților a avut act de proprietate, nu se puteau ignora cele statuate anterior de instanțe, iar prin motivele invocate de reclamanți în susținerea acțiunii se urmărea chiar acest lucru.
În mod corect instanța de fond a reținut că, potrivit art 967 C civil, cauza este prezumată de lege, iar in cauză nu s-a făcut de reclamanți dovada lipsei cauzei sau nevalabilității acesteia, ci dimpotrivă, s-a dovedit că autoarea pârâților avea in proprietate terenul ce a făcut obiectul tranzacției. Mai mult, reține tribunalul că valabilitatea cauzei tranzacției atacate de reclamanți în prezenta cauză se impune față de statuările anterioare ale instanțelor judecătorești în trei hotărâri definitive.
O concluzie contrară ar contraveni principiului securității raporturilor juridice, care presupune, intre altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie discutată ( in acest sens jurisprudența CEDO- cauza Brumărescu contra României paragr 61), cum de altfel a reținut și prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanții reclamanți P. Ș., CNP_, domiciliat în C., cart. Craiovița Nouă, ., ., C. M. C., CNP_, C. M. A., CNP_, ambii domiciliați în com. Breasta, ., jud. D., C. M. L., CNP_ și C. I. A., CNP_, ambii domiciliați com. Ișalnița, .. 52, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1441/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. L., CNP_, domiciliată în C., .. 10, jud. D. și C. I., CNP_, domiciliat în C., .. 53, jud. D., ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./9 ex., 21.04.2015
Jud.fond-V.F.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
