Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 359/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 359/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
JUDECĂTOR D. O.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții petenți S. M., S. N. împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul M. P. PRIN P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-petenți prin avocat V. R., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, S. N. fiind prezentă și personal și intimatul prin consilier juridic Krestyan Aurela.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța constată că lipsa de procedura s-a acoperit prin prezența apărătorului Rokșiu V. pentru S. M..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanții-petenți, prin avocat R. V., având cuvântul solicită respingerea apelului, referentul de Carte Funciară a calificat greșit cererea în rectificare ca fiind o îndreptare eroare materială. Pentru terenul cu nr. de carte funciară nr. 871 în mod eronat s-a notat un sechestru asigurător în favoarea Ministerului P.. Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin consilier juridic solicită respingerea apelului, pentru motivele din întmpinare. În raport de decizia de casare solicită respingerea acțiunii față de M. P. în raport de dispozițiile art.53 din Legea nr. 7/1996, neavând calitate procesuală și nici nu justifică un interes.
Apelantele prin avocat R. V., având cuvântul, solicită respingerea excepțiilor.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 07.12.2012, sub nr._ , petentele S. M. și S. N. au formulat plângere împotriva Încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._ emisă de registratorul-șef în dosarul nr._/15.06.2012 al OCPI D.- Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară D..
În motivarea în fapt, petentele au arătat că, prin contractul de donație autentificat sub nr. 910 din 15.05.2012 de BNP I. V. F., petenta S. N., în calitate de donatoare, a dispus cu titlu gratuit, în favoarea petentei S. M., asupra nudei proprietăți pentru imobilele proprietatea sa reprezentate de suprafața de extravilan de 37.852 mp (37.900 din măsurători) și suprafață intravilan de 29.826 mp ( 29.767 din măsurători), suprafețe corespunzătoare mai multor terenuri având numere cadastrale 862/15, 862 /16, 862 /21, 862/23, 873 ,_,_, 637,633, 871, înscrise în Cartea Funciară a localității Pielești, nr._,_,_,_,_,_,_,_,_, 647, rezervându-și totodată dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor donate. BNP I. V. F. a solicitat întabularea dreptului de proprietate pentru S. M. în Cartea Funciară și notarea dreptului de uzufruct pentru S. N., solicitându-se totodată rectificarea cărții funciare, ca urmare a faptului că pentru unul dintre terenurile donate, respectiv cel cu număr cadastral 871 în suprafață de 14.552 mp, 14.600 mp din măsurători reprezentând punctul 10 din obiectul contractului, în mod eronat s-a notat un sechestru asigurător în favoarea Ministerului P. –P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Au precizat petentele că solicitarea a fost soluționată nefavorabil prin Încheierea de respingere nr._ dată în dosarul nr._/16.05.2012 al OCPI D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D., cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 33 și 34 din Legea 7 din 1996, sub aspectul cererii de rectificare, calificată de registrator ca fiind cerere de îndreptare eroare materială, în sensul radierii sechestrului, pe cale de consecință fiind respinsă și întabularea dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct, născute în baza contractului de donație menționat anterior, sechestrul fiind o piedică la înstrăinare. Împotriva aceste încheieri, s-a formulat cerere de reexaminare, soluționată negativ prin Încheierea de respingere a cererii de reexaminare nr._ pronunțată în dosarul nr._/15.06.2012 al OCPI D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D.. S-a arătat că în motivarea cererii de respingere, sub aspectul chestiunilor de fond, s-a reținut corecta motivare în fapt și în drept a încheierii inițiale de respingere, indicând drept motiv de respingere lipsa demersurilor privind efectuarea publicității imobiliare a actului de adjudecare, motive străine, întrucât terenurile în cauză nu au intrat în proprietatea donatoarei S. N. prin acte de adjudecare, ci urmare a perfectării unor contracte de vânzare-cumpărare, ce exclud existența unui act de adjudecare și implicit a obligativității publicității imobiliare a acestuia.
Prin sentința civilă_/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă plângerea formulată de petentele S. M., și S. N., în contradictoriu cu pârâtul M. P. PRIN P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva încheierii de reexaminare nr._/15.06.2012 și, pe cale de consecință, cererea privind obligarea OCPI- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. la intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei S. M. asupra imobilului cu număr cadastral 871 înscris în CF_ și a dreptului de uzufruct în favoarea petentei S. N. și cererea privind radierea sechestrului asigurător, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petentele S. N. și S. M., arătând că instanța de fond, în mod eronat a reținut că au contestat măsura sechestrului asigurător, în realitate acest sechestru nefiind instituit iar înscrierea nu are o bază factuală ori de drept; acest lucru înseamnă că registratorul nu a verificat nici măcar formal îndeplinirea condițiilor prescrise de lege pentru notare
Prin decizia civilă nr.302 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost respins apelul formulat de apelantele petente S. M., cu domiciliul în C., .. 203 B, județul D. și S. N., cu domiciliul în C., .. 203 B, județul D., împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, .-14, sector 5.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
In cauza pendinte, prin cererea adresata OCPI D., s-a solicitat inscrierea in cartea funciara nr._ a Mun. C.( nr. carte funciara vechi 647) a dreptului de proprietate asupra terenului cu numar cadastral 871 in favoarea petentei S. M. si notarea dreptului de uzufruct pentru petenta S. N., in temeiul contractului de donatie autentificat sub nr. 910/15.05.2012 de BNP I. V. F., precum si indreptarea erorii materiale strecurate in cuprinsul cartii funciare cu privire la sechestrul instituit asupra imobilului, invederandu-se ca acesta a fost notat in mod eronat, deoarece conform proceselor-verbale din 07.02.2007, 08.02.2007 si 09.02.2007 imobilul nu a format obiectul masurii asiguratorii.
Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, erorile materiale savarsite cu prilejul inscrierilor sau radierilor se pot indrepta prin incheiere motivata, de catre registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.
Erorile vizate de art. 53 din Legea nr. 7/1996 sunt simple greseli materiale sau omisiuni in legatura cu numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale si adresa de situare a imobilelor, erori care nu afecteaza fondul dreptului, astfel incat, pe acest temei, nu se poate cere intabularea sau radierea unui drept, respectiv rectificarea cartii funciare.
Plangerea petentelor nu vizeaza insa erori materiale in sensul dat de dispoz. art. 53 din Legea nr. 7/1996, astfel ca procedura aleasa de petente, respectiv acea a indreptarii unor erori materiale, nu are aptitudinea sa conduca la radierea sechestrului asigurator, nefiind posibila modificarea, pe aceasta cale, a solutiei pronuntate prin incheierea OCPI D. nr. 8096/ 13.02.2007 prin care s-a admis cererea de inscriere a sechestrului asigurator, operatiunea urmarita de petente putand fi valorificata doar pe calea unei actiuni in rectificare.
Astfel, potrivit art. 26 (4) lit. c din Legea nr.7/1996, notarea în cartea funciară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a altor acte, fapte sau raporturi juridice, precum și a măsurilor de indisponibilizare în legătură cu imobilele din cartea funciară, iar potrivit prevederilor art.33 alin.4, coroborat cu art.51 alin.1 din Legea nr.7/1996, rectificarea înscrierilor din cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică a titularului dreptului ce urmează a fi rectificat, fie prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care suplinește acordul părților în situația în care acestea nu se înțeleg.
Rezultă, așadar, că Legea nr. 7/1996 republicată folosește o accepțiune largă pentru termenul de rectificare, înțelegând, potrivit art. 33 alin. 2, procedeul tehnico-juridic prin care se radiază, se îndreaptă sau se menționează înscrierea oricărei operațiuni susceptibilă să facă obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Prin urmare, operațiunea de radiere se circumscrie noțiunii de rectificare, în înțelesul Legii nr. 7/1996, iar admisibilitatea ei este subsumată premiselor prevăzute de art.33 din acest act normativ.
Rectificarea înscrierii în cartea funciară presupune așadar existența unei neconcordanțe intre realitatea juridică imobiliară și înscrierea din cartea funciară, neconcordanta susceptibilă de soluționare numai prin această modalitate.
Așadar, doar prin intermediul acțiunii in rectificarea înscrierilor efectuate in cartea funciara se poate cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcuta in cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulara cu situația juridică reală a unui imobil.
Este real ca plângerea adresata Judecătoriei C. a fost întemeiată de petente pe dispozițiile referitoare la acțiunea în rectificare din Legea nr.7/1996 ( art.33 si art.34), insa plângerea formulata impotriva incheierii de carte funciara prin care s-a respins cererea de indreptare a erorii materiale, fiind o cale de atac speciala, legalitatea solutiei date de biroul de cadastru si publicitate imobiliara se verifica prin prisma obiectului cererii adresate OCPI, a actelor care au stat la baza acesteia si a dispozitiilor legale incidente.
Nu este posibila transformarea plangerii formulate impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de indreptare a erorii materiale . rectificare, care este de competenta exclusiva a instantei de judecata.
Este adevarat ca, de principiu, sechestrul instituit de organele de urmarire penala nu poate fi ridicat decât prin contestarea masurii asiguratorii în procesul penal, în conformitate cu dispozitiile art. 168 alin.1 Cod procedura penala si numai dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile (art.168 alin.3 Cod procedura penala).
In speta, insa, nu s-a contestat masura asiguratorie in sine, aspect ce rezulta din modul de formulare a plangerii, ci s-a formulat o cerere de indreptare a unei erori materiale, prin care petentele au solicitat inlaturarea mentiunii din cartea funciara a sechestrului instituit asupra imobilului cu numar cadastral 871, pe motiv ca acesta a fost notat in mod eronat.
Prin urmare, este incorecta retinerea instantei de fond conform careia, in cauza fiind puse in discutie aspecte ce tin de valabilitatea sechestrului asigurator, calea procedurala apta sa conduca la radierea masurii asiguratorii este plangerea prevazuta de art. 168 C. pr. pen.
In consecinta, fata de considerentele expuse, a fost respins ca nefondat apelul declarat impotriva sentintei civile nr._/25.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, petentele S. M. și S. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare, au arătat ca hotărârea instanței de apel că este nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept substanțial incidente în cauză, mai precis a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și, respectiv, ale art. 33 alin. (1) din același act normativ, astfel cum acesta era în vigoare la data la care a apărut eroarea materială care stă la baza demersului nostru judiciar.
În primul rând, instanța de apel extinde nepermis de mult sfera de aplicabilitate a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, care prevede că: In cazul in care cuprinsul cartii funciare nu corespunde, in privința inscrierii, cu situația juridica reala, se poate cere rectificarea sau, dupa caz, modificarea acesteia, sugerându-ne că ar fi trebuit să promovăm o acțiune în rectificare, singura în măsură să ducă la radierea sechestrului asigurător.
Ori, astfel cum a susținut încă de la început, notarea unui sechestru inexistent, de către un registrator care nu a verificat nici măcar formal îndeplinirea condițiilor prescrise de lege pentru notare, care dispus notarea fără o lecturare atentă a proceselor-verbale din 07.02.2007, 08.02.2007 și 09.02.2007 (care fac parte integrantă din ordonanța emisă de procuror prin care a fost instituită o măsură asigurătorie asupra altor imobile aflate în proprietatea recurentei-reclamante S. N.), reprezintă o simplă greșeală materială, o eroare care nu afectează fondul dreptului în discuție.
În condițiile în care s-ar fi verificat cu atenție situația cărților funciare, și cu prioritate a suprafețelor de teren pentru care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător în favoarea Ministerului P. - prin P. de pe lângă ICCJ (ordonanța din 01.02.2007, dispusă în dosarul nr. 292/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă ICCJ, respectiv procesele-verbale din 07.02.2007, 08.02.2007, 09.02.2007, întocmite în legătură cu măsura asigurătorie dispusă prin ordonanță), s-ar fi putut constata faptul că terenurile donate nu sunt afectate de măsura sechestrului asigurător.
Interpretarea dată face ca aplicabilitatea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 să fie diminuată în mod corelativ, până la punctul în care, în afară de faptul că situația dedusă judecății iese de sub incidența acestui text de lege, ne se poate imagina o situație în care s-ar putea cere îndreptarea unei erori materiale.
In condițiile în care orice eroare materială reprezintă o înscriere necorespunzătoare realității, rezultă clar confuzia pe care o face instanța de apel, dând relevanță maximă art. 33 din Legea 7/1996 și suprimând art. 53 din același act normativ.
Având în vedere toate argumentele de mai sus, au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. 1865, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului.
La data de 29.10.2014 intimatul pârât M. P. - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulatîntâmpinare solicitand respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate pentru următoarele:considerente
I. Prealabil, trebuie precizat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 266 alin. 3 C.p.c, în sensul că hotărârea instanței de apel nu a fost comunicată și intimatului M. P. - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
II. 1. Prin Ordonanța nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial D. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea învinuitei S. N..
Prin Rechizitoriul nr. 292/D/P/2005 din 12 februarie 2007, inculpata S. N. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 alin.l, 2 și 5 Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, spălare de bani, prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002, și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 Cp, toate cu aplicarea 33 lit.a Cp, fiind menținute măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța din 1 februarie 2007 (filele nr. 24-36 din rechizitoriu).
Prin sentința penală din 9 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. - Secția Penală a condamnat pe fiecare dintre inculpații C. M. V. și S. N. la câte 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64,71 cp.; a condamnat pe fiecare dintre inculpații lianu G. A., G. M. B. și V. L. la câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, 71 cp; a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P D. și a menținut măsura sechestrului asigurător.
Prin decizia nr. 363/2012 din 29 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul_, Curtea de Apel C. - Secția Penală a admis apelurile declarate de P. și de inculpați, a desființat în parte sentința instanței de fond atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, și, rejudecând, a dispus (între altele) următoarele: în baza art. 26 Cpen. rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 și art. 13 Cpen. a condamnat pe inculpata S. N. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cpen. pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală. In baza art. 29 lit. a (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, în formă continuată. In baza art. 323 alin. 1 și 2 Cpen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cpen. și art. 35 alin. 1 Cpen. a contopit pedepsele de mai sus, urmând ca inculpata S. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cpen. în baza art. 71 Cpen. a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cpen.
Pe latură civilă, instanța de apel a menținut dispoziția privind obligarea în solidar a inculpaților C. M. V., lianu G. A. și V. L. la plata sumei de 3._ ROL, la care se adaugă dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, și a dispus obligarea inculpatei S. N. în solidar cu inculpații C. M. V., J. G. A. și V. L. la plată, în limita sumei de 1._ ROL (aferent rambursării pentru . din mai 2004), la care se adaugă dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului.
Prin decizia penală din 16 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursurile declarate de inculpații C. M. V., S. N., J. G. A. si Vladut L., a casat, în parte, decizia penala nr. 363 din 29 noiembrie 2012 pronunțata de Curtea de Apel C. - Secția penala si pentru cauze cu minori si sentința penala nr.436 din 9 noiembrie 2010 pronunțata de Tribunalul D. si, rejudecând: a descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inculpaților C. M. V., S. N., J. G. A. si Vladut L. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
A înlăturat dispoziția din decizia penala recurata privind schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 din Codul de procedura penala anterior, a faptelor reținute în sarcina inculpatei Vladut L., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma continuata, prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal anterior, în infracțiunea de evaziune fiscala, în forma continuata, prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior si art. 13 din Codul penal anterior, a faptelor reținute în sarcina inculpaților C. M. V. si J. G. A., din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma continuata, prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal anterior în complicitate la infracțiunea de evaziune fiscala, în forma continuata, prev. de 26 din Codul penal anterior rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior si art. 13 din Codul penal anterior si a faptelor reținute în sarcina inculpatei S. N., din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma continuata, prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal anterior în complicitate la infracțiunea de evaziune fiscala prev. de 26 din Codul penal anterior rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 si art. 13 din Codul penal anterior.
A făcut aplicarea art. 5 C. pen. si în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C. pr. pen. a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, fata de inculpații: - C. M. V., S. N. si J. G. A. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, în forma continuata prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. 1 si 2 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. si pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen. - Vladut L. pentru infracțiunile de înșelăciune, în forma continuata prev. de art. 244 alin. 1 si 2 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. si constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.
A menținut pedepsele aplicate inculpaților C. M. V., S. N., J. G. A. si Vladut L. prin sentința penala recurata pentru infracțiunea de spălare a banilor, aceștia urmând sa execute: 1. C. M. V., 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 din Codul penal anterior rap. la art. 29 lit. a (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior; 2. S. N., 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 29 lit. a (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior; 3. J. G. A., 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 29 lit. a (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a si art. 76 lit. c din Codul penal anterior;
A menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicata inculpatului J. G. A., în condițiile stabilite prin decizia penala recurata pe un termen de încercare de 4 ani. 4. Vladut L., 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 29 lit. a (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a si alin. ultim, precum si art. 76 lit. c din Codul penal anterior.
În baza art. 861 din Codul penal anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicata prin prezenta inculpatei Vladut L., pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 863 lit. a-d din Codul penal anterior a obligat inculpata sa se supună pe durata termenului de încercare următoarelor masuri de supraveghere: - sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul D.; - sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; - sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 din Codul penal anterior privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
în baza art. 25 alin. 5 Cp.p a lăsat nesoluționată latura civilă.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor.
A respins ca nefondat recursul declarat de partea civila Statul Român - prin Agenția Naționala de Administrare Fiscala București, reprezentat de Direcția Generala a Finanțelor Publice D..
2. Prin decizia nr. 2305 din 28 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursurile declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. și de partea civilă Agenția Naționala de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D., și a dispus, între altele, în baza art.33 lit.a) si art.34 lit.b) Cod penal, contopirea celor două pedepse de câte 4 ani închisoare si 3 ani închisoare aplicate inculpatei S. N., aceasta urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, și interzicerea pe o durata de 3 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit. c) Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară
În ceea ce privește latura civilă, Inalta Curte, în baza art.64 si art.346 C.p.p raportat la art.998 - 999 C.civ, a obligat inculpații S. N., S. I. si Brainas D. G., în solidar cu partea responsabila civilmente ., la plata către stat prin D.G.F.P a sumei de 2.032.410 lei, cu titlu de prejudiciu, sumă la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea, a obligat inculpații și partea responsabilă civilmente ., în solidar, la plata către stat prin D.G.F.P a sumei de 1.157.833 lei, cu titlu de prejudiciu, sumă la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
III. 1. Potrivit art. 26 alin.4 lit. c din Legea nr. 7/1996, forma aplicabilă în perioada supusă analizei, notarea are ca obiect, între altele, înscrierea măsurilor de indisponibilizare în legătură cu imobilele din cartea funciară, iar în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin.l și alin.2 lit. n din Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, „ (1) Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
(2) în această categorie pot fi enumerate: n) sechestrul asigurător și judiciar".
De asemenea, conform art. 33 alin.2 din Legea nr. 7/1996 „2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară".
Din interpretarea dispozițiilor art.47 și ale art.48 din Legea nr. 7/1996 rezultă că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu intervin, prin operațiunile de publicitate imobiliară dispuse prin încheieri, în conținutul actelor și faptelor juridice evidențiate în cuprinsul acestora și că procedura în materie de carte funciară este necontencioasă, registratorul soluționând cererile pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului.
In concret, condițiile pe care registratorul de carte funciară are a le verifica atunci când dispune asupra cererii de notare a sechestrului asigurător penal se circumscriu aspectului formal al actelor prin care această măsură a fost instituită și aplicată, astfel cum rezultă din dispozițiile art.48 alin.l din Legea nr.7/1996.
In alte cuvinte, registratorul verifică îndeplinirea unor condiții de formă, și nu de fond ale actului/actelor ce se solicită a fi înscrise în cartea funciară.
In procedura notării în cartea funciară nici registratorul și nici instanța nu au chemarea legislativă de a se pronunța asupra aspectelor de fond ale măsurii de instituire a sechestrului asigurător penal.
Această analiză excede sferei de aplicare a Legii nr. 7/1996 și interferează cu acea normă legală - art.250 N.C.p.p (fost art. 168 C.p.p) - care le permite recurentelor-petente să supună verificării organului competent legalitatea ordonanței prin care a fost instituit sechestrul asigurător. Până în prezent, această ordonanță nu a fost desființată.
Așa fiind, sechestrul asigurător nu poate fi radiat decât în ipoteza în care va fi ridicat prin intermediul procedurii judiciare prevăzute art. 250 N.C.p.p (normă de imediată aplicare).
D. în măsura în care organul chemat legislativ a statua asupra legalității actului prin care s-a dispus sechestrul își însușește susținerile recurentelor-petente, acestea pot valorifica soluția obținută în procedura Legii nr. 7/1996, prin mijlocirea instituției radierii.
A accepta teza recurentelor-petente ar însemna ca bunurile indisponibilizate în baza Ordonanței nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 să poată fi scoase de sub puterea sechestrului asigurător penal pe o cale neprevăzută de lege.
Contestația întemeiată pe art. 250 N.C.p.p nu este una opțională, ci este în directă legătură cu titularul sechestrului asigurător, știut fiind că, potrivit art. 249 N.C.p.p (fost art. 163 C.p.p), în faza de urmărire penală măsurile asigurătorii se iau prin ordonanță, iar în faza de judecată prin încheiere.
În altă ordine de idei, potrivit art. 33 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 „(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Or, recurentele-petente nu se pot prevala de această dispoziție legală, întrucât nu sunt în măsură să facă dovada existenței înscrisului autentic cerut de lege și nici a unei hotărâri judecătorești definitive care să constate nevalabilitatea actelor în baza cărora s-a făcut notarea sechestrului asigurător în cartea funciară sau care să dispună ridicarea acestuia.
Sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile în discuție nu poate fi radiat și pentru aceea că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 34 din Legea nr. 7/1996 referitoare la rectificarea înscrierilor din cartea funciară în ipoteza existenței unei hotărâri judecătorești, întrucât recurentele-petente nu sunt beneficiarele unei hotărâri care să dispună cu privire la aspectele evocate în cuprinsul plângerii, apelului și recursului.
A mai arătat că în speță, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 53 din Legea nr. 7/1996, deoarece nu există nici o eroare materială, sechestrul asigurător fiind instituit asupra tuturor bunurilor proprietatea recurentei-petente S. N., așa cum rezultă din dispozitivul Ordonanței nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007.
Sintetizând, sechestrul asigurător nu poate fi desființat cu ocazia analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru notarea în cartea funciară ori pe calea rectificării cărții funciare sau a îndreptării eventualelor erori materiale din cuprinsul acesteia ori a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, deoarece în cadrul acestor proceduri nu pot fi analizate condițiile de fond ale actelor prin care au fost instituite și aplicate măsuri asigurătorii penale, verificarea limitandu-se strict la un aspect formal.
2. Deși din punct de vedere legal sechestrul asigurător penal nu a fost ridicat pe calea prevăzută de lege - art. 250 N.C.p.p, în fapt, prin declanșarea prezentei proceduri judiciare, recurentele-petente neagă existența în ordinea juridică a actelor procesual penale prin care a fost instituită și aplicată măsura asigurătorie.
Potrivit art. 249 alin. 1 și 2 N.C.p.p „ 1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune;
2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora".
In acest sens, măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real, întrucât, pe perioada activității lor, au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, anume împiedică încheierea oricărui act juridic civil având ca obiect înstrăinarea acestora, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații (realități) juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei sarcini a terților cu privire la acestea.
Conform D.E.X prin indisponibil se înțelege „ care nu poate fi disponibil, care nu poate fi folosit după voie, care nu este liber", iar în sens juridic despre un lucru sau despre un drept prin indisponibil se înțelege: „ de care nu se poate dispune".
Astfel, în cursul procesului penal, Statul, reprezentat în cazul de față de M. P. - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiază de măsuri de indisponibilizare și conservare care, odată instituite, împiedică distrugerea ori înstrăinarea bunurilor aflate sub imperiul lor.
Totodată, interesul ocrotit de sechestrul asigurător penal este unul general, al societății, spre deosebire de sarcinile civile.
Deci, sechestrul asigurător prevăzut de art. 249 N.C.p.p nu are natura juridică a unei sarcini civile ori a unui act asimilat acesteia, ci a unui act procesual penal de indisponibilizare a bunurilor asupra cărora a fost instituit.
Potrivit art. 250 N.C.p.p, intitulat „Contestarea măsurilor asigurătorii", „ (1) împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
(2)Contestația nu este suspensivă de executare.
(3) Procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți dosarul cauzei, în termen de 24 de ore de la solicitarea dosarului de către acesta.
(4) Soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la soluționarea contestației,
(5) împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.
(7) Contestația nu suspendă executarea și se soluționează, în ședință publică, prin încheiere motivată, cu citarea părților, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. Participarea procurorului este obligatorie.
(8) După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.
(9)întocmirea minutei este obligatorie".
In consecință, raportat la natura sa juridică, sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 poate fi contestat exclusiv pe calea procedurală prevăzută de art. 250 N.C.p.p, de orice persoană interesată (inclusiv de recurente), legiuitorul având astfel în vedere protejarea intereselor tuturor persoanelor care pot pretinde un drept asupra bunurilor.
Până când sechestrul asigurător nu este ridicat de organul judiciar penal competent, nu poate fi inițiată nici o altă procedură judiciară cu privire la bunurile respective, întrucât acestea ar fi scoase de sub efectul de indisponibilizare pe o cale neprevăzută de lege.
Or, prin inițierea prezentului demers judiciar, recurentele-petente vizează, de fapt, eludarea căii prevăzute de art. 250 N.C.p.p, care are caracter special față de procedura urmată în cauză; deci, spre deosebire de norma procesual civilă (norma de drept comun ce guvernează raporturile obligaționale private ale părților), măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal presupun respectarea unor norme speciale, care protejează interesul general, fiind derogatorii de la dreptul comun.
Prin urmare, indisponibilizarea generată de instituirea și activitatea măsurilor asigurătorii paralizează/împiedică în mod legal și imperativ orice demersuri procedurale și/sau procesuale (inclusiv contestarea înscrierilor din cartea funciară) care ar afecta obiectul material și/sau juridic al acestora și care ar sustrage bunurile sechestrate de la afectațiunea specială la care au fost supuse prin acte/măsuri procesuale dispuse de organele penale competente.
Tocmai pentru aceste rațiuni faptice și juridice/legale, atât măsura asigurătorie instituită, cât și modul de aducere la îndeplinire a acesteia nu pot fi contestate și, implicit, verificate pe cale de acțiune sau pe cale de excepție (ca și apărare) decât în termenele și condițiile normei speciale, respectiv art. 250 N.C.p.p.
Or, prin încercarea de asimilare a sechestrului asigurător penal cu o sarcină de natură civilă și, ulterior, prin punerea în discuție a acestui aspect în fața unei instanțe civile, fără competență funcțională în ceea ce privește aprecierea legalității măsurii asigurătorii ori a motivelor care au determinat instituirea acesteia, nu se urmărește altceva decât legitimarea unui raționament juridic tendențios, care să permită scoaterea frauduloasă a bunurilor indisponibilizate de sub puterea sechestrului.
Practic, conduita procesuală a recurentelor-petente, cât și argumentele care stau la baza plângerii încalcă în mod flagrant natura juridică, obiectul și scopul sechestrului asigurător penal.
Așadar, în cadrul procesului civil pendinte nu se poate pune în discuție nici un aspect referitor la ridicarea sechestrului asigurător penal ori la eludarea efectelor sale, întrucât ar fi încălcată atât competența exclusivă a organelor judiciare penale, cât și efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a sentinței penale din 9 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Penală în dosarul nr._, în ceea ce privește dispoziția referitoare la menținerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial D..
A admite teza recurentelor-petente ar echivala cu ridicarea sechestrului asigurător penal prin intermediul unei alte căi procedurale decât cea prevăzută de lege și ar crea un precedent extrem de periculos pentru organele îndrituite.
Efectul de indisponibilizare vizează, așa cum am arătat, întreaga situație (realitate) juridică a bunurilor, inclusiv orice sarcini și drepturi ale terților cu privire la acestea, ceea ce duce la imposibilitatea scoaterii bunurilor de sub puterea acestui efect atât timp cât măsurile asigurătorii se află în vigoare, cum este cazul în speță.
Astfel, odată instituit sechestrul asigurător penal, indisponibilizarea ce se răsfrânge asupra bunurilor se manifestă în mod unitar și efectiv, cu atât mai mult cu cât cenzura efectului de indisponibilizare revine strict organelor judiciare penale competente.
In concluzie, prezenta procedură judiciară reprezintă forma/modalitatea expresă, însă indirectă, prin demersuri de natură procesual civilă, de contestare a măsurii asigurătorii și, mai cu seamă, a efectelor ei legale - inadmisibilă și, implicit, nelegală prin raportare la art. 249 N.C.p.p și art. 250 N.C.p.p.
În drept se întemeiază pe dispozițiile art. 308 alin 2 c.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.1570/17.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, declarat de petentele S. M. și S. N., împotriva deciziei civile nr.302 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. P. PRIN P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel cum in mod corect a stabilit instanța de apel, premisa litigiului pendinte nu consta in aprecierea valabilității ori a nevalabilității măsurii sechestrului asigurator aplicat de organele de urmărire penală pentru a fi incidente, cum intimata pretinde, dispozițiile art. 250 NCPP (art. 168 CPP) privitoare la contestarea masurilor asiguratorii.
Din contra, atât cererea adresata OCPI, cat si caile de atac declanșate împotriva încheierii de carte funciara pun in discuție aspecte legate doar de eronata notare a măsurii sechestrului, derivata din neaplicarea sa asupra unuia dintre bunurile ce se doresc a fi înstrăinate, învederându-se constant faptul ca terenul cu număr cadastral 871 în suprafață de_ mp nu a făcut obiect al acesteia.
Astfel fiind, este corecta susținerea potrivit căreia, în speță, înlăturarea mențiunilor din cartea funciara privind sechestrul asupra unui bun nu se poate realiza pe calea îndreptării erorii materiale, căci erorile vizate de art. 53 din Legea nr. 7/1996 sunt simple greșeli materiale sau omisiuni în legătură cu numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale si adresa de situare a imobilelor, erori care nu se regăsesc in prezenta cauza.
Nu mai puțin insa, este de principiu ca soluționarea oricărei cereri presupune caracterizarea sa corecta, ceea ce înseamnă ca in aceasta operațiune va trebui sa se tina seama nu de sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care partea a înțeles sa-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului si scopul urmărit prin introducerea cererii respective.
Pe cale de consecință, atât în soluționarea cererii adresate OCPI, cat si in procedura declanșată în fața instanței de judecata era necesar a se stabili finalitatea dorita de partea interesata, fara a se urmări cu necesitate respectarea cu strictețe a termenilor juridici folosiți in legislatia specifica pentru denumirea unei cereri.
Constatând că operațiunea de radiere, spre care întreg demersul petentelor tindea, se circumscrie noțiunii de rectificare, astfel cum aceasta este definita de disp. art. 33 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, instanța de apel a ignorat insa principiul sus enunțat reținând in esenta ca, fata de mențiunile exprese din cererea adresata OCPI in sensul îndreptării unei erori materiale, nu se poate proceda la efectuarea unei operațiuni de radiere, fiind obligatorie utilizarea acțiunii in rectificare, cale neurmata de cele doua apelante.
Considerentele expuse anterior împiedică o astfel de maniera de abordare a litigiului, conținutul cererii si, mai apoi, întreaga argumentație folosita în susținerea acesteia sprijinind ideea potrivit căreia scopul procedurii consta in rectificarea cărții funciare, respectiv radierea măsurii sechestrului pretins a fi notata in mod eronat asupra unui bun, respectiv cu încălcarea chiar a dispozițiilor organului de urmărire penala care nu a înțeles, cum recurentele pretind, sa sechestreze si imobilul în discuție.
Prin urmare, se impune analizarea aspectelor de fond deduse judecății si care nu au fost supuse cenzurii niciunei instanțe, atât judecata în prima instanță cât și cea în apel fiind în mod greșit limitate la verificarea aspectelor procedurale considerat a fi incidente în cauză.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.Proc. Civ., a fost admis recursul și casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă cu prim termen la 26.01.2015.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de către intimatul M. P., prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce se va analiza cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., se rețin următoarele:
Una dintre condițiile ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
Dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996 stabilesc că soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial, stabilind astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă, ca aplicare a Deciziei nr. 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii.
Însă calitate procesuală pasivă în cererile menționate de art. 32 pot avea persoanele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.
Tribunalul apreciază că, întrucât în prezenta cauză s-a formulat o plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a respins cererea care avea ca obiect și rectificarea cărții funciare, în sensul radierii sechestrului asigurator instituit asupra unui imobil, în baza Ordonanței nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, urmând a fi respinsă.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul costată că acesta este fondat.
Astfel, se reține că, prin cererea de chemare în judecată, petentele S. M. și S. N. au formulat plângere împotriva Încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._ emisă de registratorul-șef în dosarul nr._/15.06.2012 al OCPI D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D..
Prin Încheierea nr._ din data de 15.06.2012, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petenta S. N. împotriva încheierii nr._ din data de 16.05.2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., prin care s-a respins capătul de cerere privind îndreptarea erorii materiale în sensul radierii sechestrului și, prin urmare întabularea dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct în baza contractului de donație menționat anterior, imobilul fiindd sechestrat, astfel că aceasta constituie o piedică la înstrăinare.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 910 din 15.05.2012 de BNP I. V. F., petenta S. N., în calitate de donatoare, a dispus cu titlu gratuit, în favoarea petentei S. M., asupra nudei proprietăți pentru terenul în suprafață de_ m (14.600 m din măsurători), cu număr cadastral 871, înscris în Cartea Funciară a localității Pielești, nr._, rezervându-și totodată dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor donate.
BNP I. V. F. a solicitat întabularea dreptului de proprietate pentru S. M. în Cartea Funciară și notarea dreptului de uzufruct pentru S. N., solicitându-se totodată rectificarea cărții funciare, ca urmare a faptului că pentru terenul donat în mod eronat s-a notat un sechestru asigurător în favoarea Ministerului P. –P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul constată, astfel cum reiese din decizia de casare, că în mod greșit prin încheierea nr._ din data de 16.05.2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate și prin sentința apelată a fost calificată cererea inițială formulată de BNP I. V. F., drept cerere de îndreptare a erorilor materiale, în realitate obiectul acesteia fiind rectificare carte funciară, prin radierea sechestrului asigurător notat în cartea funciară pentru terenul cu nr. cadastral 871, în suprafață de_ mp din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în ., în T 50, P 33 și întabularea dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct în baza contractului de donație menționat anterior
Se mai reține că prin decizia de casare s-a statuat că premisa litigiului pendinte nu consta in aprecierea valabilității ori a nevalabilității măsurii sechestrului asigurator aplicat de organele de urmărire penală pentru a fi incidente, cum intimata pretinde, dispozițiile art. 250 NCPP (art. 168 CPP) privitoare la contestarea masurilor asiguratorii, fiind deci eronată reținerea primei instanțe în sensul că petentele contestă, în esență, măsura sechestrului asigurător asupra imobilului cu număr cadastral 871 înscris în Cartea Funciară nr._.
Acestea nu urmăresc desființarea măsurii sechestrului asigurător, ci radierea acestuia, înscrisă eronat în privința terenului situat în T50, P33, precum și întabularea drepturilor ce au format obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 910 din 15.05.2012 de BNP I. V. F..
Notarea este înscrierea de carte funciară prin care se aduc la cunoștința terților anumite fapte sau raporturi juridice, împiedicându-i pe aceștia să poată dobândi cu bună-credință un drept real imobiliar care face obiectul unui litigiu sau este supus anumitor restricții.
Această înscriere poartă asupra drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
În cauză, prin Ordonanța nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea învinuitei S. N. și a altor persoane, astfel cum vor fi identificate la organul fiscal competent, urmând a fi individualizate în procese-verbale de aducere la cunoștință a măsurii dispuse fiecărei persoane interesate.
Bunurile apelantei-reclamante S. N. au fost individualizate prin procesul-verbal din data de 07 februarie 2007, în care nu figurează și terenul arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Prin urmare, în mod eronat a fost notată măsura sechestrului asigurător asupra acestui teren, iar faptul că prin Ordonanța nr. 292D/P/2005 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor proprietatea petentei S. N. nu este suficient pentru a conferi legalitate notării măsurii asupra terenului menționat, dat fiind că prin chiar această ordonanță s-a stabilit obligația individualizării bunurilor ce formează obiectul sechestrului.
De asemenea, se reține că, nefiind cuprins în procesul-verbal din data de 07 februarie 2007, apelanta-reclamantă putea dispune de terenul situat în T50, P33, acesta nefiind în realitate indisponibilizat.
În aceste condiții, în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că este corectă soluția de respingere a cererii de reexaminare împotriva Încheirii nr._ din data de 16.05.2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., prin care s-a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct în baza contractului de donație încheiat între petente, precum și cererea de radiere a măsurii asigurătorii a sechestrului.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat, astfel că, în baza art. 296 C.pr.civ., va fi admis, va fi schimbată în totalitate sentința civilă apelată, în sensul că:
Se va admite plângerea formulată de petentele S. M. și S. N. în contradictoriu cu intimatul M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se va admite cererea de reexaminare, formulată de petenta S. N., înregistrată sub nr._/15.06.2012 la O.C.P.I. D..
Se vor anula încheierile nr._/29.05.2012 (dosar nr._/2012) și nr._/23.08.2012 (dosar nr._/2012), emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D..
Se vor admite cererile de înscriere drepturi și rectificare carte funciară, formulate de petentele S. M. și S. N. prin mandatar B.N.P. I. V. F., înregistrate la O.C.P.I. D. sub nr._/16.05.2012.
Se va dispune înscrierea dreptului de proprietate (nuda proprietate) în favoarea petentei S. M. în Partea a II-a ("Foaie de proprietate") a cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, cu privire la imobilul - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Se va dispune înscrierea dreptului de uzufruct în favoarea petentei S. N. în Partea a III-a ("Foaie de sarcini") a cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, cu privire la imobilul - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Se va dispune rectificarea cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, în sensul că se va radia din Partea a III-a ("Foaie de sarcini") sechestrul asigurător înscris în favoarea Ministerului P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra imobilului - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Din oficiu, se va dispune comunicarea prezentei hotărâri către O.C.P.I. D., în situația în care va rămâne irevocabilă, conform art. 31 alin. 6 din Legea nr. 7/1996 rep.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind neîntemeiată.
Admite apelul formulat de apelanții petenți S. M., S. N., ambele cu domiciliul C., ..H9, ., județul D., împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul M. P. PRIN P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, sector 5, .-14.
Schimbă în totalitate sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentele S. M. și S. N. în contradictoriu cu intimatul M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Admite cererea de reexaminare, formulată de petenta S. N., înregistrată sub nr._/15.06.2012 la O.C.P.I. D..
Anulează încheierile nr._/29.05.2012 (dosar nr._/2012) și nr._/23.08.2012 (dosar nr._/2012), emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D..
Admite cererile de înscriere drepturi și rectificare carte funciară, formulate de petentele S. M. și S. N. prin mandatar B.N.P. I. V. F., înregistrate la O.C.P.I. D. sub nr._/16.05.2012.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate (nuda proprietate) în favoarea petentei S. M. în Partea a II-a ("Foaie de proprietate") a cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, cu privire la imobilul - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Dispune înscrierea dreptului de uzufruct în favoarea petentei S. N. în Partea a III-a ("Foaie de sarcini") a cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, cu privire la imobilul - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Dispune rectificarea cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, în sensul că se va radia din Partea a III-a ("Foaie de sarcini") sechestrul asigurător înscris în favoarea Ministerului P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra imobilului - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Din oficiu, dispune comunicarea prezentei hotărâri către O.C.P.I. D., în situația în care va rămâne irevocabilă, conform art. 31 alin. 6 din Legea nr. 7/1996 rep.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 23.02.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. D. O.
Grefier,
E. D. C.
Red. jud. D.G.
5 ex. – 17.04.2015
Jud. fond A. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 364/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
