Pretenţii. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 48/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. Ș.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. împotriva sentinței civile nr. 7446/23.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. M. și G. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimații-pârâți, întrucât nu au fost restituite la dosar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare privind schimbarea orei completului;
- apelul a fost declarat în termen, motivat;
- motivele de apel au fost comunicate;
- nu s-au depus întâmpinări;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constată că lipsa de procedură cu intimații-pârâți este acoperită având în vedere că dosarul a fost apelat după ora 9 și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. la data de 18.12.2013, reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pe pârâtul V. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 622,55 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu internarea pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în data de 13.07.2010 pârâtul V. M. a fost internată la secția CH. B.M.F. a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 13.07.2010 – 15.07.2010, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 622,55 lei nu au fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății .
Mai arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora., iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul/a a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A precizat că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În dovedirea cererii, în procedura de regularizare, reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin reprezentantul legal, a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli .
Pârâtului V. M. deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții aveau obligația de a depune întâmpinare la dosar, existând dovada comunicărilor efectuate către pârât, în procedura de regularizare a cererii, pârâtul nu a depus întâmpinare, instanța reținând la acest termen de judecată incidența în cauză a dispozițiilor art.254 alin 4 din Noul Cod de pr. civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune probe .
Întrucât pârâtul V. M., deși legal citat nu a depus întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, instanța a fixat prin rezoluție primul termen de judecată, potrivit art.201 alin.4 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților .
În apărare, pârâtul V. M., depune la dosar:împuternicirea avocațială nr._ din data de 28.03.2014.
La termenul de judecată din data de 28.03.2014, instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului V. M. care recunoaște că în luna iunie 2010 a fost victima unei agresiuni, în sensul că a fost lovit de către numitul G. D., care este consătean cu el, deși mergea liniștit pe drum și fără să-i reproșeze acestuia nimic .
Mai arată că și-a pierdut cunoștiința și a fost dus la S. Județean de Urgență C. de către un vecin, fiind internat la Secția de Chirurgie pe o perioadă de 2 zile, iar deși s-a judecat cu numitul G. D., nu a primit nicio comunicare din partea instanței .
La același termen de judecată, instanța, avându-se în vedere interogatoriul luat pârâtului a dispus conceptarea și introducerea în cauză în calitate de pârât și a numitului G. D..
Prin sentința civilă nr.7446/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean De Urgență C., în contradictoriu cu pârâții V. M. și G. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel, instanța a apreciat că, în perioada 13.07.2010 – 15.07.2010, pârâtul V. M. a fost internat în secția Chirurgie M.F. a Spitalului C. Județean de Urgență C., cu diagnostic principal, . a mandibulei -localizări multiple, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli aflat la fila 7, iar în perioada internării în vederea asigurării tratamentului medical necesar pârâtului reclamanta a efectuat multiple cheltuieli, respectiv cheltuieli pentru hrană, medicație, investigații, materiale sanitare, în cuantum de 622,55 lei, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli.
Prin prezenta acțiune, reclamanta urmărește recuperarea sumelor de bani constând în contravaloarea tratamentului medical prestat pârâtului, invocând existența condițiilor răspunderii civile delictuale și, având în vedere că în urma cheltuielilor efectuate a dobândit calitatea de creditor, este îndreptățit la satisfacerea acestei creanțe .
Totodată, instanța apreciază că reclamanta S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că pârâtul V. M. a fost victima unui accident de circulație ori a unei agresiuni și nu a făcut demersurile legale pentru a afla cine a fost victima agresiunii, chiar și numai în scopul rezolvări obligaților ce rezultă din acordarea serviciilor medicale.
Totodată, instanța constată că pârâtul V. M. nu a făcut dovada cu înscrisuri că a depus plângere împotriva agresorului M. F. la P. de pe lângă Judecătoria C. ori că s-a judecat cu acesta și a exista dosar pe rolul instanței .
Mai mult decât atât, instanța constată că reclamanta S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților, victime ale agresiunilor sau accidentelor rutiere, trebuie recuperate de spital și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate, acestea fiind suportate diferit .
Având în vedere toate considerentele menționate mai sus, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta S. C. Județean De Urgență C., prin reprezentantul legal, în contradictoriu cu pârâții V. M. Și G. D., ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. prin care a solicitat casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond și obligarea pârâtului la plata sumei de 622,55 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia de către spital.
În esență, apelantul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Pârâta a fost victima unei agresiuni, sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acesteia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate, astfel aceasta are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În aceste condiții devine aplicabil principiul îmbogățirii fără just temei, iar baza diminuării patrimoniului stă atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care a agresat-o, devenind astfel dispozițiile art. 999 Cod Civil.
În continuare, apelantul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține seama de faptul că spitalul s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște autorul agresiunii, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282-298 NCPCși art. 313 din Legea 95/2006.
Apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:
Responsabilitatea juridică (penală, civilă, disciplinară, etc.) una dintre formele responsabilității sociale, definește capacitatea unei persoane de a-și asuma în totalitate obligațiile ce îi revin în urma săvârșirii unui act sau fapt ilicit prin care se încalcă normele dreptului obiectiv – pozitiv și, în consecință, de a putea fi supusă sancțiunii juridice pentru acțiunile sau inacțiunile sale prohibite, asupra cărora a putut decide în mod liber, având reprezentarea consecințelor sociale ale acestora.
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparținând unei persoane.
Poate consta fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune, aceasta din urmă reprezentând neîndeplinirea unei activități sau neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
În speță, însă, pasivitatea pârâtului și neformularea unei plângeri penale în cauză împotriva autorului nu este o împrejurare care să poată fi calificată drept faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu pentru a fi incidente dispozițiile art. 998 – 999 Cod Civil.
Exercitarea unei plângeri împotriva unei persoane este un drept și nu o obligație, nu există o reglementare legală care să oblige victima unui accident să solicite tragerea la răspundere a autorului accidentului. Exercitarea din oficiu a acțiunii penale de către organele judiciare în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, nu se confundă cu o eventuală obligație a victimei de a iniția demersurile judiciare în acest sens.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că prin neanunțarea identității persoanei care a produs accidentul, s-ar fi săvârșit o faptă ilicită atâta timp cât intimatul – pârât nu avea această obligație și nu a produs o pagubă în patrimoniul reclamantului. Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtului sunt, așa cum a susținut și apelantul, urmarea vătămărilor produse de o terță persoană și nu cea a pârâtului accidentat/agresat.
Astfel, sunt nefondate susținerile apelantului privind așa –zisa culpă a pârâtului pentru că nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 se prevede expres că prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale constând în cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, trebuie reparat de persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
În mod corect, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor legale mai sus menționate în condițiile în care din actele medicale depuse la dosar rezultă că pârâtul este persoana care a beneficiat de îngrijirile medicale.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atâta timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane. Dimpotrivă, prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Tribunalul D. va avea în vedere că prima instanță a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente – art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a persoanei spitalizate, în deplină concordanță cu practica europeană, prin care se acordă protecție victimelor faptei ilicite iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul faptei.
În ceea ce privește principiul îmbogățirii fără just temei invocat de apelant, se constată că aceasta este o susținere nouă, formulată direct în apel..
Potrivit dispozițiilor art.478 alin.3 NCPC, în apel nu se poate schimba cadrul procesual în privința părților, a obiectului cererii de chemare in judecata sau a cauzei juridice a pretenției deduse judecății.
Invocarea îmbogățirii fără just temei reprezintă o cauză juridică nouă, invocată de apelant direct prin motivele de apel, fără a fi invocată si prin cererea de chemare in judecata.
Ca atare, acest motiv de apel nu poate fi analizat de instanța de control judiciar.
Raportat la considerentele expuse, instanța de apel, în baza art. 480 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. C. Județean de Urgență C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., C. RO19 TREZ2915005XXX00 0154, cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 7446/23.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. M., CNP_, cu domiciliul în Comuna V., ., județul D. și G. D., cu domiciliul în Comuna V., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. Ș. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș
04.02.2015
Tehn.S.V./5 ex.
Jud.fond-C.C.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 19-01-2015, Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
