Partaj judiciar. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 40/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 40/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. Ș.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-pârât O. D. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 0*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. D., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-pârât O. D. V., personal, identificat cu CI, ., nr._, emisă de SPCLEP Calopăr, la data de 17.09.2014, lipsă fiind intimata-reclamantă O. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- lipsesc dovezile de comunicare a încheierii atacate;
- prin rezoluție s-a pus în vedere apelantului-pârât să se prezinte pentru semnarea cererii de declarare a recursului;
- s-a primit răspuns la adresa efectuată către Judecătoria C., dosarul solicitat fiind înaintat;
- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelantul-pârât O. D. V. procedează la semnarea în ședință publică a cererii de declarare a căii de atac.
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac în raport de obiectul cauzei.
Apelantul-pârât O. D. V. arată că lasă la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
În deliberare, în raport de valoarea obiectului cauzei așa cum a rezultat din expertizele efectuate în ciclurile procedurale anterioare, instanța califică apel calea de atac incidentă în cauză.
La interpelarea instanței apelantul-pârât O. D. V. învederează că nu are alte cereri de formulat.
Din oficiu, instanța invocă excepția inadmisibilității apelului declarat.
Apelantul-pârât O. D. V. arată că lasă la aprecierea instanței excepția inadmisibilității apelului invocată din oficiu.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. reclamanta O. D., în contradictoriu cu pârâtul O. D. V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea după autorul, O. I.,decedat la data de 12 februarie 2005 și după autoarea, O. E.,decedată la data de 10 august 2001,să se constate că masa succesorală lăsată de defuncți este compusă dintr-un imobil –apartament cu două camere,în suprafață de 52, 55mp, situat în C., . autori în timpul căsătoriei prin contractul de cumpărare nr.8778/1991,aflat în posesia reclamantei și dintr-un imobil – teren, în suprafață de 32.300 mp,situat în .,înscris în TDP nr.2986-1389 din 08.01.1997,să se constate că are calitate de moștenitore cu vocație succesorală utilă doar reclamanta care a acceptat în timpul legal de șase luni ambele succesiuni lăsate de autori și să se admită excepția neacceptării succesiunilor în termenul legal, expres sau tacit de către pârât cu consecința înlăturării acestuia de la culegerea acestor moșteniri.
Reclamanta a mai solicitat să se constate un pasiv succesoral constând în cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare timp de șapte ani efectuate de ea exclusiv după defunctul O. I.,decedat la 12,02.1995 și după defuncta O. E.,decedată la 10.08.2001și să se constate ,de asemenea ,în favoarea sa o creanță constând în contravaloarea cheltuielilor ce le-a suportat personal cu îmbunătățirile și investițiile ce le-a adus imobilului –apartament ce compune masa succesorală și pe care îl posedă de la decesul autorilor.
În cauză a formulat întâmpinare și cerere reconvențională pârâtul O. D. V. solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă, să se constate deschise succesiunile succesive după autorii săi și masele succesorale lăsate de aceștia precum și calitatea sa de unic moștenitor cu vocație succesorală utilă și să se constate în favoarea sa un pasiv succesoral constând în cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare ce le-a efectuat doar el după decesul autorilor .
Ambele părți au solicitat să se dispună sistarea stării de indiviziune a părților, ca moștenitori legali ai defuncților prin atribuirea în lotul fiecăruia ,în mod exclusiv a bunurilor ce compun masa succesorală lăsată de autori.
În dovedirea cererii principale și a cererii reconvenționale, la solicitarea părților, s-au încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale cu declarațiile martorilor O. E. și P. D.-f.81-83,95-și proba cu expertize tehnice specialitatea topografie și specialitatea construcții civile.
S-au depus la dosar,în scop probator ,în copii xerox, următoarele înscrisuri:certificat de deces .._ din 11.08.2001pentru defuncta O. E.,certificat deces ,..nr._ din 13.02.1995 pentru defuct O. I.,certificat căsătorie autori avînd . nr._ din 09.04.1973,certificat naștere . nr._ din 04.07.1954 și carte identitate . NR._ privind pe reclamantă,contract de vînzare –cumpărare nr.8778/1991,proces verbal nr.8778/1991,TDP nr.2986/08.01.1997 pe numele autorului,facturi și chitanțe privind achitarea taxei judiciare de timbru de 19 lei-reclamanta -,de 2.104 lei- pârâtul -și onorarii de experți în sumă de 400 lei fiecare parte-f.4,5-10,72,78,85.
La data de 28.10.2010 pârâtul a formulat cerere privind raportul donațiilor.
La data de 31.03.2010 pârâtul a renunțat la capătul de cerere privind raportul donațiilor.
Prin sentința civilă nr. 8417/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ 0 a fost admisă în parte atât acțiunea precizată formulată de reclamanta O. D. în contradictoriu cu pârâtul O. D. V. cât și cererea reconvențională precizată.
A fost respinsă excepția de neacceptare a succesiunii de către pârât.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei și pârâtului pentru capătul de cerere privind pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare cu autorul O. I., decedat la 12.02.1995
Au fost respinse cererile părțile privind pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare cu autoarea O. E., decedată la 10. 08.2001 și atribuirea în lotul reclamantei a c/val îmbunătățirilor aduse la imobilul apartament obiect al masei succesorale și a c/val taxelor și impozitelor achitate de reclamantă pentru acest apartament.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților în cote de 1/2 fiecare asupra masei succesorale constatată prin I.A.P. din 27.10.2011 ( f. 114-117 din dosar), atribuindu-se părților loturile succesorale propuse de experții desemnați.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul a constatat că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei reclamante privind greșita respingere de către prima instanță ca nedovedite a cererilor formulate sunt întemeiate.
Astfel, rolul activ al judecătorului astfel cum era reglementat de disp. Art. 129 alin 5 Cpciv (anterior modificării prin art. I pct 13 Lg 202/2010) se manifesta și sub aspectul posibilității de a ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Tocmai datorită acestei obligații a judecătorilor, acțiunea nu poate fi respinsă ca nedovedită, ci numai ca nefondată sau neîntemeiată.
În speță, Tribunalul a constatat că prima instanță, a respins prin încheierea de admitere în principiu ca nedovedite cererile formulate de reclamantă și pârât privind pasivul succesoral și cererea reclamantei privind pretențiile de a i se mări lotul cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului aflat în litigiu.
Omisiunea instanței de fond de a-și exercita rolul activ în soluționarea cauzei în sensul de a ordona administrarea probelor necesare pentru stabilirea faptelor relevante ale cauzei, în condițiile în care probele administrate de părți au fost apreciate nerelevante sau insuficiente, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Întemeiate apar a fi și criticile privind nemotivarea de către prima instanță a IAP-ului și sentinței recurate.
Instanța de control judiciar a apreciat că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În lumina disp. art. 261 alin. 5 Cpciv însă, motivarea nu presupune doar ca instanța să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părți, ci și necesitatea ca aprecierile conținute în hotărâre să nu fie contradictorii ori dubitative, întrucât ele trebuie să ofere părților o înlănțuire logică a raționamentelor pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.
În speța de față, Tribunalul a reținut că nici încheierea de admitere în principiu și nici hotărârea recurată nu îndeplinesc cerințele impuse de norma legală anterior menționată, întrucât instanța de fond nu a analizat susținerile părților, ci doar s-a rezumat la admiterea sau respingerea (ca nedovedite) a cererilor formulate, fără a indica vreun temei de drept pe care și-a fundamentat raționamentul.
Simpla reproducere în cuprinsul încheierii de admitere în principiu și a sentinței a unor considerente de fapt fără a indica mijloacele de probă care i-au determinat convingerea și normele de drept aplicabile nu satisface exigența unei motivări adecvate și face imposibilă stabilirea, de către instanța de control judiciar, a corectitudinii soluției adoptate de către instanța inferioară și este sancționată cu casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. 5 teza 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere soluția impusă de admiterea acestor motive de legalitate, Tribunalul a apreciat de prisos analizarea celorlalte motive care vizează temeinicia soluției date asupra fondului ale cauzei, aspectele învederate de recurentă urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării.
Cu privire la recursul promovat de recurentul pârât O. D.-V., pentru asigurarea pronunțării unei soluții unitare, Tribunalul l-a admis, cu ocazia evocării fondului urmând să analizeze și aspectele învederate de această parte.
Prin Decizia Civilă nr. 2214 pronunțată la data de 27.11.2012 în dosarul nr._ 0 Tribunalul D. a admis recursurile formulate de reclamanta O. D. împotriva încheierii de admitere în principiu din 27.10.2011 și a sentinței civile nr.8417 din 31 mai 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 0, dar și de pârâtul O. D. V., împotriva sentinței civile nr.8417 din 31 mai 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 0.
A fost casată sentința recurată și încheierea de admitere în principiu din 27.10.2011 și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria C..
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 20.12.2012 și înregistrat sub nr._ 0*.
La data de 19.06.2013 pârâtul a depus la dosar precizare la cererea reconvențională solicitând ca instanța să ia act de retragerea acordului său privind renunțarea la cererea privind raportul donațiilor.
În scop probatoriu reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat pentru aceasta proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu un martor.
De asemenea, la solicitarea pârâtului, instanța a încuviințat pentru acesta proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor.
În cauză, s-a luat interogatoriu pârâtului, la propunerea reclamantei, prin apărător, interogatoriu reclamantei, la propunerea pârâtului, și a fost audiat martorul propus de către reclamantă, numitul Butaliu D..
Prin încheierea de admitere în principiu de la 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 0*, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta O. D., în contradictoriu cu pârâtul O. D. V. .
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul O. D. V..
A fost constatată deschisă succesiunea autorului O. I., decedat la 12.02.1995.
A fost constatată deschisă succesiunea autoarei O. E., decedată la 10.08.2001.
A fost constatată că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților se compune dintr-un apartament situat în C., . H 2, ., județul D., teren în suprafață de 32.300 mp situat în . titlul de proprietate nr. 2986-1389/08.01.1997.
A constatat că reclamanta și pârâtul au calitatea de moștenitori legali.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2.
A constatat că reclamanta a efectuat îmbunătățiri la apartamentul din masa succesorală constând în: schimbat uși,înlocuit ferestrele cu tocărie PVC cu geam termopan, înlocuit instalații sanitare și conducte la baie și bucătărie, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, placat pereții cu rigips, zugrăvit apartamentul, montat parchet.
S-a dispus majorarea lotului reclamantei cu contravaloarea acestor îmbunătățirii reactualizată.
A fost respinsă cererea privind taxele și impozitele pentru apartament.
A fost respinsă cererea privind cheltuielile de înmormântare și pomenire.
S-a numit expert pentru evaluare și lotizare.
A fost stabilit onorariu pentru expert în cuantum de 1200 lei ce va fi achitat de către reclamantă.
A fost stabilit termen de fond la data de 11.09.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 12 februarie 1995 a decedat O. I.,tatăl părților iar la data de 10 august 2001 a decedat O. E. ,mama părților având ca moștenitori legali, cu vocație succesorală pe reclamanta O. D.,fiică,descendent de gradul I și pîrîtul O. D. V.,fiu,descendent de gradul I.
În ceea ce privește excepția neacceptării succesiunii de către pârât instanța reține următoarele:
Potrivit art. 700 cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea poate fi sau expresă sau tacită.
Acte de acceptare tacită a moștenirii sunt oricare dintre acele activități întreprinse de moștenitor, din a căror îndeplinire rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea lui de cujus.
Din actele dosarului instanța a reținut că pârâtul a acceptat tacit succesiunea deoarece a luat bunuri din masa succesorală( un ceas, un Tv, o noptieră)
Ca urmare a respinsexcepția neacceptării succesiunii de către pârât.
Masa succesorală este compusă dintr-un apartament cu două camere situat în C.,..H2, ., jud.D. și un imobil-teren în suprafață de 32.300 mp ,situat în .,înscris în TDP nr.2986-1389 din 08.01.1997.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că imobilul-casă de locuit din C.,. ce a aparținut autorilor nu mai există în fapt încă din timpul vieții autorilor deoarece a fost preluat și demolat de autoritățile de stat, fiind construite blocuri de locuințe iar în locul acestui imobil autorii au primit despăgubiri .
Ca urmare acesta nu va fi introdus în masa succesorală.
În ceea ce privește pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare efectuate după decesul autorului O. I., decedat la 12.02.1995 și după defuncta O. E.,decedată la 10.08.2001 instanța a respins această cerere deoarece a intervenit prescripția dreptului de solicita aceste cheltuieli întrucât au curs mai mult de trei ani de la data efectuării acestor cheltuieli.
În ceea ce privește caracterul prescriptibil al cererilor privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare si respectarea traditiilor religioase ce compun pasivul succesoral prin Decizia nr. 6 din 19 ianuarie 2009 a ICCJ s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit că
dispozitiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 si art. 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, se interpreteaza în sensul ca cererile privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare si respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescriptie atat in situatiile în care sunt formulate in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, cat si atunci cand sunt formulate pe cale separata.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate de reclamantă instanța a reținut următoarele:
Martorul P. D. a declarat că reclamanta a efectuat o . îmbunătățiri la apartamentul din masa succesorală constând în: schimbat uși,înlocuit ferestrele cu tocărie PVC cu geam termopan, înlocuit instalații sanitare și conducte la baie și bucătărie, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, placat pereții cu rigips, zugrăvit apartamentul, montat parchet.
Martorul Butaliu D. a declarat că a efectuat îmbunătățiri la apartamentul în cauză, fiind plătit de către reclamantă.
Ca urmare instanța a constatat că reclamanta a efectuat aceste îmbunătățiri la apartamentul din masa succesorală și a dispus majorarea lotului său cu contravaloarea reactualizată a acestora .
Instanța a respins cererea privind taxele și impozitele pentru apartament deoarece reclamanta nu a făcut dovada achitării acestora.
În ceea ce privește cererea de raportul donațiilor instanța a reținut următoarele:
Cu privire la cererea pârâtului de a se lua act că își retrage cererea de renunțare instanța a reținut că până în momentul în care se pronunță încheierea prevăzută de art. 246 C. proc. civ., partea poate să-și retragă cererea de renunțare la judecată.
Prin Decizia nr. 2851/7 iunie 2012 pronunțată în Dosar nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral care dobândește caracter irevocabil și nu mai poate fi retrasă, doar după ce judecătorul a luat act prin încheiere, conform art. 246 C. proc. civ. (art. 406 NCPC), de existența acesteia. Înalta Curte a statuat că, până în momentul în care se pronunță încheierea prevăzută de art. 246 C. proc. civ., partea poate să-și retragă cererea de renunțare la judecată, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să prevadă contrariul, precum nu există niciun principiu de drept care să contrazică acest raționament al Înaltei Curți.
Ca urmare instanța a analizat cererea de raport donații.
Potrivit art.847-848 Cod civil actiunea coerezilor de reductiune a liberalitatilor excesive are un caracter personal si este recunoscuta în mod limitativ doar comostenitorilor ori altor titulari de drepturi succesorale.
În consecinta dreptul material la actiune în aceasta situatie este prescriptibil extinctiv, conform regulilor generale cuprinse în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în termenul general de prescriptie de 3 ani de zile.
În privinta acestui termen, instanța a reținut că potrivit art. 650 Cod civil, acesta a început sa curgă de la data deschiderii succesiunii, moștenirea fiind deschisă de la data decesului autorilor respectiv 12 februarie 1995 pentru defunctul O. I. și 10 august 2001 pentru defuncta O. E..
Raportat la aceste momente, înregistrarea cererii pârâtului la data de 28.10.2010 prin care s-a solicitat constatarea liberalităților excesive si reductiunea acestora s-a realizat cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani anterior menționat, motiv pentru care instanța va respinge această cerere ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește obiectele din aur solicitate de pârât a fi reținute în succesiunea autorilor instanța nu le-a reținut la masa partajabila deoarece nu s-a făcut dovada existenței acestora la data deschiderii succesiunii.
În ceea ce privește mobila, instanța a reținut că martorul P. D. a declarat că reclamanta a schimbat mobila veche din apartament și a mobilat apartamentul cu una noua. O parte din mobila veche a fost dată martorului iar o parte a fost aruncată deoarece era degradată. Martorul nu a precizat vreo dată.
Întrucât nu s-a făcut dovada existenței mobilei la data deschiderii succesiunii instanța nu a reținut-o la masa partajabilă.
Ca urmare instanța a respins cererea reconvențională.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 19.06.2013 a declarat recurs calificat apel, pârâtul O. D. V. .
Solicită în principal admiterea recursului și modificarea încheierii de admitere în principiu, în sensul:
Reclamanta prin acceptarea actului de donație nr._/1973 din data de 18.06.1973 este străină de succesiunea defuncților O. I. și O. E., conform dorinței acestora prin specificația: „Ceea ce am donat prin acest act numitei noastre fiice reprezintă întregul său drept ce-i va reveni în eventualele noastre succesiuni".
Pe cale de consecință, reclamanta nu mai are calitatea de coproprietar în prezenta succesiune și deci nu se poate aplica sub nici o formă art. 673(9) C.p.c. deoarece aceasta se referă la atribuirea loturilor între coproprietari cât și la îmbunătățiri aduse imobilului cu acordul coproprietarilor, acord ce nu a fost niciodată solicitat de reclamantă și nu a fost dat de mine ca succesor universal.
Reclamanta prin acceptarea actului de donare nr._ a acceptat și condiția suspensivă. Imobilul din actul de donație reprezintă întregul său drept de moștenire conform dorinței autorilor noștri.
Solicită să se constate că reclamanta asupra activelor prezentei succesiuni nu are nici un drept de proprietate și este un moștenitor aparent de rea credință.
Reclamanta are calitatea de uzufructar prin voința mea pentru a se putea întreține, iar lucrările efectuate în apartament sunt făcute în această calitate de erede beneficiar și cad în sarcina reclamantei, conform art. 545, 548, 574 C.civ. deoarece s-a folosit în totalitate de toate activele succesiunii pentru a se putea întreține.
Pârâtul arată că la încheierea acestei stări se aplică art. 539 C.civ., deci nu se poate mări lotul reclamantei cu contravaloarea lucrărilor de întreținere executate și că în cererea reconvențională achitată a solicitat și despăgubiri din inventarul gospodăresc înstrăinat din cele două imobile (din C. și din Moțăței) cât și materiale de construcție rezultate din demolarea casei din Moțăței. Această solicitare cu toate că a rămas în cererea reconvențională și a fost achitată, nu se regăsește în hotărârea IAP.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierea de admitere în principiu, pronunțată în data de 19.06.2013 în sensul de a se constata că pârâtul este singurul succesor cu vocație pentru prezenta succesiune, reclamanta fiind despăgubită de autorii părților cu„întregul său drept" prin actul de donație nr._/1973, și să-i fie atribuite în cotă de 1/1 drepturile asupra acestei succesiuni;
Pârâtul arată că reclamanta nu are calitatea de coproprietar asupra activelor prezentei succesiuni și nu i se poate aplica art. 673(9) C.p.c. și se aplică art. 539 C.p.c, deci nu se poate mări cota reclamantei cu valoarea lucrărilor aduse imobilului, aceasta căzând în sarcina reclamantei ca uzufructar cu drept de abitațiune.
Conform art. 801 C.civ. „Donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește". Acest act este irevocabil în întregime cu toate condițiile din el și rămâne valabil atâta timp cât nu este contestat și desființat de o instanță de judecată pe motive întemeiate.
Solicită evaluarea despăgubirilor din inventarul gospodăresc însușit de către reclamantă și acordarea acestora prin adăugarea la cota de 1/1.
In drept, prezenta cerere este întemeiată pe art. 3042 pct. 8 și 9 C.p.c, art. 6738.9 C.p.c. și art. 539, 545, 548, 574 și 801 C.civ.
Deliberand asupra apelului, instanta constata ca acesta este inadmisibil.
Astfel, asa cum rezulta fara echivoc din motivele de apel, apelantul solicita reformarea incheierii de admitere in principiu data de Judecatorie la termenul din 19.06.2013, obiectul cauzei reprezentandu-l partajarea averii succesorale ramase de pe urma autorilor partilor.
Potrivit art. 282 C.pr.civ, hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supusae apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel.
Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul in care prin ele, s-a intrerupt cursul judecatii.
De asemenea, potrivit art. 6738 C.pr.civ, incheierile prevazute la art. 6736 alin. 1 si 6737 (incheieri de admitere in principiu, pronuntate in procedura de imparteala judiciara), pot fi atacate cu apel sau, dupa caz, cu recurs, odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra fondului procesului.
Prin urmare, incheierea interlocutorie din data de 19.06.2013 nu poate forma obiect al apelului separat, ci numai impreuna cu hotararea data asupra fondului cauzei.
In consecinta, apelul urmeaza sa fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât O. D. V. domiciliat în com. Calopăr, ., județul D., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 0*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. D., domiciliată în C., .. H.2, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. Ș. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./4 ex.09.02.2015
Jud.fond.M.D.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
